Taurul

Taurul (Bos taurus) este un mascul necastrat a subordinului Ruminantia (rumegătoarele)

din familia Bovidae, specia Bos taurus, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și
adesea creț care face parte din grupul vitelor cornute mari.
Un taur castrat este un animal domestic care se numește „bou”. Femela taurului se numește vacă.

Taurul se hrănește cu iarbă de pe câmp, vara, iar iarna în lipsa ierbii, mănâncă fân, adică iarbă
uscată adunată de stăpân (sau de argatul acestuia) în timpul verii.

Un taur este apt de reproducție începând cu vârsta de 12-15 luni, la rasele precoce, iar la rasele
care nu sunt considerate precoce se recomandă ca taurul să fie folosit pentru montă după vârsta de
18 luni.
Pentru montele naturale un taur poate fi folosit până în jurul vârstei de 8 ani, dependent de
longevitatea rasei, de condițiile de întreținere și utilizare, respectiv de caracteristicile proprii ale
animalului. Cu excepția animalelor deosebit de valoroase taurii sunt păstrați, în general, în fermă
până pe la vârsta 5 ani, după care sunt înlocuiți cu alții mai tineri.
Conform legislației europene, care se aplică și în România, în funcție de specie și de vârstă, unui
taur reproducător i se repartizează anual un număr 50 – 70 vaci. Pentru fiecare taur reproducător se
utilizează un registru pentru montă și produși în care se înscrie toată activitatea reproducătorului din
timpul vieții. Un taur tânăr, în primul an de folosire, poate monta 30 – 40 de femele iar în al doilea an
norma poate fi mărită la 60 – 80 de femele. În mod obligatoriu un taur adult execută o singură montă
pe zi. Când numărul de vaci în călduri prezentate în stațiunea comunală de montă este mai mare, se
poate admite ca taurul să monteze două vaci pe zi la interval de 8 – 10 ore. În acest caz se va
acorda un repaus de 1 – 2 zile pe săptămână.