NICULESCU SILVIU

CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI
TIPURI DE MEDII TERESTRE

Datorită reliefului variat și diferitelor tipuri de climă existente pe glob se

diferențiază mai multe tipuri de medii geografice, care prezintă anumite trăsături
ale vegetației, faunei, solurilor. Aceste medii sunt părți ale geosistemului, diferite
ca mărime, formă și poziție geografică.
CLASIFICARE: Criteriul de stabilire a tipurilor de medii se referă, în esență, la
starea mediului în funcție de modul de utilizare a resurselor, de forma impactului
antropic, de nivelurile de organizare a mediului. Ca atare, mediile geografice se
diferențiază în raport cu un element dominant, care poate fi clima sau vegetația,
relieful sau apa.
 Mediile geografice din zona caldă;
 Mediile geografice din zona temperată;
 Mediile geografice din zona rece.
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

Mediile geografice din zona caldă:

1. Mediul pădurilor ecuatoriale: Este întâlnit în părțile centrale ale Americii de
Sud(Amazon), partea central vestică a Africii(fluviul bazinului Congo) și
arhipelagul indonezian. Ca urmare a temperaturilor mari și precipitațiilor
bogate s-au dezvoltat aici Pădurile Ecuatoriale(păduri dense cu specii foarte
variate). Vegetația este reprezentată de specii variate de copaci precum
abanosul, acaju sau arborele de cafea și flori diverse precum orhideea sau
chiar lianele și tufișurile care împreună formează jungla. Fauna este la fel de
diversă ca și vegetația, aici întâlnindu-se specii precum cimpanzeul, gorila,
urangutanul(Indonezia), reptile(anaconda,crocodili), jaguari, leneși, fluturi,
insecte sau păsări(colibri). Solurile fac parte din categoria laterite, bogate în
oxizi de fier, fapt ce le dă și culoarea roșie, și sunt lipsite de fertilitate.

PADUREA
AMAZONIANĂ

SPECIE DE
URANGUTAN

STIAȚI CĂ? Pădurea amazoniană furnizează 20% din oxigenul de pe Pământ și

absoarbe cantități impresionante de dioxid de carbon?
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

2. Mediul musonic: Este characteristic Asiei de Sud și de Sud-Est și Est.

Existența mediului pădurilor musonice este datorată vânturilor periodice
care suflă vara dinspre ocean spre continent și iarna invers. Dominanta
climatică este dată de existența celor două anotimpuri: unul ploios și altul
secetos. Totodată, condițiile climatice și de relief sunt favorabile extinderii
habitatului și activităților umane, iar impactul antropic durează de mii de ani.
Vegetația este una forestieră, dominată de esențe cu frunze căzătoare și
dintre acestea se remarcă specii de abanos, mango, ficus indian, palmier etc.
Pădurea musonică este mai deschisă și mai luminoasă decât cea ecuatorială,
iar arborii sunt mai scunzi(au între 15 și 35 m), tulpini masive și ramificații
mai coborâte. Tot în mediul pădurilor musonice trăiesc maimuțe arboricole,
ursul buzat, elefantul indian, tapirul, rinocerul cu un corn, antilopa nilgau,
veverița palmierilor, pasărea-rinocer și găina sălbatică. Solurile sunt
lateritice, au culoare gălbuie sau roșiatică. Perioada secetoasă poate crește
spre contactul cu stepa tropicală până la opt luni, și , ca urmare, formarea
solurilor se întrerupe.

