Conferentiar Univ. Dr. Masterand: Cristiana SIMA Mihaela ANGELESCU (CIRJAN) FMMAE, MA, Anul I Jungla Amazoniană se află în bazinul hidrografic al fluviului Amazon. Acesta acoperă 40% din continentul Sud American și se întinde pe teritoriul a 9 state: Brazilia (60%), Columbia (10%), Peru (13%), Bolivia, Ecuador, Venezuela, Guyana, Suriname si Guyana Franceză. Ca urmare a evoluției umane dar și a intervenției omului, Jungla Amazoniană este compusă dintr-un mozaic de ecosisteme: păduri tropicale, păduri de sezon, păduri de foioase, păduri inundate sau savane. Jungla Amazoniană mai este numită si „plămanul natural al Planetei”, deoarece vegetația prezentă aici reciclează continuu dioxidul de carbon, transformandu-l în oxigen. Aproximativ 20% din oxigenul Terrei este produs aici, în Jungla Amazoniană. Fluviul Amazon Fluviul principal, Amazonul, în jurul căruia s-a format bazinul ce adăpostește acest unic ecosistem, este cel mai mare din lume ca debit și al doilea ca lungime după Nil. Amazonul pornește din vestul continentului, din Munții Anzi, trezerseaza nordul Americii de Sud și se varsă în Oceanul Atlantic la Belem, Brazilia. Fluviul, care are o lungime de 6.566 km (in timp ce Dunarea are 3,019 km de la izvoare),are peste 1.100 de afluenți, 17 dintre acestia depășind 1600 de km, iar doi (Negro si Madeira) sunt mai mare ca și debit decat fluviul Congo. Biodiversitatea Pădurile tropicale constituie cel mai bogat biom din punct de vedere al speciilor contituente. Cele din America sunt mai bogate din acest punct de vedere decat cele din Africa și Asia. Ca urmare, Jungla Amazoniană are o biodiversitate neegalată, una din zece specii cunoscute în lume trăind aici. Jungla adăposteșste în jur de 2,5 milioane de specii de insecte, 40.000 de specii de plante, 2.200 de specii de pesti, 1294 de specii de păsări, 427 de specii de mamifere și 378 de specii de reptile. Una din cinci specii de păsări trăiește în Jungla Amazoniană, iar una din 5 specii de pesti in fluviul Amazon. Cercetatorii au descoperit intre 96,660 si 128,843 de specii de nevertebrate numai in Brazilia. Jaguarul este a treia felină ca mărime după leu și tigru, cantărind între 90 și 113 de kg, înregistrandu-se și exemplare de care au ajuns pană la 160 de kg. Femele sunt cu 10-20% mai mici decat jaguarii masculi. Lungimea jaguarului variază între 1.2 și 1.95 m, iar înălțimea variază între 63 și 76 de cm. Jaguarul este o felină solitară, întalnindu- se doar pentru împerechere. Singurele cercetări asupra acestui animal s-au făcut doar în captivitate, fiind foarte greu de văzut în sălbaticie. Ca și celelalte feline, jaguarul este un animal carnivor, preferand în general prăzile mari. În dieta acestuia intra 87 de specii, cum ar fi: caimanul, căprioare, capibara, tapiri, pecari, vulpi, caini sau chiar anaconde. Populația jaguarilor este în declin. Animalul este considerat aproape amenințat de către Uniunea Internatională pentru Conservarea Naturii și Resurselor Naturale, ceea ce înseamnă că jaguarul ar putea fi amenințat cu dispariția în viitorul apropiat. Principalele cauze care au dus jaguarii în pragul amenintarii cu dispariția sunt defrișările, concurenta tot mai mare cu oamenii pentru hrană, braconajul, uraganele, precum și conflictele cu fermierii. Fluturi la "adăpat": o astfel de scenă poate fi văzută adesea în Amazonia - fluturii se adună în număr mare pe sol, în jurul unor mici porţiuni de pământ umed, de unde extrag apă cu ajutorul trompei. Numărul speciilor de insecte din pădurea amazoniană este estimat la 2,5 milioane. O cincime dintre speciile de păsări ale planetei trăiesc în Amazonia. Biologii încă se străduiesc să găsească o explicaţie pentru acestă uimitoare bogăţie de păsări. Printre ele, se găsesc unele dintre cele mai fascinante - sub raport estetic - forme de viaţă de pe Terra. Pentru omul iubitor de culoare - suntem o specie înzestrată cu o mare capacitate de a distinge nuanţele, iar tot ceea ce e viu colorat ne atrage privirea şi ne impresionează - păsările cu penaje