L/O/G/O

America de Nord
Zonele naturale

Sacenco Natalia
 America de Nord
Zonele naturale ale Americii de
Nord s-au format ca rezultat al
unei evoluții îndelungate. Datorită
extinderii latitudinale a
continentului, tundra, silvotundra
şi pădurile de conifere sunt
repartizate latitudinal . În partea
vestică, sub influenţa reliefului
montan şi a Oceanului Pacific,
este bine exprimată zonalitatea
de altitudine şi cea meridională
America de Nord
Pădurile zonei Pădurile din zona
tropicale şi ale celei
temperată
subtropicale

Zonele naturale

Preriile, deşerturile şi
semideşerturile din Silvotundra, tundra şi
zonele tropicală, deşerturile arctice
subtropicală şi
temperată
 Pădurile zonei tropicale şi ale celei
subtropicale
Pădurile tropicale permanent și variabil
umede se formează în condiţii de climă
caldă şi umedă. Ele ocupă suprafeţe
restrânse, unde cresc ferigi arborescente,
palmieri, balsa ş.a. Sub această vegetație
s-au format soluri negre și roșii. Lumea
animală, asemănătoare cu cea din
America de Sud, este reprezentată de
puma, jaguar, tapir , oposum , maimuțe
ş.a. Populația din această regiune cultivă
legume, trestie-de-zahăr și pomi fructiferi.
Pe unele sectoare din podișurile înalte,
apar asociații de savană.
 Pădurile zonei tropicale şi ale celei
subtropicale
Pădurile mixte umede din zona subtropicală se
dezvoltă în condiţii de climă caldă şi relativ
umedă din
sud-estul continentului. Speciile reprezentative
de plante
sunt pinul, palmierul pitic, stejarul, magnolia,
orhideea,
chiparosul-de-baltă, lianele. Solurile galbene şi
roșii au un
conținut bogat de fier și aluminiu. Zona este
locuită de
reptile, broasca-țestoasă de uscat, diverse
păsări ş.a. Populaţia cultivă cereale, arahide şi
legume.
 Pădurile zonei tropicale şi ale celei
subtropicale
Pădurile și arbuștii permanent verzi cu frunze
tari cresc în vestul continentului, în condiţiile
climei subtropicale mediteraneene. Aici se
întâlnesc multe specii endemice, adaptate la o
climă mai uscată decât cea de pe țărmul estic.
Vegetația este reprezentată de bradul-alb, pinul-
dezahăr, cedrul de California. Pe versanții
montani, unde clima este mai umedă, cresc
arborele-mamut (sequoia), arborele-vieții, bradul
Douglas . Aici predomină solurile cafenii. Lumea
animală este reprezentată de capra-zăpezilor,
condor . Populaţia cultivă citrice, viţă-de-vie, iar
pe terenurile irigate cresc legume.
 Preriile, deşerturile şi semideşerturile din
zonele tropicală, subtropicală şi temperată
Preriile se dezvoltă în condiţii de climă subtropicală și
temperată, între pădurile mixte și cele de foioase, la est, şi
Munţii Stâncoşi, la vest. Ele se desfăşoară meridional şi se
deosebesc în funcție de cantitatea de precipitaţii. În est, unde
precipitaţiile ating 1 000 mm/an, predomină preriile cu păduri,
cu ierburi înalte (1,5 m). Spre vest, unde cantitatea de
precipitaţii constituie 350-400 mm/an, predomină ierburile
scunde (păiuș, yucca), arbuștii xerofiţi. Sub vegetaţia de prerii
s-au format soluri castanii şi de cernoziom – foarte fertile.
Lumea animală este reprezentată de bizon , coiot, marmotă ş.a.
Cea mai mare parte a preriilor este arată, îndeosebi în est,
unde se cultivă cereale. În vest, este dezvoltată creşterea
bovinelor. Pe Peninsula California şi în zona de litoral
învecinată, s-au format deşerturi tropicale, asemănătoare cu
Deşertul Atacama din America de Sud. Pe ţărmul oceanului,
umiditatea este mare, însă cad puţine precipitaţii, din cauza
curentului rece al Californiei.
 Preriile, deşerturile şi semideşerturile din
zonele tropicală, subtropicală şi temperată
Deșerturile și semideșerturile din zona
subtropicală se deosebesc printr-o
diversitate mai mare a speciilor, deşi
condiţiile climatice sunt mai aspre .
Dintre plante, aici cresc cactusul, yucca,
agava, care au frunze foarte mici (pentru
a reduce pierderile de apă) sau
suculente. Solurile sunt brune-roșii și
brune de semideșert. În deșerturile și
semideșerturile temperate, creşte
pelinulnegru, iar lumea animală este
reprezentată de șarpele-cuclopoței,
șopârla-fără-picioare, tarantulă .
 Silvotundra, tundra şi deşerturile arctice

Silvotundra este o zonă de

tranziţie de la păduri la tundră,
reprezentată de arbuşti,
mușchi și licheni, ce cresc pe
soluri turboase şi mlăștinoase.
De-a lungul râurilor, se întind
păduri de conifere. Fauna este
reprezentată de renul karibu ,
vulpea-polară, iepurele-alb,
potârnichea de tundră.
 Silvotundra, tundra şi deşerturile arctice

Spre nord, silvotundra trece treptat în

tundră, caracterizată prin mari suprafețe
ocupate de mlaștini și lacuri. În partea
sudică, se mai întâlnesc arbuşti (salcia
pitică, mesteacănul pitic, merișorul, afinul),
iar spre nord, se întinde împărăţia
mușchilor și a lichenilor, sub care se
formează soluri turboase. Plantele au o
perioadă scurtă de vegetație, sunt scunde,
rezistente la vânturi puternice. Speciile de
animale mai răspândite sunt renul karibu,
boul-moscat , lemingul, vulpea-polară,
lupul de tundră, iar dintre păsări, aici se
întâlnește bufnița-polară. Populaţia se
îndeletniceşte cu creșterea renilor și
vânatul.
 Silvotundra, tundra şi deşerturile arctice

Deşerturile arctice se
desfăşoară în extremitatea
nordică a continentului şi au o
lume organică foarte săracă.
Vegetaţia este reprezentată
de alge, mușchi şi licheni, iar
lumea animală – de boul-
moscat, ursul-polar ş.a
 Concluzie
În concluzie, menţionăm că lumea organică din sudul
continentului nord-american are trăsături comune cu cea din
America de Sud, iar lumea organică din partea nordică – cu cea
din Eurasia, ca urmare a trecutului geologic comun. În scopul
protecţiei naturii, în America de Nord au fost create numeroase
rezervații naturale şi parcuri naţionale. Accesul populației în
aceste sectoare este limitat, iar defrişarea şi vânatul animalelor
sunt interzise.
L/O/G/O

Mulțumesc!