TRANSPIRAȚIA LA

PLANTE
– Transpirația reprezintă procesul prin
care apa iese din frunze sub formă de
vapori. Cantitatea de apă eliminată
depinde de numărul de stomate și de
gradul lor de deschidere. Transpirația
este influențată de factori de mediu
climatic externi cum sunt: temperatură,
lumină, umiditate, aer și vânt.
■ Transpirația are un rol important, ajutând seva brută să
ajungă mai repede din rădăcină la frunze. Ea mai ajuta la
împrospătarea sevei brute.
■ Temperatură: La căldură plantele transpiră mult. Dacă
temperatura ambiantă ajunge la un anumit grad, plantele
ofilesc.
■ Lumină: Plantele transpiră mai mult ziua decât noaptea.
Cu cât procesul de fotosinteză este mai intens, cu atât
transpirația crește.
■ Umiditatea aerului: Cu cât aerul este mai umed,
transpirația scade; cu cât este mai uscat, transpirația
crește.
■ Vântul: El ia de la suprafață aerul umed și îl înlocuiește
cu aer uscat. Deci în prezența vântului transpirația
crește.
În funcție de locul în care are loc procesul, transpirația la plante poate fi stomatală, prin lentile și
cuticulară.

■ Transpirația stomacală: Transpirația se face prin stomate. Este o cale controlabilă de plantă și
reprezintă aproximativ 90% din totalul apei pierdute.
■ Transpirație Lenticel: Procesul are loc prin lentile. Planta nu controlează acest traseu și
reprezintă cantitativ maxim din restul de 10%. În plus, atunci când stomatele sunt
închise, cum ar fi din cauza deficitului de apă, acest tip de transpirație devine mai
important.
■ Transpirație cuticulară: În acest caz, transpirația se efectuează prin cuticulă. Ca și în
cazul lenticelarului, planta nu are control asupra acestei căi și la nivel cantitativ nu
reprezintă mai mult de 10%. Este, de asemenea, o cale a cărei importanță crește atunci
când stomatele sunt închise. În zonele aride, plantele xerofitice au frunze cu cuticule
foarte groase care sunt uneori acoperite cu ceară. Transpirația cuticulară în aceste cazuri
nu depășește 1% din apa pierdută prin stomate.