în culori aprinse sunt printre cele mai seducătoare imagini ale naturii. O imagine captivantă şi specifică pădurii amazoniene este cea a stolurilor de papagali, din diverse specii, care vin să mănânce lut pe malurile râpoase ale râurilor. Nu se cunoaşte cu precizie rostul acestui comportament - cea mai acceptată explicaţie este, în prezent, aceea că păsările consumă lut pentru conţinutul său de sodiu. Mulţi au auzit despre pantera neagră din Africa - o formă melanică (înzestrată cu o mare cantitate de pigment melanic - negru - în blană) a leopardului sau panterei. Mai puţini ştiu că există şi jaguari negri. Jaguarul, cea mai mare felină sălbatică din America de Sud şi cel mai temut mamifer prădător al Amazoniei, se poate înfăţişa şi el, uneori, sub forma unor exemplare melanice, cum este cel din fotografia de mai sus. Când te gândeşti la vegetaţia luxuriantă a pădurii pluviale amazoniene, pare paradoxală afirmaţia că solul acesteia este sărac în nutrienţi. Dar aşa este. În ciuda aparenţelor, aici nu există un strat gros de sol fertil, bogat în substanţe hrănitoare. Ceea ce asigură creşterea masei vegetale şi susţine întreaga biodiversitate este ritmul rapid al descompunerii resturilor vegetale şi animale, în climatul cald şi umed care domneşte în această regiune. Tot ceea ce ajunge pe pământ - fie că sunt frunze şi ramuri căzute din copaci, fie că sunt organisme animale moarte -, este imediat reciclat prin mecanisme naturale, în stratul subţire de sol de la suprafaţă; materia organică este imediat reintrodusă în circuit şi, pe seama ei, se dezvoltă formele de viaţă care dau marea bogăţie de specii a pădurii. Diversitatea speciilor de plante este cea mai mare de pe pămant, experții susțin ca un kilometru pătrat poate să conțină mai mult de o mie de specii de arbori și alte cateva mii de specii de plante superioare. Potrivit unui studiu, un sfert de kilometru pătrat din jungla Ecuadorială conține mai mult de 1100 de specii de arbori. Biomasa medie a plantelor este estimată la 356 ± 47 de tone pe hectar. S-au înregistrat pană în prezent aproximativ 438.000 de specii de plante cu interes economic și social, dar mult mai mult rămănand încă neînregistrate Gheara-mâţei (Uncaria guianensis) Gheara-mâţei este o plantă agăţătoare gigantă, originară din Amazon şi din alte părti tropicale ale Americii Centrale şi de Sud. Cu spinii săi în formă de cârlig, care i-au inspirat numele, atingând 2,5 cm lungime, gheara-mâtei se agaţă de alte plante. A fost folosită în fitoterapie în multe zone de origine, mai ales în Peru, unde este utilizată de peste 2 000 de ani. În scop medicinal se foloseşte scoarţa, care este folosită la prepararea de tincturi, tablete şi capsule. În mod traditional, se foloseste şi ca decoct. Nicotiana glauca Graham
Arbust semperviscent, cu o coroană ovoid-globuloasă, ce poate atinge 3-7,5
m înălțime. Frunzele sunt mari 10-15 cm, lung pețiolate, ovat-eliptice, verzi-albăstrui dispuse alternativ. Florile sunt tubulare, galbene, lungi de pană la 5 cm, fiind dispuse în raceme compuse. Datorită conținutului mare de anabasina are aceleași utilizări ca și Nicotiana tabacum și Nicotiana rustica intrand în categoria insecticidelor ecologice. Empiric se folosește sub forma de cataplasme pentru tratamentul diferitelor afecțiuni ale pielii sau pentru efectul anti reumatic. Pachyelasma tessmannii (mekogo) Arbore pană la 50-60 de metri înălțime cu trunchiul cilindric ce poate avea 2-5 m in diametru la baza . Coroana se dezvolta mult pe orizontalaluand in timp aspect de ummbrela Specia se gaseste in padurile ecuatoriale din africa, in sud-vestul nigeriei, in estul camerunului, guineea, R.D. Congo si gabon, fiind dintre cei mai impresionanti arbori din aceste paduri. Extractele din radacina acestei plante au un efect larvicid foarte bun la tantari. Principii activi si actiune moluscicida si neuroparalizanta pentru pesti. Extractul din aceasta planta este folosit ca antihelmintic, pentru scaderea febrei sau ca tonic general. Oamenii Amazonului In