Daca explorarea Antarctidei nu mai uimeste pe nimeni azi prin noutatlie pe care le scoate la iveala , in schimb nu toti
stiu ca numeroase alte teritotii ofera si vor oferi inca multa vreme date noi cunoasterii geografice. Iar dintre cele mai
reprezentative asemenea teritorii fac parte cele acoperite cu paduri ecuatoriale. 

      Padurea ocupa pe glob o treime din intinderea terenurilor forestiere se afla in Rusia si America de Sud. Cea mai
mare suprafata impadurita din lume se afla in N Rusiei, intre 55ş lat. Nordica si cercul arctic. Padurile de rasinoase
ocupa pe glob 1216 milioane hectare, concentrate in emisfera nordica mai ales, in tarile puternic industrializate. Mai
mult de doua treimi din intinderea totala a padurilor e ocupata de arborete de foioase. Padurile tropicale ocupa
aproape jumatate din suprafata fondului forestier mondial.

      Haina forestiera a terrei hraneste pe om la fel ca marea si campul. Fructele de padure , ciupercile comestibile,
stuparitul pastoral, vanatoare au constituit intotdeauna o importanta categorie de surse pentru alimentarea omului, iar
aceste surse sunt cu atat mai variate si mai bogate cu cat padurile sunt mai apropiate de Ecuator. Se adauga faptul
ca " in arsenalul mijloacelor pentru mentinerea echilibrului ecologic , pentru protectia si ameliorarea mediului
inconjurator, padurea constituie cel mai important factor natural, Jungla Amazoniana
Publicat de Marius Ignatescu la data: 21 - Noiembrie - 2010

Padurea Amazoniana este cunoscuta si sub numele de Amazonia sau Jungla Amazoniana si este o padure umeda
de foioase, care acopera cea mai mare parte din bazinul Amazonului din America de Sud. Padurea se intinde pe
teritoriul a 9 tari, Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Bolivia, Guyana, Guyana Franceza, Ecuador si Surinam,
avand o suprafata de 5,5 milioane de kilometri patrati.
Padurea Amazoniana constituie peste jumatate din padurile tropicale ramase pe Pamant si reprezinta cel mai bogat
ecosistem al lumii. Aici traiesc foarte multe specii de pasari si animale, multe dintre ele fiind inca nedescoperite.
60% din padure se afla pe teritoriul Braziliei, 13% se afla in Peru, iar restul este impartita de celelalte sapte state.
In anul 2008 Padurea Amazoniana a fost canditata pentru cele „7 Noi Minuni ale Naturii”.
Padurea Amazoniana s-a format probabil in era Eocen, si se estimeaza ca exista de cel putin 55 de milioane de ani.
Dupa extinctia Cretacic-Tertiar, disparitia dinozaurilor, clima umeda a permis padurii tropicale sa se raspandeasca pe
intregul continent.
In perioada Eocenului, se crede ca bazinul Amazonului a fost impartit in doua. Apa din partea estica se varsa spre
Atlantic, in timp ce in partea vestica, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian.
Este cunoscut faptul ca s-au produs schimbari semnificante in Padurea Amazoniana in ultimii 20.000 de ani datorita
glaciatiunii si apoi a deglaciatiunii.
Datele arheologice arata ca primii oameni s-au stabilit aici acum 11.200 de ani. Biologii au estimat ca o populatie de
0,2 persoane pe kilometru patrat putea fi maximul care putea fi sustinut prin vanatoare. Primul european care a
calatorit de-a lungul Amazonului a fost Francisco de Orellana in anul 1542.
Viata in Padurea Amazoniana

Padurile tropicale gazduiesc foarte multe specii, iar in Padurea Amazoniana se gasesc cele mai multe spcii, depasind
Africa si Asia. Una din 10 specii cunoscute in lume, traiesc aici, consituind cea mai mare colectie de plante si specii
de animale din lume.
Regiunea cuprinde aproximativ 2,5 milioane de specii de insecte, zeci de mii de specii de plante, si aproximativ 2000
de specii de pasari si mamifere. Pana astazi, s-au clasificat cel putin 40.000 de specii de plante, 3.000 de specii de
pesti, 1.300 specii de pasari, 427 mamifere, 428 amfibieni si 378 specii de reptile. Una din 5 pasari din lumea
intreaga, traieste in padurile Amazoniene. Doar in Brazilia, s-au descoperit peste 100.000 de specii de nevertebrate.
Tot aici se gasesc si cei mai mari pradatori precum Jaguarul si Anaconda. In rau, se gasesc anghile care produc
socuri electrice, Pirania, si diverse specii de broaste periculoase care secreta venin. Pericolul nu vine doar de la
pradatori, ci si de la numerosi paraziti sau lilieci vampir care raspandesc rabia.
Defrisarea

Padurea s-a miscsorat de-a lungul timpului datorita asezarilor umane. Pana in anii 60, accesul in padure era interzis,
iar aceasta a ramas practic intacta. Dupa anii 60 s-au construit ferme, iar cultivarea pamantului dus la defrisarea unor
mari portiuni din padure. Aici, pamantul este productiv pentru o perioada scurta de timp, iar fermierii trebuiau sa se
mute in mod constant intr-o alta zona, defrisand tot mai mult teren. Defrisarea este considerabila, urmarile acesteia
putand fi vazute cu ochiul liber din spatiu.
Intre anii 1991 si 2000 Padurea Amazoniana s-a miscorat cu aproximativ 500.000 de kilometri patrati. In continuare,
se defriseaza circa 22.400 de kilometri patrati pe an.
Oamenii Amazonului

In Jungla Amazoniana traiesc un numar mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-
nomadice, se hraneau din vanat, pescuit si agricultura. Peste 2000 de triburi care au existat in secolul 16 au disparut
ca o consecinta a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilati in populatia braziliana.
In 1997 s-a estimat ca ar exista aproximativ 300.000 indivizi, grupati in 200 de triburi. Numarul este mult mai mare,
daca am calcula si aceia din orasele braziliene. In anul 2007 s-a confirmat prezenta a 67 de triburi care traiesc
separat de civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioara.
Origini

Originea lor nu este foarte clara. Primele triburi se pare ca au ajuns aici la sfarsitul ultimei ere glaciare.
Urme ale brazilienilor nativi dateaza din perioada de dupa migratia Asiatica. Brazilienii nativi nu au lasat prea multe
dovezi arheologice. Chiar si asa, climatul si solul acid ar fi distrus aproape orice urma a materialului cultural,
incluzand lemne si oase. Nu se cunosc multe despre istoria acestei regiuni inainte de anul 1500.
Excavari recente au descoperit asezari omenesti, continand sute de case, indicand o structura sociala si economica
complexa.
Primii exploratori portughezi au ajuns in Brazlilia in aprilie 1500, si au gasit, spre uimirea lor, o asezare bogata in
resurse, ocupata de sute de mii de oameni care traiau intr-un „paradis” de bogatii naturale.
Pero Vaz de Caminha, scribul oficial al lui Pedro Alvares Cabral, a scris o scrisoare regelui Portugaliei, descriind
frumusetea acestui pamant.
In perioada cand portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se gaseau peste 2000 de triburi. Populatia bastinasa
a inceput sa se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoza,
variola, la care bastinasii nu aveau imunitate.
Relatiile bune intre portughezi si bastinasi aveau sa inceteze in urmatorii ani. Colonistii au inceput sa aiba copii cu
femei Indiene, creand o noua generatie ce avea mai apoi sa devina majoritate.
Portughezii au incercat sa profite dupa resursele gasite aici si au incercat sa foloseasca bastinasii ca sclavi. Acestia
erau greu de capturat, si datorita bolilor aduse, numarul lor a scazut foarte mult. Tot in aceasta perioada a fost adus
un numar mare de sclavi din Africa.
Din pricina razboaielor numarul triburilor a scazut. Exista evenimente documentate, in care variola a fost folosita ca
arma biologica. In Caxias, fermierii locali doreau mai mult pamant pentru a-si extinde fermele, si au dat locuitorilor
haine purtate de oameni infectati cu variola (ce in mod normal acestea ar fi fost arse pentru a impiedica raspandirea
bolii). Hainele infectau intregul trib. Acelasi lucru s-a intamplat si in alte sate din America de Sud.
In Jungla Amazoniana astazi mai traiesc cateva sute de triburi.
Bibliografie: 1, 2.
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
Articol vizualizat de 93 ori.
Planeta Pamant, Plante si animalfoarte eficient, stabil si inepuizabil " (P. Cioclu).

