Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Facultate de Geografie și Geologie

Departamentul Geografie

MINERALE ȘI CRISTALE

Student Tudose Maria-Alexandra GT15

Coor.prof.univ Delia Anne-Marie Androne Specializare Geografia Turismului
Anul I
 CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................................2
DIAMANT: C (gr. adamas, -antis= invincibil)...........................................................................................3
ARGINT NATIV: Ag (lat. Argentum= “alb” sau „strălucitor”...............................................................................4
AUR NATIV: Au (lat. aurum)....................................................................................................................5
CUARȚ: SiO2 (germ. Quartz)...................................................................................................................6
CERUZIT: PbCO3 (lat. cerussa= plumb alb..............................................................................................7
FLUORINA: CaF2 (lat. fluere= a curge)....................................................................................................8
PIRITA: FeS2 (gr. pyrithes= foc+lithos= piatră de foc).............................................................................9
CORINDON: Al2O3 (germ. Korund).......................................................................................................10
TALC: Mg3Si4O10(OH)2. (arab. Talq)........................................................................................................11
RODOCROZIT: MnCO3..........................................................................................................................12
Salina Slănic Prahova............................................................................................................................13
Bibliography.........................................................................................................................................14

1
 INTRODUCERE

Mineralogia este o ramură a geologiei ce se ocupă cu proprietățile fizico-chimice a

mineralelor, rocilor prin studiul constituției lor, a morfologiei cristalelor lor, a genezei, a
disponibilităților de combinare chimică.
Gemologia este știința care studiază, clasifică, evaluează și cerifică pietrele prețioase după
metode științifice și în condiții de laborator, fiind o ramură a mineralogiei.
Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie cristalizată,
alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componența rocilor și
minereurilor. După conținutul lor ele se pot împărți în minerale metalifere și respectiv
nemetalifere ( sare, gips, azbest, mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărți la rândul
lor în feroase și neferoase. Ele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere
chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare.
Pentru studierea amănunțită și corectă a mineralelor se utilizează o serie de metode de
principii și rezultate, de la numeroase discipline științifice, descriptice și practice, astfel
mineralogia se afla în strânsă legătură cu geologia, fizică, chimia.
Geologia studiază atât compoziția rocilor expuse la suprafață cât și mai ales continuitatea
acestora în adâncime, zăcămintele minerale solide, lichide și gazoase, structura integrală a
planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarței terestre, dar și structura internă stratificată a
planetei.

2
 DIAMANT: C (gr. adamas, -antis= invincibil)

Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de vedere
chimic este una din formele de existentă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul
amorf( grafitul) și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge
duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a
cristalului. Din cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de
diamant și fulerenă.
Greutatea în carate definește mărimea unui diamant. Termenul “carat” provine din greaca
veche unde “keration” era denumirea sâmburilor de roscovă, folosiți în trecut ca și greutăți
etalon pentru cântărirea în balanțe a diferitelor mărfuri de greutăți relativ mici, inclusiv
metalele prețioase.
În funcție de culoare diamantele sunt împărțite în două grupe principale: colorless (incolor) și
fancy. Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Diamantele incolore sunt
mai rare în natură și de acest motiv sunt mai valoroase.
Țările unde se găsesc diamantele în cantități mai importante sunt: Rusia, Botswana,
Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania
și Brazilia. În Europa s-au găsit diamante în Arhanghelsk.
Criteriile stabilirii valorii unui diamant sunt: -densitatea -duritatea -dispersia și refracția luminii
-conductivitatea termică -strălucirea -puritatea.

Figure 2

Figure 1

Figure 3
3
 ARGINT NATIV: Ag (lat. Argentum= “alb” sau „strălucitor”

Argintul nativ este o specie minerală naturală, simplă substanță metalică, densă, rare
formulă chimică Ag, corespunzând elementului chimic argint notat Ag. Argintul aparține
clasei mineralogice a elementelor native. Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune
și numele, argintiu. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria
metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare
conductibilitate electrică și termică.
După aur, el este cel mai maleabil și ductil metal, este atacat în suprafață de către sulf (S) și
hidrogen sulfurat (H2S), la temperatura camerei. Este solubil în acid azotic (HNO3) la rece și
în acid sulfuric concentrat (H2SO4) la cald. Argintul nativ prezintă frecvent conținuturi foarte
scăzute de Au, Hg, As, Sb, Bi, Cu.

