MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Liceul teoretic "D.Cantemir"

Proiect

IUBIREA DE PATRIE

A îndeplinit: Dumitraş Nicoleta

Caimac Daniela

Verificat: Stavila Valentina

 Cuprins

Legende despre Moldova....................................................................................3

Scurt istoric..........................................................................................................3

Harta Moldovei....................................................................................................5

Simboluri de stat .................................................................................................6

1)Imnul.........................................................................................................6

2)Drapelul.....................................................................................................7

3) Stema.........................................................................................................7

Imagini, poze, desene............................................................................................8

Poiezii, cîntece, dansuri patriotice.......................................................................10

2
 Legende despre moldova

Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România
care se numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter
vânător. Îi plăcea tare mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi.
Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la
răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din
pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii. Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni
care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se ştia că nu-i întrecea
nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii curbate
numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau
drept în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau
cu scuturi rotunde din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar. Cu
vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu
tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru,
mai mare ca un taur, cu coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung
negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări largi. Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş, 
numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros
era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă. Rănită, plină de
sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi
un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar
râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat. Călări,
Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit,
l-au doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut
rău de pierderea căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova. Apoi,
Dragoş a trecut încă mai departe  şi  a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i
alunge pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au
ales voievod şi l-au poftit să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot
Moldova, de la numele râului.
 Scurt istoric
Republica Moldova este o ţara mica din Sud-Estul Europei, învecinata la Răsărit
cu Ucraina, iar  la Asfinţit cu România. Trecutul ei cunoaşte o istorie bogata, plina
de zbucium şi de evenimente dramatice. Începind cu secolul al XIV-lea, ea este o
parte integranta a voievodatului Moldova, situat între Carpaţii Orientali şi rîul
Nistru, mărginit la Nord cu Hotinul, iar la Sud, cu Dunarea de Jos şi Marea Neagra.

În urma Păcii de la Bucureşti din 1812, o parte a acestui teritoriu – spaţiul dintre
Prut şi Nistru – a revenit Rusiei Tariste, care l-a denumit Basarabia, folosind astfel
o denumire mai veche atribuita parţii de Sud şi urmărind să acrediteze ideea ca el
ar constitui o entitate geografica deosebita de principatul Moldovei.
  În ianuarie 1918 a fost proclamata Independenţa Republicii Democratice
Moldova. Iar la 27 martie 1918 s-a hotărît Unirea cu România. Urmatorul proces
de anexare a avut loc în 1940 în urma semnării Pactului Molotov - Ribbentrop.
Basarabia a fost alipită la URSS şi a fost proclamată RSS Moldovenească, in
componenta căreia au intrat doar 9 judeţe basarabene si 6 raioane din stînga
Nistrului. Teritoriul actual al Republicii Moldova este mai mic decît cel trecut sub
autorităţile ruse în 1812, deoarece Hotinul de la Nord, Achermanul şi Ismailul de la
Sud au fost cedate în 1940 de către autorităţile sovietice, Ucrainei.
  Datorită procesului de restructurare început în ţarile Europei Centrale şi de Est,
la 23 iunie 1990 Moldova îşi proclama suveranitatea, iar la 27 august 1991-
Independenţa de Stat. La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membrul
Naţiunilor Unite.

4
Harta Moldovei

5
 Simboluri de stat
1)Imnul de Stat al Republicii Moldova
(versuri - Alexei Mateevici,
muzica - Alexandru Cristea)
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
2)Drapelul de Stat al Republicii Moldova
Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al
Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului
moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului
moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor
republicii. Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – reprezintă o
pînză dreptunghiulară, formată din trei fîşii de dimensiuni egale, dispuse vertical în
următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru (azuriu), galben, roşu. În
centru, pe fîşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a Republicii
Moldova.
6
 3)Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în

partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de
bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de
o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele
reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile
naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila crucială) şi ţinînd în gheara dreaptă o
ramură verde de măslin, iar în stînga un sceptru de aur.
7
Imagini, poze, desene

8
 9
Poiezii, cîntece, dansuri patriotice
 Revedere
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.

Ia, eu fac ce fac demult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.

Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.

Ce mi-i vremea, când de veacuri

Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
10
 Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

(Mihai Eminescu)

Frumoasă-i limba noastră!

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.

De-ar spune şi cuvinte

Cînd cîntă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfînt-a noastră.
(Grigore Vieru)
Toamna în Moldova
Din pomul verde şi frumos
Mai cade-o frunză, încă una…
Şi se aştern covor pufos ‒
Aşa e toamna-întotdeauna!

