Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România

Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

Biodiversitatea savanei din emisfera sudică

- Materia: Biogeografie -

Cadru didactic: Asist. Dr. Aniței Liliana Gabriela Student: Tudose Maria-Alexandra GT25
 CUPRINS
MOTIVAȚIA.........................................................................................................2
INTRODUCERE...................................................................................................3
Capitolul I. Scurtă caracterizare fizico-generală a regiunii de savană din
emisfera de Sud.....................................................................................................4
Subcapitolul 1. Localizare geografică...................................................................4
Subcapitolul 2. Scurtă caracterizare geologică......................................................4
Subcapitolul 3. Relieful.........................................................................................4
Subcapitolul 4. Clima............................................................................................5
Subcapitolul 5. Hidrografia...................................................................................6
Subcapitolul 6. Solurile.........................................................................................6
Subcapitolul 7. Modurile de folosință al teritoriului.............................................6
Capitolul II Biodiversitatea floristică din regiunea de savană din emisfera de Sud
...............................................................................................................................7
II.1. Flora savanelor din Africa............................................................................7
II.2. Flora savanelor din America de Sud..............................................................8
II.3. Flora savanelor din Australia.........................................................................9
Capitolul III Biodiversitatea faunistică a regiunii...............................................10
III. 1. Fauna savanelor din Africa........................................................................10
III.2. Fauna savanelor din America de Sud.........................................................11
III.3. Fauna savanelor din Australia....................................................................12
Capitolul IV Importanța științifică, economică și istorică a regiunilor...............13
IV.1. Agricultura și creșterea animalelor.............................................................13
IV.2. Turism.........................................................................................................13
Bibliografie..........................................................................................................14
 MOTIVAȚIA
Biogeografia este știința care studiază distribuția geografică a organismelor vii.
Am putea spune că biogeografia este știința care unește cele două domenii de
studiu, respectiv ale geografiei fizice și ale biologiei. Principalele ramuri ale
biogeografiei sunt fitogeografia, care studiază repartiția geografică a plantelor și
zoogeografia, care studiază repartiția geografică a animalelor. Biogeografia are
legături puternice cu științe ca zoologia, botanica, micologia, ecologia etc.
Factorul care m-a determinat să îmi aleg această temă, este că zonele de savană
sunt foarte bogate în biodiversitate. Ele găzduiesc unele dintre cele mai exotice
animale și păsări din lume și sunt situate pe coridoarele de migrațiune ale
acestora.
 INTRODUCERE
Savanele (Hiemiduriherbosa) sunt asociații de ierburi megaterme a căror
înălțime variază între 80 cm și câțiva metri. Ele se prezintă sub forma unui strat
continuu alcătuit, mai ales din specii de graminee. Dezvoltarea maximă a
vegetației are loc în timpul verii, când este sezon ploios, iar în perioada de iarnă,
când sezonul este secetos, plantele se usucă. Printre această vegetație, mai înaltă
sau mai joasă, se află răspândiți arbori și arbuști izolați sub formă de boschete.
Savana africană este considerată cea mai tipică din lume prin marea sa
diversitate a lumii animale.
Savana întâlnită în America de Sud, prezintă aspecte și denumiri diferite: llanos
(în Câmpia Orinoco, vestul Podișului Guyanelor), campos (în Podișul Braziliei),
caatinga (în nord-estul Podișului Braziliei). Camposul este împărțit în două
subcategorii: campos limpos și campos cerrados. Conform WWF (World
Wildlife Fund), cerrado este cea mai bogată biologic savană a lumii și cel de-al
doilea mai mare ecosistem vegetal în Brazilia, precedat doar de Pădurea
Amazoniană.

Fig. 1. Peisaj de savană africană (https://br.freepik.com/fotos-premium/zebras-na-savana-

africana)
 Capitolul I. Scurtă caracterizare fizico-generală a regiunii de
savană din emisfera de Sud

Subcapitolul 1. Localizare geografică

La nivel planetar, se poate vorbi despre savane propriu-zise, specifice
continentului african și formațiuni vegetale de tip savană, întâlnite în emisfera
sudică în regiunea de sud a Africii, America de Sud și Australia, și în emisfera
nordică în sudul Asiei, nordul Americii de Sud.

