RESURSELE AGROCLIMATICE ALE REPUBLICII MOLDOVA ŞI

REGIONAREA LOR

1. RESURSELE TERMICE ŞI DE UMEZEALĂ

Cantitatea de căldură primită de la Soare pe teritoriul Republicii Moldova

este determinată în primul rînd de latitudinea geografică şi circulaţia maselor de
aer cu diferite însuşiri fizice. Teritoriul ei este asigurată pe deplin cu resurse
termice şi mai modest cu resurse de umezeală.

În acelaşi timp pentru regimul termic sunt caracteristice mari variaţii termice
în dependenţă de anotimp. În acest context, putem menţiona, regimul termic din
perioada rece a anului se caracterizează printr-o mare instabilitate.

Dintre cele trei luni de iarnă cea mai blîndă este luna decembrie cînd
temperatura medie lunară în partea de nord este de -2,0 0C, iar în partea de sud
de -0,20C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperaturi medii de -5,2 0C şi
respectiv -3,00C. Minimul absolut de temperaturii a fost înregistrat de asemenea
în luna ianuarie şi este de –360C în partea nordică şi -280 C în partea sudică.

Pentru extremele termice scăzute din această perioadă este caracteristică o

mare variabilitate şi în spaţiu. Astfel, diferenţele termice dintre cumpene şi
culoarele văilor închise constituie 160C.

Influienţa maselor de aer cu diferite însuşiri fizice (arctice, polare maritime şi

continentale, tropicale) determină gradul înalt de variaţie a temperaturii medii
sezoniere a perioadei de iarnă limitele căreia constituie 1,8 0C şi -8,20С
corespunzător.

Din martie pînă în mai aerul se încălzeşte intens. În regiunile nordice

temperatura medie lunară este egală în martie cu 1 0C, în aprilie cu 80C, în cele
sudice respectiv cu 3,60C şi 100C. Tot în aprilie temperatura coboară adesea şi pînă
la valori negative. În luna mai se stabileşte o vreme de tipul celeia de vară, cînd
temperatura aerului atinge 200C - 250C. În cea mai caldă lună a anului (iulie),
temperatura medie este de 19,5 0C în partea de nord şi 22 0C în partea de sud a
republicii.
 Maximul absolut al temperaturii aerului a fost înregistrat tot în luna iulie
(380C în nord şi 420C în sud). În lunile iulie-august temperatura maximă (circa
250C) poate să se menţină timp de 21-27 zile; suma temperaturilor active ale
aerului constituie 28000C în nord şi 33000C în sud. Spre sfîrşitul lunii august
temperatura coboară lent, iar din octombrie spre noiembrie scăderea acesteia se
accelerează.

Luna octombrie este ceva mai caldă decît luna aprilie, iar noiembrie – mai
caldă decît martie. Perioada fără îngheţ durează în medie178 zile în nord şi 190
zile în sud. În noiembrie temperatura este instabilă: valoarea medie lunară
oscilează între 9,60C (anul1923) şi 1,70C (anul1902).

Pentru resursele de umiditate la etapa actuală pe fonul creşterii sumelor

precipitaţiilor atmosferice cresc şi alternările dese a perioadelor de uscăciune şi
secete, ceea ce le caracterizează pe aceste resurse ca instabile în timp.

Precipitaţiile atmosferice căzute pe teritoriul republicii sunt condiţionate de

activitatea ciclonală. În repartiţia spaţială a lor se observă o deminuare a valorilor
anuale de la 620 mm în nord-vest pînă la 470 mm în sud-est, fenomen
determinat de situaţia geografică a Republicii Moldova faţă de direcţiile de
mişcare maselor de aer maritime.

Caracterul zonal al repartiţiei precipitaţiilor atmosferice este modificat

substanţial de relief. Spre exemplu, cele mai multe precipitaţii atmosferice cad în
Podişul Codrilor Bîcului - 620 mm. Creşterea cantităţii acestora este determinată
nu numai de altitudinile înalte de aici dar şi de prezenţa masivelor cu păduri.

Cantitatea maximă de precipitaţii (853 mm) a fost înregistrată în anul 1912 la

Chişinău, cea minimă (208 mm) – în anul 1928 la Comrat.

În perioada caldă a anului pe teritoriul Republicii Moldova predomină

precipitaţiile cu caracter torenţial, însoţite deseori de descărcări electrice şi căderi
de grindină.