      Rolul protector al padurii e foarte divers. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule,
animale si microorganisme este furnizat atmosferei de arbori si arbusti. De asemenea s-a calculat ca un arbore matur
de fag produce 1,7 kg oxigen in fiecare ora si prelucreaza 2,35 kg bioxid de carbon emanat din tevile de esapament
ale masinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer pe ora, asigurandu-se nevoile zilnice de oxigen ale unui numar
de 64 de oameni. Totodata, padurea alcatuieste un exigent filtru natural, retinand in coroanele arborilor particule fine
de praf, cenusa etc. Asemenea calitati justifica pe deplin grija care se poata in multe locuri pastrarii si chiar extinderii
suprafetelor impadurite. Exista insa, dupa cum se stie, si reversul medaliei. Astfel, intr-un studiu efectuat in Italia se
preciza ca apele fluviului Arno transporta in fiecare am 2,67 milioane t de sol, ceea ce corespunde cu reducerea
anuala a staturilor de sol cu 2,5 cm. Cauza acestei forte erozive o reprezinta marile defrisari din trecut. Distrugand
padurea, omul a deschis calea ariditatii , a secetei si a favorizat instalarea dezolantelor peisaje desertice pe vastele
intinderi ale Africii, ale Orientului Apropiat si ale altor parti ale suprafetei globului.

      Padurea trebuie deci protejata pentru a-si putea manifesta si dezvolta rolul ei protector. Si in multe tari s-au luat
masuri de aceasta natura. Romania a fost in 1955 printre promele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat
pe baze stiintifice. Iar Programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976-2010,
adoptat in 1976 raspunde pe deplin cerintelor unei gospodarii multifunctionale si profund stiintifice a acestei
importante avutii nationale.

      Reluand firul intrerupt, se cuvine a arata ca dintre toate tipurile de padure, cel mai greu de izbit a fost padurea
ecuatoriala si cea tropicala umeda. Chiar azi sunt inca tinuturi intregi de paduri tropicale umede in care omul nu a
putut patrunde si care-i ascund inca detaliile. Pentru ca padurile tropicale sunt deseori de nepatruns nu numai
datorita vastitatii lor, dar mai ales datorita paienjenisului plantelor care le formeaza. Daca ar fi sa luam ca etalon de
densitate vegetala padurea tropicala, atunci padurile noastre cele mai dense sunt asemenea unui parau fata de un
fluviu. In padurea tropicala umeda, dar mai ales in cea ecuatoriala, omul se scufunda ca scafandrul in apa si cati nu
s-au inecatin astfel de mari vegetale! Elementul verde il cuprinde pe om din toate partile, ii acopera vederea si
orizontul. Aici totul pare o adevarata inclestare, o lupta surda pentru existenta care se da intre cele mai diferite
plante.Zeita care provoaca aceasta disputa e lumina.Spre ea se avinta palmierii,ficusii,lianele. Copacii mai puternici
razbat paienjenisul vegetal, slobozindu-si coroanele la 35-40 m inaltime, alteori chiar pana la 60 m si chiar mai sus,
alcatuind o bolta de verdeata atat de deasa incat razele soarelui isi fac loc de rare ori si cu greutate. In atmosfera
apasatoare de sub aceasta masa vegetala, rareori intrerupta de timide luminisuri, in semiintuneric, o multime de
copaci, apartinand adesea unor specii de talie mare, raman chirciti pana mor, fara sa infloreasca vreodata. Alteori
insa cand in bolta padurii se deschide in urma caderii unui arbore, semenii lui, adesea destul de batrani dar ramasi
pitici, reiau disputa si intr-o furibunda inclestare, isi arunca crengile spre lumina soarelui cu o uimitoare repeziciune si
neasteptata vigoare.

      Chiar acolo unde omul si-a facut cu greu loc, padurea nu cedeaza lupta.Bunaoara, in zonele de unde padurea s-a
retras fiind taiata sau arsa vegetatia revine, fiind scurta, dar densa, putand fi descrisa prin termenul de jungla.

      Din toate padurile tropicale si ecuatoriale, cea amazoniana sau mai simplu, Amazinia, e cea mai profunda, mai
variata dar si cea mai putin cunoscuta in detaliile ei geografice. Ea isi dezvaluie inca greu misterele, desi dincolo de
marginile acestei paduri virgine, care pastreaza nealterate vestigii ale preistoricului, orase mari ca Rio de Janeiro,
Brasilia, Sao Paulo, la Paz, Bogota, etaleaza viata trepidanta a acestui ultim sfert din secolul marilor explozii, revolutii
si crize.

      Dar cu toata opulenta sa, Amazonia isi dezvaluie treptat misterele, pentru ca omul n-a abandonat niciodata lupta.
Mai mult, in inima < infernului verde> a fost implantat orasul Manaus, oaza a civilizatiei, capitala a statului brazilian
Amazonas, asezare urbana impunatoare , cu aspect european, inconjurata de inevitabila tesatura vegetala si de
imensa albie a amazonului, la confluenta cu Rio Negro, la 2000 km de Atlantic. De aici pornesc cateva drumuri taiate
cu multa sudoare in paienjenisul vegetatiei salbatice, cum e soseaua Manaus- Itacoatiera, lunga de 250 km. Cea mai
importanta amenajare e insa magistrala transamazoniana; alta sosea a fost inaugurata in 1976 intre orasul Cuiaba di
Mata grisso si portul Santarem de pe Amazon, avand o lungime de 1777 km . Alte amenajari sunt in proiect. Dar
acestea reprezinta inca putin fate de intinderean milioanelor de km patrati cat cuprinde faimoasa padure amazoniana.

     Singur uriasul sistem hidrografic al Amazonului reuseste sa intrerupa, prin puternice artere lichide, lumea vegetala
care i-a imprumutat numele. Primul fluviu al lumii, dipa marimea bazinului hidrografic, Amazonul, isi trage izvoarele
din Anzii Peruvieni , unde si-a sapat printre munti o vale intortocheata , putand acolo numele de Vilcanota si apoi
Ucayali pana patrunde in Brazilia, unde capata numele de Solimoes, pentru ca abia de la confluenta cu apele limpezi,
dar intunecate, ale principalului, ale principalului sau afluent Rio Negro, sa capete numele de rio de las amazonas.
Din cei 6280 km cat masoara in lungime, 2 treimi revin braziliei, alcatuind sectorul navogabil pentru nave de mare
tonaj, ceea ce explica prezenta la cheiurile orasului Manaus a navelor transoceanice.

     Estimarile specialistilor arata ca daca din fiecare 4 arbori ce cresc pe scaorta terestra unul se afla in Amazonia,
unul din fiecare 5 l de apa dulce curge in matca Amazonului, uriasul cu 1100 de afluenti, ce varsa in medie in Atlantic
4 miliarde l de apa pe minut, debit fara rival in lumea apelor curgatoare. In sezonul ploios , Amazonul si afluentii sai
isi ridica nivelul cu peste 10 m, asaltand locuintele fragile si rae ale bastinasilor si smulgand insule plutitoare din
maluri, cu animale si uneori cu oameni cu tot. In aceste intervale de timp, dar si in rest, Amazonul varsa in ocean
odata cu apele, enorme cantitati de aluviuni, totalizand intr-un an circa 1 miliard tone. 