PĂDURE MUSONICĂ
DIN INDIA ȘI
ELEFANȚII INDIENI

VEVERIȚA INDIANĂ
DE PALMIER
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

3. Mediul savanelor: Este impus de un anotimp secetos (4–8 luni, după distanța
de Ecuator) cu vânturi alizee (iarna) și unul ploios (vara), ambele calde
(temperatura medie 18–24 C). Se extinde tipic în Africa, America Centrală și
de Sud, Podișul Deccan (India) și Australia de N-E. Relieful major este de
podișuri și câmpii, iar climatul determină dezagregări pe versanți, impunând
formarea de glacisuri. Vegetația este cea de ierburi înalte (savanã), care în
anotimpul secetos se usucã și adesea se aprinde natural sau de către om.
Apar, foarte rar, și arbori scunzi, rezistenți la secetă, cu frunze mici, uneori
tari sau sub formă de spini, iar coronamentul are formã de umbrelă (mai ales
accacia). Apar și pădurile galerii, în lungul râurilor, cu umezeală tot anul. Se
disting mai multe tipuri de savane: cu ierburi înalte de 1,5–3,5 m și cu
baobabi (tulpină foarte groasă, de pânã la 4 m diametru, înalți până la 35 m,
coroană mare și fructe zemoase comestibile), cu ierburi mai scunde (1–1,5
m) și cu accacii (3–15 m înălțime, coroană în formă de umbrelă), savane cu
palmieri sau cu bambuși și savană cu tufișuri. Fauna cuprinde multe
ierbivore (antilope, girafe, zebre, hipopotami, rinoceri, elefanți), carnivore
(lei, leoparzi, hiene, gheparzi, șacali), multe păsări mici (în colonii mari), dar
și struți, apoi reptile, insecte (termite, lăcuste etc.). Multe animale migrează
după anotimp. Solul este de tip lateritic, gălbui-roșiatic, dar pe spațiile
supuse la 7–8 luni de secetă se formeazã cruste feruginoase sau calcaroase.

BAOBAB - este cunoscut

și sub denumirea de
„copacul vieții” ,
deoarece are
proprietăți excepționale
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

4. Mediul tropical-uscat(deșertic): Ocupă teoretic fâșia tropicelor între 18-25

grade nord și sud, dar are variații și domină emisfera nordică (Sahara,
Peninsula Arabia, Iran, Pakistan si pana in Desertul Thar precum si in nordul
Mexicului). Clima este tropical uscată cu temperaturi medii anuale cuprinse
între 20 -30 ° C şi cu amplitudini termice diurne ridicate. Precipitaţiile sunt
reduse cantitativ, fiind de obicei mai mici de 2500 mm pe an. Impusă de
descendența aerului cald si uscat se remarcă o insolație puternică ziua și o
coborâre puternică a temperaturii noaptea. Vegetația este discontinu, mică și
adaptată uscăciunii. Sunt întâlnite ierburi mărunte, plante suculente (cactuşi,
agave), care pot să reziste perioade îndelungate deoarece acumulează
rezerve de apă. În deşerturi există suprafeţe întinse lipsite de vegetaţie,
acoperite cu dune de nisip sau stânci. Vegetaţia este localizată pe fundul
văilor seci şi în oaze ( unde prezenţa apei determină dezvoltarea a
numeroase specii de palmier). Fauna prezintă adaptări fiziologice și este
reprezentată prin reptile (şarpele de nisip, şopârla de deşert), păsări (struţul,
nandu), mamifere ( antilopa, hiena, şacalul, cămila, dromaderul, vulpea de
deşert) şi insecte (lăcuste şi gândaci). Solurile sunt scheletice și discontinui
cu cruste dure calcaroase, gipsoase, mai rar chiar feruginoase sau cu
mangan. Relieful se remarcă prin dune, glacisuri, pedimente, inselberguri și
multe dezagregări.

CACTUȘI -Înfloresc rar,

de obicei având o
singură floare.

SCORPION
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

Mediile geografice din zona temperată:

