Universitatea de stat din tiraspol

Piaţa mondială a
cărbunelui
 Ce sunt Cărbunii?
• Sunt roci organogene compacte şi stratificate;
• Se găsesc în depozite numite cusături ;
• S-au format prin acumularea de vegetaţie care, în timp
a suferit modificari fizice şi chimice;
• Sunt de culoare inchisă;
• Compozitia lor include atît material organic cît şi
anorganic;
• Prin aprindere şi ardere cărbunele degajă căldură și
gaze combustibile- materii volatile.
 Clasificarea cărbunilor
Clasa Grupa Caracteristici
Culoare: galben deschis până la negru.
Turbă (T) -
Structură vegetală fibroasă pronunțată.
Culoare: brun închis.
Cărbune brun pământos (BP) Aspect pământos amorf, sfărâmicios, fără structură vegetală.

Cărbune brun lemnos (BL) Culoare: galben-brun până la negru.

Lignit
Cărbune brun (B)
Cărbune brun mat (BM)
Cărbune brun cu luciu smolos
(BS)
Aspect lemnos. Structură lemnoasă pronunțată. Exfoliere naturală.
Culoare: brun negru.
Eventuale urme de structură lemnoasă. Spărtura complet plană, uneori
pământoasă. Urmă brună.
Culoare: negru brun până la negru.
Structură compactă. Spărtură concoidală. Urma brun închis.

Cărbune brun -
Culoare închisă.
Fâșii alternative lucioase, mate. Spărtură plană sau plan concoidală. Urmă
huilos (B/H) neagră cu nuanță brună.
Culoare: neagră.
Huilă cu flacără lungă (HL) Fâșii alternative lucioase, mate. Spărtură plan concoidală. Urmă neagră cu
nuanță brună.
Stratificarea puțin clară, lucios. Spărtură plană sau concoidală. Urmă
Huilă de gaz (HG) neagră cu nuanță brună.
Culoare neagră.
Huilă grasă (HGr) Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos. Urmă neagră.

Huilă (H) Culoare neagră.

Huilă de cocs (HC) Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos. Urmă neagră.

Culoare neagră.
Huilă slabă degresantă (HS) Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos. Urmă neagră.

Culoare neagră.
Huilă antracitoasă (HA) Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos. Urmă neagră.
Culoare neagră.
Antracit (A) -
Luciu metalic. De obicei sfărâmicios. Urmă neagră.
Importanța cărbunilor
 Rezervele exploatabile (sigure), calculate pentru cărbunii superiori, se apreciaza
astazi la aproximativ 2 000 miliarde tone. La acestea trebuie adăugate rezervele
mondiale de turbă, apreciate la peste 300 miliarde t.
 Primele evaluări ale resurselor carbonifere au fost făcute în 1913 la Congresul
Internaţional de Geologie de la Torino, ele fiind apreciate la cca. 7100 mld. tone şi
fiind repartizate astfel:
80%

70% 68%

60%

50%

40%

30%

20% 17%

10%
10%
3% 2%
0%
America de... Asia Europa Africa Australia
 Repartizarea rezervelor de cărbune
În ceea ce priveşte repartiţia geografică a rezervelor , aceasta este
inegală, circa 95% fiind concentrate în emisfera nordica în special între
paralelele 30- 60 ( Rusia, Kazahstan China, SUA, Canada ş. a.) şi numai 5%
în cea sudică (Australia, Africa de Sud , Columbia, Brazilia).
 Cele mai mari rezerve sigure se afla în:
3,5%
5%

7%
25%
SUA
Rusia
China
8%
Australia
Germania
India
Africa de Sud
9% Ukraina şi Kazahstan

16%

11%
 °.
şi anume în SUA - 241 miliarde tone, Rusia - 240 miliarde tone, China -
114miliarde tone, care impreuna detin 2/3 din totalul rezervelor sigure,
urmate de Australia - 90 miliarde tone,Germania - 80 miliarde tone, India -
62 miliarde tone, Africa de Sud - 55 miliarde tone.