     Intre ramurile uriasului sistem hidrografic al Amazonului, padurea luxurianta inalta o bolta pestrita, sprijinita in
tilpinile puternice si dese ale copacilor, aidoma coloanelor care sustin edificiile antice. In nici un alt continent padurea
ecuatoriala nu se extinde pe suprafete atat de mari ca in america de Sud, unde cuprinde in intregime bazinul
Amazonului si al fluviului Orinico. Vazuta de sus si de departe, bolta padurii impresioneaza prin varietatea culorilor
frunzisului, prin multitudinea de nuante verzi care alterneaza pe suprafete imense, in largul carora arborii, apartinand
celor mai felurite familii de plante (mirtacee, leguminoase, lauracee, palmieri, moracee, graminee etc) isi etaleaza in
tot timpul anului flori albe, galbene, rosii sau frunzele tinere adesea de un rosu viu ori galben- portocaliu. Sub bolta
aceasta mai sunt inca 2-3 straturi de arbori mai scunzi, legati si prin liane, iar la cativa m deasupra solului arbustii si
lianele ierbacee formeaza pe alocuri un ultim strat vegetal. Pe solul afanat si gol datorita actiunii foarte active a
termitelor, ciupercilor si microorganismelor de tot felul care descompun resturile vegetale, copacii isi latesc radacinile
pentru a-si asigura o rezistenta temeinica. Palmierul se distinge prin trunchiul sau cu slefuirea si culoarea unei
coloane de beton. Pe solul umed, ferigi mari, arborescente, dau impresia unor uriase evantaie, in timp ce sus de tio ,
pe ramurile care razbesc spre lumina, alte epifite isi deschid florile bizare si crude fie sub mangaierea razelor fierbinti
de soare, fie sub stropii mari ai frecventelor ploi torentiale. Epifitele, acele plante care se ataseaza de trunchiul,
ramurile si frunzisul arborilor si lianelor, folosindu-si gazdele doar ca mijloc de sustinere fizica, apartin unui mare
numar de clase vegetale si includ ferigi, orhidee, muschi si licheni. Din loc in loc, cate un exemplar de nuc de Para,
viguros produs al padurii tropicale braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare, inalta bolta pana la 60 m.

     O extrem de variata lume animala completeaza peisajul biogeografic al padurii ecuatoriale sud- americane,
fiecarui etaj forestier corepunzandu-i o anumita fauna. Unele animale detin diferite recorduri, asa cum e cazul cu
lenesul (cel mai lent mamifer), anaconda(cel mai lung si greu sarpe:10,25 m) etc.

     Bogatia arborilor roditori, a faunei din padure si a pestilor ofera celor ce nu-si pot cuceri o palma de pamant pentru
a cultiva porumb sau orez minimul alimentar necesar vietii, insa un minim inca dupa standardul preistoric.

     Si cu toate ca de la spaniolul Francisco Orellana, primul european care, in 1540-41, a strabatut continentul sud-
american ca de la un ocean la altul, navigand pe Amazon si pe Rio Negro, cunostintele despre Amazonia s-au
inmultit enorm, in zilele noastre cercetatorii dezleaga inca tainele ale uriasului cu a sa lume magica, combinatie de
intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie extraordinar
de exuberant. In anii din urma, o atentie speciala se acorda studiilor hidrologice ale puternicelor artere hidrografice ce
strabat imensa padure. Hidrologii americani si brazilieni au masurat adancimea albiei si viteza de scurgere si debitul
apei pe Amazon si pe cativa dintre afluentii lui. Cecetari hidrologice s-au efectuat in 2 statii principale situate in
orasele Obidos (la 800 km de varsare) si Manaus. In 1967 flora si fauna unor zone din Amazonia au fost studiate in
cele mai profunde detalii de o expeditie de internationala la care au luat parte 40 de specialisti din S.U.A , Brazilia,
Franta, Marea Britanie, Germania si Norvegia, imbarcati pe vasul al Universitatii din California.Jungla Amazoniana
Publicat de Marius Ignatescu la data: 21 - Noiembrie - 2010

Padurea Amazoniana este cunoscuta si sub numele de Amazonia sau Jungla Amazoniana si este o padure umeda
de foioase, care acopera cea mai mare parte din bazinul Amazonului din America de Sud. Padurea se intinde pe
teritoriul a 9 tari, Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Bolivia, Guyana, Guyana Franceza, Ecuador si Surinam,
avand o suprafata de 5,5 milioane de kilometri patrati.
Padurea Amazoniana constituie peste jumatate din padurile tropicale ramase pe Pamant si reprezinta cel mai bogat
ecosistem al lumii. Aici traiesc foarte multe specii de pasari si animale, multe dintre ele fiind inca nedescoperite.
60% din padure se afla pe teritoriul Braziliei, 13% se afla in Peru, iar restul este impartita de celelalte sapte state.
In anul 2008 Padurea Amazoniana a fost canditata pentru cele „7 Noi Minuni ale Naturii”.
Padurea Amazoniana s-a format probabil in era Eocen, si se estimeaza ca exista de cel putin 55 de milioane de ani.
Dupa extinctia Cretacic-Tertiar, disparitia dinozaurilor, clima umeda a permis padurii tropicale sa se raspandeasca pe
intregul continent.
In perioada Eocenului, se crede ca bazinul Amazonului a fost impartit in doua. Apa din partea estica se varsa spre
Atlantic, in timp ce in partea vestica, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian.
Este cunoscut faptul ca s-au produs schimbari semnificante in Padurea Amazoniana in ultimii 20.000 de ani datorita
glaciatiunii si apoi a deglaciatiunii.
Datele arheologice arata ca primii oameni s-au stabilit aici acum 11.200 de ani. Biologii au estimat ca o populatie de
0,2 persoane pe kilometru patrat putea fi maximul care putea fi sustinut prin vanatoare. Primul european care a
calatorit de-a lungul Amazonului a fost Francisco de Orellana in anul 1542.
Viata in Padurea Amazoniana

Padurile tropicale gazduiesc foarte multe specii, iar in Padurea Amazoniana se gasesc cele mai multe spcii, depasind
Africa si Asia. Una din 10 specii cunoscute in lume, traiesc aici, consituind cea mai mare colectie de plante si specii
de animale din lume.
Regiunea cuprinde aproximativ 2,5 milioane de specii de insecte, zeci de mii de specii de plante, si aproximativ 2000
de specii de pasari si mamifere. Pana astazi, s-au clasificat cel putin 40.000 de specii de plante, 3.000 de specii de
pesti, 1.300 specii de pasari, 427 mamifere, 428 amfibieni si 378 specii de reptile. Una din 5 pasari din lumea
intreaga, traieste in padurile Amazoniene. Doar in Brazilia, s-au descoperit peste 100.000 de specii de nevertebrate.
Tot aici se gasesc si cei mai mari pradatori precum Jaguarul si Anaconda. In rau, se gasesc anghile care produc
socuri electrice, Pirania, si diverse specii de broaste periculoase care secreta venin. Pericolul nu vine doar de la
pradatori, ci si de la numerosi paraziti sau lilieci vampir care raspandesc rabia.
Defrisarea

Padurea s-a miscsorat de-a lungul timpului datorita asezarilor umane. Pana in anii 60, accesul in padure era interzis,
iar aceasta a ramas practic intacta. Dupa anii 60 s-au construit ferme, iar cultivarea pamantului dus la defrisarea unor
mari portiuni din padure. Aici, pamantul este productiv pentru o perioada scurta de timp, iar fermierii trebuiau sa se
mute in mod constant intr-o alta zona, defrisand tot mai mult teren. Defrisarea este considerabila, urmarile acesteia
putand fi vazute cu ochiul liber din spatiu.
Intre anii 1991 si 2000 Padurea Amazoniana s-a miscorat cu aproximativ 500.000 de kilometri patrati. In continuare,
se defriseaza circa 22.400 de kilometri patrati pe an.
Oamenii Amazonului

In Jungla Amazoniana traiesc un numar mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-
nomadice, se hraneau din vanat, pescuit si agricultura. Peste 2000 de triburi care au existat in secolul 16 au disparut
ca o consecinta a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilati in populatia braziliana.
In 1997 s-a estimat ca ar exista aproximativ 300.000 indivizi, grupati in 200 de triburi. Numarul este mult mai mare,
daca am calcula si aceia din orasele braziliene. In anul 2007 s-a confirmat prezenta a 67 de triburi care traiesc
separat de civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioara.
Origini