Figure 4

Figure 5

4
 AUR NATIV: Au (lat. aurum)

Aurul nativ este un mineral compus din aur, dar este în mare parte amestecat cu argint și,
într-o măsură mai mică, cu cupru, uneori chiar cu platină.
Aurul apare de obicei în foi sau granule neregulate și poroase. Cristalele rare sunt cubice
sau octaedrice, acestea din urmă adesea înfrățite. Are o culoare galben, galben de alamă,
sau galben argintiu, cu un luciu metalic și o transparență opacă.
Este un metal nobil, bun conducător electric și termic, este cel mai maleabil și mai ductil
metal, având temperatura de topire relativ scăzută (1063 ° C), se poate lamina în foițe cu o
grosime de 1/10000 mm.
Aurul nu se alterează în aer sau apă, la nici o temperatură și nu este atacat de nici un acid
izolat, este solubil doar în apă regală( 3:1 de acid clorhidric HCL și acid azotic HNO3).
Aurul se găsește adesea în Mother Lode-California, Cripple Creek- Colorado etc. și în
România se găsește în Munții Apuseni: Brad, Ruda-Barza, Roșia Montană etc.

Figure 7
Figure 6

5
 CUARȚ: SiO2 (germ. Quartz)

Cuarțul este un mineral răspândit în scoarța terestră, care are compoziția chimică SiO2
cristalizând în sistemul trigonal. Acesta prezintă două modificații polimorfe: α -cuarț
(cristalizează trigonal și este stabil sub 573° C) și β -cuarț (cristalizează hexagonal și este
stabil între 573-870° C).

În stare pură, cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea mineralului.
Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode. Clivajul este inexistent
în spărtură având o culoare sidefie, un luciu sticlos și o transparență translucidă, până la
opac, are un etalon de duritate 7 pe scara Mohs.

Înainte de descoperirea proprietății sale piezoelectrice, cuarțul este utilizat ca piatră în

bijuterii. Din punct de vedere optic poate fi ușor confundat cu calciul, de care se deosebește
prin duritatea sa mai mare (7), valoarea refracției duble mai reduse și lipsa de reacție, ca și
calcitul, cu acidul clorhidric

Cristalele pure de cuarț sunt incolore, transparente, prin incluziuni de gaze sau lichide,
cristalul devine de o culoare lăptoasă, la fel impuritățile determină schimbarea culorii, sau
prin iradiere se produce un fenomen ionizare care schimbă culoarea cristalului.

Ametist: varietate violetă de cuarț prin prezența ionilor de fier, sau iradiere cu raze gamma

Citrin: varietate galbenă de cuarț folosit ca bijuterie

Ametrin: varietate rară cu zone de ametist și citrin

Prasiolith: varietate verde de cuarț transparent

Cuarț fumuriu sau (Morion): varietate de cuarț de culoare cenușie,

Figure 8
brună până la negru (prin iradiere cu raze gamma)

Cuarț roz: varietate roză de cuarț prin prezența ionilor de fosfor

Figure 9 Figure 10

6
 CERUZIT: PbCO3 (lat. cerussa= plumb alb
Ceruzitul se prezintă cristalizat în sistemul rombic, sub formă de cristale sau de mase
grăunțoase, de stalactite. Este alb sau cenușiu, are luciu adamantin și greutatea specifică
ridicată. Se formează prin alterația galenei și este folosit pentru extragerea plumbului. Are un
clivaj bun cu o spărtură concoidală, având duritatea 3, face efervescență cu acidul azotic
HNO3.

Ceruzitul se găsește mai ales în zonele superioare oxidate din depozite de metal de bază, în
special în depozitele de plumb-argint. Se găsesc cristale de mină în apropierea orașului
Friedrichssegen Ems în Nassau, Germania, Johanngeorgenstadt, Saxonia, Boemia etc.

