Fauna

Fauna reprezinta totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă
geologică.
O clasificare intuitivă a faunei, dar oarecum arbitrară, poate fi făcută în funcție de talia speciilor
animalelor:
Microfauna (animale microscopice, de exemplu protozoarele, acarienii etc.)
Macrofauna
Megafauna
Fauna poate fi clasificată după unitățile taxonomice în mai multe categorii:

Arahnofauna (arahnide)
Artropofauna (crustacee și chelicere)
Maluscofauna (moluște)
Entomofauna (insecte)
Ihtiofauna (pești)
Amfibiofauna (amfibieni)
Herpetofauna (reptile)
Avifauna (păsări)
Mamofauna (mamifere)
Fauna in functie de zonele climatice:

Zonele climatice sunt regiuni ale globului pământesc, caracterizate printr-un anumit tip de climat (de
ex.: zona climatică caldă, temperată, rece) și delimitate în latitudine și dezvoltate pe longitudine.
Zonele climatice se diferențiază între ele prin particularități climatice distincte; acestea rezultă din
combinații variate și complexe ale elementelor climatice la nivel regional, sintetizate apoi sub forma
zonelor cu dezvoltare longitudinală. Există mai multe clasificări ale zonelor climatice, având la bază
diferite criterii: empirice (temperatura, în primul rând, și efectele observabile ale acesteia); genetice
(cauzele ce determina condițiile climatice, respectiv latitudinea, circulația generală a atmosferei,
efectele oceanelor și continentelor, precum și ale reliefului montan) și aplicate (efectele elementelor
climatice asupra altor fenomene ca, de exemplu, vegetația). Cele mai cunoscute clasificări climatice a
lui Vladimir Köppen, De Martonne, Berg, Critchfield, Alisov au ca puncte comune delimitarea a trei
mari zone climatice: zona climatelor calde, zona climatelor temperate, zona climatelor reci. Zona
climatelor calde este cea mai întinsa, pe când zona climatelor temperate și zona climatelor reci au o
desfășurare dubla, pe cele doua pârți ale Ecuatorului.

Climatul ecuatorial:
Climatul tropical ecuatorial, sau doar climatul ecuatorial, cuprinde în cea mai mare parte a sa mediul
geografic al pădurilor ecuatoriale, care geografic sunt prezente de o parte și alta a Ecuatorului. Acest
mediu geografic este reprezentat pe mari suprafețe în:

America de Sud, în Brazilia, tot bazinul hidrografic al râului Amazon;

Africa centrală (bazinul hidrografic al râului Congo, zona litorală guineeză);
Arhipelagul Malaez;
Peninsula Malacca;
Arhipelagul indonezian;
nordul Australiei.

Condițiile climatice favorabile din această zonă extrem de caldă și umedă permit existența unei mari
diversități de animale. Cele mai multe (șerpi, insecte, maimuțe, fluturi, păsări viu colorate ) trăiesc în
coroana arborilor unde găsesc o hrană abundentă. Animalele arbolicole s-au adaptat, putând face
salturi și agățându-se de ramurile arborilor. În desișurile acestor păduri mai pot fi găsite jaguarul,
antilopa de pădure.

Climat tropical:
Clima tropical-musonică, care se regăsește în sudul și sud-estul Asiei, este influențată de musoni și se
caracterizează prin temperatura medie de peste 20 °C, precipitații bogate și 2 anotimpuri: unul
ploios, în care bat musonii, din martie până în octombrie și unul secetos din octombrie până în
martie.
În pădurile musonice se întâlnesc animale precum maimuțele, tigrul, elefantul indian, rinocerul
indian, cobra, șarpele cu clopoței. În ape trăiește crocodilul. Ca rezultat al solurilor fertile ce se
găsesc aici, populația are o densitate foarte mare, fiind prezent fenomenul de explozie demografică.

