Asezarea premedievala de la fantana obedeanu

Un moment de reverinta in istoria Craiovei il reprezinta si asezarea

premedievala de la Fantana Obedeanu din cartierul Craiovitza Noua,
descoperita in urma cu ceva ani.
In anul 1975 municipalitatea urmarind extinderea edilitarea a
orasului Craiova a comandat un diagnostic arhelogic. Î n urma
cercetarilor efectuate de arheologii Gheorghe Pompilian si Marin Nica,
la ieşirea din Craiova, pe dreapta şoselei care merge spre Drobeta-Turnu
Severin, în spatele Fântânii Obedeanu, au ieşit la iveală numeroase
vestigii arheologice. Arheologul Dorel Bondoc
0218- 0.50-1.27 Sapaturile
Pentru a salva cât mai mult din suprafaţa rămasă, care urma să fie
inclusă în noul cartier Craioviţa Nouă, în anul 1975 s-au trasat 15
secţiuni, când au fost descoprite numai patru locuinţe din secolele V-VI
p.
1.16-1.48 2.06 - 2.17
În aşezarea de la Craiova locuinţele erau grupate după un oarecare
sistem, în linie, distanţate între ele. Erau semiîngropate, adâncimea fiind
în general de 0,60m şi aveau o singură încăpere. Se pare că aveau
acoperişul în două ape, sprijinit pe stâlpi implementaţi în afară.
Dimensiunile sunt destul de modeste, cu o lungime ce variază în jurul a
4 m.
Pereţii erau din chirpic aplicat pe nuiele. Intrarea se află, de obicei,
pe latura opusă cuptorului.
 Instalaţia de încălzire este cuptorul. În nicio locuinţă nu s-a găsit o
vatră deschisă.
În aşezarea prefeudală de la Craiova nu s-au sesizat locuinţe de
suprafaţă.
Dimensiunile, locuinţelor semiîngropate, sistemul de încălzire sunt
asemanatoare cu felul în care se construia o locuinţă în secolele II-III ,
pledează pentru continuitatea modului de construcţie în sec V-VI.
Ceramica constituie materialul predominant atât în locuinţe cât şi în
stratul de cultură.
0.10-050
Acestea, nu sunt însă singurele indicii ale unor legături dintre
populaţiile străromâneşti cu lumea suddunăreană.
Obiectele de fier aflate la Fântâna Obedeanu nu sunt de natură să
indice practicarea aici a unor anume meşteşuguri. Piesele de cele mai
des întâlnite sunt cuţitaşele. Prezenţa unui priboi, instrument folosit
utilizat la găurirea materialelor mai puţin dure, nu constituie dovezi ale
existenţei unor meserii în aşezarea de la Craiova.
S-a descoperit însă un obiect de bronz, întâlnit foarte rar la nord de
Dunăre, din această perioadă. Este vorba de o tijă de bronz, lungă de
18,2cm, cu un porumbel la capăt, iar la celălalt cu un cerc, terminat cu
un fel de apendice ornamentat cu trei cercuri striate, a cărui descriere s-a
făcut odată cu prezentarea inventarului din locuinţa
insert
Desigur că obiectele cu crucea pe spinarea porumbelului , ca şi
cele de la Hârleţ şi de la Muzeul Naţional din Sofia atestă cultul creştin
în aceste locuri.
insert
Prezenţa elementelor de tip romanic, ce caracterizează cultura
materială a populaţiei autohtone din secolele V-VI p. Chr., este
rezultatul contopirii formelor vechi de cultură provincial-romană a
populaţiei daco romane, precum şi contactului permanent cu lumea
romano-bizantină de la sud de Dunăre.

Ea este elementul principal care însumează calităţile

necesare pentru a fi utilizat la formularea concluziilor în cele mai multe
dintre domeniile care sunt caracteristice unei epoci sau unei culturi
materiale.
