Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie
Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România
Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

BIODIVERSITATEA SAVANELOR
DIN EMISFERA SUDICĂ

-- Materia: Biogeografie --

Cadru didactic Lucrări Practice:

Asist. Dr. Aniței Liliana Gabriela

Student:
Contents
Introducere.......................................................................................................................................2
Capitolul 1: Caracterizare fizico-geografică....................................................................................3
1.1. Localizare geografică........................................................................................................3
1.2. Relief.................................................................................................................................3
1.3. Climat................................................................................................................................3
1.4. Hidrografia........................................................................................................................4
1.5. Solurile și caracterizarea geologică...................................................................................4
1.6. Modul de folosință al teritoriului......................................................................................4
Capitolul 2: Caracterizarea biodiversității floristice a regiunii........................................................5
2.1. Flora savanelor din Africa....................................................................................................5
2.2. Flora savanelor din America de Sud.....................................................................................6
2.3. Flora savanelor din Australia................................................................................................6
Capitolul 3: Caracterizarea biodiversității faunistice a regiunii......................................................7
3.1. Fauna savanelor africane......................................................................................................7
3.2. Fauna savanelor din America de Sud...................................................................................9
3.3. Fauna savanelor din Australia............................................................................................10
Capitolul 4: Importanța științifică, economică și istorică a regiunilor..........................................11
4.1. Agricultura și creșterea animalelor.....................................................................................11
4.2. Turism.................................................................................................................................11
Bibliografie....................................................................................................................................12

1
Introducere
În principal, factorul care m-a determinat să îmi aleg această temă a fost biodiversitatea
faunistică a savanelor. Sunt o mare iubitoare de animale, fie ele domestice sau sălbatice, încă de
mică când urmăream documentare de domeniu la televizor. Astfel ideea că voi putea explora
această lume impresionantă a animalelor m-a determinat să aleg să descopăr mai multe despre
savane, inclusiv biodiversitatea lor floristică.

Savanele (Hiemiduriherbosa) sunt asociații de ierburi megaterme a căror înălțime variază între
80 cm și câțiva metri. Ele se prezintă sub forma unui strat continuu alcătuit, mai ales din specii
de graminee. Dezvoltarea maximă a vegetației are loc în timpul verii, adică în sezonul ploios, în
schimb, în perioada de iarnă, în sezonul secetos, plantele se usucă. Printre această vegetație, mai
înaltă sau mai joasă, se află răspândiți arbori și arbuști izolați sub formă de boschete.

Savana africană este considerată cea mai tipică din lume prin marea sa diversitate a lumii
animale.

Savana întâlnită în America de Sud, prezintă aspecte și denumiri diferite: llanos (în Câmpia
Orinoco, vestul Podișului Guyanelor), campos (în Podișul Braziliei), caatinga (în nord-estul
Podișului Braziliei). Camposul este împărțit în două subcategorii: campos limpos și campos
cerrados. Conform WWF (World Wildlife Fund), cerrado este cea mai bogată biologic savană a
lumii și cel de-al doilea mai mare ecosistem vegetal în Brazilia, precedat doar de Pădurea
Amazonian.

Fig. 1. Peisaj de savană africană (Sursa: wikipedia.org)

2
Capitolul 1: Caracterizare fizico-geografică

1.1. Localizare geografică

La nivel planetar, se poate vorbi despre savane propriu-zise, specifice continentului african și
formațiuni vegetale de tip savană, întâlnite în emisfera sudică în regiunea de sud a Africii,
America de Sud și Australia, și în emisfera nordică în sudul Asiei, nordul Americii de Sud.

Fig. 2. Localizarea geografică a biomurilor de tip savană (Sursa: www.britannica.com)

1.2. Relief

Savana are un relief ușor vălurit, acoperit cu o iarbă aspră, înaltă de unu sau mai mulți metri,
după gradul de ariditate sau umiditate a solului.

1.3. Climat

Clima savanelor este de tip tropical,

cu două sezoane – unul ploios care
alternează cu altul secetos (4-5
luni). Temperaturile anuale variază
între 18-24°C, iar precipitațiile
medii anuale sunt cuprinse între
900-1000 mm și sunt distribuite
neuniform.