Climat subecuatorial:
Climat ecuatorial sau climat ploios apare în jurul liniei ecuatoriale a planetei și se caracterizează prin
faptul că este cald și cu ploi abundente. În această păduri tropicale extinse sunt dezvoltate și este
produsul incidenței mai mari a radiației solare în zona ecuatorială.
Acest lucru determină o încălzire mai mare a maselor de aer, făcându-le ușoare și provocând
creșterea acestora. Astfel, se formează o zonă cu presiune scăzută spre care curg vânturi din nord-
est (emisfera nordică) și din sud-est
Clima ecuatorială adăpostește fauna diversă care face parte din pădurea tropicală, cu specii precum
jaguarul (Panthera onca) În America. La fel ca leopardul (Panthera pardus) în Africa și tigru (Panthera
tigris) în Asia.
Tapirul este, de asemenea, din climatul ecuatorial (Tapirus terrestris Da Tapirus indicus), elefantul
junglei africane (Loxodonta cyclotis) și elefantul asiatic (Elephas maximus). În mod similar, cea mai
mare diversitate de crocodili se găsește în marile râuri care se formează în zona climatică
ecuatorială.
Majoritatea speciilor de primate se găsesc în pădurile tropicale pe care le favorizează acest climat. În
America trăiește maimuța păianjen (Ateles spp.) și maimuța urlătoare (Alouatta spp.) printre multe
alte specii.
În timp ce în Africa se află gorila (Gorilă spp.) și cimpanzeii (Pan troglodite Da Pâine Paniscus).
În timp ce în Madagascar există lemuri și în Asia orangutanul (Am pus pigmeu).
La fel, climatul ecuatorial include animale precum leneșii (Bradypus spp. DaCholoepus spp.) și păsări
mari de pradă, cum ar fi vulturul harpia (Harpia harpyja).
De asemenea, există șerpi mai mari, cum ar fi pitonul asiatic (Python regius) și anaconda verde
(Eunectes murinus) American. În mod similar, șerpii otrăvitori, cum ar fi ananas cuaima (Lachesis
muta) American, mamba neagră (Dendroaspis spp.) africana și cobra (Naja spp. Da Ophiophagus
hannah) Asiatice.

Climat mediteranean:
lima mediteraneană sau clima subtropicală este un tip de climă similar cu clima bazinului Mării
Mediterane. În afara regiunilor din zona Mediteranei, acest tip de climă predomină în unele zone din
vestul Americii de Nord, vestul și sudul Australiei și în vestul Africii de Sud, precum și în centrul
statului sud-american Chile.
Clima mediteraneană se caracterizează prin veri calde și uscate și ierni blânde și umede, vara
precipitații puține, iarna mai puține precipitații față de climatul temperat-oceanic, vânturile care bat
se numesc: mistral, sirocco și bora; vegetație mediteraneană, veșnic verde, formată din citrice,
arbori scunzi (stejarul veșnic verde, stejarul de plută, pinul de Alep, pinul maritim etc.) Din cauza
defrișării aici s-au format diferite vegetații ca maquis și gariga formate din arbuști mici și tufe ce
secretă substanțe aromate, plante mirositoare și stejari pitici. Animalele caracteristice sunt: șacalul,
scorpionul, broasca țestoasă și magotul.
În țările mediteraneene domină relieful înalt format din munți tineri ca: Pirineii, Alpii, Apeninii,
Munții Pindului, Munții Carpați. Solurile specifice sunt solurile calcaroase, solurile galbene și roșii
(terra rossa). Este o regiune care are încă vulcani activi (Etna, Vezuviu). Cutremurele sunt dese.
Populația este adunată lângă râuri și fluvii din cauza secetei. Cele mai importante resurse naturale
sunt: fier, cupru, plumb, uraniu, mercur, zinc, bauxită, crom, cărbunii superiori
Fauna climatului mediteranean Este abundent și foarte variat, include tot felul de animale: urși,
vulpi, veverițe, reptile, capre de munte etc. Locuiesc de obicei în păduri mediteraneene sau
tufărișuri; biomi care se dezvoltă în regiuni cu un climat mediteranean.
Clima mediteraneană se caracterizează prin ierni blânde și veri uscate, în timp ce toamna și
primăvara precipitațiile devin abundente. Vegetația pădurilor mediteraneene s-a adaptat
frecventelor incendii forestiere care apar acolo.
Datorită varietății ecosistemelor vegetale, aceste păduri găzduiesc o faună bogată și variată formată
din mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și nevertebrate, precum și un număr mare de insecte.
Există multe specii ale faunei climatului mediteranean care sunt în pericol din cauza dispariției
habitatelor lor, deși unele dintre aceste specii încă supraviețuiesc, precum linxul iberic.
Principalele lor adaptări climatice sunt destinate să supraviețuiască secetei sezoniere, întrucât în
anumite perioade ale anului vor experimenta lipsuri de apă și deficiențe vegetative, trebuind să se
adapteze la aceste circumstanțe.
Pe de altă parte, unii cercetători afirmă că, în realitate, nu există o faună specifică climatului
mediteranean, dar că majoritatea provin din zonele adiacente și au ocupat diferite habitate.