Şi păsări zi de zi se duc,
Şi vezi doar una cîte una…
Precum o frunnză-n vîrf de nuc ‒
Aşa e toamna-întotdeauna!

Pe drum, pe case şi pe flori

11
Frumoase brume-şi pun cununa…
 Se-ascunde soarele în nori –
Aşa e toamna întotdeuna.
(Petru Cărare)

Maria, Mirabela – Ce bine e, ce bine

Ce bine e, ce bine,
că spicul este spic,
că elefantu-i mare,
iar iepuraşul mic, mic,
Că e cocoş cocoşul
şi racul este rac,
că fluturaşul zboară, zboară, zboară,
iar eu mă scald în lac.

Ce bine că pământul
se-nvârte lin mereu
şi nu se varsă apa,
şi-n hău n-alunec eu,
C-a mai rămas un şipot,
ş-un lac e mai curat,
şi-l oglindeşte cerul, cerul, cerul
cu stele presărat.

Ce bine e, ce bine, ce minunat – de 2 ori

Ce bine când albine

cu flori se întâlnesc,
când greierii în noapte
cu stelele vorbesc,
Când ploaia jucăuşă
cu fire de argint,
îmi leagă cerul albastru, albastru, albastru
de dulcele pământ.
 Ce bine e, ce bine
că mai e apă-n lac,
şi Cucul cântă „cu-cu”
şi Oache „oac-oac-oac”,
Şi dac-aş vrea pe lună
12

eu aş zbura c-un zmeu,

că sunt pe lume basme, basme, basme
şi-ntr-unul sunt eu, Oache.

Ce bine e, ce bine, ce minunat – de 4 orï

Dansul popular moldovenesc se caracterizează printr-o varietate interpretativă de

la o zonă a ţării la alta.
Întîlinim o mare bogăţie de ritmuri şi de tempouri, de poziţii diferite ale braţelor
cu mişcări elegante și line în dansurile femeieşti şi virtuozitate în dansurile
bărbăteşti. Seria de elemente tehnice bine definite determină un specific naţional
bine pronunţat al dansurilor populare moldoveneşti. Cu asemenea temperament se
interpretează și dansurile găgăuzeşti, bulgare, care influienţîndu-se reciproc,
păstrează un limbaj expresiv și caracteristic dansurilor moldoveneşti.
După structura metro-ritmică și după mișcare dansul poate fi sistematizat astfel:
•    de „sîrbă” (măsură de 2/4, sînt executate într-o mișcare rapidă de bărbați
și femei în cerc, care se țin cu mîinele de umeri), 
•    de „bătută-horă” (măsură de 2/4, sînt executate într-o mișcare rapidă,
bătutele sînt executate, de obicei, de bărbați și includ mișcări virtuoase), 
•    horele − (de bărbați și de femei, în ambele cazuri participanții formează
un cerc sau semicerc și se țin de mîini), 
•    de „ostropăț” (țin de dansurile de ritual, măsură de 7/16 sau 3/8, se
execută într-o mișcare rapidă, de obicei, individual, cu un obiect din zestre ținut în
mîini), 
•    de „hora-mare” (măsură de 6/8 sau 3/8, se execută într-o mișcare
moderată și înceată, participanții formează un cerc, ținîndu-se de mîini, care sînt
îndoite în coate și ridicate la nivelul umerilor).
În dependență de rolul lor social dansurile populare moldovenești se clasifică: în
dansuri rituale, legate de obiceiurile calendarice („Capra”, „Călușarii”) și de
familie („Dansul miresei”, „Zestrea”, „Jocul mare”), în dansuri nerituale, care,
la rîndul lor, pot fi divizate în dansuri cu obiect „Coasa”, „Poama”, „Ițele”,
„Sfredelușul”, „Sîsîeacul”, „Tăbăcăreasca”, „Zdroboleancă”, „Coșerul”,
„Jocul fierarilor”  – redau procesul de muncă. „Haiduceasca”, „Voiniceasca”,
„Arnăutul”  – oglindesc luptă eroică a poporului. „Ilenuța”, „Catincuța”,
„Parascița”, „Mititica”  – redau chipul femeii. „Trandafirul”, „Busuiocul”,
„Oleandra”, „Rața”, „Ghiocelul”, „Liliacul”, „Hulubul”, „Căluțul” – sînt
consacrate florei și faunei.„Fulgerul”, „Vîntul” – redau fenomenele naturii.
Satirice – jocurul „Șolticul”.

13