Fig.2. Localizarea geografică a biomurilor de tip savană (Sursa: wikipedia.org)

Subcapitolul 2. Scurtă caracterizare geologică

Solurile din savană nu sunt foarte fertile și sunt variate. Preponderente sunt
solurile feruginoase, bogate în oxizi de fier care le imprimă culoarea roșie. Ele
sunt mai puțin profunde, formate pe roci de
diferite origini. Argila alcătuiește din caolinită
și hematită. În orizontul inferior se întâlnesc
concrețiuni feruginoase și manganoase. Mai
puțin frecvente sunt solurile negre tropicale,
care la exterior se aseamănă cu cernoziomurile.
Culoarea lor neagra nu se datorează bogăției în
substanțe organice, care de obicei se afla in
cantități mici, ci combinației dintre humină si
almină.

Fig.3. Caracterizare geologică

 Subcapitolul 3. Relieful

Savana are un relief ușor vălurit, acoperit cu o iarbă aspră, înaltă de unu sau mai
mulți metri, după gradul de ariditate sau umiditate a solului.

Fig.4. Relieful

Subcapitolul 4. Clima
Climatul este caracterizat prin existența a două sezoane distincte: o vară umedă
și călduroasă, legată de extinderea regimului ecuatorial al precipitațiilor, și o
iarnă uscată, corespunzătoare condițiilor introduse de vânturile alizee. Clima se
caracterizează prin temperaturi de 18-24°C, precipitații foarte multe vara, care
durează între 4 și 8 luni. Spre deosebire de mediile temperate, ritmul
anotimpurilor este determinat aici nu de temperatură, ci de durata și abundența
ploilor. În general, ploile sunt rare în apropierea tropicelor și tot mai abundente
cu cât ne apropiem de ecuator. În zonele mai apropiate de tropice, anotimpul
ploios, numit și anotimpul umed, este foarte scurt, în timp ce anotimpul secetos
este foarte lung: acesta poate dura
uneori 9 luni fără a fi întrerupt
decât de ploi slabe ca în Mali,
Africa. Este vorba în acest caz de
un climat tropical secetos.

Fig5. Diagrama ombrotermică

 Subcapitolul 5. Hidrografia
În Africa Centrală și Africa de Est regăsim fluviul Nilul Alb, afluent al Nilului,
fluviul Congo care se varsă în Oceanul Atlantic, și lacurile Victoria și
Tanganyika. În sudul Africii avem fluviul Orange care este și cel mai mare
fluviu din Africa de Sud.
În nord-estul Australiei se află râurile Darling și Murray.
În America de Sud, mai exact în Brazilia, întâlnim fluviul Parana și Sao
Francisco.

Subcapitolul 6. Solurile
Solurile savanelor diferă mult în
dependență de condițiile ecologice și
roca-maternă pe care s-au format.
Predomină kastanoziomurile și
jeltoziomurile laterite, deseori
acoperite cu o „carapace”.
Lateritizarea (lat. Later. – cărămidă)
este procesul de alterare și
dezagregare a rocilor alumino-
silicate, ca rezultat al alternării
perioadelor de secetă cu cea a ploilor
torențiale, în condițiile climei Fig.6.. Solurile savanelor(https://treklens.ro/pe-drumuri-rosii-prin-
tropicale și sub tropicale. În rezultatul savana/)

lateritizării din straturile superioare ale solului sunt levigate mai mult de 90%
din conținutul de Mn, Ca, K, Na și oxizii Si. Solurile aluviale noi formate –
lateritele, bogate în hidroxizi de Al, Fe și Ti, mai mult se aseamănă cu cimentul
decât cu solul. Ca urmare, solurile caracteristice savanelor sunt cele roșii, puțin
protejate de vegetație și sunt predispuse la eroziune, mai ales în perioada uscată
a anului.

