Vegetaţia în carbonifer

Datorită condiţiilor prielnice în carbonifer în multe părţi de pe suprafaţa pământului ferigile erau în plin
proces de evoluţie. Printre criptogamele vasculare arborescente din acea perioadă se
numărăLepidodendron , cu o tulpină ce ajungea la 40 de metri înălţime. Trunchiul se ramifica, iar
frunzele cădeau lăsând o cicatrice de formă romboidă pe tulpină. 

O altă criptogramă vasculară este Sigillaria, înaltă de 30 de metri. Ramificaţia era redusă, iar în vârf
prezenta frunze lungi. Pe lângă ferigile arborescente impunătoare prin înălţimea lor, existau şi ferigi mai
scunde. Acestea formau tufişuri joase sau se agăţau şi trăiau pe ramurile celor înalte, formând păduri
întinse şi luxuriante. 

La sfârşitul ciclului de viaţă, aceste plante picau în apele mlaştinilor din jur. De-a lungul miilor de ani, în
mâlul acestor ape s-au acumulat cantităţi uriaşe de materie organică vegetală, care, prin procesul de
carbonificare s-a transformat în zăcămintele uriaşe de cărbuni exploatate astăzi. 

În timpul carboniferului au apărut pteridospermele, plante asemănătoare ferigilor, dar care aveau
seminţe. Acestea sunt considerate cele mai vechi spermatofite – plante cu flori şi seminţe.
Pteridospermele au evoluat spre primele plante cu seminţe golaşe (gimnospermele), cum a
fostCordaites, înalt de 30 – 40 m cu frunze numeroase, asemănându-se cu coniferele de astăzi.  

Era Paleozoica, este una dintre cele patru mari diviziuni ale scarii geologice, ea fiind precedata de
Precambrian si succedata de Mezozoic. Perioadele pe care le include sunt Cambrian, Ordovician,
Silurian, Devonian, Carbonifer si Permian. Asa cum se poate observa si din tabelul de mai jos ce o
incadreaza in contextul evolutiei vietii, aceasta era a inceput acum 570 de milioane de ani si s-a terminat
acum aproximativ 245 de milioane de ani. Evolutia vietii de la formele primitive, multicelulare din mari
pana la formele complexe de pe uscat poate fi urmarita studiind fosilele ramase in straturile de roci din
era Paleozoica. Perioada Cambriana, include un interval de 60 de milioane de ani. Aceasta a fost
denumita astfel in 1835 de geologul englez Adam Sedgwick dupa numele roman al rocilor sedimentare
din Ţara Galilor. Pana la inceputul erei paleozoice, procentul crescand de oxigen din atmosfera si oceane
a facut posibila existenta unor noi forme de viata in mediul marin. Acum, pentru prima data in istoria
pamantului organismele au evoluat suficient de mult incat au putut obtine energie pe baza respiratiei.
Primele astfel de organisme au fost nevertebrate mari si complexe. Cu schelet chitinos si invelisuri dure,
aceste vietuitoare au avut sanse cu mult mai bune de conservare decat corpurile moi ale celor din
Precambrian.
Cu toate ca viata nu invadase inca uscatul si aerul, marile din acea perioada erau pline de o mare
varietate de nevertebrate incluzand spongieri, viermi, mici animale coloniale, hidrozoare, moluste si
artropode primitive precum trilobitii si un mic numar de echinoderme. Singura planta marina existenta
in acea perioada era alga marina.
Unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestei perioade, Trilobitul, este de fapt o specie de
artropode.
Acestia aveau o lungime variind intre cativa milimetri si pana la 65 de cm insa in general aveau in jur de
3-7 cm. Numele lor era dat de aranjarea exoscheletului, acesta fiind format din trei lobi. Acest
exoschelet este cel care s-a pastrat in majoritatea cazurilor, el fiind constituit din carbonat de calciu si
acoperind tot spatele animalului.
Trilobitii aveau o pereche de ochi compusi. La unele specii acestia aveau lentile dense care ar fi putut
servi la detectia miscarii. La alte specii ochii aveau functii mai putin complexe fiind insa capabili sa
formeze imagini si sa detecteze distante.
Mediul de viata al Trilobitilor era zona de langa marginea marilor continentale care acopereau zone ce
acum apartin uscatului. Majoritatea trilobitlor nu se miscau insa existau de asemenea si specii dotate cu
inotatoare. Cele care posedau ochi foarte mari si un camp vizual larg, precum Carolinitii, populau zonele
de la suprafata apei si se pare ca aveau inotatoare. Altele, cu ochi redusi sau inexistenti preferau apele
intunecate. Multi trilobiti se scufundau la mari adancimi pentru a se proteja sau pentru a-si cauta
mancare.
Trilobitii aveau o mare varietate de moduri de hranire. Multi aveau un fel de palnii cu care absorbeau
sedimentele si din care separau materia organica. Altii erau pradatori. Majoritatea puteau lua o pozitie
de aparare in care isi expuneau numai scheletul.
Scheletele fosilizate ale trilobitilor sunt de un mare ajutor savantilor deoarece pun la dispozitie
adevarate scari de tip pentru acele vremuri. Deoarece acestia s-au dezvoltat repede si s-au distribuit in
numeroase zone, comparand fosilele de trilobiti si stratele de roci din diferite regiuni se poate indica
vechimea relativa a unor minerale.