Pe glob se cunosc peste 2 900 de bazine carbonifere în 75 de ţări ale

lumii, cele mai mari după rezervele geologice fiind: Lena - 2 647 miliarde
tone, Tunguska - 1 745 miliarde tone, Kansk-Acinsk - 1 220 miliarde tone,
Kuznetk - 725 miliarde tone (Rusia), Appalachi - 700 miliarde tone (S.U.A.),
urmate la distante de Taimar - 583miliarde tone, Peciora - 340 miliarde tone
(Rusia), Shanxi - 265 miliarde tone (China), Bazinul Inferior - 170miliarde
tone (S.U.A.).
 Folosirea pe scara largă a cărbunelui a însemnat cresterea substantială a ponderii acestuia în
balanţa energetică mondială - peste 90% în anul 1900, precum si cresterea productiei şi
rezervelor mondiale. După anul 1900, industria carboniferă se dezvoltă, pe plan mondial, mai
ales în S.U.A., Rusia, China, Germania, Africa de Sud şi Australia. Astfel, producţia mondială
de cărbune creşte de la 100 milioane tone în anul 1850 la 768 milioane tone în1900 şi la 
1 334 milioane tone în 1913. După aceasta producţia de cărbune continuă să crească, iar ritmul
de creştere a producţiei devine mai lent datorită apariţiei concurenţei din partea petrolului,
precum şi preţului extracţiei şi transportului mai ridicat decît cel al petrolului sau al gazelor
naturale.
Cea mai valoroasă importanţă o au cărbunii superiori, a căror producţie mondială a crescut
de la 1,4miliarde tone în 1950 la 3,7 miliarde tone în 2000, cele mai mari producţii avînd ţările
dezvoltate. Cărbunii superiori se exploatează din bazinele mari carbonifere: Donbas (Ucraina),
Karaganda (Kazahstan), Peciora, Kuznetk, Celeabinsk (Rusia), Ruhr (Germania), Silezia
Superioara (Polonia), Appalashi (S.U.A.) s.a.
 Principalele țări producatoare de
carbuni superiori în anul 2010
3000
3162

2500

2000

1500
mln tone

932
1000

538
500 353
255 248 173
105 77 74
0
i na SU
A
di
a
al
ia
Su
d
u sia z ia ta
n
n ia bi
a
In ne s
Ch st
r
de
R h lo u m
Au do za Po l
a In a Co
ric K
Af
 Principalele ţări consumatoare de
cărbuni în anul 2010
3000

2516
2500

2000

1500
mln tone

1000
733

500 434
353 255 248 173 105 77 60
0
n a A
di
a sia i a d i a a i a ei
hi SU In u on Su an ee on p
C R p de m or l Ta
Ja a er C Po na
G i
ric Ch
Af
 Comerţul mondial cu cărbune este bine dezvoltat, dar comparativ cu
petrolul se comercializează cantităţi mult mai reduse (doar 10-11% din
totalul producţiei mondiale, din care 90% se transportă pe cale
maritimă).

Ţările cu condiţii favorabile de exploatare a cărbunelui (gradul de

concentrare teritorială a resurselor, adîncimea mică a straturilor de
cărbune, calitatea înaltă, apropierea de porturile
maritime etc.): Australia, S.U.A., Africa de Sud sunt şi cei mai mari
exportatori de cărbune pe piaţa internaţională. La aceste ţari se mai
adaugă China, Rusia, Indonezia, Canada, Polonia şi Columbia.
 Exportatorii de cărbune
(2010)

Australia 298ml t

Indonezia 162ml t

Rusia 109ml t

Statele Unite ale Americii 74ml t

Africa de Sud 70ml t

Columbia 68ml t

Canada 31ml t
Importatorii de cărbune
(2010)
Japonia 187ml t

PR China 177ml t

Coreea de Sud 119ml t

India 90ml t

China 63ml t

Germania 46ml t

Turcia 27ml t
Cărbunele este tranzacţionat pese tot în lume, fiind folosit atît transportul maritim cît
si cel terestru.
Piaţa cărbunelui este împarţită în două pieţe regionale şi anume:
- piaţa din Atlantic, formată din ţările importatoare din Europa de Vest, în special
Marea Britanie, Germania şi Spania.
- piaţa din Pacific, care constă în dezvoltarea şi importarea carbunelui de către
OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) din Asia, în special
în Japonia, Coreea şi China. Piaţa Pacific reprezintă în prezent aproximativ 57% din
comerţul mondial maritim de cărbune.