Subcapitolul 7. Modurile de folosință al teritoriului

În multe locuri, savanele sunt distruse prin incendiere pentru obținerea
terenurilor pentru culturi și pășunat. Regiunile de savană care nu au fost
transformate în terenuri arabile, constituie astăzi domeniul creșterii extensive a
animalelor. În Africa, prin dispariției florei din cauza pășunatului excesiv, mare
parte a zonei de trecere între savană și deșerturile nord-africane (Sahel), zonă cu
vegetație ierboasă, a devenit un teritoriu semideșertic sau chiar deșertic.
 Capitolul II Biodiversitatea floristică din regiunea de savană din
emisfera de Sud
II.1. Flora savanelor din Africa
În funcție de abundența și dominanța unei anumite specii de arbori, în peisajul
savanei africane se pot identifica patru tipuri principale de faciesuri: savana de
baobabi, savana de acacii, savana de palmieri și savana cu euforbiacee
arborescente.
• Savana de baobabi
Baobabul sau arborele de pâine al maimuțelor (Adansonia digitata) apare
diseminat printre graminee cu înălțimi între 1,5-3,5 m, ce includ elemente
endemice, precum: iarba elefantului (Pennisetum purpureum), iarba imperata
(Imperata cylindrica), cât și specii din genurile Andropogon (bărboasa) și
Panicum (mei).
p

Fig. 7.. Baobab - Adansonia digitata (Sursa: wikipedia.org)

  Savana cu acacii
Acest tip de savană are un caracter
mai xerofil, fiind edificată de ierburi cu
înălțimi cuprinse între 1-1,5 m. Gramineele
aparțin genurilor Aristida și Panicum, iar
speciile dominante de acacii sunt: Acacia
albida, Acacia arabica și Acacia giraffae.

 Savana cu palmieri Fig. 7.Savana cu acaci

(https://tudor20geografie.wordpress.com/2012/02/12/savana/)
Savana cu palmieri apare
îndeosebi în partea de vest a Africii, speciile de palmieri întâlniți frecvent în
acesr facies aparținând genurilor: Hiphaene (palmierul hifene), Borassus
aethiopium și Borassus flabelliformis (palmierul evantai), și Elaeis guineensis
(palmierul de ulei).

 Savana cu euforbiacee arborescente

Această savană se remarcă prin existența stratului arboricol, cu înălțimi de
5-8 m și a unor specii arbustive din familia Euphorbiaceae, ce aparțin genurilor
Euphorbia și Hymenocardia.

II.2. Flora savanelor din America de Sud

Formațiile de tip savană din America de
Sud poartă denumiri diferite:
• Campos – în Podișul Braziliei,
diferențiat în campos limpos
(câmp luminat) și campos
cerrados (câmp întunecat).
Campos limpos include ierburi
xerofile, printre care se află
diseminate puține exemplare de
arbuști scunzi; ierburile au
înălțimi între 30-50 cm, fiind
edificate de specii din genurile Fig. 8. Savana de tip campos (https://ro.wikipedia.org/wiki/Podi
%C8%99ul_Braziliei)
 Paspalum, Panicum, Andropogon, Aristida, etc. Campos cerrados este
edificat de ierburi mezofile, cu înălțimi de 1-2 m, care apar în asociație cu
numeroși arbori și arbuști
• Llanos – formație vegetală specifică
Venezuelei, formată din graminee,
dicotiledonate și arbori izolați, din
genurile Rhopala, Byrsonima,
Copernicia.

• Palmares și pantanes – întâlnite în

Bolivia de Est și în statele interioare
ale Braziliei, cu specii de graminee
și plante lemnoase, în general din
familia Palmae.

