Dragos-Voda si intemeierea Moldovei

Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România
care se numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi
meşter vânător. Îi plăcea tare mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare,
mistreţi şi lupi.

Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de

la răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult
din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii. Aceştia erau pe atunci, un neam
de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se
ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau
cu nişte săbii curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor
ţâşneau ca gândul şi nimereau drept în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din
blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde din fier.
Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.

Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute
în lupta cu tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un
bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coarne ţepoase, cu grumaz gros,
cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări largi.

Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş, numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat
după el, lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a
ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă. Rănită, plină de sânge, acea fiară a
mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi un râu cu
apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar
râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat.

Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între
coarne şi, în sfârşit, l-au doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această
biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea căţelandrei. În amintirea ei a
numit acel râu Moldova.

Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe şi a ajutat pe românii din această
parte a ţării să-i alunge pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă,
biruitor, românii l-au ales voievod şi l-au poftit să conducă această parte din
ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele râului.