Ceramica descoperită în aşezarea de la Craiova – Fântâna
Obedeanu poate fi împărţită în două mari categorii:
A. Ceramica locală;
B. Ceramica de import.
Cea dintâi poate, la rândul ei, fi împărţită în două grupe:
1. Ceramica lucrată la roată;
2. Ceramica lucrată cu mâna.
Repertoriul formelor ceramice din ambele categorii este foarte
sărac. Aproape unică, atât pentru ceramica lucrată la roată, cât şi pentru
cea lucrată de mână, este oala borcan. Ţinând seama de unele
caracteristici morfologice ale acestei categorii ceramice, se pot distinge
două tipuri:
Tipul I . Este lucrat la roată din pastă cenuşie sau cărămizie amestecată
cu mult nisip în compoziţie. Prezintă pereţi subţiri, buza scurtă, îndoită
oblic în afară, cu marginea subţiată, corpul bombat, diametrul maxim
foarte puţin mai sus de mijlocul înălţimii acestuia, fundul drept şi
neprofilat ( pl. III/4).
Tipul 2. În acesta se includ oalele modelate din pastă cărămizie bine
arsă. Buza este uşor arcuită în afară. Umerii vasului sunt înalţi fiindcă
diametrul maxim se află în jumătatea superioară a înălţimii. Uneori pe
umerii vasului se află o linie în val sau trei linii paralele larg incizate (pl.
IV/3; pl. VII/2-3).
Ceramica lucrată cu mâna. În suprafaţa nedistrusă de excavaţiile
din zona în care s-a aflat aşezarea prefeudală, nu s-a găsit decât o
singură formă ceramică: oala-borcan, care prezintă două tipuri:
Tipul 1- în care a fost inclus vasul din pastă de culoare cărămizie şi mai
rar cenuşie. Buza este dreaptă şi adesea uşor înclinată oblic în afară, cu
umăr proeminent, corp destul de bombat, fund larg care îi asigură o bună
stabilitate (pl. VIII/7);
 Tipul 2 – (pl. VI/4 ) este modelat din pastă cenuşie, cu aceeaşi
compziţie şi culoare. Forma vasului însă diferă de tipul prezentat
anterior, fiind mai înalt şi mai puţi bombat.
În locuinţele de la Fântâna Obedeanu nu s-au găsit vase lucrate cu
mâna ornamentate.
Ceramica de import. Nu se poate vorbi de cantităţi mari din această
categorie ceramică. Deşi în număr mic, fragmentele de acest fel din
aşezările secolelor V-VI din Oltenia de azi, implică legături sau mai
precis denotă continuarea unor legături străvechi cu sudul Dunării. Nu se
pot face nici clasificări şi tipologii deoarece nu s-au găsit decât puţine
fragmente de amfore romane târzii, decorate mai ales în partea
superioară, cu coaste rotunjite ( l. VII/8; pl. IV/5 ), tipice pentru sfârşitul
secolului al V- lea şi începutul celui de al VI-lea şi care proveneau din
fortificaţiile de pe limes-ul dunărean.
Acestea, nu sunt însă singurele indicii ale unor legături dintre
populaţiile străromâneşti cu lumea suddunăreană.
Obiectele de fier aflate la Fântâna Obedeanu nu sunt de natură să
indice practicarea aici a unor anume meşteşuguri. Piesele de cele mai
des întâlnite sunt cuţitaşele. Prezenţa unui priboi, instrument folosit
utilizat la găurirea materialelor mai puţin dure, nu constituie dovezi ale
existenţei unor meserii în aşezarea de la Craiova. Penseta de fier, de
mari dimensiuni nu poate fi încadrată în nicio categorie de unelte,
fiindcă nu i se cunoaşte utilitatea.
Obiecte de bronz(pl. VI / 5). În aşezarea investigată s-au găsit o
verigă de bronz şi alte câteva fragmente de obiecte a căror formă ori
utilitate nu pot fi precizate.
