Întemeierea Țări Moldova

• Sainsus Laurentiu
Întemeierea Republici Moldova

• Sainsus Laurentiu
Întemeierea Republici Moldova

• Sainsus Laurentiu
 Legenda de formare a Moldovei
• Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte
În imagine este Dragos Voda Luptînd cu Zimbrul
Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare mult să
vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi.
• Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii
Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii.
Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la
alţii. Se ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii
curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau drept
în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde
din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.
• Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu tătarii. Prin
munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu
coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări
largi.
• Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş,  numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând
ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă.
Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi
un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul fiind
adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat.
• Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au
doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea
căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova.
• Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe  şi  a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i alunge
pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod şi l-au poftit
să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele râului.
 Legenda de formare a Moldovei
• Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte
Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare mult să
vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi.
• Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii
Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii.
Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la
alţii. Se ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii
curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau drept
în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde
din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.
• Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu tătarii. Prin
munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu
coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări
largi.
• Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş,  numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând
ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă.
Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi
un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul fiind
adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat.
• Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au
doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea
căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova.
• Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe  şi  a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i alunge
pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod şi l-au poftit
să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele râului.
 Informație despre Dragos Vodă
• Dragoș (de asemenea cunoscut
ca Dragoș I sau Dragoș Vodă; n. secolul
al XIV-lea – d. secolul al XIV-lea) este
cunoscut din cronicile moldovenești ca 
descălecător în Moldova și primul ei 
voievod. Cronicile spun că voievodul
român Dragoș, fiind la vânătoare și
urmărind un zimbru, a trecut din 
Maramureș la apa Moldovei, și
plăcându-i locul, s-a așezat acolo și a
populat țara cu români din
Maramureș.
• Stiagul Țari Moldovei