CARBUNII DE PAMANT

Cu circa 300 de milioane de ani in urma, intr-o epoca

numita perioada carbonifera, clima era calda, ideala pentru paduri
mlastinoase. Plantele moarte au putrezit si au format turba. Pe masura ce
nivelul marii a crescut si a inundat mlastinile, turba a fost ingropata sub
straturi de nisip si noroi. Aceste straturi s-au transformat incet in roca,
Greutatea rocii a a faram atat turba transformand-o in carbune. In functie
de adancimea unde este si vechime avem lignit, carbune
brun, huila si antracit.

Carbunele este o roca sedimentara de culoare brun – neagra cu

proprietati combustibile formata prin (carbonizare) îmbogatirea
în carbon (în conditiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din
epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a
produs cu milioane de ani în urma, prin doua procese mai importante:
1. faza biochimica produsa de bacterii si ciuperci care transforma
celuloza si lignina din plante;
2. faza geochimica, faza propriu zisa de incarbonizare, care se produce
la temperaturi si presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat
huila si antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogatire de peste 50 %
din volum în carbon.
Datorita energiei termice ridicate degajate prin arderehuila mai poarta
numele de aurul negru.
Carbunii fosili sau carbunii de pamant s-au format din plante si
arbori prin transformari biologice (sub actiunea unor microorganisme) si
 chimice, in timpul unor lungi perioade in conditii nu prea bine cunoscute,
dar in orice caz in absenta oxigenului din aer (caci putrezirea obisnuita, in
conditii aerobe, duce numai la CO2, H2O, NH3, etc.) In cursul acestor
transformari anaerobe, oxigenul continut in materialul initial s-a eliminat,
in cea mai mare parte, sub forma de H2O si CO2, iar azotul sub forma de
NH3 si N2. In cursul acestui proces lent de incarbonizare, continutul in
carbon a crescut cu varsta zacamantului. Dupa urmele gasite au putut fi
indentificate speciile botanice din care s-au format diferitii carbuni.
Compozitia carbunilor:
 masa organica, care contine C, H, N, O si S din combinatiile organice;
 masa combustibila ,care contine si S din combinatiile minerale (pirite),
care arde si el, adica tot ce arde – ceea ce nu arde (masa minerala plus
umiditatea) este balastul;
 masa anhidra, care contine si masa minerala, adica tot, mai putin apa;
 masa uscata la aer (masa pentru analiza), care contine si umiditatea de
constitutie si cea higroscopica, compozitie folosita în determinarile de
laborator, fiind stabila;
 masa initiala , care contine si umiditatea de îmbibatie, adica compozitia
carbunelui introdus în focare.
Se disting 2 specii principale ( si numeroase varietati ) de carbuni:
Superioara(antracitul, huila si lignitul-care au procent de carbon si
putere calorica mare);antracitul si huila lasa pe o placa de portelan poros
o dara neagra.
Inferioara(carbunele brun si turba-care au un procent de carbon si
putere calorica mica);lasa pe o placa de portelan poros o dara cafenie.
Lignitul, in care se mai recunoaste structura lemnului
initial, este o varietate de carbune brun. Turba, care se mai formeaza si
in zilele noastre din muschi si plante acvatice ce apar in mlastini sau
turbarii, este un carbune inferior ce retine multa apa. In antracit
incarbonizarea este cea mai avansata.
Turba este cel mai tânar carbune, din Neogen, formându-se si
astazi. Contine 52 – 62 % carbon în masa combustibila, iar prin încalzire
degaja foarte multe materii volatile. În momentul extractiei ea contine 75
– 80 % umiditate, ca urmare trebuie uscata, stare în care are o putere
calorifica de 12 – 20 MJ/kg. Turba uscata si brichetata se foloseste drept
combustibil casnic. De asemenea, ea se poate folosi ca material filtrant
sau ca îngrasamânt.
Carbunele brun este un carbune mai vechi, din Paleogen. Contine
60 – 78 % carbon în masa combustibila, iar prin încalzire degaja multe
materii volatile. În momentul extractiei contine 30 – 45 % umiditate. Are
o putere calorifica de 6 – 18 MJ/kg (uzual 7 – 9 MJ/kg). Este mult
folosit, în special lignitul, care se gaseste în cantitati mari, de exemplu în
