PARCUL CIȘMIGIU

Tudose Maria-Alexandra
Grădina Cișmigiu

■ Grădina Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București. Este așezată în
centrul orașului, are o suprafață de circa 16 hectare și este mărginită de două artere
importante: bulevardul Regina Elisabeta și bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-
estică a grădinii este Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Grădina Cișmigiu este
amenajată în genul parcurilor engleze și are mai multe intrări: două prin bulevardul
Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Știrbei Vodă.
Este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu B-II-a-A-19655.
Istoric
■ În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a
poruncit construirea a două cișmele în București. Prima
cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre
strada Știrbei Vodă. Balta apărută era un focar de infecție în
mijlocul orașului. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o
reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele
orașului, numit și "marele cișmegiu" (din cișmea + sufixul
giu). El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii
apelor. Treptat, în folclorul urban "lacul lui Dura Neguțătorul"
dispare din toponimie și apare acela al "Cișmegiului". Orașul
nu s-a extins foarte mult către Vest din cauza inundațiilor • În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus
aproape anuale care umflau lacul Cișmegiu (nivelul său
secarea bălții și transformarea terenului într-o
creștea până la Cercul Militar de astăzi).
grădină publică. Lucrul acesta se petrece abia
în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu,
în 1847, când a fost chemat grădinarul
peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al
Grădinilor Imperiale din Viena, și însărcinat
cu transformarea terenului insalubru într-o
frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de
grădinarul Franz Harer.
■ După abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul
domnitor, Barbu Știrbe, hotărăște să se sape un heleșteu și
un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an
pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima
dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de
"canapele" (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și
lungi de un stânjen.
■ Lucrările de înfrumusețare s-au încheiat în 1854, când s-a
făcut și inaugurarea oficială a grădinii Cișmegiu. În 1856,
o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce
aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor.
■ La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou și de aventuri
galante, realitate descrisă de poetul Nicolae T. Orășanu: “Aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos
sălbatec din natură, necurat, nesănătos
însă arta poate multe și ea făcu un paradisu
cum la mulți din ipokimeni nici că le trecea prin
visu.
.. Aici vine toată mâna, și s'amestecară împreună
eleganță, lux, mândrie, maniere și turnură,
vorbe dulci și complimente sbor din fiecare gură.
Câte un june c'o grizetă, prin tufișuri că se
pierde....”
 Statuia lui Gheorghe
Panu

Intrarea Știrbei Vodă

Monumentul în memoria
ostașilor francezi căzuți
în Primul Război Mondial,
sculptor: Ion Jalea

Monumentul „Maicii Smara

Gheorghiu” – educatoare a
poporului şi scriitoare, sculptor:
Mihai Onofrei

Venus
Puncte de atractie
 Coltul șahiștilor;​
 Rondul roman - care este o platforma circulara cu diametrul de
20 m sub forma de bulingrin. Din cele patru puncte de acces se
coboară pe trepte pe aleea circulara dilata cu piatra, ce desparte
rondul central de plantația de pe margine. Perimetrul rondului
este plantat cu forme tunse de tisa;​
 Gradina prezinta un interes deosebit pentru vizitatori
prin construirea unui restaurant pe o insula, a chioșcului
pentru orchestra;​
 Lacul - a fost amenajat in 1910 de Reghin. Vara se pot
face plimbări cu barca, iar iarna se transforma in patinoar;​
 Coltul cu arbori si arbuști - cu frunze persistente iarna, de lângă
Liceul Gh. Lazar.​

 Coltul copiilor - din jurul Lacului Crețulescu , amenajat cu mici

elemente arhitecturale, podețe, balustrade;​
 Izvorul lui Eminescu - situat la baza pantei dinspre B-dul Știrbei
Voda;
 Gradina de trandafiri - compusa din mici ziduri de piatra pergole
de lemn, lanțuri de fier pentru a expune numeroase soiuri de
trandafiri agățători;​