În cazul proceselor convective intense (se pot prelungi şi în iunie), care au loc
pe fronturile atmosferice reci de bază şi secundare, se formează grindina, de obicei
de dimensiune mare. Acest fenomen este rezultatul prevalării gradientelor termice
verticale asupra celora adiabatice.
În aspect spaţial cele mai multe zile cu grindină se înregistrează pe Podişul
Moldovei Centrale, unde probabilitatea căderii ei pe an este cu 20% mai mare
comparativ cu teritoriile de cîmpie. Precipitaţii cu grindină au loc, de regulă (mai
mult de 40%), între orele 15-18, atunci cînd convecţia termică capătă cea mai
puternică dezvoltare.
La trecerea fronturilor atmosferice reci ce se deplasează dinspre vest (38 %),
sau în timpul staţionării ciclonilor sud-vestici (19 %), precipitaţiile atmosferice cad
abundent sub formă de ploaie, cu intensitatea de 30 mm (şi mai mult) timp de 12
ore (şi mai puţin).
Cantitatea precipitaţiilor atmosferice torenţiale şi probabilitatea lor depind nu
numai de caracterul situaţiilor sinoptice şi a condiţiilor fizico-geografice, dar şi de
particularităţile locale ale teritoriului.
Cel mai des, în 35 % cazuri, ploile abundente cad pe parcursul unei zile şi în
30 % cazuri cad separat, în timp de 2 şi 3-5 zile. Uneori, astfel de ploi se
înregistrează consecutiv în cîteva zile. Ploile puternice au un mers anual bine
exprimat. Probabilitatea cea mai mare (mai mult de 70 %) le revine lunilor iunie-
august (tab.2).
Pe teritoriul republicii maximul ploilor puternice (de cca 50 % din numărul
total) se înregistrează în lunile iunie-iulie şi este condiţionat de venirea maselor de
aer maritime, aproape saturate cu vapori de apă. În luna septembrie, paralel cu
scăderea temperaturii aerului, scade brusc şi probabilitatea averselor.
Ploile torenţiale (foarte puternice), cu intensitatea de 50 mm (şi mai mult)
timp de 12 ore (şi mai puţin), la fel au cea mai mare probabilitate în lunile de vară
(tab.2) şi în cazul ploilor cu intensitate de 30 mm (şi mai mult) timp de 12 ore (şi
mai puţin).

Tabelul 2

Probabilitatea ploilor puternice şi foarte puternice în anumite luni ale

anului (%)
Ploi puternice de 30 mm Ploi foarte puternice de 50 mm
timp de 12 ore timp de 12 ore
Mai 4,3 Mai 1,7
Iunie 22,6 Iunie 22,9
Iulie 27,3 Iulie 42,5
August 25,9 August 22,1
Septembrie 14,7 Septembrie 10,0
Octombrie 3,8 Octombrie 0,4
Noiembrie 1,4 Noiembrie 0,4
 În acelaşi timp, perioada caldă a anului (aprilie-octombrie) se caracterizează
printr-o insuficienţă mare de precipitaţii atmosferice. Deficitul de precipitaţii –
diferenţa dintre evaporabilitate şi precipitaţii atmosferice - variază de la 163 mm
în nordul republicii pînă la 457 mm în sudul ei. În anii extrem de secetoşi acest
deficit poate depăşi 500 mm, atingînd maximul de 762 mm în extremitatea de sud
a republicii.

Această insuficienţă deseori favorizează la instalarea secetelor, care conform

intensităţii lor pot fi calificate ca foarte puternice, cînd precipitaţiile atmosferice
cad mai puţin de 50% din valoarea normală (anul 1896), puternice - cu suma
precipitaţiilor de 51-70% din valoarea normală (anii
1951,1903,1928,1973,1953,1895,1986,1923,1892,1945,1917,1902,1938) şi medii
– cînd suma precipitaţiilor atmosferice este de 71-80 % din valoarea normală
(1963,1990,1994,1929,1924,1899,1992,1921,1916,1982,1908,1959,1969,1920,
1961,1981,1957,1967, 1960,1935).

