În Craiova se poate vedea cu ochiul liber vestita Brazda lui Novac.

Puţini sunt cei care ştiu că numele a fost dat în Epoca Medievală unei
fortificaţii militare, făcută din pământ la graniţa de nord a Imperiului
roman, în vremea Împăratului Constantin Cel Mare.

Brazda lui Novac este de fapt un şanţ deosebit de mare (14 metri lăţime
şi 3 metri adâncime) care se întinde de lângă localitatea Hinova, din
judeţul Mehedinţi, până aproape de Brăila.
„Acest şanţa a fost săpat prima dată de către împăratul Traian, la
dimensiuni mai mici, şi adus la dimensiunile cunoscute astăzi, de către
împăratul Constantin cel Mare. S-a dorit iniţial să fie pe lângă un
obstacol în calea populaţiilor migratoare şi o graniţă a Imperiului Roman
mai ales începând cu împăratul Constantin cel Mare. Pe la mijlocul
secolului IV a fost abandonat de către romani. Acest imens şanţ trece şi
prin Craiova chiar prin cartierul care îi poartă numele, dar azi nu se mai
vede. În epoca medievală a fost botezat cu numele „Brazda lui Novac “.
În anul 2004, această „brazdă“ sau şanţ a fost identificat cu precizie la
marginea Craiovei, aproape de „Dezbenzinare“ chiar lângă fostul sau
actual poligon militar. În acest moment arată ca orice şanţ, dar în
realitate însă, îi datorăm numele unui cartier al Craiovei“, a povestit
arheologul Florin Ridichie. Şanţul a fost săpat pentru prima dată de către
împăratul Traian

Şanţul a fost săpat pentru prima dată de către împăratul Traian

Populaţia migratoare împiedicată de şanţ Şanţul imens a fost

construit la începutul secolului IV pe vremea împăratului Constantin Cel
Mare.
„A fost ridicat tocmai pentru a consolida apărarea graniţei de Nord.
Practic numele de Brazda lui Novac vine de la o legendă. Legenda
medievală: Novac, personaj mitologic, s-ar fi luptat cu un balaur care le
făcea rău oamenilor. Novac a reuşit să-l izgonească, iar când a fugit,
balaurul a lăsat o dâră pe pământ, care poartă şi acum numele „Brazda
lui Novac”.
Atentie, legenda nu are nicio legatura cu Baba Novac, haiducul
cunoscut din sec. XVI. Acest şanţ a avea rolul să oprească invaziile
populaţilor migratoare. Din loc în loc existau puncte de supraveghere.
Acestea aveau rolul de a transmite către cetăţile romane pericolul care
urma să apară“, a mai declarat arheologul Florin Ridiche.

Numele de Brazda lui Novac vine de la o legendă

„Numele Craiovei vine de la krai“ Arheologul Florin Ridiche a mai

povestit , în cursul secolului IV, această graniţă a fost abandonată, iar în
secolul VIII, când s-a format primul ţarat bulgar la sud de Dunăre, acesta
îşi extinsese influenţa spre nord, până pe aliniamentul fostei graniţe
romane. „Din punctul meu de vedere, şi cred că este o teorie în premieră,
numele Craiovei vine de la krai, care înseamnă margine în slava veche,
se află în strânsă legătură cu Brazda lui Novac. Zona de aici era ţinutul
sau târgul de margine al ţaratului amintit. O teorie pe care o consider
mai aproape de adevăr decât cea care menţionează numele Craiovei
provenind de la kralj, care înseamnă rege, crai“, a mai precizat Florin
Ridichie.

Florin Ridichie a mai precizat că s-au făcut cercetări în zonă în

anul 2004, în urma solicitărilor de la Compania Naţională de Drumuri.
Arheologul este convins că este important să cunoaştem povestea locului
în care trăim. În zonă ar putea fi pusă o plăcuţă informativă, iar astfel
craiovenii ar putea afla povestea acestui şanţ. Mai există şi o altă ipoteză
în momentul de faţă. Brazda lui Novac de sud a fost construită de
Hadrian în faţa castrului de la Novae pentru a proteja provincia de la sud
de Carpaţi. Şanţul s-a păstrat, deoarece terenul este în pantă, iar apele
pluviale s-au scurs în vechiul şanţ şi l-au menţinut adânc.

La Dunăre i-a învins pe goți în 322 și pe sarmați în 334. Rezultatul a fost

o recuperare parțială și temporară a Daciei. De acum, împăratul și-a
adăugat titlul de Dacicus Maximus. Și mai înainte de Constantin
existaseră puncte întărite pe malul Dunării: Dierna, Drobeta, Hinova
(Mehedinți), Bistreț(Dolj), Celei(Olt). Acum ele se înmulțesc. Un
exemplu este castelul de la Daphne, în regiunea gurii Argeșului, pomenit
pe vremea lui Valens(364-378). Scriitorul Julianus, îl compară pe
Constantin cu Traian, ba chiar îl face superior acestuia deoarece ”el a
recâștigat ceea ce Traian câștigase și știut este că e mai greu să reiei
decât să iei”. Timp de mai bine de trei decenii romanii au avut din nou în
stăpânire o parte a Daciei.
Împăratul Valens va face și el două expediții peste Dunăre, în 367 și
369. În anul 375 vor năvăli hunii și se va întrerupe efemera stăpânire
romană la nord de Danubius. După recucerire, regiunile din dreapta
Oltului, corespunzând sudului Olteniei şi Banatului actual, au fost puse
sub jurisdicţia guvernatorului Daciei Ripensis. Cele din sudul Munteniei
şi Moldovei actuale, erau încredinţate spre apărare germanicilor, în
calitate de foederati, care îşi păstrau autonomia, fiind incluse astfel, din
punct de vedere administrativ-teritorial, în sistemul unui condominium
romano-germanic.
Imperiul îşi exercita însă un ferm control militar asupra lor prin
intermediul forţelor sale din cetăţile de pe linia Dunării sau din interior.
Stăpânirile nord-dunărene au fost protejate de Constantin printr-un val
de pământ cu şanţ, lung de circa 700 km, cunoscut sub numele de
Brazda lui Novac de Nord, ce pornea de la Drobeta oprindu-se probabil
la castrul de la Pietroasele(Buzău).