România în bazinul Olteniei, în scopuri energetice, fiind combustibilul
clasic întermocentralele pe baza de carbune.
Desi aflorimentele de carbune au aparut din vremuri preistorice,
utilizarea carbunelui drept combustibil este comparativ recenta.Timp de
mii de ani carbunele era considerat o simpla piatra neagra.Exista dovezi
ca britanicii antici au folosit carbunele drept combustibil si ca romanii au
aflat de la ei valoarea sa.Prima referire scrisa la carbune apare intr-o
cronica anglo-saxona din secolul X. Carbunele contine carbon,care-i
ofera si acea culoare neagra, caracteristica, si gaze inflamabile cum ar fi
hidrogenul, azotul si oxigenul.
Antracitul este cel mai vechi carbune, datând din Jurasic. Contine
92 – 98 % carbon în masa combustibila, dar aproape deloc materii
volatile, ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Aprinderea trebuie facuta
cu un combustibil de suport, care sa-l aduca la temperatura de 800 °C,
temperatura de aprindere a carbonului. În momentul extractiei contine 3
– 12 % umiditate. Are o putere calorifica de 20 – 25 MJ/kg.
Datorita aprinderii dificile este putin folosit în energetica, fiind folosit
în industria chimica la producerea electrozilor.
Carbunii negri si grafit artificial prin descompunerea termica a
multor materiale organice se obtin numeroase varietati de carbune
negru. Proprietatile acestora difera mult cu substanta initiala si cu
conditiile in care a fost efectuata carbonizarea.
Aspectul macroscopic al carbunelui negru este amorf, dar la cercetarea
cu raze X au fost observate, la multe specii de carbuni negri, aspecte
asemanatoare cu ale grafitului. Carbunele negru este un conglomerat de
cristalite minuscule, orientate neregulat in toate directiile posibile si
legate intre ele intr-un mod ce nu este inca bine cunoscut. Din cauza
acestei structuri, carbunele negru, in general, conduce rau caldura si
electricitatea.
Carbunele este zacamantul cel mai bogat in combustibil fosil.Rezervele
mondiale cunoscute sunt estimate a fi suficiente pentru 200 ani,la o rata
de consum cu cea actuala,si multi experti sunt de parere ca exista cam de
15 ori mai mult carbune ramas nedescoperit.
Rezervele de carbune ale României, sunt urmatoarele: huila 721 mil.tone;
carbune brun 65 mil.tone; lignit 3.400 mil.tone.
Principalele termocentrale din Romania
Sunt:Turceni ,Rovinari,Deva-Mintia,Isalnita,Braila,Brazi,Ludus
Iernut,Borzesti,Bucuresti Sud,Galati,Craiova II
 Clasa Grupa Caracteristici
Culoare: galben deschis până la negru.
Turbă (T) –
Structură vegetală fibroasă pronunțată.
Culoare: brun închis.
Cărbune brun
Aspect pământos amorf, sfărâmicios, fără structură vegetală. Se
pământos (BP)
poate bricheta fără liant. Urmă brună.
Culoare: galben-brun până la negru.
Cărbune brun
Aspect lemnos. Structură lemnoasă pronunțată. Exfoliere
lemnos (BL)
Cărbune naturală. Spărtura lemnoasă conține uneori incluziuni cu aspect
Lignit
brun (B) pământos sau negru lucios. Urmă brună.
Culoare: brun negru.
Cărbune brun mat
Eventuale urme de structură lemnoasă. Spărtura complet plană,
(BM)
uneori pământoasă. Urmă brună.
Cărbune brun cu Culoare: negru brun până la negru.
luciu smolos (BS) Structură compactă. Spărtură concoidală. Urma brun închis.
Culoare închisă.
Cărbune brun
– Fâșii alternative lucioase, mate. Spărtură plană sau plan
huilos(B/H)
concoidală. Urmă neagră cu nuanță brună.

Culoare: neagră.
Huilă cu flacără
Fâșii alternative lucioase, mate. Spărtură plan concoidală. Urmă
lungă (HL)
neagră cu nuanță brună.

Stratificarea puțin clară, lucios. Spărtură plană sau concoidală.

Huilă de gaz (HG)
Urmă neagră cu nuanță brună.
Culoare neagră.
Huilă grasă (HGr) Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos.
Urmă neagră.
Huilă (H)
Culoare neagră.
Huilă de cocs
Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos.
(HC)
Urmă neagră.
Culoare neagră.
Huilă slabă
Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos.
degresantă (HS)
Urmă neagră.
Culoare neagră.
Huilă antracitoasă
Luciu puternic. De cele mai multe ori sfărâmicios și prăfos.
(HA)
Urmă neagră.
Culoare neagră.
Antracit (A) –
Luciu metalic. De obicei sfărâmicios. Urmă neagră.