Originea lor nu este foarte clara. Primele triburi se pare ca au ajuns aici la sfarsitul ultimei ere glaciare.
Urme ale brazilienilor nativi dateaza din perioada de dupa migratia Asiatica. Brazilienii nativi nu au lasat prea multe
dovezi arheologice. Chiar si asa, climatul si solul acid ar fi distrus aproape orice urma a materialului cultural,
incluzand lemne si oase. Nu se cunosc multe despre istoria acestei regiuni inainte de anul 1500.
Excavari recente au descoperit asezari omenesti, continand sute de case, indicand o structura sociala si economica
complexa.
Primii exploratori portughezi au ajuns in Brazlilia in aprilie 1500, si au gasit, spre uimirea lor, o asezare bogata in
resurse, ocupata de sute de mii de oameni care traiau intr-un „paradis” de bogatii naturale.
Pero Vaz de Caminha, scribul oficial al lui Pedro Alvares Cabral, a scris o scrisoare regelui Portugaliei, descriind
frumusetea acestui pamant.
In perioada cand portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se gaseau peste 2000 de triburi. Populatia bastinasa
a inceput sa se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoza,
variola, la care bastinasii nu aveau imunitate.
Relatiile bune intre portughezi si bastinasi aveau sa inceteze in urmatorii ani. Colonistii au inceput sa aiba copii cu
femei Indiene, creand o noua generatie ce avea mai apoi sa devina majoritate.
Portughezii au incercat sa profite dupa resursele gasite aici si au incercat sa foloseasca bastinasii ca sclavi. Acestia
erau greu de capturat, si datorita bolilor aduse, numarul lor a scazut foarte mult. Tot in aceasta perioada a fost adus
un numar mare de sclavi din Africa.
Din pricina razboaielor numarul triburilor a scazut. Exista evenimente documentate, in care variola a fost folosita ca
arma biologica. In Caxias, fermierii locali doreau mai mult pamant pentru a-si extinde fermele, si au dat locuitorilor
haine purtate de oameni infectati cu variola (ce in mod normal acestea ar fi fost arse pentru a impiedica raspandirea
bolii). Hainele infectau intregul trib. Acelasi lucru s-a intamplat si in alte sate din America de Sud.
In Jungla Amazoniana astazi mai traiesc cateva sute de triburi.
Bibliografie: 1, 2.
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
Articol vizualizat de 93 ori.Jungla Amazoniana
Publicat de Marius Ignatescu la data: 21 - Noiembrie - 2010

Padurea Amazoniana este cunoscuta si sub numele de Amazonia sau Jungla Amazoniana si este o padure umeda
de foioase, care acopera cea mai mare parte din bazinul Amazonului din America de Sud. Padurea se intinde pe
teritoriul a 9 tari, Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Bolivia, Guyana, Guyana Franceza, Ecuador si Surinam,
avand o suprafata de 5,5 milioane de kilometri patrati.
Padurea Amazoniana constituie peste jumatate din padurile tropicale ramase pe Pamant si reprezinta cel mai bogat
ecosistem al lumii. Aici traiesc foarte multe specii de pasari si animale, multe dintre ele fiind inca nedescoperite.
60% din padure se afla pe teritoriul Braziliei, 13% se afla in Peru, iar restul este impartita de celelalte sapte state.
In anul 2008 Padurea Amazoniana a fost canditata pentru cele „7 Noi Minuni ale Naturii”.
Padurea Amazoniana s-a format probabil in era Eocen, si se estimeaza ca exista de cel putin 55 de milioane de ani.
Dupa extinctia Cretacic-Tertiar, disparitia dinozaurilor, clima umeda a permis padurii tropicale sa se raspandeasca pe
intregul continent.
In perioada Eocenului, se crede ca bazinul Amazonului a fost impartit in doua. Apa din partea estica se varsa spre
Atlantic, in timp ce in partea vestica, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian.
Este cunoscut faptul ca s-au produs schimbari semnificante in Padurea Amazoniana in ultimii 20.000 de ani datorita
glaciatiunii si apoi a deglaciatiunii.
Datele arheologice arata ca primii oameni s-au stabilit aici acum 11.200 de ani. Biologii au estimat ca o populatie de
0,2 persoane pe kilometru patrat putea fi maximul care putea fi sustinut prin vanatoare. Primul european care a
calatorit de-a lungul Amazonului a fost Francisco de Orellana in anul 1542.
Viata in Padurea Amazoniana

Padurile tropicale gazduiesc foarte multe specii, iar in Padurea Amazoniana se gasesc cele mai multe spcii, depasind
Africa si Asia. Una din 10 specii cunoscute in lume, traiesc aici, consituind cea mai mare colectie de plante si specii
de animale din lume.
Regiunea cuprinde aproximativ 2,5 milioane de specii de insecte, zeci de mii de specii de plante, si aproximativ 2000
de specii de pasari si mamifere. Pana astazi, s-au clasificat cel putin 40.000 de specii de plante, 3.000 de specii de
pesti, 1.300 specii de pasari, 427 mamifere, 428 amfibieni si 378 specii de reptile. Una din 5 pasari din lumea
intreaga, traieste in padurile Amazoniene. Doar in Brazilia, s-au descoperit peste 100.000 de specii de nevertebrate.
Tot aici se gasesc si cei mai mari pradatori precum Jaguarul si Anaconda. In rau, se gasesc anghile care produc
socuri electrice, Pirania, si diverse specii de broaste periculoase care secreta venin. Pericolul nu vine doar de la
pradatori, ci si de la numerosi paraziti sau lilieci vampir care raspandesc rabia.
Defrisarea

Padurea s-a miscsorat de-a lungul timpului datorita asezarilor umane. Pana in anii 60, accesul in padure era interzis,
iar aceasta a ramas practic intacta. Dupa anii 60 s-au construit ferme, iar cultivarea pamantului dus la defrisarea unor
mari portiuni din padure. Aici, pamantul este productiv pentru o perioada scurta de timp, iar fermierii trebuiau sa se
mute in mod constant intr-o alta zona, defrisand tot mai mult teren. Defrisarea este considerabila, urmarile acesteia
putand fi vazute cu ochiul liber din spatiu.
Intre anii 1991 si 2000 Padurea Amazoniana s-a miscorat cu aproximativ 500.000 de kilometri patrati. In continuare,
se defriseaza circa 22.400 de kilometri patrati pe an.
Oamenii Amazonului

In Jungla Amazoniana traiesc un numar mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-
nomadice, se hraneau din vanat, pescuit si agricultura. Peste 2000 de triburi care au existat in secolul 16 au disparut
ca o consecinta a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilati in populatia braziliana.
In 1997 s-a estimat ca ar exista aproximativ 300.000 indivizi, grupati in 200 de triburi. Numarul este mult mai mare,
daca am calcula si aceia din orasele braziliene. In anul 2007 s-a confirmat prezenta a 67 de triburi care traiesc
separat de civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioara.
Origini

Originea lor nu este foarte clara. Primele triburi se pare ca au ajuns aici la sfarsitul ultimei ere glaciare.
Urme ale brazilienilor nativi dateaza din perioada de dupa migratia Asiatica. Brazilienii nativi nu au lasat prea multe
dovezi arheologice. Chiar si asa, climatul si solul acid ar fi distrus aproape orice urma a materialului cultural,
incluzand lemne si oase. Nu se cunosc multe despre istoria acestei regiuni inainte de anul 1500.
Excavari recente au descoperit asezari omenesti, continand sute de case, indicand o structura sociala si economica
complexa.
Primii exploratori portughezi au ajuns in Brazlilia in aprilie 1500, si au gasit, spre uimirea lor, o asezare bogata in
resurse, ocupata de sute de mii de oameni care traiau intr-un „paradis” de bogatii naturale.
Pero Vaz de Caminha, scribul oficial al lui Pedro Alvares Cabral, a scris o scrisoare regelui Portugaliei, descriind
frumusetea acestui pamant.
In perioada cand portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se gaseau peste 2000 de triburi. Populatia bastinasa
a inceput sa se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoza,
variola, la care bastinasii nu aveau imunitate.
Relatiile bune intre portughezi si bastinasi aveau sa inceteze in urmatorii ani. Colonistii au inceput sa aiba copii cu
femei Indiene, creand o noua generatie ce avea mai apoi sa devina majoritate.
Portughezii au incercat sa profite dupa resursele gasite aici si au incercat sa foloseasca bastinasii ca sclavi. Acestia
erau greu de capturat, si datorita bolilor aduse, numarul lor a scazut foarte mult. Tot in aceasta perioada a fost adus
un numar mare de sclavi din Africa.
Din pricina razboaielor numarul triburilor a scazut. Exista evenimente documentate, in care variola a fost folosita ca
arma biologica. In Caxias, fermierii locali doreau mai mult pamant pentru a-si extinde fermele, si au dat locuitorilor
haine purtate de oameni infectati cu variola (ce in mod normal acestea ar fi fost arse pentru a impiedica raspandirea
bolii). Hainele infectau intregul trib. Acelasi lucru s-a intamplat si in alte sate din America de Sud.
In Jungla Amazoniana astazi mai traiesc cateva sute de triburi.
Bibliografie: 1, 2.
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
Articol vizualizat de 93 ori.Jungla Amazoniana
Publicat de Marius Ignatescu la data: 21 - Noiembrie - 2010

