ALCĂTUIREA FLORII LA

ANGIOSPERME
Floarea angiospermelor este alcătuită din:
a) Peduncul floral= ”codița” prin care floarea se prinde de tulpină
b) Receptaculul floral=porţiunea lăţită pe care se fixează elementele
florii, în următoarea ordine (de la exterior spre interior):
• sepale
• petale
• stamine
• carpele
•Sepale+petale= învelişul florii=periant= partea asexuată a florii
•Stamine +carpele= elemente reproducătoare
 Învelişurile florii
• Caliciul (K)= totalitatea sepalelor- frunzulițe verzi ca o cupă, care învelesc mugurele
floral
Sepalele pot fi: • libere (ex. morcov, rapiţă, varză )
• concrescute, lipite (ex. mazăre, fasole, trifoi, cartof)
• Corola (C)= totalitatea petalelor- frunze modificate cu rol în atragerea insectelor
polenizatoare prin culori și prin producerea de nectar
Petalele pot fi: • concrescute - ex. cartof, vinete, tutun
• libere- ex. mazăre, fasole, trifoi, măr, măceş
Dacă învelișul este dublu, diferențiat în caliciu și corolă, el se numește periant. Uneori,
învelişul floral este simplu, nediferenţiat, şi se numeşte perigon, iar elementele care îl
formează se numesc tepale. Perigonul este specific monocotiledonatelor (aloe, lalea).
 Elementele reproducătoare
• Androceul (A) - format din totalitatea staminelor
- este partea bărbătească a florii
Staminele - alcătuite din: - filament (filamentele pot fi libere sau
unite)
- anteră (sacii cu grăuncioarele de polen
în care se vor forma celulele sexuate mascule, spermatiile)
• Gineceul (G) = pistil
- format din totalitatea carpelelor
- este partea femeiască a florii
- carpelele - pot fi libere sau concrescute
- carpela este alcătuită din
- ovar – baza voluminoasă care închide ovulele,
care conțin un sac cu mai mulți nuclei din care unul este celula
sexuată femeiască, oosfera
- stil- menține stigmatul într-o poziție
proeminentă Alcătuirea
- stigmat- porțiune proeminentă, ușor
dilatată, lipicioasă și umedă, pe care se depune și încolțește
staminei
grăunciorul de polen.

Alcătuirea
gineceului
 Clasificarea florilor
• După modul de asociere a florilor pe tulpină:
– Flori solitare- o singură floare așezată în vârful tulpinii sau mai multe flori, fiecare dintre ele prinse
independent pe tulpină (exemple: lalea, ghiocel, trandafir, etc)
– Flori grupate în inflorescențe- flori mici, grupate sub diferite forme si conectate la tulpină printr-un
peduncul floral unic (exemple: liliac, salcâm, ceapă, floarea-soarelui, etc)

• După prezența organelor reproducătoare:

– Flori hermafrodite- au în aceeași floare ambele tipuri de organe reproducătoare, gineceu și androceu
(exemplu: măr, trandafir, lalea, etc)
– Flori unisexuate- au fie gineceu (florile femele), fie androceu (florile mascule).
• cu florile unisexuate sunt dispuse pe aceeași plantă (plante monoice: ex- porumb)
• Cu florile unisexuate dispuse pe plante diferite(plante dioice: ex- cânepa, urzica,)
 Formula florală
• Este o reprezentare grafică, utilizată pentru compararea diferitelor tipuri de
organizare a florii
• Conţine litere, cifre şi semne convenţionale
• Se obţine analizând o floare de angiosperme ţinând cont de: simetria florii,
repartizarea elementelor componente ale florii (K,C,A,G) şi poziţia gineceului
față de receptacul (prins pe receptacul/ mai mult sau mai puțin afundat în
receptacul)
• La angiosperme, tipul floral include două forme fundamentale:
Clasa Monocotiledonate Clasa Dicotiledonate
flori cu câte 3 elemente pe flori cu elementele florale
un ciclu și cu mai multe dispuse pe 1-5 cicluri, fiecare cu
cicluri câte 5 elemente
 Funcția florii
• POLENIZAREA = transportul polenului din anterele staminei pe stigmatul gineceului
– Directă/ autopolenizare- când polenul de pe stamine ajunge pe sigmatul aceleiași flori, de pe
aceeași plantă (mazăre, lalea)
– Încrucișată- când polenul din anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori, de pe o plantă
diferită dar din aceeași specie (măr, porumb)
• Polenul este transportat de insecte (polenizarea entomofilă)- la prun, cireș
• Polenul este transportat de vânt (polenizare anemofilă)- la porumb, brad
– Artificială- când polenul este transportat de pe o floare pe alta de către om
• FECUNDAȚIA= unirea gametului bărbătesc din grăunciorul de polen cu gametul femeiesc, oosfera, din
ovul (se formează sămânța); Ovarul pistilului se dezvoltă și va da naștere fructului; Petalele, sepalele,
staminele, stigmatul și stilul se usucă și cad.
– Oosferă+ spermatia 1 → celula-ou→ embrionul din sămânță
– Nucleii polari+ spermatia 2 → zigotul accesoriu, țesutul de rezervă pentru embrion
 Fructul și sămânța
• SĂMÂNȚA = ia naștere din ovulele fecundate.
Este constituită din:
– tegument
– Embrion format din rădăciniță, tulpiniță și
muguraș
– Cotiledoane- în care au fost transferate
substanțele de rezervă din zigotul accesoriu;
semințele pot avea unul sau două
cotiledoane (monocotiledonate/
dicotiledonate)
• FRUCTUL= ia naștere prin creșterea ovarului. Este
constituit din:
– Epicarp (stratul exterior, subțire, uneori cerat)
– Mezocarp (miezul fructului uneori cărnos,
alteori redus, la fructele uscate)
– Endocarp (partea interioară care învelește
sămânța, bine dezvoltat la prună, piersică)
• Clasificarea fructelor:
– Adevărate (formate numai din ovar- ex:
cireașă, prună) sau false (la formarea cărora,
pe lângă ovar participă și receptacolul- Ex:
măr, zmeură, măceașă)
– Cărnoase (tip bacă ca la strugure și tomată;
tip drupă ca la caisă, cireașă, prună; tip poamă
ca la măr, gutuie, pară) sau uscate (tip păstaie
ca la fasole, tip capsulă ca la mac, tip silicvă
ca la varză, tip cariopsă ca la grâu, tip achenă
ca la floarea-soarelui, tip samară ca la frasin)