În România se găsește în cantități reduse la Băița, județul Bihor, la Rușchița, județul Caraș-
Severin, la Rodna, județul Bistrița-Năsăud.

În trecut era utilizat în principal ca ingredient pentru vopselele cu plumb. Aceste vopsele au
fost retrase de pe piață din cauza toxicității ridicate.

Figure 11 Figure 12

Figure 13

7
 FLUORINA: CaF2 (lat. fluere= a curge)
Fiind cunoscută și sub denumirea de fluorit, fluorina este un mineral din clasa halogenidelor.

Este o fluorină de calciu, care cristalizează în sistemul cubic, fiecare ion de calciu fiind legat
de doi ioni de fluor. Fluorina are duritatea 4 pe scara de duritate Mohs, cu o varietate de
culori mare, mai frecvent verde și violet. Culoarea mai închisă a cristalului provine din
zăcămintele de uraniu, care determină și caracterul fluorescent la lumina ultravioletă.

Fluorina se formează prin răcirea rocilor magmatice, asociate frecvent cu mineralele:

Baritină, Cuarț, Topaz, Calcit, Galenă și Blendă. Mineralul apare în cantități mai mari ca
parte componentă a rocilor vulcanice, granite, pegmatite. Cea mai mare mină de fluorit se
află în rocile vulcanice din Las Cuevas, Mexic, urmată de China, India, Africa de Sud și SUA.
“Blue John” este o mină de fluorit din Marea Britanie, locuri mai puțin însemnate se găsesc
în Franța, Germania.

Figure 14

Figure 15

Figure 16

8
 PIRITA: FeS2 (gr. pyrithes= foc+lithos= piatră de foc)
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chimică FeS2, de culoare gălbui-arămie
cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic.

Anionul din pirită este un ion de bisulfură, care structural este asemănător peoxizilor.
Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri
pentagonali.

Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană Katzengold (aurul

pisicii). În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care
se poate confunda sunt marcasita și calcopirita. Se mai numește și aurul nebunilor.

Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice și metamorfice
bogate în magneziu și fier, roci hidrotermale și roci sedimentare sau în acumulările de
cărbuni.

Figure 17

Figure 18

9
 CORINDON: Al2O3 (germ. Korund)
Corindonul este un mineral clasat ca duritate 9 pe locul doi după diamant pe scara Mohs,
deoarece, de multe ori, mineralul Moissanit cu duritate 9,25( care este foarte rar întâlnit în
natură) nu este luat în considerare.

Din punct de vedere al compoziției chimice este un oxid de aluminiu având formula Al2O3.
Prin urmare aparține clasei oxizilor de tipul Me2O3 (unde Me poate fi orice metal trivalent),
cristalizând în sistemul trigonal. Culoarea sa este foarte variată, depizând de impuritățile
existente în cristal. Astfel de variații de culoare sunt: de la incolor la brun, cur, roz, roșu,
galben, verde, violet sau minerale de culoare albastră cu diferite nuanțe. În mod deosebit
sunt apreciate fiind de valoare cristalele de korund cu culori și denumiri particulare, cum sunt
cele roșii, rubinele și cele albastrele safirele. Se mai poate aminti o variantă a safirului de
culoare roză cunoscut ca Padparadsha din Sir Lanka.

Corindonul este frecvent însoțit de mineralele Spinell și Magnetit, apărând într-o masă
lutoasă neagră cu cristale în formă de coloană. Se mai poate întâlni în roci magmatice
vulcanice de granit, pegmatit de asemenea în roci metamorfice ca gnais și marmură sau în
sedimente în albia râurilor din Burma și Sri Lanka.

Figure 20

10
Figure 19

Figure 21

Figure 22

11
 TALC: Mg3Si4O10(OH)2. (arab. Talq)
Talcul este un mineral cu duritatea 1 pe scara Mohs, fiind mineralul cu duritatea cea mai
mică (moale). Are un luciu alb, cristalizând în sistemul monoclinic, cu compoziția chimică:
Mg3Si4O10(OH)2.