Padurea Amazoniana este cunoscuta si sub numele de Amazonia sau Jungla Amazoniana si este o padure umeda
de foioase, care acopera cea mai mare parte din bazinul Amazonului din America de Sud. Padurea se intinde pe
teritoriul a 9 tari, Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Bolivia, Guyana, Guyana Franceza, Ecuador si Surinam,
avand o suprafata de 5,5 milioane de kilometri patrati.
Padurea Amazoniana constituie peste jumatate din padurile tropicale ramase pe Pamant si reprezinta cel mai bogat
ecosistem al lumii. Aici traiesc foarte multe specii de pasari si animale, multe dintre ele fiind inca nedescoperite.
60% din padure se afla pe teritoriul Braziliei, 13% se afla in Peru, iar restul este impartita de celelalte sapte state.
In anul 2008 Padurea Amazoniana a fost canditata pentru cele „7 Noi Minuni ale Naturii”.
Padurea Amazoniana s-a format probabil in era Eocen, si se estimeaza ca exista de cel putin 55 de milioane de ani.
Dupa extinctia Cretacic-Tertiar, disparitia dinozaurilor, clima umeda a permis padurii tropicale sa se raspandeasca pe
intregul continent.
In perioada Eocenului, se crede ca bazinul Amazonului a fost impartit in doua. Apa din partea estica se varsa spre
Atlantic, in timp ce in partea vestica, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian.
Este cunoscut faptul ca s-au produs schimbari semnificante in Padurea Amazoniana in ultimii 20.000 de ani datorita
glaciatiunii si apoi a deglaciatiunii.
Datele arheologice arata ca primii oameni s-au stabilit aici acum 11.200 de ani. Biologii au estimat ca o populatie de
0,2 persoane pe kilometru patrat putea fi maximul care putea fi sustinut prin vanatoare. Primul european care a
calatorit de-a lungul Amazonului a fost Francisco de Orellana in anul 1542.
Viata in Padurea Amazoniana

Padurile tropicale gazduiesc foarte multe specii, iar in Padurea Amazoniana se gasesc cele mai multe spcii, depasind
Africa si Asia. Una din 10 specii cunoscute in lume, traiesc aici, consituind cea mai mare colectie de plante si specii
de animale din lume.
Regiunea cuprinde aproximativ 2,5 milioane de specii de insecte, zeci de mii de specii de plante, si aproximativ 2000
de specii de pasari si mamifere. Pana astazi, s-au clasificat cel putin 40.000 de specii de plante, 3.000 de specii de
pesti, 1.300 specii de pasari, 427 mamifere, 428 amfibieni si 378 specii de reptile. Una din 5 pasari din lumea
intreaga, traieste in padurile Amazoniene. Doar in Brazilia, s-au descoperit peste 100.000 de specii de nevertebrate.
Tot aici se gasesc si cei mai mari pradatori precum Jaguarul si Anaconda. In rau, se gasesc anghile care produc
socuri electrice, Pirania, si diverse specii de broaste periculoase care secreta venin. Pericolul nu vine doar de la
pradatori, ci si de la numerosi paraziti sau lilieci vampir care raspandesc rabia.
Defrisarea

Padurea s-a miscsorat de-a lungul timpului datorita asezarilor umane. Pana in anii 60, accesul in padure era interzis,
iar aceasta a ramas practic intacta. Dupa anii 60 s-au construit ferme, iar cultivarea pamantului dus la defrisarea unor
mari portiuni din padure. Aici, pamantul este productiv pentru o perioada scurta de timp, iar fermierii trebuiau sa se
mute in mod constant intr-o alta zona, defrisand tot mai mult teren. Defrisarea este considerabila, urmarile acesteia
putand fi vazute cu ochiul liber din spatiu.
Intre anii 1991 si 2000 Padurea Amazoniana s-a miscorat cu aproximativ 500.000 de kilometri patrati. In continuare,
se defriseaza circa 22.400 de kilometri patrati pe an.
Oamenii Amazonului

In Jungla Amazoniana traiesc un numar mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-
nomadice, se hraneau din vanat, pescuit si agricultura. Peste 2000 de triburi care au existat in secolul 16 au disparut
ca o consecinta a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilati in populatia braziliana.
In 1997 s-a estimat ca ar exista aproximativ 300.000 indivizi, grupati in 200 de triburi. Numarul este mult mai mare,
daca am calcula si aceia din orasele braziliene. In anul 2007 s-a confirmat prezenta a 67 de triburi care traiesc
separat de civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioara.
Origini

Originea lor nu este foarte clara. Primele triburi se pare ca au ajuns aici la sfarsitul ultimei ere glaciare.
Urme ale brazilienilor nativi dateaza din perioada de dupa migratia Asiatica. Brazilienii nativi nu au lasat prea multe
dovezi arheologice. Chiar si asa, climatul si solul acid ar fi distrus aproape orice urma a materialului cultural,
incluzand lemne si oase. Nu se cunosc multe despre istoria acestei regiuni inainte de anul 1500.
Excavari recente au descoperit asezari omenesti, continand sute de case, indicand o structura sociala si economica
complexa.
Primii exploratori portughezi au ajuns in Brazlilia in aprilie 1500, si au gasit, spre uimirea lor, o asezare bogata in
resurse, ocupata de sute de mii de oameni care traiau intr-un „paradis” de bogatii naturale.
Pero Vaz de Caminha, scribul oficial al lui Pedro Alvares Cabral, a scris o scrisoare regelui Portugaliei, descriind
frumusetea acestui pamant.
In perioada cand portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se gaseau peste 2000 de triburi. Populatia bastinasa
a inceput sa se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoza,
variola, la care bastinasii nu aveau imunitate.
Relatiile bune intre portughezi si bastinasi aveau sa inceteze in urmatorii ani. Colonistii au inceput sa aiba copii cu
femei Indiene, creand o noua generatie ce avea mai apoi sa devina majoritate.
Portughezii au incercat sa profite dupa resursele gasite aici si au incercat sa foloseasca bastinasii ca sclavi. Acestia
erau greu de capturat, si datorita bolilor aduse, numarul lor a scazut foarte mult. Tot in aceasta perioada a fost adus
un numar mare de sclavi din Africa.
Din pricina razboaielor numarul triburilor a scazut. Exista evenimente documentate, in care variola a fost folosita ca
arma biologica. In Caxias, fermierii locali doreau mai mult pamant pentru a-si extinde fermele, si au dat locuitorilor
haine purtate de oameni infectati cu variola (ce in mod normal acestea ar fi fost arse pentru a impiedica raspandirea
bolii). Hainele infectau intregul trib. Acelasi lucru s-a intamplat si in alte sate din America de Sud.
In Jungla Amazoniana astazi mai traiesc cateva sute de triburi.
Bibliografie: 1, 2.
Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org
Articol vizualizat de 93 ori.
Planeta Pamant, Plante si animalPadurea ecuatoriala

Padurea ecuatoriala este o padure care este totdeauna verde si se gaseste in zonele calde si umede ale tropicelor la
o altitudine mica. Peste toate, umezeala este factorul principal care influenteaza distributia padurilor ecuatoriale, desi
alti factori, cum ar fi solurile, pot fi importante. Precipitatiile anuale sunt in medie intre 1,500 - 4,000 mm, si
temperatura medie este intre 25 - 35° C. Mai important este ca nu exista un sezon uscat in urma umezelei severe. In
afara de baldachinul de sus, mai sunt doua sau mai multe straturi forestiere, compuse in mare parte din puieti,
arbusti, si copaci. Vita de vie si muschii atasati copacilor sunt de obicei din abundenta. Vazut din aer baldachinul de
sus este inchis si o lumina subtire atinge solul padurii.