.
 Preţurile la cărbune , istorice, au fost mai mici şi mai stabile decît preţurile la petrol şi gaze, astfel
carbunele ramîne combustibilul cel mai accesibil pentru generarea de energie în multe ţări dezvoltate
şi în curs de dezvoltare. Poate varia de pînă la 3 ori, în funcţie daca este cărbune brun, cărbune
cocsificabil sau antracit. De asemenea, preţul cărbunelui depinde în mare masură de calitate, ambalaj
şi condiţiile de transportare.
Asociaţia Mondială a Cărbunelui nu furnizează informaţii privind preţurile la cărbune.
La noi în ţară carbunele este foarte solicitat, fiind folosit mai mult pentru încălzirea sobelor .
Principala sursă de aprovizionare cu cărbune este Ukraina de unde Moldova importă anual peste 100
mii t one la preţuri rezonabile. Din cauza războiului, Ukraina a redus aproape la zero exportul de
cărbune către R.Moldova. Deşi preţul la acest combustibil solid a crescut cu 20%, rezervele stocate în
depozite scad vertiginos. Dacă în 2013, o tonă de cărbune putea fi cumpărată cu aproximativ 2900 de
lei, în această toamnă, preţul a crescut cu circa 400 de lei, ajungând la 3300 de lei. Motivul scumpirii
cărbunelui îl constituie războiul care a cuprins regiunile de est ale Ucrainei, în special Donețkul și
Luhanskul şi înlocuirea carbunelui ucrainean cu cel rusesc.
 Curiozităţi
• Renunţarea până în 2050 la cărbune ca sursă de energie electrică ar contribui
la limitarea considerabilă a încălzirii globale la circa 3,2°C", în acest fel se va
reduce cu 25% diferenţa dintre acea valoare de 3,7°C. Această perspectivă
pare însă puţin probabilă, tendinţele actuale arătând, dimpotrivă, o creştere cu
GEOGRAFIA – 1 PROF.
aproape 20% până în 2020 şi cu 35% până în 2030 a emisiilor de CO2 asociate
cărbunelui din sectorul producţiei de electricitate.
• Finlanda poate elimina treptat utilizarea carbunilor in productia de energie
pana in 2025 devenind prima tara europeana care va face acest lucru.
• Cărbunele nu esteTEHNOLOGICA - 2 PROFESORI
folosit doar în industrie şi la încălzirea locuinţelor, dar mai
MUZICALA – 1 PROFESOR
poate fi folosit cuARTA
succesPLASTICA
şi în cosmetologie la fabricarea diferitor măsti de faţă
– 1 PROFESOR
CLASELE
şi la înalbire dinţilor PRIMARE-8
în condiţii de casă. PROFESORI
 Concluzii
1. Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun- neagră cu proprietăţi
combustibile formate din resturile unor plante din epocile geologice.
2. Repartiţia geografică a cărbunelui pe glob este inegală 95% fiind
concentrate în emisfera nordică şi doar 5% in cea sudică.
3. Cele mai mari ţări producătoare de cărbune (China, SUA şi India )sunt
şi cele mai mari ţări consumatoare de cărbune. Din totalul producţiei
doar 10- 11% sunt exportate.
4. Reprezintă o valoroasă sursă de combustibil, precum şi materie primă
pentru industria siderurgică si chimică.
5. În istoria sa, cărbunele a avut preţuri mai mici şi mai stabile decît la
petrol şi gaze.