Fig. 3. Diagrama ombrotermică (Sursa: www.bbc.co.uk)

3
1.4. Hidrografia

În Africa Centrală și Africa de Est regăsim fluviul Nilul Alb, afluent al Nilului, fluviul Congo
care se varsă în Oceanul Atlantic, și lacurile Victoria și Tanganyika. În sudul Africii avem
fluviul Orange care este și cel mai mare fluviu din Africa de Sud.

În nord-estul Australiei se află râurile Darling și Murray.

În America de Sud, mai exact în Brazilia, întâlnim fluviul Paraná și São Francisco.

1.5. Solurile și caracterizarea geologică

Solurile savanelor sunt variate.

Preponderente sunt solurile
feruginoase, bogate în oxizi de fier
care le imprimă o culoare roșie. Ele
sunt puțin profunde, formate pe roci
de diferite origini. Argila este
alcătuită din caolinită și hematită. În
orizontul inferior se întâlnesc
concrețiuni feruginoase și
manganoase.

Mai puțin frecvente sunt solurile

negre tropicale, care la exterior se
aseamănă aparent cu cernoziomurile.
Culoarea lor neagră nu se datorează
bogăției în substanțe organice, care de
obicei se află în cantități mici, ci Fig. 4. Orizonturile solului specific savanelor (Sursa: www.bbc.co.uk)
combinației dintre humină și almină.

1.6. Modul de folosință al teritoriului

În multe locuri, savanele sunt distruse prin incendiere pentru obținerea terenurilor pentru culturi
și pășunat. Regiunile de savană care nu au fost transformate în terenuri arabile, constituie astăzi
domeniul creșterii extensive a animalelor. În Africa, prin dispariției florei din cauza pășunatului
excesiv, mare parte a zonei de trecere între savană și deșerturile nord-africane (Sahel), zonă cu
vegetație ierboasă, a devenit un teritoriu semideșertic sau chiar deșertic.

4
Capitolul 2: Caracterizarea biodiversității floristice a regiunii

2.1. Flora savanelor din Africa

În funcție de abundența și dominanța unei anumite specii de abori, în peisajul savanei africane se
pot identifica patru tipuri principale de faciesuri: savana de baobabi, savana de acacii, savana de
palmieri și savana cu euforbiacee arborescente.
Savana de baobabi
Baobabul sau arborele de pâine al
maimuțelor (Adansonia digitata) apare
diseminat printre graminee cu înălțimi între
1,5-3,5 m, ce includ elemente endemice,
precum: iarba elefanților (Pennisetum
purpureum), iarba imperata (Imperata
cylindrica), cât și specii din genurile
Andropogon (bărboasa) și Panicum (mei).

Fig. 5. Baobab - Adansonia digitata (Sursa: wikipedia.org)

Savana cu acacii
Acest tip de savană are un caracter mai
xerofil, fiind edificată de ierburi cu înălțimi
cuprinse între 1-1,5 m. Gramineele aparțin
genurilor Aristida și Panicum, iar speciile
dominante de acacii sunt: Acacia albida,
Acacia arabica și Acacia giraffae.

Savana cu palmieri
Savana cu palmieri apare îndeosebi în
partea de vest a Africii, speciile de palmieri Fig. 6. Acacia albida (Sursa: wikipedia.org)
întâlniți frecvent în acest facies aparținând
genurilor: Hiphaene (palmierul hifene), Borassus aethiopium și Borassus flabelliformis
(palmierul evantai), și Elaeis guineensis (palmierul de ulei).
Savana cu euforbiacee arborescente
Această savană se remarcă prin existența stratului arboricol, cu înălțimi de 5-8 m și a unor specii
arbustive din familia Euphorbiaceae, ce aparțin genurilor Euphorbia și Hymenocardia.

5
2.2. Flora savanelor din America de Sud

Formațiile de tip savană din America de Sud poartă denumiri diferite:

Campos – în Podișul Braziliei, diferențiat în
campos limpos (câmp luminat) și campos
cerrados (câmp întunecat). Campos limpos
include ierburi xerofile, printre care se află
diseminate puține exemplare de arbuști
scunzi; ierburile au înălțimi între 30-50 cm,
fiind edificate de specii din genurile
Paspalum, Panicum, Andropogon, Aristida,
etc. Campos cerrados este edificat de ierburi
mezofile, cu înălțimi de 1-2 m, care apar în
asociație cu numeroși arbori și arbuști.
Llanos – formație vegetală specifică
Venezuelei, formată din graminee, Fig. 7. Vegetație de cerrado (Sursa: wikipedia.org)
dicotiledonate și arbori izolați, din genurile Rhopala, Byrsonima, Copernicia.
Palmares și pantanes – întâlnite în Bolivia de Est și în statele interioare ale Braziliei, cu specii
de graminee și plante lemnoase, în general din familia Palmae.