Solurile
Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este
compusa din soluri rosii. Clima calda si precipitatiile copioase in zonele ecuatoriale umede duce la o puternica
actiune a climei asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate in continu de apa de ploaie. Solurile rosii sunt foarte
sarace in minerale, desi siliciul, aluminiul, si fierul devin concentrate pentru ca in mare parte nu sunt dizolvate de apa
de ploaie. Solurile de lut, desi sarace in minerale, contin destul de multa apa si padurea ecuatoriala a evoluat astfel
incat sa se foloseasca de acest avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte raspandite local, cum ar fi in bazinul Río
Negro din Amazon, contin predominant sulf. Ele sunt sarace in lut, au un orizont albit sub stratul de humus, si un
orizont B care acumuleaza materia organica descompusa incomplet. Cum acesti compusi organici se strecoara in
rauri au produs asa numitele rauri cu apa neagra (cum ar fi Río Negro). Solurile aluvionale dealungul raurilor sunt de
obicei bogate in minerale in comparatie cu solurile rosii. Cel mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului
care are o intindere de peste 3,500 km.

Cantitatea mica de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobandita in timpul evolutiei padurii ecuatoriale. Activitatea
biologica accelerata din litiera, impreuna cu precipitatiile abundente, vor duce la degradarea chimica rapida a solurilor
ecuatoriale. Avand soluri sarace in minerale plantele din padurea ecuatoriala pot captura mineralele retragandu-le in
tulpina, acumulandu-le din apa de ploaie in muschi si pe trunchi si ducandu-le la radacina inainte de a fi consumate.
Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poarta numele de
simbioze; ciupercile aprovizioneaza copacii cu minerale si acestia furnizaeza energie ciupercilor.
Flora

Flora in padurile ecuatoriale este dominata de angiosperme sau plantele cu flori. Majoritatea speciilor sunt lemnoase.
Intr-un hectar de padure ecuatoriala matura se gasesc de la 80 la 200 de specii lemnoase. Datorita naturii
predominant lemnoase a padurii speciilor le ia mult timp sa infloreasca. Multe specii ating maturitatea in 30 sau mai
multi ani.

Oamenii de stiinta impart de obicei padurile ecuatoriale in straturi, desi sunt foarte greu de delimitat. Verdeata
puietilor, vita de vie, muschii, si copacii mici de obicei ascund o vedere clara a straturilor padurii ecuatoriale dar de
obicei este posibil sa le vedem. Cinci straturi pot fi identificate. Cel mai inalt este format din copaci care isi imping
coroanele deasupra baldachinului. Acesti copaci pot avea o inaltime de peste 50 m. Acestia sunt niste copaci
magnifici, cum ar fi copacul de bumbac Kapok, ale carui crengi pot avea 30 – 40 m. Principalul baldachin umple
spatiile dintre copacii din primul strat si formeaza un invelis continu cu acestia. Vita de vie, muschii si lichenii pot
creste din abundenta in baldachin daca razele solare ajung la ei. Sub baldachinul de sus se afla un strat vag de
copaci mai mici care pot avea o inaltime de 10 – 30 m. Multi pot fi copaci giganti care nu au atins maturitatea; altii si-
au atins inaltimea maxima. Un strat de arbusti sub acest strat de copaci mai mici poate avea copaci care nu si-au
atins inaltimea maxima, dar si o mare varietate de copaci maturi. In final, ultimul strat consta in numerosi puieti si
plante ierboase imprastiate.

Fauna
Padurile ecuatoriale sunt cele mai diverse ecosisteme de pe Pamant datorita numarului de specii de animale.
Majoritatea sunt insecte, dar sunt si multe vertebrate. O regiune mare de padure, cum ar fi bazinul Amazonian, poate
avea mai mult de zece milioane de specii, desi multe dintre acestea nu au fost inregistrate stiintific.

In contrast cu padurile temperate, majoritatea animalelor din padurea ecuatoriala se afla in arbori. Chiar si unele
vertebrate masive, cum ar fi urangutanul, a evoluat astfel incat sa-si petreaca majoritatea vietii in copaci. Marea
diversitate a mutor grupuri de animale, cum ar fi pasarile, poate fi explicata in mare parte prin faptul ca multe
combinatii unice de specii tind sa ocupe straturi diferite ale padurii.

Viata bazata in copacii tropicali a dus la evolutia multor adaptatii specifice. In padurile ecuatoriale din Lumea Noua
multe grupuri de mamifere, cum ar fi maimutele si cativa porci spinosi, au cozi; aceasta trasatura ajuta in mobilitate
dar de asemenea le da posibilitatea sa se agate pentru a ajunge la hrana. Cateva paduri din Asia sunt cunoscute in
special pentru animalele care au abilitatea de a sari dintr-un copac in altul, care este o metoda eficienta de a merge
prin padure.

Interactiile reciproce intre plante si animale sunt o caracteristica a padurilor ecuatoriale. Multe grupuri de animale, dar
in special insectele si pasarile, polenizeaza copacii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante, si in schimb
polenizeaza urmatoarele flori pe care le viziteaza.

Dupa ce se formeaza fructul, animalele raspandesc semintele. Pasarile si mamiferele sunt agenti importanti de
imprastiere a semintelor plantelor in aproape toate padurile. Unele grupuri de animale ofera protectie unei plante si
primeste hrana in schimb. Furnicile sunt cele mai obisnuite si abundente animale din padurile ecuatoriale, si au
evoluat sa ocupe toate straturile padurii. Multe plante tropicale au structuri scobite in care locuiesc multe tipuri de
furnici. Furnicile furnizeaza substante hranitoare copacilor si in multe cazuri ii protejeaza de pradatori.

Importanta
Acum este acceptat de oamenii de stiinta, ca padurile ecuatoriale sunt de o valoare mai mare ca resurse sustinute pe
o mare perioada de timp cand sunt lasate intacte decat cand sunt convertite la pasuni sau la alte habitate
simplificate. Padurile ecuatoriale au construit cea mai mare biomasa de pe Pamant, si au facut asta aproape
independent de conditiile solului prin evoluarea reciclarii substantelor hranitoare. Padurile ecuatoriale administrate
pot astfel sa furnizeze cantitati uriase de lemn valoros si sa stabilizeze clima locala.

Pentru ca padurile ecuatoriale contin cea mai mare diversitate de plante si animale de pe Pamant, ele pot reprezenta
o sursa de medicamente, mancare si alte produse. Substantele medicinale deja descoperite in padurile ecuatoriale,
cum ar fi diosgenina - un agent activ in pilulele contraceptive, reserpina pentru problemele cardiace, si curara folosita
la operatia de inima si de plamani, duc la descoperiri si mai mari in viitor. Doar un procent foarte mic al plantelor din
padurea ecuatoriala au fost evaluate pana acum ca avand valoare potentiala chimica.

Impactul uman
Sunt un mare numar de factori naturali si introdusi de oameni care afecteaza padurile ecuatoriale. Ciclonii, focurile
forestiere, bolile, alunecarile de teren, si alti factori naturali au acum o influenta minima in comparatie cu defrisarile,
cum ar fi cele cauzate de prelucrarea lemnului, construirea de drumuri, minarit, obtinerea pasunulor si a recoltelor.
Societatile traditionale au practicat cultivarile “taie-si-arde” unde au fost defrisate mici zone pentru a cultiva plante.
Cand mineralele din sol s-au consumat dupa doi sau trei ani, terenul a fost abandonat si altul a fost defrisat. Pentru
ca terenurile erau mici erau repede recolonizate de padurea inconjuratoare dupa ce erau abandonate. Zonele
defrisate sunt atat de mari incat ar trebui sute de ani de recuperare naturala pentru a reface vegetatia originala.

Din 1970 rata defrisarii tropicale a fost accelerata foarte mult. Regiunea estica, in locuri cum ar fi Australia, Sumatra,
Malaezia, a inceput sa sufere pierderi imense datorita lemnului si operatiilor de agricultura. In Amazonia, care a
devenit un focar al atentiei mondiale, au fost defrisari in mare parte pentru mari ferme de vaci si programe
guvernamentale ambitioase, cum ar fi colonizarea dealungul Transamazonului. Proportiile totale ale defrisarilor
tropicale sunt greu de estimat, dar probabil 100,000 km² de padure ecuatoriala sunt distrusi sau serios degradati in
fiecare an. Unele paduri au fost distruse aproape in totalitate. Spre exemplu, a ramas mai putin de 2% din padurea
ecuatoriala de la coasta Atlanticului din Brazilia.