Talcul este întâlnit în formă masivă, rar macroscopic sub formă cristalizată în natură. Primele
forme întâlnite de talc au fost denumite steatit. Talcul ia naștere din silicate de magneziu ca
de exemplu Piroxen, Amfibol sau Olivină în roci metamorfice.

Important este că praful de talc inhalat provoacă boli pulmonare, prin iritarea căilor
respiratorii.

Talcul este exploatat în cantități mai mari în Europa, SUA și China.

Este un mineral utilizat în industria hârtiei, vopselelor, lacurilor, materialelor plastice,

cauciucului și ceramicii. La fel este utilizată în farmacie ca pudră de talc. Rezistența
mineralului la temperaturi înalte face posibilă folosirea sa în industria ceramicii.

Figure 23

Figure 24

12
 RODOCROZIT: MnCO3

Rodocrozitul este o grupă de minerale din categoria carbonaților care aparțin sistemului de
cristalizare trigonal. Mineralul are duritatea între 3,5-4,5 pe scara Mohs, având formula
chimică MnCO3. Culoarea rodocrozitului variază de la un roz deschis, alb translucid, la
galben, galben-brun în funcție de impurități (ioni de metale străine), până la negru.
În natură rodocrozitul poate fi găsit frecvent sub formă de cristale, uneori sub formă de
granule rotunde, care au în masa mineralului o structură de straturi (benzi) concentrice.
Rodocrozitul este asociat în rocile hidrotermale cu minereuri de cupru, plumb, argint, dar
poate fi întâlnit și în roci metamorfice sau roci sedimentare.
În cantități mai însemnate se află în Butte statul Montana sau Colorado din SUA, ca și
în Mexic, Argentina, Brazilia, Gabon, Africa de Sud, România, Rusia, Germania și Japonia.

Figure 25 Figure 26

Figure 27Mineralul este o sursă importantă pentru

obținerea manganului, rodocrozitul provenit din Argentina este utilizat și ca piatră
semiprețioasă.
Primele utilizări a rodocrozitului sunt cunoscute deja în antichitate din perioada Greciei antice
.

13
 Salina Slănic Prahova

Salina Slănic este o exploatare minieră a sării aflate în

stațiunea Slănic, județul Prahova, Muntenia, România.
Masivul de sare are o lungime de 5-6 km, o lățime de
circa 2-3 km și poate fi exploatat pentru câteva mii de
ani. Sarea se prezintă sub formă de cristale bine
dezvoltate, care forează o masă compactă grăunțoasă,
în care cristalele mari se divizează
în masa cristalelor mici.
Suprafețele de contact dintre
Figure 28 cristale au formă neregulată, ceea
ce mărește mult coeziunea și aderența.

Salina Slănic este situată la aproximativ 100 km de București, într-un

peisaj de o deosebită frumusețe, conferită de zona de dealuri
acoperite de păduri de foioase.

Mina Unirea (Salina Slănic Prahova), situată la o adâncime de 208m,

pe o suprafaţă de 53.000mp, a fost
deschisă vizitării după anul 1970. Circuitul Figure 29
turistic parcurge un traseu care permite
evidenţierea unor elemente spaţiale de interes turistic în
structura internă a masivului de sare, reprezentate prin cute cu
dezvoltare pe zeci de metri, marcate prin alternanţe de benzi
divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb, diverse caracteristici
mineralogice (structură, textură, mod de cristalizare) şi prin
puritatea deosebită a sării.

Accesul în salină se face cu microbuze. Mihail Cantacuzino este

cel care a pus bazele minei de sare, încă din 1685! Adâncimea
maximă a minei este de 217 metri, iar suprafața sa totală este
de 80.000 de metri pătrați! În total, s-au extras aproximativ 3
milioane de metri cubi de sare din această mină.

Figure 30

14
 Bibliography
 Androne., A. M., 2008, Geologie generală, Mineralogie, Volumul I, editura Tehnopress, Iași.
 Pârvu, G., 1983, Minerale și roci, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.
 https://diamondstories.ro/blogs/despre-diamante/diamantul-natural-si-celelalte-pietre
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Corindon
 https://www.salrom.ro/slanic-prahova-baza-turistica.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Salina_Sl%C4%83nic


15