Sunteți pe pagina 1din 17

Alcătuirea generală a unei plante cu

flori

Organele plantei

Prof. Pop Aurel


Observăm că fiecare plantă
Organele unei plante cu flori este alcătuită din următoarele
părţi componente:
Rădăcină, tulpina, frunza,
floarea fructul, sămânţa
După funcţiile pe care le
fructul
îndeplinesc organele sunt
sămânţa grupate în:
 Organe vegetative –
rădăcina, tulpina, frunzele.
frunza Acestea asigură nutriţia
(hrănirea) plantei.
 Organe de înmulţire –
tulpina floarea din care se va forma
fructul cu seminţe. Seminţele
rădăcina ajută la reproducerea (înmulţirea)
plantei.
Nutriţia plantelor
Hrana este foarte importantă pentru
noi toţi. Ea este sursa de energie de
care corpurile vii au nevoie.
Plantele verzi sunt fabricile de
,,hrană,, ale lumii. Ele sunt primele
organisme care prepară hrana din
substanţe simple. La producerea hranei
participă toate organele vegetative:
rădăcina, tulpina, frunzele.
Fiecare dintre aceste organe sunt
astfel alcătuite încât, împreună, pot
obţine substanţe organice ce alcătuiesc
în final, hrana.
Substanţe organice – substanţe
complexe formate de organismele vii şi
care intră în structura acestora.
Rădăcina- alcătuire şi funcţii

Rădăcina este organul care, la


majoritatea plantelor, se află în
pământ, unde se ramifică. Rădăcinile
nu au niciodată frunze sau muguri.
Rădăcina se ramifică în sol, după
modul de ramificare deosebim mai
multe tipuri de rădăcini:
Rădăcină pivotantă- prezintă o
rădăcină principală care are forma
unui ţăruş (pivot), iar rădăcinile
secundare sunt mici. Ea poate
pătrunde adânc în pământ.
Exemple: morcov, fasole, păpădie,
trifoi.
Desenaţi în caiet
Rădăcină firoasă- la care
rădăcina principală moare de
timpuriu. Rădăcinile
secundare pronesc de la
nodurile bazale ale tulpinii şi
formează un mănunchi de fire.
Ele se ramifică mai mult al
suprafaţa solului.
Exemple: grâu, secară,
porumb, ceapă, ghiocel, lalea.
Desenaţi în caiet
Rădăcina rămuroasă- la care
ramificaţiile secundare întrec în
lungime şi chiar în grosime, rădăcina
principală. Rădăcina are aspectul unor
ramuri.
Ele pătrund adânc în pământ şi se
ramifică pe o suprafaţă foarte mare.
Exemple: stejar, fag, brad, măr,
vişin.
Desenaţi în caiet
Structura externă şi internă a
rădăcinii

Dacă privim cu lupa o rădăcină


fragedă vom observa că de-a lungul
ei se succed mai multe zone:
• zona aspră prezintă urme ale
perişorilor absorbanţi îmbătrâniţi,
care au căzut;
• zona absorbantă are numeroşi
perişori absorbanţi, această zonă
asigură absorbţia apei cu sărurile
minerale;
• zona netedă numită şi zona de
creştere deoarece celulele ei se
divid asigurând creşterea în lungime
a rădăcinii;
• scufia acoperă şi protejează
vârful fraged al rădăcinii.
Funcţiile rădăcinii
Rădăcina îndeplineşte mai multe
funcţii în viaţa plantei:
• Fixează planta în sol şi îi dă
stabilitate. Adâncimea la care poate
pătrunde rădăcina în sol depinde de
specia din care face parte planta şi
totodată de condiţiile de viaţă (structura
solului, cantitatea de apă din sol,
distribuirea sărurilor minerale).
Unele plante îşi ramifică rădăcina
orizontal, mai la suprafaţă, altele cresc
vertical şi pătrund adânc în sol (15m la
lucernă, 20 m la viţa de vie),
 Absoarbe apa cu sărurile
minerale.
Zona rădăcinii prin care planta
absoarbe apa cu sărurile minerale
este cea acoperită de perişorii
absorbanţi.
Perişorii absorbanţi, foarte fini, dar
foarte numeroşi, alunecă printre
particulele de pământ şi aisgură
absorbţia apei din sol.
 Rădăcina conduce seva brută prin
vasele lemnoase, şi seva elaborată prin
vasele liberiene.
De la perişorii absorbanţi până la vasele
lemnoase seva circulă prin îmbibare, de la
celulă la celulă.
După ce a ajuns la vasele lemnoase,
seva urcă prin ele spre tulpină şi în final
ajunge la frunze.
Aici este pregătită seva elaborată care
este condusă prin vasele liberiene prin
tulpină, spre rădăcină şi frunze pentru a le
hrăni.
 Unele rădăcini depozitează
substanţe de rezervă. În condiţii
foarte bune de viaţă, plantele verzi
fabrică un surplus de substanţe
organice pe care le depozitează în
unele organe cum ar fi rădăcina.
Exemple: morcovi, ridiche, sfeclă,
pătrunjel.
Omul cultivă aceste plante pentru
rădăcinile lor şi selecţionează speciile
cu substanţe nutritive mai bogate.
 La unele plante, rădăcinile pot
servi ca organ de înmulţire
vegetală. Părţi din rădăcina unei
plante pot forma o nouă plantă.
Influenţa condiţiilor de mediu asupra structurii şi
funcţiilor rădăcinii
Pentru ca rădăcina să-şi poată îndeplini funcţiile, are
nevoie de condiţii de mediu optime.
Aceste condiţii sunt:
• Structura solului, care trebuie întreţinută prin
arături adânci, praşile şi alte lucrări agricole periodice.
• Cantitatea de apă din sol, care trebuie să fie
optimă pentru plantele cultivate în acel loc. Apa din sol
este asigurată de ploi, topirea zăpezilor. Nu se poate
folosi apa mărilor şi oceanelor deoarece este sărată.
• Cantitatea de săruri minerale, care este asigurată
prin dizolvarea sărurilor din sol în apă şi completată prin
administrarea de îngrăşăminte.
• Temperatura, care între anumite limite ajută la
îndeplinirea funcţiilor rădăcinii.
• Oxigenul, ce trebuie asigurat prin toate lucrările
efectuate asupra solului.