1. Mediul temperat oceanic: Mediul temperat-oceanic se află în spaţiile
continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40-55°, având o dezvoltare
mai mare în regiunile de câmpie şi de dealuri (în Europa de Vest) şi mai
restrânsă în dreptul lanţurilor de munţi (Anzii Cordilieri) care constituie
bariere în calea maselor de aer aduse de circulaţia vestică. Clima
temperat-oceanică este caracteristică părţii vestice a continentelor din
zona temperată (Marea Britanie, V. Franţei, V. Spaniei, Polonia,
S.U.A.,Noua Zeelanda), unde sunt predominante masele de aer umed din
vest. Iernile sunt blânde, iar verile răcoroase. Pădurile de foioase cu
frunze cazătoare sunt caracteristice zonei climatice temperat-oceanică şi
de tranziţie spre climatul continental şi au o extindere mai mare în
emisfera nordica -Europa de Vest şi Centrală, estul Americii de Nord,
estul Asiei.În emisfera sudică ocupă spaţii mai restrânse, în sudul
Americiide Sud şi în Noua Zeelandă. În sezonul rece, arborii îşi
pierdfrunzele şi sunt reprezentaţi de fag, gorun, stejar, arţar, tei,
ulm,carpen, frasin, iar arbuştii, mai răspândiţi sunt cornul, sângerul şi
lemnul câinesc. Fauna este formată din ierbivore(cerbi, căprioare, iepuri,
mistreţi), carnivore(lupi, vulpi, jderi) şi omnivore (ursul brun, ratonul).
Solurile zonei temperat-oceanice s-au dezvoltat în condiţiile unei
umidităţi moderate şi sub padure. Au culoarea brun-roșcată și sunt
deficitare în calciu, potasiu şi magneziu şi sunt în general acide, fiind
destul de neproductive.

FRASIN - Din lemn de

frasin se fabricau schiuri,
pentru că este foarte
flexibil.
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

2. Mediul temperat continental: Se desfașoară în părțile centrale ale

continentelor, la distanțe mai mari în raport cu oceanele, fiind de cele mai
multe ori încadrate de sisteme de munți înalți (Carpați, Caucaz,
Himalaya, cele din Extremul Orient, etc), care împiedică pătrunderea
maselor de aer oceanic. Astfel de medii se găsesc în Bulgaria, Iugoslavia,
N. Croației, N. Italiei, Elveția, Cehia, Austria, S. Germaniei, apoi in
America de Nord (podișurile din centrul S.U.A. și al Canadei) și America
de Sud (Argentina). Climatul se caracterizează prin frecvența maselor de
aer continental, polare si arctice, precipitații puține (sub 500 mm/an) și o
accentuare a secetei către sectoarele centrale ale continentelor sau în cele
care sunt încadrate de munți înalți. Ca vegetație avem stepele alcătuite
din ierburi. Aceste formațiuni se afla în partea de est a Europei (pusta în
Ungaria, baragan în România, stepa în Rusia), partea centrală a Asiei, în
America de Nord, unde sunt numite prerii, și în America de Sud, unde
sunt cunoscute sub numele de pampas. Aceste regiuni constituind cele
mai însemnate zone cu cereale de pe Glob. Fauna cuprinde iepuri,
popândăi, hârciogi și diferite păsări, ca potârnichea, prepelița. Solurile
sunt formate din: castanoziomuri ce se formează pe loess și corespund
unui climat uscat și cald; cernoziomuri care sunt soluri fertile, formate pe
loess, într-un climat secetos și sunt situate la suprafața solului fiind
bogate în humus.