Jungla Amazoniana traiesc un numar mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-nomadice, se hraneau din vanat, pescuit si agricultura. Peste 2000 de triburi care au existat in secolul 16 au disparut ca o consecinta a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilati in populatia braziliana. In 1997 s-a estimat ca ar exista aproximativ 300.000 indivizi, grupati in 200 de triburi. Numarul este mult mai mare, daca am calcula si aceia din orasele braziliene. In anul 2007 s-a confirmat prezenta a 67 de triburi care traiesc separat de civilizatie si care nu au contact cu lumea exterioara. Defrisarile si poluarea Din nefericire, acest unic conglomerat de ecosisteme sufera datorita interventiei oamenilor. Potentialul financiar imens a primat si astfel s-a ajuns la defrisari in masa. In 9 ani, din 1991 pana in 2000, din Jungla Amazoniana au disparut intre 415,000 si 587,000 km² de padure, adica o suprafata de 6 ori mai mare decat Portugalia. Cele mai multe suprafete defrisate au fost transformate in pasuni pentru vite. Pana in anul 1970, accesul in interiorul padurii era interzis, Jungla Amazoniana fiind aproape intacta. Defrisarile masive au inceput odata cu ridicarea acestie interdictii si cu construirea autostrazii Trans-Amazoniana. In 2008, in Peru a fost emisa o lege (“ley de la selva”) care permitea ca unele zone necultivate din Jungla Amazoniana aflate in proprietatea statului, sa poate fi vandute unor companii private. Desi legea a fost promovata ca o masura de raimpadurire, criticii au sustinut ca dimpotriva, aceasta lege poate incuraja defrisarea. Pe scara larga, aceasta lege a intampinat rezistanta, fiind abrogata de legislatia peruana ca fiind neconstitutionala. Defrișarea are loc ca urmare a mai multor motive: - crearea de pășuni pentru bovine - lemn valoros, - Spațiu locativ, agricultura (în special a boabelor de soia). Brazilia este al doilea producător la nivel mondial de soia după Statele Unite, în special pentru export și producerea de biodiesel; ca urmare a creșterii prețului pentru soia, fermierii au început să se extinda și în zona nordică a Junglei Amazoniene. După o scurtă perioada de optimism, în care eforturile de conservare păreau că dăduseră roade şi ritmul defrişării se mai redusese, noile date arată că situaţia s-a înrăutăţit iarăşi. Calcule pesimiste indică faptul că, dacă ritmul actual al defrişărilor se menţine, în două decenii suprafaţa pădurii amazoniene se va micşora cu 40% - o perspectivă îngrozitoare, dat fiind rolul benefic uriaş al acestui biom în dinamica biosferei, în oxigenarea aerului, în tot cea ce înseamnă viaţă pe Pământ. Suntem încă departe de a înţelege complexitatea ameţitoare a modului în care funcţionează Terra, iar pierderea unei asemenea bucăţi enorme de natură, ticsită de forme de viaţă, ar avea consecinţe pe care nici nu le putem anticipa în mod precis. Nu ne putem imagina decât că ar fi cumplite. Potrivit unor date guvernamentale satelitare, o suprafață de 7.135 de kilometri pătrați a fost despădurită în Amazon în perioada ianuarie-august 2022, cu 19% mai mult decât în aceeași perioadă anul trecut, potrivit agenției naționale de cercetare spațială INPE, cea care a colectat datele. Doar în august, defrișările au totalizat 1.661 de kilometri pătrați, o creștere cu 81% fată de aceeași lună în 2021. Odată cu începerea sezonului incendierilor luna aceasta, Inpe a înregistrat 33.116 de alerte de incendiu, al doilea cel mai grav bilanț din ultimul deceniu. În Brazilia, fermierii defrișează și dau foc copacilor pentru a curăța terenul, iar câteodată aceste incendii scapă de sub control. „Despădurirea este complet scăpată de sub control în Amazon. Este rezultatul unei politici anti- mediu cu un grad foarte mare de succes care a fost implementată în ultimii aproape patru ani”, a spus Cristiane Mazzetti, reprezentată Greenpeace Brazil, referindu-se la Bolsonaro. „Distrugerea accelerată împinge Amazonul spre un punct de cotitură când nu îşi va mai îndeplini rolul de pădure tropicală.