În timpul stabilirii deficitului de umiditate a aerului de 22-29 mb pe fonul

vîntului cu viteza de peste 8 m/s. se instalează suhoveiurile (vînturi uscate şi
fierbinţi) de intensitate medie. Acestea constituie 80% din totalul acestor fenomene
de manifestate. În perioada de vegetaţie durata lor este de 4 zile la nord şi 15 zile la
sud.
Astfel de vînturi provoacă îngălbenirea şi uscarea frunzuliţelor în creştere a
culturilor de cîmp. De aceea în scopul prevenirii acestora se practică irigarea
terenurilor agricole, introducerea soiurilor noi rezistente în condiţii aride.
Deci, pe parcursul anului sumele medii lunare pot să se abată evident de la
valorile medii multianuale. În luna iunie, spre exemplu, cantitatea medie a
precipitaţiilor poate alcătui de la 175 mm pînă la 240 mm. În acelaşi timp, în anii
secetoşi, în această lună, pot cădea şi precipitaţii neînsemnate - 3 - 21 mm.

Circa 58 - 63% din suma precipitaţiilor anuale cad în perioada de primăvară-

vară, ceea ce constituie 286 mm în sud şi 383 mm în partea centrală şi cea nordică
a republicii. În perioada de toamnă valorile medii multianuale variază de la 99 mm
în sud pînă la 127 mm în partea centrală.

Iarna precipitaţiile cad mai mult sub formă solidă, cu toate acestea stratul de
zăpadă este instabil, adică nu se depune şi nu dispare în acelaşi timp pe tot
teritoriul republicii. În părţile de nord şi centrală acesta se formează în decada a
III-a a lunii decembrie şi în prima decadă a lunii ianuarie. În partea de sud, în unii
ani, stratul de zăpadă lipseşte.
 Prima zăpadă cade la sfîrşitul lunii octombrie. În decembrie stratul de zăpadă
devine stabil. La nord stratul de zăpadă se poate menţine în mede 80 zile, la sud –
35 zile. Procentul de ierni cu stratul stabil de zăpadă scade de la nord (77%) spre
sud (15%). În locurile adăpostite media celor mai mari grosimi (pe decade) ale
stratului de zăpadă este egală cu 10-25 cm, în locurile deschise – cu 10-20 cm.

Învelişul de zăpadă atinge înălţimea maximă în prima şi a doua decadă a lunii

februarie. În repartiţia înălţimii maxime a stratului de zăpadă se observă creşterea
ei de la 10 cm în sud-estul ţării pînă la 20 cm în partea de nord-vest şi pe Podişul
Moldovei Centrale, determinată de influenţa maselor de aer atlantice umede şi
altitudinea locului. În partea de nord stratul de zăpadă dispare complet către
sfîrşitul lunii martie, la sud - în decada a doua a aceleiaşi luni.

Cel mai devreme zăpada se topeşte în prima decadă şi a doua a lunii

februarie, cel mai tîrziu – în decada a doua a lunii aprilie.

De umiditatea relativă a aerului în mare măsură depinde nu numai

dezvoltarea şi creşterea plantelor, dar şi starea cotidiană a omului, de aceea acest
parametru climatic reprezintă o componentă importantă a resurselor de
umiditate. În perioada rece a anului cele mai mari valori ale umidităţii relative a
aerului se observă în decembrie - 86-90% în nordul şi nord-vestul republicii şi 84-
87% în partea centrală şi de sud.

În perioada caldă umiditatea relativă a aerului se micşorează. Cele mai

scăzute valori, de 60-65%, sunt caracteristice lunii mai, cu excepţia raioanelor de
sud ale republicii, unde ele se observă în iulie. Pe parcursul zilei valorile umidităţii
relative de asemenea variază esenţial. Iarna, în orele de noapte, ele ating 83-90%,
în cele de zi – 73-87%. Vara acestea constituie de la 70-85% în orele de noapte la
41-52% în orele de zi.

În apropierea rîurilor, altor suprafeţe acvatice, şi a masivelor de păduri

umiditatea relativă a aerului creşte. Numărul zilelor cu umiditatea relativă a
aerului mai sus de 30% se majorează de la nord spre sud de la 17 la 36 zile pe an.
Maximul acestora se înregistrează în luna aprilie, iarna, astfel de zile nu se
observă.

Numărul zilelor cu umiditatea relativă a aerului mai sus de 80% variază în

limitele a 73-116. Din ele, 80% se observă în perioada rece a anului, iar 20% - în
perioada caldă. Cele mai multe zile de acest fel – 23, se înregistrează în luna
decembrie.
 În concluzie putem menţiona, că deopotrivă cu părţile pozitive ale climei -
perioada caldă îndelungată a anului, iarna blîndă, abundenţă de lumină şi căldură
sînt şi părţi negative: fenomene de uscăciune şi caracterul schimbător al vremii,
mai ales primăvara.