VEGETAȚIE DE STEPĂ

IEPURE
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

3. Mediul mediteraneean: este legat de bazinul Mării Mediterane, dar acesta

se mai află și în California, în Africa de Sud, sud-vestul Australiei,
Grecia, Cipru, Liban, Sudul Italiei, al Franței, Bulgariei, Nordul
Egiptului, Iordania, Israel,Vestul Croației, între 30 si 450 latitudine, și
este caracterizat prin ierni blânde, ploioase și veri călduroase, uscate,
având regiuni intens populate și cu multiple modificări în peisaje.
Santiago (Chile) constituie tipul cel mai răcoros și mai uscat situat pe
coasta vestică a continentelor, iar Siracusa (Sicilia) este un tip mai cald și
mai umed, cu un interval de variație termică mai mare și cu veri mai
călduroase. Relieful predominant muntos diversifică aceste caracteristici
o dată cu creșterea în altitudine (scad temperaturile și crește cantitatea de
precipitații). Vegetația este formată din arbori veșnic verzi, xerofiți
(esențe lemnoase caracteristice), cum sunt stejarul de plută, stejarul
veșnic verde, pinul de Alep, cedrul de Liban, măslinul sălbatic. Copacii
sunt scunzi, au coaja groasă și frunze mici și cerate, pentru a rezista la
uscăciune. În Australia este caracteristic eucaliptul și salcâmul. Cea mai
mare parte a pădurilor mediteraneene a fost distrusă, locul lor fiind luat
de tufișuri dese numite în sudul Europei (în Grecia) maquis și garriga, iar
în California, chaparral. Fauna cuprinde numeroase insecte, vipera cu
corn, broasca țestoasă, lupi, urși, jderi, capre sălbatice, magotul și șacalul.
Solurile sunt roșcate-castanii și roșcate-brune. Se întâlnește de asemenea
terra rossa, un sol roșu format pe calcar.

VEGETAȚIE DE TIP
CHAPARRAL
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

Mediile geografice din zona rece:

1. Mediul subpolar: S-a organizat numai în nord, aproximativ între 60–70
grade lat. N. Clima este geroasă, cu temperaturi ce coboară sub –30 grade
C iarna, iar în tundra și taigaua siberiene se aflã chiar polii frigului din
emisfera nordică (Oimiakon și Verhoiansk), deoarece continentul se
răcește mai mult decât Oceanul Arctic. Vara însă temperatura urcă la 10
grade C. Relieful este marcat de un îngheț profund și permanent
(pergelisol sau permafrost) și un dezgheț superficial vara (molisol), când
se formeazã multe mlaștini. Vegetația, zisă de tundră, impune imaginea
locurilor. Se compune din ierburi cu puține specii, licheni, mușchi,
arbuști, toate adaptate vântului și gerului, prin asocieri de tip pernițe,
smocuri, masă mare de rădăcini, plante perene. Se conturează trei fâșii de
tundră: una sărăcăcioasă, cu mușchi și licheni, dar cea mai extinsă; o alta,
cu subarbuști (salcie pitică, mesteacăn pitic, anin etc.) și silvotundra
dispusă digital. Fauna tundrei este adaptată mediului (geruri, vânturi,
hrană) prin blană deasă, strat adipos, penaj des etc. Majoritatea
viețuitoarelor migrează iarna spre sud. Între ierbivore se remarcă renul
(în Eurasia și Groenlanda), boul moscat, iepurele polar, dihorul polar,
popândăul de tundrã, lupul de tundră, ursul și vulpea polară, numeroase
păsări, insecte, muște, țânțari. Solurile au puțin humus, sunt acide, de tip
litosol, hidromorfe și turboase.

IMAGINE CU VEGETAȚIA
TUNDREI ȘI RELIEFUL
SPECIFIC
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI

2. Mediul polar: este dominat de calote glaciare și zăpezi permanente; se

mai numește și deșertul rece. În emisfera nordică ocupă Oceanul Arctic,
aproape toată Groenlanda, majoritatea insulelor din nordul euro-asiatic și
canadian, iar în sud domnește peste continentul Antarctic, plus apele din
jur, cu banchiză. Viața nu lipsește, vara devenind chiar abundentă pe
țărmurile arctice și spre tundră. Plantele superioare lipsesc, dar există
alge, bacterii, licheni și mușchi. În apele oceanice se dezvoltă un bogat
fitoplancton și zooplancton, cu care se hrănesc creveții, peștii, balenele,
focile și pinguinii. Peisajele arctice sunt mult mai diverse, mai ales vara:
multe insule, dezgheț de vară la țărm, viață diversă, banchiza nordică,
mereu în derivă (pe apele oceanului Arctic), pe când cea sudică e fixă,
lipită de continentul Antarctic. Peisajul de iarnă apare monoton și
aproape lipsit de viață.

URSUL POLAR

MEDIUL POLAR -
GHEȚAR
NICULESCU SILVIU
CLASA A XI-A D
CNVA GALAȚI