Climatul temperat-oceanic:
Climatul temperat-oceanic, denumit și temperat-maritim, este răspândit în vestul Europei între 40-
60 grade latitudine nordică, pe coasta mărilor și Oceanului Atlantic, în sudul Americii de Sud, sud-
estul Australiei și Noua Zeelandă.
Este un tip de climat caracterizat prin umiditate mărită în cea mai mare parte a anului, cu veri
răcoroase și ierni fără geruri excesive.
Fauna acestor paduri este formata din cerb, caprioara, mistret, lup, vulpe,ursbrun si jder.Aici mediile
naturale ale campiilor si dealurilor au fost in transformate inmediide culturi agricole, portuare,
industriale, de asezari de diferite tipuri.In cea mai mare parte padurile de foioase au fost defrisate,
locul lor fiind luatdeplantatii, pajisti si terenuri agricole.In munti, activitatile turistice, caile de
comunicatie si asezarile (de exempluinFranta, Scotia, S.U.A., Canada, etc.) introduc o nota de
antropizare, daraceasta estesubordonata mentinerii echilibrelor naturale. Se adauga multeteritorii
supuse ocrotiri isub forma de rezervatii si parcuri.
Climatul temperat-continental:
Trecerea de la climatul temperat-oceanic la cel temperat continental se face prin climatul temperat
continental de tranziție. Climatul temperat-continental are următoarele caracteristici :verile sunt
călduroase (temperatura medie lunară pe timp de vară fiind de 20 - 30 grade Celsius); iernile sunt
aspre (temperatura medie lunară pe timp de iarnă fiind între -10 - -40 grade Celsius);aici sunt
amplitudinile termice anuale (= diferența dintre cea mai mare și cea mai mică temperatură
înregistrate într-un an) cele mai mari;precipitațiile anuale sunt de aproximativ 500-800 mm și cad în
special primăvara și vara;bat vânturile de vest;are 4 anotimpuri.
În estul Europei, climatul temperat-continental este excesiv, adică iernile sunt lungi și aspre, iar
verile scurte și călduroase.
Fauna este diversificată şi este reprezentată de animale specifice zonelor deluroase cum ar fi :
vulpea ( Vulpes, vulpes ), iepurele de câmp ( Lepus europaeus ), căprioara ( Capreolus capoeira ), mai
rar mistreţul ( Sus serofa ).
Păsări permanente – piţigoiul ( Parus major ), vrabia ( Passer domesticus ), coţofana ( Pirca,
pirca), ciocănitoarea ( Dendrocopos major ), mierla neagră ( Turdus merula ) ş.a.
Păsări migratoare – rândunica ( Hirundo rustica ), cucul ( Cuculus conorus ), pupăza (Upupa
epopa), pitpalacul ş.a.
 Păsări prădătoare – cioara grină ( Corvux cornix ), uliul ( Accipiter gentilis ), şoimul.
Dintre reptile amintim : şarpele de casă (Natrix, natrix), guşterele ( Lacerta viridis ). Toate
acestea întregesc cadrul natural al comunei Plopşoru.
Flora este specifică fâneţelor, cu numeroase plante medicinale: sunătoare, muşeţel, măceş,
mur, podbal, pătlăgină, trifoi, urzică, sulfină etc.
În luncile înguste se întâlnesc pajişti cu specii de pir roşu (Festuca pratentis), piciorul cocoşului
(Ranunculus), pir (Cynodanctilon) şi specii silvice de salcie, arin.