Pierderea biodiversitatii, si incalzirea globala (duc la cresterea dioxidului de carbon din aer) devin subiecte de
dezbatere globale care se invart in jurul distrugerii padurilor. Este clar, totusi, disparitia speciilor este de departe cea
mai importanta grija. Se stie inca atat de putin despre diversitatea si ecologia padurii ecuatoriale incat distrugerile in
masa pot avea loc datorita activitatilor umane inainte ca sa se poata faca ceva pentru a intelege consecintele, si cel
mai important, de a le preveni. Din fericire, un numar de organizatii nationale si internationale au fost infiintate din
1970 pentru a se ocupa in special cu schimbarea si conservarea padurilor. S-au gasit numeroase alternative
economice prin defrisarea in masa. Aceasta va fi principala provocare pentru pastrarea unei parti importante din
padurea ecuatoriala in noul mileniu.

Planeta Pamant, Plante si animal

Planeta Pamant, Plante si animalPadurea Amazoniana Amazonului

PADUREA AMAZONICA
Daca explorarea Antarctidei nu mai uimeste pe nimeni azi prin noutatlie pe care le scoate la iveala , in schimb nu toti
stiu ca numeroase alte teritotii ofera si vor oferi inca multa vreme date noi cunoasterii geografice. Iar dintre cele mai
reprezentative asemenea teritorii fac parte cele acoperite cu paduri ecuatoriale.

Padurea ocupa pe glob o treime din intinderea terenurilor forestiere se afla in Rusia si America de Sud. Cea mai
mare suprafata impadurita din lume se afla in N Rusiei, intre 55º lat. Nordica si cercul arctic. Padurile de rasinoase
ocupa pe glob 1216 milioane hectare, concentrate in emisfera nordica mai ales, in tarile puternic industrializate. Mai
mult de doua treimi din intinderea totala a padurilor e ocupata de arborete de foioase. Padurile tropicale ocupa
aproape jumatate din suprafata fondului forestier mondial.

Haina forestiera a terrei hraneste pe om la fel ca marea si campul. Fructele de padure , ciupercile comestibile,
stuparitul pastoral, vanatoare au constituit intotdeauna o importanta categorie de surse pentru alimentarea omului, iar
aceste surse sunt cu atat mai variate si mai bogate cu cat padurile sunt mai apropiate de Ecuator. Se adauga faptul
ca " in arsenalul mijloacelor pentru mentinerea echilibrului ecologic , pentru protectia si ameliorarea mediului
inconjurator, padurea constituie cel mai important factor natural, foarte eficient, stabil si inepuizabil " (P. Cioclu).

Rolul protector al padurii e foarte divers. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule,
animale si microorganisme este furnizat atmosferei de arbori si arbusti. De asemenea s-a calculat ca un arbore matur
de fag produce 1,7 kg oxigen in fiecare ora si prelucreaza 2,35 kg bioxid de carbon emanat din tevile de esapament
ale masinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer pe ora, asigurandu-se nevoile zilnice de oxigen ale unui numar
de 64 de oameni. Totodata, padurea alcatuieste un exigent filtru natural, retinand in coroanele arborilor particule fine
de praf, cenusa etc. Asemenea calitati justifica pe deplin grija care se poata in multe locuri pastrarii si chiar extinderii
suprafetelor impadurite. Exista insa, dupa cum se stie, si reversul medaliei. Astfel, intr-un studiu efectuat in Italia se
preciza ca apele fluviului Arno transporta in fiecare am 2,67 milioane t de sol, ceea ce corespunde cu reducerea
anuala a staturilor de sol cu 2,5 cm. Cauza acestei forte erozive o reprezinta marile defrisari din trecut. Distrugand
padurea, omul a deschis calea ariditatii , a secetei si a favorizat instalarea dezolantelor peisaje desertice pe vastele
intinderi ale Africii, ale Orientului Apropiat si ale altor parti ale suprafetei globului.

Padurea trebuie deci protejata pentru a-si putea manifesta si dezvolta rolul ei protector. Si in multe tari s-au luat
masuri de aceasta natura. Romania a fost in 1955 printre promele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat
pe baze stiintifice. Iar Programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976-2010,
adoptat in 1976 raspunde pe deplin cerintelor unei gospodarii multifunctionale si profund stiintifice a acestei
importante avutii nationale. 18519nhb92qsu9y

Reluand firul intrerupt, se cuvine a arata ca dintre toate tipurile de padure, cel mai greu de izbit a fost padurea
ecuatoriala si cea tropicala umeda. Chiar azi sunt inca tinuturi intregi de paduri tropicale umede in care omul nu a
putut patrunde si care-i ascund inca detaliile. Pentru ca padurile tropicale sunt deseori de nepatruns nu numai
datorita vastitatii lor, dar mai ales datorita paienjenisului plantelor care le formeaza. Daca ar fi sa luam ca etalon de
densitate vegetala padurea tropicala, atunci padurile noastre cele mai dense sunt asemenea unui parau fata de un
fluviu. In padurea tropicala umeda, dar mai ales in cea ecuatoriala, omul se scufunda ca scafandrul in apa si cati nu
s-au inecatin astfel de mari vegetale! Elementul verde il cuprinde pe om din toate partile, ii acopera vederea si
orizontul. Aici totul pare o adevarata inclestare, o lupta surda pentru existenta care se da intre cele mai diferite
plante.Zeita care provoaca aceasta disputa e lumina.Spre ea se avinta palmierii,ficusii,lianele. Copacii mai puternici
razbat paienjenisul vegetal, slobozindu-si coroanele la 35-40 m inaltime, alteori chiar pana la 60 m si chiar mai sus,
alcatuind o bolta de verdeata atat de deasa incat razele soarelui isi fac loc de rare ori si cu greutate. In atmosfera
apasatoare de sub aceasta masa vegetala, rareori intrerupta de timide luminisuri, in semiintuneric, o multime de
copaci, apartinand adesea unor specii de talie mare, raman chirciti pana mor, fara sa infloreasca vreodata. Alteori
insa cand in bolta padurii se deschide in urma caderii unui arbore, semenii lui, adesea destul de batrani dar ramasi
pitici, reiau disputa si intr-o furibunda inclestare, isi arunca crengile spre lumina soarelui cu o uimitoare repeziciune si
neasteptata vigoare.

Chiar acolo unde omul si-a facut cu greu loc, padurea nu cedeaza lupta.Bunaoara, in zonele de unde padurea s-a
retras fiind taiata sau arsa vegetatia revine, fiind scurta, dar densa, putand fi descrisa prin termenul de jungla.

Din toate padurile tropicale si ecuatoriale, cea amazoniana sau mai simplu, Amazinia, e cea mai profunda, mai
variata dar si cea mai putin cunoscuta in detaliile ei geografice. Ea isi dezvaluie inca greu misterele, desi dincolo de
marginile acestei paduri virgine, care pastreaza nealterate vestigii ale preistoricului, orase mari ca Rio de Janeiro,
Brasilia, Sao Paulo, la Paz, Bogota, etaleaza viata trepidanta a acestui ultim sfert din secolul marilor explozii, revolutii
si crize.

Dar cu toata opulenta sa, Amazonia isi dezvaluie treptat misterele, pentru ca omul n-a abandonat niciodata lupta. Mai
mult, in inima < infernului verde> a fost implantat orasul Manaus, oaza a civilizatiei, capitala a statului brazilian
Amazonas, asezare urbana impunatoare , cu aspect european, inconjurata de inevitabila tesatura vegetala si de
imensa albie a amazonului, la confluenta cu Rio Negro, la 2000 km de Atlantic. De aici pornesc cateva drumuri taiate
cu multa sudoare in paienjenisul vegetatiei salbatice, cum e soseaua Manaus- Itacoatiera, lunga de 250 km. Cea mai
importanta amenajare e insa magistrala transamazoniana; alta sosea a fost inaugurata in 1976 intre orasul Cuiaba di
Mata grisso si portul Santarem de pe Amazon, avand o lungime de 1777 km . Alte amenajari sunt in proiect. Dar
acestea reprezinta inca putin fate de intinderean milioanelor de km patrati cat cuprinde faimoasa padure amazoniana.
hs519n8192qssu

Singur uriasul sistem hidrografic al Amazonului reuseste sa intrerupa, prin puternice artere lichide, lumea vegetala
care i-a imprumutat numele. Primul fluviu al lumii, dipa marimea bazinului hidrografic, Amazonul, isi trage izvoarele
din Anzii Peruvieni , unde si-a sapat printre munti o vale intortocheata , putand acolo numele de Vilcanota si apoi
Ucayali pana patrunde in Brazilia, unde capata numele de Solimoes, pentru ca abia de la confluenta cu apele limpezi,
dar intunecate, ale principalului, ale principalului sau afluent Rio Negro, sa capete numele de rio de las amazonas.
Din cei 6280 km cat masoara in lungime, 2 treimi revin braziliei, alcatuind sectorul navogabil pentru nave de mare
tonaj, ceea ce explica prezenta la cheiurile orasului Manaus a navelor transoceanice.