Carboniferul (85 milioane de ani) este bogat in evenimente geologice, climatice si biologice. Prezenta
celor mai buni carbuni, in formatiuni din acest timp, a incurajat cercetarea si documentarea stiintifica
referitor la prezenta, geneza si raspandirea acestui potential energetic. Ca eveniment geologic este de
semnalat orogeneza hercinica, unul dintre cele mai importante cicluri geologice, bine in cauzalitatea,
structura, aria geografica si insemnatatea lui in desfasurarea si bogatia vietii.
Clima in aceasta perioada a continuat-o pe cea devoniana in emisfera sudica; in emisfera nordica, cutele
hercinice au dat o alta directie curentilor aerieni si alta folosire a umiditatii atmosferice, care a fertilizat
terenul intens alterat si subdimensionat al gresiei rosii vechi, de varsta devoniana, producand un sol
fertil ce s-a intins in arii tot mai largi dinspre mlastini, litoral si ape continentale spre fostele zone aride.
Este de remarcat dezvoltarea mlastinilor, unele in lungul litoralului, altele mai in interiorul continentului,
mlastinile limnice, legate de lacurile continentale.
Plantele s-au imbogatit cu grupele de Lycopodiale si mai ales cu ferigile heterospore care au deschis
evolutia spre plantele cu flori. Plantele des intalnite in ariile producatoare de huila sunt: Calamites,
Annularia, Lepidodendron, Sigillaria si altele ca: Neuropteris, Pecopteris, Sphenopteris etc. (Fig. 33), care
au constituit grupuri de ferigi arborescente, ale caror trunchiuri s-au depozitat in straturi groase, in care,
la adapost de aer, s-au carbonificat. Ferigile heterospore, prin Cicadofilicine, au dus Ia dezvoltarea, spre
sfarsitul perioadei, la grupul superior al fanerogamelor, reprezentat de gimnosperme.
Printre animale, au luat o mare dezvoltare orinoidele intre echinoderme, unele insecte de uscat, de tipul
libelulelor s.a. Batracienii stegocefali au maximum de dezvoltare ca populatii, unele cu caracter de
trecere la reptile, cum sunt Cotylosaurknii si Theromorfele.
Permianul (15 milioane de ani) marcheaza sfarsitul erei paleozoice. in aceasta perioada continua inca
orogeneza hercinica si manifestatiile postvulcanice.Clima, la inceput mai umeda, devine din ce in ce mai
arida, asemanatoare celei din devonian. Se deosebesc doua feluri de biotopuri: terestri si marini, fiecare
cu o anumita caracteristica petrografica si biologica.Lumea vegetala este dominata de Lycopodiaceae si
Sigillariaceae in prima jumatatea a perioadei. in a doua jumatate domina gimnospermele (Walchia,
Ullmania, Cordaites, Baiera). Fauna se caracterizeaza prin disparitia trilobitilor si a gigantostraceilor. in
general, continua fauna carbonifera, cu o dezvoltare mai bogata a foraminiferelor, brahiopodelor,
cefalopodelor, a briozoarelor si lamelibranhiatelor.
Pestii cartilaginosi sunt mai rar raspandiri, locul lor fiind luat de pestii ososi (teleosteeni). Batracienii
continua pe cei din carbonifer, ajungand la mari dimensiuni prin Archegosaurus, in lungime de 1,5 m.
Reptilele marcheaza un moment exploziv prin grupul Cotylosaurk, aparut in carbonifer. Au aparut si
reptile carnivore. Fiind animale de uscat, cu inmultirea prin oua, apar unele anexe embrionare ca
amniosul si alantoida. Altele marcheaza o diferentiere spre tipul mamalian al mamiferelor, grupul
Theriodonta. Tot in aceasta perioada apare grupul Prosauria din care se vor dezvolta saurienii erei
mezozoice. in permian apar si variate tipuri de broaste testoase.