Telescopul

Telescopul este un instrument care colectează lumina de la un obiect îndepărtat, se

concentrează într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. Deși se indică cu termenul
„telescop”, de obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de
asemenea, telescoape sensibile la alte frecvențe ale spectrului electromagnetic.
După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și refractor.
În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si
apoi la o lentilă ocular, așezată de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul
refractor se folosește refracția în lentile.
Întrucât luneta astronomică se bazează pe refracția în lentile a luminii este cunoscută și sub numele
de telescop refractor sau pur și simplu: refractor, în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia
luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele
de telescoape reflectoare

Nașterea telescopului refractor este de obicei atribuitǎ lui Galileo Galilei, care a arătat prima

aplicație în Veneția în 1609. De fapt, primele lentile au fost construite în 1607 de către artizani
olandezi care le-au aplicat instrumentelor rudimentare cu putere de rezoluție foarte mică.
Proprietățile lentilelor, oricum, erau cunoscute de ceva timp și trebuie să fie atribuit lui Galileo meritul
de îmbunătățire și prima utilizare astronomică. Deși se pare că primul telescop refractor a fost
construit în 1608 de către olandezul Hans Lippershey (circa 1570-1619), alte surse îi atribuie
inventarea primului telescop lui Joan Roget, fabricant de ochelari din Girona, Catalonia, care a trăit
în jurul anului 1600.

Atmosfera Pământului absoarbe majoritatea radiației electromagnetice din spațiu, cu excepția

luminii vizibile și undelor radio. Din acest motiv, observația de la sol este limitată la utilizarea de
telescoape optice și de telescoape radio. Primele sunt plasate de preferință în locuri înalte sau
izolate (munți, deșerturi, ...) cu scopul de a reduce influența turbulențelor atmosferice și a poluării
luminoase.