Tundra(Clima subpolara):
Tundra este o zonă de vegetație situată în emisfera nordică, la nord de zona pădurilor de conifere,
ocupând regiunile cu climă subarctică (extremitatea nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord, iar
local în zone de altitudine de peste 3.000 de m, după linia arborilor (uneori, la altitudini mai joase,
depinzând de biotemperatura locului) și în unele regiuni din sudul Oceanului Înghețat sau al
Oceanului Arctic.
Zona de tundră este slab populată. Rozătoarele mici și câteva feluri de păsări trăiesc în tunelele
făcute în zăpadă, hrănindu-se cu mușchi și licheni - plantele specifice tundrei.
Odată cu sosirea perioadei de dezgheț, tundra este populată de păsările acvatice sosite din țările
calde: rațe, gâște, lebede, pescăruși, cufundari, nagâți, cocori etc. Apariția în tundră a păsărilor
călătoare atrage și anumite răpitoare înaripate: vulturi, șoimi, șorecari. Deopotrivă cu păsările
călătoare se întâlnesc și păsări sedentare, adaptate la condițiile aspre ale mediului. Erbivorele sunt
reprezentate de iepure, ren, leming, care, la rândul lor, servesc drept pradă carnivorelor - vulpea,
bufnița polară, hermina, lupul.
Climă polară :
Climă polară Este cel mai rece de pe întreaga planetă. Se numește zona eternă rece, deoarece are o
iarnă care durează nouă luni și o vară care abia depășește 0 ° C. Este un mediu rece și este clasificat
în climă rece.
Elementele sale principale determină caracteristicile sale riguroase și ostile. Aceste componente sunt
dependente de factorii climatici și de forma și înclinația Pământului, care modifică sau subordonează
incidența razelor solare pe suprafața sa.
Regiunile polare au caracteristici și origini diferite. Zona arctică sau boreală este o masă de gheață
care plutește și care, datorită temperaturilor scăzute, nu se topește. La rândul său, regiunea sudică
sau sudică are și temperaturi extrem de scăzute, dar în trecut a avut prezența faunei și florei
abundente.
Ecosistemele fiecărui pol au caracteristici diferite care afectează viața animală care locuiește în
fiecare. În timp ce polul nord este un ocean înconjurat de insule și continente, polul sud este un
spațiu înconjurat de apele oceanului, ceea ce îl face mai rece decât nordul.
În ceea ce privește fauna, puține specii se dezvoltă sau merg în aceste zone sporadic.
Ursul alb este unul dintre cei mai frecvenți locuitori ai Polului Nord, deoarece s-a adaptat
provocărilor climatice din regiunea polară. Este o specie unică, cu picioare puternice, care îi permit
să parcurgă distanțe mari; În plus, este un prădător care consumă în special foci.
Marile migrații care fug de frig și întuneric sunt un fenomen impresionant în această regiune.
Turmele uriașe de gâște, rațe, pescăruși și ghiloti străbate mii de mile în Arctica. Dimpotrivă, alte
animale precum șternele călătoresc în Antarctica în ajunul verii sudice.
Leu:
Leul (Panthera Leo) este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre cele
patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Este una dintre cele mai
mari feline și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar, ursul brun și tigru).

În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, dar în captivitate ajunge până la vârsta de 35 de ani. Este
un animal foarte puternic și feroce (numit regele animalelor); trăiește în grupuri (formate din 1-3
masculi și 5-10 femele) în savanele africane și mai rar în SV Asiei. Se reproduce și în captivitate (2-4
pui după trei luni de gestație).
Leul mascul poate fi recunoscut ușor datorită coamei sale și poate cântări până la 250 kg. Femelele
sunt mult mai mici, cântărind până la 150 kg. Leii trăiesc în jur de 20 ani.
Leii sunt animale carnivore care trăiesc în grupuri (familii) constând din femele înrudite, pui de
ambele sexe și un mascul neînrudit, care se împerechează cu femelele adulte. Femelele se ocupă cu
vânatul, în timp ce masculii apără și mențin frontierele teritoriului. Puii masculi sunt dați afară din
grup când ajung la maturitate.
Cu toate că este cunoscut ca „regele junglei”, leul este un animal care trăiește în câmpii deschise, și
poate fi găsit prin toată Africa. Chiar și așa, este o specie în pericol, populații semnificative găsindu-
se doar în parcurile naționale din Tanzania și Africa de Sud.
Ultimul rămas al subspeciei leului asiatic (Panthera leo persica), care în vechime trăia din Grecia până
în India, trăiește acum în Pădurea Gir din nord-vestul Indiei. Aproximativ 700 de lei mai trăiesc într-
un sanctuar din statul Gujarat.
Leii au dispărut din Grecia, ultimul loc în care mai trăiau în Europa până în anul 100 d.Hr., dar
populații semnificative au rămas în nordul Africii până la începutul secolului XX.
Dacă în anii 1960 existau 450.000 de lei, în anul 2011 mai erau cel mult 20.000.
Leii pot cântări între 250 și 290 kg și pot trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate până la 35
de ani. Masculii au lungimea de 2,70–3 m, înălțimea de 1,40 m și pot atinge viteza maximă de 90
km/oră. Femelele sunt mai mici, având o lungimea până la 2,40 m, înălțimea până la 1,20 m și o
greutate de maxim 240 kg. Leii adulți pot sări până la 4 m în înălțime și 7 m în lungime. Leii au simțuri
(auz, văz și miros) foarte bine dezvoltate.
Leii sunt singurele animale care pot ucide (în grup) un elefant adult. Răgetul leilor adulți se poate
auzi de la o distanță de 10 km, iar răgetul leoaicelor adulte se poate auzi de la o distanță de 9 km.
În prezent există: leul african și leul indian (sau asiatic), de multe se creează confuzii cu privire la leul
alb, acesta nu este o specie distinctă ci forma albinoasă a speciei. Au fost semnalate și metisări între
leu și tigru: ligrul, rezultatul încrucișării dintre un leu asiatic și o tigroaică, sau tigonul, rezultat al
încrucișării dintre un tigru bengalez și o leoaică asiatică. Aceste animale trăiesc în grupuri de până la
12 exemplare.