 În locuinţa nr. 2 s-a descoperit însă un obiect de bronz, întâlnit
foarte rar la nord de Dunăre, din această perioadă. Este vorba de o tijă de
bronz, lungă de 18,2cm, cu un porumbel la capăt, iar la celălalt cu un
cerc, terminat cu un fel de apendice ornamentat cu trei cercuri striate, a
cărui descriere s-a făcut odată cu prezentarea inventarului din locuinţa
nr. 3.
Obiecte analoage celui descoperit la noi sunt semnalate în sudul
Dunării, în fosta Yugoslavie şi pe teritoriul Bulgariei. Este semnificativ
că multe se găsesc pe limes-ul dunărean, la Prahovo2 , Hârleţ3, Popina4,
dar şi în interiorul Bulgariei de azi, la Târnovo5, Kustendil6,Sadoveţ7.
Cele de la Hârleţ au fost descoperite între materialele aflate în turnul de
la nord-est al cetăţii Augusta, într-un nivel care aparţine secolului al VI-
lea
Acestea au ataşată câte o cruce pe spatele porumbelului.
Exemplare asemănătoare pot fi văzute şi la Muzeul Naţional din Sofia.
Beţişoarele de bronz cu un porumbel la unul din capete nu sunt
specifice numai secolului al VI-lea. Ele apar încă din secolul al III-lea la
Romula8, unde am descoperit, în săpăturile noastre, trei tije care la
capătul opus erau ascuţite, în locul unde mai târziu se va afla un cerc.
Tija de la Fântâna Obedeanu este deci o formă târzie a unor
obiecte care au apărut încă din secolul al III-lea. Desigur că obiectele cu
crucea pe spinarea porumbelului , ca şi cele de la Hârleţ şi de la Muzeul
Naţional din Sofia atestă cultul creştin în aceste locuri.
Nu suntem însă pe deplin convinşi că piesele de acest fel erau
folosite în ritualul creştin. Existenţa unor astfel de obiecte în secolul al
IV-lea, fără reprezentarea crucii, ar confirma că acestea aveau o utilitate
laică. G. König9susţine că un astfel de obiect ar fi Fingerkunkel, adică
furcă de tors pe deget.
 Se poate conchide că aceste „furci de tors” au fost „creştinate”
ulterior, porumbelului adăugându-i-se crucea.
Tija de bronz şi fragmentele de ceramice de import provin din
sudul Dunării. Unele dintre aceste materiale arheologice au fost datate,
fie şi aproximativ, spre sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului
al VI-lea p. Chr. de cercetătorii care le-au descoperit în situri
arheologice.
Odată în plus, aceste importuri dovedesc legătura strânsă între
imperiul romano-bizantin cu teritoriul de la nord de Dunăre, întreruptă
de invazia hunilor (454 p.Chr.).
La sfârşitul secolului al V-lea, în vremea împăratului Anastasius,
limes –ul dunărean începe să fie refăcut, aşa după cum reiese din
inscripţia descoperită la Ratiaria.
Această epigrafă arată că prezenţa unor vestigii descoperite atât pe
malul drept, dar şi pe malul stâng al Dunării a unor urme de fortificaţii
încă de la sfârşitul secolului al V-lea, din timpul împăratului Anastasius.
Pe malul de nord al Dunării sau descoperit monede de la
Anastasius în mai multe localităţi: Drobeta – Trunu severin, Orlea,
Sucidava, Craiova, Cioroiu Nou, Popoveni etc.
Cercetările arheologice de la Celei, cu deosebire, descoperirile
monetare dovedesc că lucrările de refacere a limes-ului au început din
vremea lui Anastasius I, după anul 498 şi s-au sfârşit în vremea lui
Justinian.
Revenirea imperiului romano-bizantinpe linia Dunării, în urma
căderii dominaţiei hunilor în a doua jumătate a secolului al V-lea ,la
nord de fluviu s-a născut şi dezvoltat în mediul rural cultura autohtonă
cunoscută la sud de Carpaţi sub numele de Ipoteşti-Cândeşti.
