Pădurea tropicală umedă (sinonime pădure pluvială, pădure pluviatilă, pădure umbrofilă tropicală,

pădure ecuatorială) este un tip de pădure situat în regiunile cu climat ecuatorial și cu un înalt grad de
umiditate. Clima este tot timpul caldă, cu precipitații abundente. Este bine reprezentată în America de
Sud – Amazonia (bazinul fluviului Amazon), unde este cunoscută sub numele de selva, hylea, dar crește și
în America Centrală, Antile; în Africa ocupă mari suprafețe în bazinul fluviului Congo, pe țărmul Guineei și
al Mozambicului, cu mici extinderi în insule Madagascar. În Asia este răspândită în India, pe țărmurile
sudice ale Indochinei, Peninsula Malaca, Malaysia, insulele Sonde, Sumatera, Java, Kalimantan etc. Se
întâlnește cu mici extinderi și în Noua Guinee și pe țărmurile nordice ale Australiei. Flora este bogată
(peste 20.000 de specii în insulele malaieze și peste 40.000 în Amazonia). În pădurea tropicală umedă
cresc numeroase specii de palmieri, arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis), specii ale genului Coffea,
arborele de cacao (Theobroma cacao), mahonul, acaju, liane, orhidee, plante parazite (Rafflesia). Are o
stratificare complexă (stratul erbaceu, arbustiv, arborescent inferior mediu și superior). Arborii au frunze
late, sempervirente și o etajare maximă. Trunchiurile se ramifică în treimea sau pătrimea superioară.
Etajele inferioare sunt situate în umbră, cu un număr redus de specii, dominând lianele și plantele
epifite. Fauna este foarte diferită: mamifere carnivore (tigru, jaguar, panteră) și frugivore (maimuțe),
păsări (papagali, colibri), insecte (fluturi etc).

Se estimează ca mai mult de 40% din oxigenul produs pe pământ provine din aceste spații vegetale, care
au fost supuse la despaduriri la scară mare reducând repede acest ecosistem în toată lumea. În decada
anilor 90, se estimează ca s-au redus anual cu 58 000 km². În trecut 14 % din suprafata pământului era
acoperit de selvă, acum avem doar 6% și în actualul ritm de despădurire în 40 ani dispare toată selva.
Totuși există diferențe în estimarea acestor date între oamenii de stiință, unii consideră că creșterea
rapidă a vegetației poate schimba statistica. Multi cercetători consideră ca multe specii sunt condamnate
la dispariție, fiind foarte posibil ca 50 mii de specii (inclusiv microorganisme) pe an să dispară, datorita
eliminării spațiului în care erau adaptate să trăiască.

Totuși, pe lângă marile arii despădurite care se transformă în semideșertice datorită proastei administrări
ale resurselor, de asemenea trebuie sa arătăm ca există mari suprafețe de teren arid redate vegetației
datorita agriculturii cu ajutorul irigației. În plus au apărut specii vegetale noi care au adaptări la un mediu
schimbător în multe locuri din lume. Din nefericire , multe dintre aceste specii au o mai mică valoare
ecologica decat cele anterioare, deși în această problemă ne rămâne mult de investigat.

Un studiu bazat pe analiza datelor furnizate de sateliții NASA[3] susține că selva din Congo, cea de-a
doua pădure tropicală ca mărime din lume, a fost puternic afectată de secetă începând din anul 2000.
Conform cercetătorilor, menținerea condițiilor climatice pe termen lung ar putea altera compoziția și
structura selvei din Congo, afectând biodiversitatea și capacitatea de a reține dioxidul de carbon.
Lacul Agrio in Ecuador

Caracteristicile vegetale ale selvei se pot categorisi după:

Climă: Caldă sau umedă (în clasificarea lui Köppen).

Temperatură medie anuală: oscilează între 27° și 29 °C, până la 400 m. altitudine sau în unele cazuri ceva
mai mult.

Altitudine Se găsește în mod normal în nivelul de altitudine cald, dacă se găsește la nivelurile superioare,
vorbim despre selve de munte