2.3. Flora savanelor din Australia

Vegetația savanelor ocupă o bandă aproape continuă în estul

și nordul Australiei, între pădure și tufărișurile xerofitice.
Gramineele includ specii din genurile Heteropogon, Astrebla
și Triodia, printre care apar diseminați arbori precum: Acacia
harpophyla, Casuarina equisetifolia, iarba copac
Xanthorrhoea. Sunt însoțite și de păduri rare „dry forest” cu
specii predominante de Eucalyptus papuana, Melaleuca
leucodendron, Acacia retinoides, Acacia picnantha. Ierburile
savanelor, în special gramineele, sunt importante pentru
zootehnie. Sunt prezente mai ales specii de Astrebla,
Dentaria, Themeda australis (iarba cangurului). Aceste
formațiuni au fost ameliorate prin însămânțări cu specii de
valoare nutritivă (leguminoase, orz sălbatic) și au mărit
productivitatea savanelor. Din loc în loc peisajul este înviorat
de apariția arborelui candelabru, cu ramuri lungi și subțiri,
lipsite de frunze, Brachychiton rupestrae. Savanele se Fig. 8. Arborele candelabru - Brachychiton
rupestrae (Sursa: wikipedia.org)
degradează treptat spre zonele tufișurilor, făcând loc unor
formațiuni de stepă.

6
Capitolul 3: Caracterizarea biodiversității faunistice a regiunii
Fauna savanelor este alcătuită mai ales din animale mari de turmă, bune alergătoare și cu văzul
bine dezvoltat. În anotimpul secetos, numeroase mamifere, păsări și lăcuste migrează în masă
către ținuturile umede, în care hrana și apa sunt mai abundente, imprimând savanelor evidente
variații sezoniere.

Dintre insectele abundente în savane se remarcă mai ales termitele, lăcustele și furnicile. Primele
își construiesc termitiere de diferite forme și mărimi, în funcție de specie, care pot atinge câțiva
metri înălțime.

3.1. Fauna savanelor africane

Specialiștii trag serioase semnale de alarmă privind pericolul

dispariției unor specii, printre care se numără leul și elefantul. Dacă
acum 50 de ani în Africa trăiau aproximativ 400 000 de lei, în
prezent savanele mai adăpostesc doar 20 000 de indivizi. Ca urmare
a acestei scăderi puternice, leul african a fost declarat specie
vulnerabilă; dacă nu se vor lua măsuri radicale, acest simbol african
va dispărea complet în următorii 20 de ani. În aceeași situație se află
și elefantul african, considerat cel mai mare mamifer terestru al
timpurilor actuale.

Biodiversitatea lumii animale specifică savanelor africane este

ridicată, atât în ceea ce privește numărul de specii, cât și abundența
pe specii. Clasele de animale cu reprezentare remarcabilă în cadrul
ecosistemului de savană sunt:
 Mammalia (rozătoare și insectivore – pangolinii africani
Manis gigantea, porcul furnicar Orycteropus sp.; ierbivore –
antilopele canna, antilopa niala (Tragelaphus angasii), gnu,
kudu, beisa, zebrele, girafele, bivolul african Bubalus caffer,
rinocerul cu cele două coarne Diceros bicornis, rinocerul alb
Ceratorhinus simum, hipopotamul Hippopotamus
amphibius; carnivore – ghepardul Acinonyx jubatus, leul Fig. 9. Răspândirea speciilor de
Panthera leo, câinele hienă Lycaon pictus, pisica de tufiș leu și elefant (Sursa:
Felis serval) manuale.edu.ro)
 Aves (păsări de baltă – flamingo Phoenicopterus ruber, ibis Ibis ibis; pelicani; struțul
Struthio camelus)
 Reptilia (crocodilul de Nil Crocodylus niloticus)
 Insecta (lăcuste pelerine, lăcuste călătoare migratoare, cu efect devastator asupra
culturilor agricole, termite războinice, ale căror termitiere cu înălțimi de până la 6 m, pot
fi distruse numai prin dinamitare)

7
Fig. 10. Struțul - Struthio camelus (Sursa: wikipedia.org)

Fig. 11. Ghepard - Acinonyx jubatus (Sursa:

wikipedia.org)