 Aspectul romanic, care caracterizează cultura populaţiei de pe
acest areal, este rezultatul, pe de o parte a moştenirii formelor vechi de
cultură provincial-romană din secolele II-IV, iar pe de altă parte
contactului permanent cu lumea romano-bizantină de la sud de Dunăre.
La sfârşitul secolului al V p. Chr. aceasta era deja formată.
Infiltraţia slavă, de altfel mai firavă în Oltenia, a găsit această
cultură la sfârşitul formării ei. Procesul romanizării n-a încetat odată cu
părăsirea aureliană ci a continuat şi în secolele următoare, până la
sfârşitul secolului al VI-lea. Faptul că aportul slav nu a îmbrăcat forme
deosebit de consistente, care să influenţeze profund cultura materială a
populaţiei romanice, se datorează împrejurării că slavii, în momentul
instalării lor în această regiune erau purtătorii unei culturi materiale
inferioare în raport cu populaţia autohtonă.
La data pătrunderii acestora pe teritoriul ţării noastre, elementul
latinofon reprezenta un factor etnico-social, lingvistic şi social. Populaţia
romanică trăia în formă exclusiv rurală, în obşti săteşti grupate la
distanţe mici, în contact neîntrerupt unele cu altele. Aşezările din
secolele V-VII sunt plasate pe văile râurilor, pe terasele acestora, în zone
de câmpie sau de contact între câmpie şi deal.
Majoritatea aşezărilor din această epocă se suprapun celor
autohtone, mai vechi. La Craiova, locuinţele de la Fântâna Obedeanu se
suprapun unei aşezări hallstattiene; cea de la Făcăi, plasată în partea de
sud a Craiovei se suprapune unei locuiri daco-romane. Aşezările din
această vreme de la Gropşani, Reşca, Fărcaşele – toate din actualul judeţ
Olt -, suprapun de asemenea vechi locuiri daco-romane din secolele II-
IV p. Chr .
Majoritatea locuinţelor cercetate până acum din Oltenia, care pot fi
datate în secolele V-VI, sunt de tipul bordeielor cu o singură încăpere,
de forma unui patrulater cu colţorile rotunjite. Sistemul de încălzire era
cuptorul. În nici-o locuinţă nu s-a găsit vatră deschisă. În cazul aşezărilor
din secolul al VI-lea, care s-au plasat pe vechi aşezări romane urbane şi
a celor rurale, aflate însă în apropierea centrelor urbane, în speţă la
Romula (Reşca) şi la Fărcaşele, cuptoarele s-au construit din cărămizi
romane scoase din ruinele vechilor clădiri. Era firesc să fie preferat acest
material care înmagazina căldura mult mai bine şi pe timp mai
îndelungat. Deosebirile semnalate în cazul cuptoarelor la Fărcaşele, ca şi
cele înregistrate la locuinţele de la Fântâna Obedeanu nu sunt însă
esenţiale, ci rezultat al unor împrejurări diferite.
De o importanţă deosebită considerăm a fi asemănarea dintre
modul în care se construia o locuinţă din secolele II-III şi una din
secolele V-VI. Dimensiunile, faptul că majoritatea sune semiîngropate,
sistemul de încălzire şi alte, pledează în favoarea continuităţii
elementelor de construcţie a locuinţei.
Prezenţa elementelor de tip romanic, ce caracterizează cultura
materială a populaţiei autohtone din secolele V-VI p. Chr., este
rezultatul contopirii formelor vechi de cultură provincial-romană a
populaţiei daco romane, precum şi contactului permanent cu lumea
romano-bizantină de la sud de Dunăre.
Trebuie să mărturisim însă că nu se poate ajunge la o concluzie
solidă cu privire la cercetarea culturii din secolele V-VII, fără o
cunoaştere temeinică a culturii materiale rurale din secolele anterioare.
Credem că, cel puţin pentru Oltenia, cercetările asupra aşezărilor
rurale daco-romane din secolele II-IV trebuie să fie cercetate aprofundat,
pentru mai buna înţelegere a fenomenelor petrecute cu aşezările daco-
romane de după această perioadă.