Originile bărcilor pentru a putea traversa mici curgeri de apă au fost stabilite cu aproximație

înaintea anului 6000 î.Hr. Primele bărci ale omului au fost niște canoe rudimentare, obținute prin
scobirea buștenilor.

Barcă egipteană

Nevoia unui suport mai stabil decât trunchiul de copac a dus la apariția plutelor care la început
au fost utilizate pe lacuri sau râuri interioare. Pluta era confecționată din trunchiuri sau
mănunchiuri de trestie legate cu liane sau curele din piele. Astfel de ambarcații din papirus, de
formă rotunjită, erau foarte răspândite pe Nil. Ele sunt reprezentate în morminte
prefaraonice datând din mileniul al IV-lea î.Hr.
Progresele în materie de asamblare și de arhitectură navală determină creșterea
tonajului. Grecii și fenicienii urmăreau construirea de ambarcații mai mari și mai puternice pentru
câștigarea supremației militare sau pentru transportul de mărfuri. Începând cu această perioadă,
bărcile sunt înlocuite de apariția corăbiilor și a navelor cu pânze.