Estimarile specialistilor arata ca daca din fiecare 4 arbori ce cresc pe scaorta terestra unul se afla in Amazonia, unul
din fiecare 5 l de apa dulce curge in matca Amazonului, uriasul cu 1100 de afluenti, ce varsa in medie in Atlantic 4
miliarde l de apa pe minut, debit fara rival in lumea apelor curgatoare. In sezonul ploios , Amazonul si afluentii sai isi
ridica nivelul cu peste 10 m, asaltand locuintele fragile si rae ale bastinasilor si smulgand insule plutitoare din maluri,
cu animale si uneori cu oameni cu tot. In aceste intervale de timp, dar si in rest, Amazonul varsa in ocean odata cu
apele, enorme cantitati de aluviuni, totalizand intr-un an circa 1 miliard tone.

Intre ramurile uriasului sistem hidrografic al Amazonului, padurea luxurianta inalta o bolta pestrita, sprijinita in tilpinile
puternice si dese ale copacilor, aidoma coloanelor care sustin edificiile antice. In nici un alt continent padurea
ecuatoriala nu se extinde pe suprafete atat de mari ca in america de Sud, unde cuprinde in intregime bazinul
Amazonului si al fluviului Orinico. Vazuta de sus si de departe, bolta padurii impresioneaza prin varietatea culorilor
frunzisului, prin multitudinea de nuante verzi care alterneaza pe suprafete imense, in largul carora arborii, apartinand
celor mai felurite familii de plante (mirtacee, leguminoase, lauracee, palmieri, moracee, graminee etc) isi etaleaza in
tot timpul anului flori albe, galbene, rosii sau frunzele tinere adesea de un rosu viu ori galben- portocaliu. Sub bolta
aceasta mai sunt inca 2-3 straturi de arbori mai scunzi, legati si prin liane, iar la cativa m deasupra solului arbustii si
lianele ierbacee formeaza pe alocuri un ultim strat vegetal. Pe solul afanat si gol datorita actiunii foarte active a
termitelor, ciupercilor si microorganismelor de tot felul care descompun resturile vegetale, copacii isi latesc radacinile
pentru a-si asigura o rezistenta temeinica. Palmierul se distinge prin trunchiul sau cu slefuirea si culoarea unei
coloane de beton. Pe solul umed, ferigi mari, arborescente, dau impresia unor uriase evantaie, in timp ce sus de tio ,
pe ramurile care razbesc spre lumina, alte epifite isi deschid florile bizare si crude fie sub mangaierea razelor fierbinti
de soare, fie sub stropii mari ai frecventelor ploi torentiale. Epifitele, acele plante care se ataseaza de trunchiul,
ramurile si frunzisul arborilor si lianelor, folosindu-si gazdele doar ca mijloc de sustinere fizica, apartin unui mare
numar de clase vegetale si includ ferigi, orhidee, muschi si licheni. Din loc in loc, cate un exemplar de nuc de Para,
viguros produs al padurii tropicale braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare, inalta bolta pana la 60 m.

O extrem de variata lume animala completeaza peisajul biogeografic al padurii ecuatoriale sud- americane, fiecarui
etaj forestier corepunzandu-i o anumita fauna. Unele animale detin diferite recorduri, asa cum e cazul cu lenesul (cel
mai lent mamifer), anaconda(cel mai lung si greu sarpe:10,25 m) etc.

Bogatia arborilor roditori, a faunei din padure si a pestilor ofera celor ce nu-si pot cuceri o palma de pamant pentru a
cultiva porumb sau orez minimul alimentar necesar vietii, insa un minim inca dupa standardul preistoric.

Si cu toate ca de la spaniolul Francisco Orellana, primul european care, in 1540-41, a strabatut continentul sud-
american ca de la un ocean la altul, navigand pe Amazon si pe Rio Negro, cunostintele despre Amazonia s-au
inmultit enorm, in zilele noastre cercetatorii dezleaga inca tainele ale uriasului <ocean verde> cu a sa lume magica,
combinatie de intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie
extraordinar de exuberant. In anii din urma, o atentie speciala se acorda studiilor hidrologice ale puternicelor artere
hidrografice ce strabat imensa padure. Hidrologii americani si brazilieni au masurat adancimea albiei si viteza de
scurgere si debitul apei pe Amazon si pe cativa dintre afluentii lui. Cecetari hidrologice s-au efectuat in 2 statii
principale situate in orasele Obidos (la 800 km de varsare) si Manaus. In 1967 flora si fauna unor zone din Amazonia
au fost studiate in cele mai profunde detalii de o expeditie de internationala la care au luat parte 40 de specialisti din
S.U.A , Brazilia, Franta, Marea Britanie, Germania si Norvegia, imbarcati pe vasul <Alfa Erico> al Universitatii din
California.
Padure ecuatoriala
Aceste paduri dese, umede sunt intalnite mai ales in apropierea Ecuatorului. Ele adapostesc mai multe tipuri de
plante si animale decat toate celalalte habitate la un loc. Cele mia mari paduri ecuatoriale ale planetei sunt padurile
ecuatoriale din America de Sud, Africa si Asia de sud-est, unde este un climat intotdeauna cald si umed. Deoarece la
Ecuator nu este niciodata iarna, nimic nu opreste cresterea plantelor. Rezultatul este o imensa varietate de copaci,
ciuperci, liane si epifite (plante care cresc pe corpul altor plante).

Cu toate ca aopera doar o sesime din suprafata Pamantului, padurile ecuatoriale adapostesc aproximativ trei patrimi
din speciile de animale si plante cunoscute. Oriunde ai privi gasesti anumite plante inflorite sau cu fructe, deci aici se
gaseste in permanenta hrana pentru pasari, lilieci, serpi, insecte, broaste, antilope, maimute si un adapost pentru alte
animale. Cele mai multe animale traiesc in copaci. Animalele padurilor tropicale s-au adaptat la viata in copaci.
Lenesul isi foloseste ghiarele incarligate pentru a se deplasa din ramura in ramura.

Departe de Ecuator exista paduri formate in zone de coasta, unde vanturile care bat spre tarm aduc tot timpul ploaie.
Acestea sunt asezate in principal in nord-vestul Americii de Nord, sudul Republicii Chile si al Tasmaniei, in sud-estul
Australiei si al Noii Zeelande. Arborii dominanti sunt molizii rosii sisitka, in emisfera nordica, si fagul antarctic in
emisfera sudica. Unii dintre arborii din zona temperata sunt chiar mai inalti decat cei din padurile tropicale, dar flora si
fauna nu sunt atat de bogate.

Zone intinse ale padurilor ecuatoriale din regiunile Amazonului, Congoului si Malaeziei au fost distruse datorita
producerii cherestelei. Arii vaste au fost taiate pentru a face loc plantatiilor de cauciuc, cafea, bananieri si trestie de
zahar sau pasunilor pentru vite. Padurile ecuatoriale joaca un rol important in mentinerea unui climat sanatos al
planetei. Ele contin si multe plante medicinale. Organizatii internationale incearca sa protejeze padurile care au mai
ramas pe Pamant.

Padurileecuatoriale sunt alcatuite din mai multe etaje. Baldachin (stratul de deasupra copacilor) este deobicei la 30-
50 metri deasupra solului, unde trunchiurile zvelte se ramifica intrun ciorchine de crengi, dar cel mai inalt arbore
atinge 60 metri inaltime. Etajul de dedesubt, lipsit de lumina sub acest baldachin, consta in trunchiuri de copaci
acoperiti cu liane (plante agatatoare), innodate de alte plante agatatoare. Solul padurii este surprinzator de lipsit de
dezordine. Frunzele, fructele, excrementele si corpurile animalelor care cad pe sol se descompun cu repeziciune;
elementele lor chimice sunt imediat preluate de radacinile plantelor, pentru crestere. Este cel mai eficient sistem de
reciclare a naturii.