8
3.2. Fauna savanelor din America de Sud

Lumea animală din formațiile de savană sud-americane este mai puțin variată comparativ cu cea
a savanei africane. Principalele grupe de animale includ:
 ierbivore mari – cerbul sulițar cenușiu Mazama nemorivaga, furnicarul Myrmecophaga,
tatuul Dasypus, porcul pecari
 carnivore – vulpea de câmp Dusycyon vetulus, tigrul yaguarete Felis onca, sconksul
Mephilis mephilis
 păsări – nandu/struțul sud-american Rhea americana, seriema Cariama cristala, păunul
Crax alector, potârnichea Cnypturellus soni, papagalul Ara spixi
 reptile – șarpele cascabel sau cu clopoței Crotalus sp., boa Torpidurus torquatus, etc.

Fig. 12. Nandu - Rhea americana (Sursa: google.com)

Fig. 13. Tatuu - Dasypus (Sursa: google.com)

9
3.3. Fauna savanelor din Australia

Lumea animală este edificată de numeroase specii de:

 marsupiale ierbivore: cangurul gigant (Macropus gigantaeus), cârtița marsupială
(Notoryctes typhlops)
 marsupiale carnivore
 păsări alergătoare: emu (Dromiceius novaehollandiae)
 păsări zburătoare: vulturul cu coadă în formă de pană (Uroaetus audax), care vânează
canguri

Fig. 15. Emu - Dromiceius novaehollandiae (Sursa:

wikipedia.org)

Fig. 14. Cangurul gigantic - Macropus gigantaeus

(Sursa: wikipedia.org)

10
Capitolul 4: Importanța științifică, economică și istorică a regiunilor

4.1. Agricultura și creșterea animalelor

Savanele joacă un rol foarte mare în viața economică a omului. În funcție de condițiile climatice
și de sol, savanele sunt favorabile pentru agricultura tropicală. Sunt cultivate zone semnificative,
cu cereale, bumbac, iută, trestie de zahăr și altele. În locuri mai aride se dezvoltă creșterea
animalelor. Unele specii de copaci care cresc în savană sunt folosite pentru propriile scopuri ale
omului.

În prezent, se poate spune cu încredere deplină că o parte semnificativă a savanelor umede și

uscate a apărut ca urmare a activității umane în locul pădurilor. Timp de mii de ani, fermierii au
dat foc la savană înainte de începerea sezonului ploios, pentru a fertiliza solul cu cenușă.
Terenurile arabile, care au pierdut rapid fertilitatea, au fost abandonate după câțiva ani de
utilizare și au fost pregătite parcele noi pentru însămânțare. În zonele de pășune, vegetația a
suferit nu numai arderea, ci și călcarea, mai ales dacă numărul de animale a depășit „capacitatea”
de hrănire a pășunilor. Focul a distrus majoritatea copacilor.

4.2. Turism

Turismul este o sursă de venit foarte importantă în țările cu regiuni de savană. Tanzania este
cunoscută pentru Parcul Național Serengeti, și a avut câștiguri uriașe prin promovarea și
deschiderea unui astfel de parc pentru turiști.

Deși turismul are un impact pozitiv atât asupra economiei și dezvoltării țării, cât și din punct de
vedere al conservării naturii prin crearea mai multor parcuri și rezervații naturale, există și un
impact negativ. Drumurile construite pentru circularea cu autoturismul în parcuri și rezervații
erodează solul și iarba, distrugând plantele și tulburând habitatul natural al animalelor.

11
Bibliografie
Eugen Rusu – Geografia Continentelor. Africa (1995), Editura Didactică și pedagogică,
București
Eugen Rusu – Geografia Continentelor. Australia și Oceania (1999), Editura Didactică și
pedagogică, București
Lupașcu Angela – Biogeografie cu elemente de ocrotirea și conservarea biodiversității (2004),
Editura Terra Nostra, Iași
Manea Gabriela – Elemente de biogeografie (2011), Editura Universitară, București
Pisota Ion – Biogeografie (1994), Editura Fundației „România de Mâine”, București
Pop Ioan – Biogeografie ecologică, Vol. II (1979), Editura Dacia, Cluj-Napoca

Britannica.com – https://www.britannica.com/science/savanna
BBC – https://www.bbc.co.uk/bitesize/guides/zx3hqty/revision/1

12