Fig.9. Savana de tip

llanos(https://en.wikipedia.org/wiki/Venezuelan_Llanos)
II.3. Flora savanelor din Australia
Vegetația savanelor ocupă o bandă aproape continuă în estul și nordul Australiei,
între pădure și tufărișurile xerofitice. Gramineele includ specii din genurile
Heteropogon, Astrebla și Triodia,
printre care apar diseminați arbori
precum: Acacia harpophyla, Casuarina
equisetifolia, iarba copac
Xanthorrhoea. Sunt însoțite și de
păduri rare „dry forest” cu specii
predominante de Eucalyptus papuana,
Melaleuca leucadendron, Acacia
retinoides, Acacia pycnantha. Ierburile
savanelor, în special gramineele, sunt
importante pentru zootehnie. Sunt
prezente mai ales specii de Astrebla,
Dentaria, Themeda australis (iarba
cangurului). Aceste formațiuni au fost
ameliorate prin însămânțări cu specii
de valoare nutritivă (leguminoase, orz
sălbatic) și au mărit productivitatea Fig.10. Brachychiton rupestrae
savanelor. Din loc în loc peisajul este
înviorat de apariția arborelui candelabru, cu ramuri lungi și subțiri, lipsite de
frunze, Brachychiton rupestrae. Savanele se degradează treptat spre zonele
tufișurilor, făcând loc unor formațiuni de stepă.

Capitolul III Biodiversitatea faunistică a regiunii

Fauna savanelor este alcătuită mai ales din animale mari de turmă, bune
alergătoare și cu văzul bine dezvoltat. În anotimpul secetos, numeroase
mamifere. Păsări, lăcuste, migrează în masă către ținuturile umede, în care hrana
și apa sunt mai abundente, imprimând savanelor evidente variații sezoniere.
Dintre insectele abundente în savane se remarcă mai ales termitele, lăcustele și
furnicile. Primele își construiesc termitiere de diferite forme și mărimi, în
funcție de specie, care pot atinge câțiva metri înălțime.

III. 1. Fauna savanelor din Africa

Specialiștii trag un semnal de alarmă privind pericolul
dispariției unor specii, printre care se numără leul și
elefantul. Dacă acum 50 de ani în Africa trăiau
aproximativ 400 000 de lei, în prezent savanele mai
adăpostesc doar 20 000 de indivizi, iar ca urmare, leul
african a fost declarat specie vulnerabilă, la fel și
elefantul, considerat cel mai mare mamifer terestru al
timpurilor actuale.
Biodiversitatea lumii animale specifică savanelor
africane este ridicată, atât în ceea ce privește numărul de
specii, cât și abundența pe specii. Clasele de animale cu
reprezentare remarcabilă în cadrul ecosistemului de
savană sunt:
Fig.11. Răspândirea speciilor de leu și elefant (Sursa:
manuale.edu.ro)
 Mammalia - rozătoare și insectivore :
pangolinii africani (Manis gigantea), porcul furnicar (Orycteropus sp.);
- erbivore: antilopele canna, antilopa niala (Tragelaphus angasii), gnu,
kudu(tragelaphus strepsiceros), beisa, zebrele, girafele, bivolul african
(Bubalus caffer), rinocerul cu cele două coarne (Diceros bicornis)
rinocerul alb (Ceratorhinus simum), hipopotamul (Hippopotamus
amphibius);
 Fig.13. rinocerul alb (Ceratorhinus simum

Fig.12. kudu(tragelaphus strepsiceros)

-carnivore – ghepardul (Acinonyx jubatus), leul

(Panthera leo), câinele hienă (Lycaon pictus),
pisica de tufiș (Felis serval)
 Aves: păsări de baltă – flamingo
(Phoenicopterus ruber), ibis
(Threskiornithinae); pelicani; struțul
(Struthio camelus)
 Reptilia: crocodilul de Nil (Crocodylus
niloticus)
Fig.15. flamingo (Phoenicopterus ruber)
 Insecta:
lăcuste pelerine, lăcuste călătoare
migratoare, cu efect devastator asupra
culturilor agricole, termite războinice, ale
căror termitiere cu înălțimi de până la 6
m, pot fi distruse numai prin dinamitare