Brazda lui Novac de Nord; este cel mai semnificativ val de pământ ridicat la nordul
Dunării de Jos. Cercetat în mai multe rânduri de către C. Schuchardt, Gr. Tocilescu, P.
Polonic, C. M. Vlădescu ş. a. (M. Zahariade, Moesia Secunda, Scythia şi Notitia
Dignitatum, Buc., 1998, p. 37-38, cu bibliografia), Brazda lui Novac de Nord se
termina probabil la Pietroasele. Datarea sa în sec. al IV-lea (D. Tudor, în RIR, XI-XII,
1941-1942, p. 143 şi urm.; idem, OR4, p. 244-249; M. Zahariade, op. cit., p. 38), nu a
fost acceptată de istoriografia românească în totalitate (de ex.: V. Pârvan, Dacia, ed.
a IV-a, Buc., 1967, p. 206; I. Nestor, în Istoria poporului român, Buc., 1972, p. 138).
Cercetările recente ridică serioase rezerve faţă de această problemă (C.C. Petolescu,
în Thraco-Dacica, V, 1984, 1-2, p. 187-188; G. Crăciunescu, în DROBETA Buletin
ştiinţific trimestrial, I, 1994, 3-4, p. 1-3).

Brazda lui Novac este un șanț adânc, de o lungime extraordinară, care tăia șesul dintre
Carpați și Dunăre. Acest șanț uriaș apare din județul Mehedinți, chiar lângă cotitura cea
mare a Dunării și trece prin județele Dolj, Olt și Argeș și se prelungește prin Târgoviște,
Ploiești, Buzău și până la Măxineni. Apoi mai apare în Galați, lângă cătunul Traian și se
prelungește spre nord-est până în Basarabia, unde se împarte în două: Troianul de Sus
și Troianul de Jos.

Brazda lui Novac, o enigmă

Brazda lui Novac este o mare enigmă. Istoricii din zilele noastre se feresc să vorbească
despre această brază, ca să nu se compromită. De ce? Pentru că nimeni nu știe cine a
putut să creeze o asemenea construcție, altădată adâncă de 5 metri, cu o banchetă de
2 metri și lată de aproape 4 metri. Cei care au avut curajul să vorbească despre ea,
susțin că nu este vorba despre un val roman, ci a fost construită încă din vremuri
străvechi, de către o ființă necunoscută din punct de vedere istoric.

Istoricul N. Densușianu, unul dintre cei cei care au avut curaj să scrie despre Brazda lui
Novac, susținea că este vorba despre un monument comemorativ al agriculturii.
Monumentul a existat înainte ca Dacia să existe și provine dintr-o eră extrem de
îndepărtată.

Densușianu susținea că cel care i-a dat numele, Novac, nu a fost Baba Novac sau
Gruia Novac, ci un altul, regele jidovilor( adică al uriașilor). Poveștile populare ne spun
că acest rege i-a deprins pe oameni tainele agriculturii, s-a luptat cu balaurul cel rău și
în cele din urmă a construit o brazdă imensă. Aceasta nu avea rolul de apărare pentru
că nu prezintă niciun element strategic al luptei și nu respectă natura reliefului.

Cum a fost construită brazda?

Pentru că alte informații înafară de legendele străvechi nu avem, le aducem iarăși pe
acestea în centrul atenției. Se spune că atunci când Novac a devenit regele uriașilor de
pe teritoriul țării nostre, a simțit nevoia să comemoreze toate lucrurile bune pe care le-a
făcut pe Pământ.
A luat un plug imens, tras de 12 boi gigantici și a început să are. Brazda era precum un
trapez, adâncă de cel puțin 5 metri și lată de 4 metri.

Novac ar mai fi avut un motiv pentru care a tras brazda. A dorit să delimiteze zona
păstorilor de zona nouă, unde se făcea agricultură.

Ipoteza extratereștrilor
Această ipoteză este luată în calcul de anumiți istorici. Se vehiculează că la începuturile
timpului, atunci când omul se afla în dimineața evoluției sale, mai multe nave de
extratereștrii au aterizat pe teritoriul actual al României. Pe unul dintre ei îl chema
Novac și pentru că i-a plăcut de oamenii din zonă, i-a învățat numeroase îndeletniciri,
printre care și agricultura.

Se crede că există posibilitatea ca Brazda lui Novac să fi fost trasată cu mijloace

tehnice extrem de avansate și nu cu plugul și boii, așa cum susțin legendele populare.
Bineînțeles că aceasta este doar o ipoteză de luat în calcul și nicidecum o teorie
verificată.

Același lucru îl putem spune și despre legendele populare, dar după cum spune o vorbă
străveche, nu există fum fără foc și în consecință, chiar dacă ne place sau nu, Brazda
lui Novac există, iar arheologii români nu au nicio explicație logică cu privire la originea
sa.