Teoria Coardelor

Teoria coardelor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză
"String Theory", care ar însemna „Teoria coardelor”. Deoarece un element esențial în construcția
modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria coardelor este redenumită Teoria
supercoardelor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.
Cu fiecare concluzie fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul creării "teoriei tuturor
lucrurilor", teorie care încearcă să explice existența întregului univers, în mic și mare. Albert
Einstein a lăsat această căutare succesorilor săi, ea fiind de fapt miezul cercetărilor tuturor
fizicienilor. Anii 1980 aduc o schimbare radicală, așa cum afirmă Burt Ovrut, profesor la
Universitatea Statului Pennsylvania din University Park, Pennsylvania, USA: „Încă de când a luat
naștere fizica s-a crezut că materia este făcută din particule. Acum ne-am schimbat acest punct
de vedere. Acum credem că materia este făcută din coarde mici.” Așa a apărut teoria coardelor,
care spune că particulele sunt de fapt coarde mici invizibile, din care emană materia precum
muzica din coarde: „Dacă o ciupești (coarda) într-un anumit fel, obții o frecvență anume, dar
dacă o ciupești în alt fel, poți obține mai multe frecvențe, așa ai note diferite.”(Burt Ovrut). Michio
Kaku, profesor la City University din orașul New York, spune că „universul este o simfonie, iar
legile fizicii sunt armonii ale unei super-coarde.”

 Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt
compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se
crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestări ale Teoriei
M (M-theory).
 În teoria coardelor particulele elementare sunt alcătuite din coarde sau sfori aflate
sub excitație. Coardele trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate,
dar aceste coarde nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-
timp. Tensiunea coardelor este dată de cantitatea , unde  este egal cu pătratul
lungimii coardelor. Dacă teoria coardelor este o teorie a gravității cuantice, atunci
mărimea medie a unei coarde trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care
este egală cu aproximativ 10−33 cm.
 Coardele pot fi închise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise
(ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot închide și ele devenind închise. Aceste
coarde interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule
elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre coarde dau proprietățile fizice ale
particulei.
 Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie specială
numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde
un fermion. Supersimetria este o simetrie, care leagă particulele elementare de un
spin de alte particule care au spinul diferit cu 1/2, aceste particule fiind cunoscute
drept superparteneri. Pentru fiecare tip de bosoni există un fermion specific) făcând o
legătură între bosoni și fermioni. Din păcate, această supersimetrie (cuplu boson-
fermion) nu a fost observată în experimente efectuate în acceleratoare de particule
(acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).
 Diferitele universuri din cadrul multiversului sunt uneori numite universuri
paralele sau universuri alternative.
Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timp. Restul, până la
11 nu pot fi percepute, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe celelalte 10. Universul nostru se
află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă. Se presupune că atingerea dintre
membrana ce conține universul nostru și cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.