Fig.14. leul (Panthera leo) III.2. Fauna savanelor din America de Sud
Lumea animală din formațiile de savană sud-
americane este mai puțin variată comparativ cu cea a savanei africane.
Principalele grupe de animale includ:
• erbivore mari: cerbul sulițar cenușiu (Mazama nemorivaga), furnicarul
(Myrmecophaga), tatuul (Dasypus), porcul (pecari).
 • carnivore: vulpea de câmp (Dusycyon vetulus), jaguarul (felis onca),
sconksul (Mephitidae)
• păsări: nandu/struțul sud american (Rhea
americana), seriema (Cariama cristala),
păunul (Crax alector), potârnichea
(Crypturellus soui), papagalul (Ara spix).
• reptile: șarpele cu clopoței (Crotalus sp.),
boa (Boa constrictor)

III.3. Fauna savanelor din Australia

Lumea animală este edificată de numeroase specii de :
• marsupiale erbivore: cangurul gigant Fig.16. papagalul (Ara spix).
(Macropus gigantaeus), cârtița marsupială
( Notoryctes typhlops)
• marsupiale carnivore: diavolul tasmanian (Sarcophilus harrisii), kowarii
(Dasyuroides byrnei), lup marsupial (Thylacinus cynocephalus), pisica
marsupială;
• păsări alergătoare: emu (Dromaius novaehollandiae);
• păsări zburătoare: vulturul cu coadă în formă de pană (Uroaetus audax)

Fig.18. Vulturul cu coadă în formă de pană (Uroaetus audax)

Fig.17. Cangurul gigant (Macropus gigantaeus)

 Capitolul IV Importanța științifică, economică și istorică a
regiunilor
IV.1. Agricultura și creșterea animalelor
Savanele joacă un rol foarte mare în viața economică a omului. În funcție de
condițiile climatice și de sol, savanele sunt favorabile pentru agricultura
tropicală. Sunt cultivate zone semnificative, cu cereale, bumbac, iută, trestie de
zahăr și altele. În locuri mai aride se dezvoltă creșterea animalelor. Unele specii
de copaci care cresc în savană sunt folosite pentru propriile scopuri ale omului.
În prezent, se poate spune cu încredere deplină că o parte semnificativă a
savanelor umede și uscate a apărut ca urmare a activității umane în locul
pădurilor. Timp de mii de ani, fermierii au dat foc la savană înainte de începerea
sezonului ploios, pentru a fertiliza solul cu cenușă. Terenurile arabile, care au
pierdut rapid fertilitatea, au fost abandonate după câțiva ani de utilizare și au fost
pregătite parcele noi pentru însămânțare. În zonele de pășune, vegetația a suferit
nu numai arderea, ci și călcarea, mai ales dacă numărul de animale a depășit
„capacitatea” de hrănire a pășunilor. Focul a distrus majoritatea copacilor.

IV.2. Turism
Turismul este o sursă de venit foarte importantă în țările cu regiuni de savană.
Tanzania este cunoscută pentru Parcul Național Serengeți, și a avut câștiguri
uriașe prin promovarea și deschiderea unui astfel de parc pentru turiști.
Deși turismul are un impact pozitiv atât asupra economiei și dezvoltării țării, cât
și din punct de vedere al conservării naturii prin crearea mai multor parcuri și
rezervații naturale, există și un impact negativ. Drumurile construite pentru
circularea cu autoturismul în parcuri și rezervații erodează solul și iarba,
distrugând plantele și tulburând habitatul natural al animalelor.
Bibliografie
• Angela Lupașcu- Biogeografie cu elemente de ocrotirea și conservarea
biodiversității (2004), Editura Terra Noastră, Iași
• Eugen Rusu- Geografia Continentelor, Africa (1995), Editura Didactică și
pedagogică, București
• Manea Gabriela- Elemente de biogeografie (2011), Editura Universală,
București
• Raul Călinescu- Biogeografie
• https://www.blueplanetbiomes.org/australian_savanna.php
• https://www.infoclima.ro/acasa/schimbarile-climatice-sunt-resimtite-de-
animalele-salbatice