Motoz Ioana și Sălceanu Armina

a IX-a B

DEȘERTURILE
TROPICALE
ZONA CALDĂ
Cuprins
1. Desfășurarea pe glob
2. Regiuni caracteristice
3. Clima
4. Vegetația
5. Fauna
6. Soluri
 •Cele mai extinse suprafețe ocupate de deşerturile
tropicale se găsesc în emisfera nordică: în nordul Africii
(Sahara), în Asia (Peninsula Arabia, Iran, Pakistan,
India), în nordul Mexicului. În emisfera sudică
LOCALIZARE deşerturile sunt mai restrânse: în Africa – Namib,
Kalahari, în America de Sud – Atacama; în partea
Centrală a Australiei – Deşertul Gibson, Marele Deşert
Victoria.
DEȘERTUL NAMIB
DEȘERTUL KALAHARI
 CLIMA
Clima este tropical uscată cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 20°C - 30°C
și cu amplitudini termice diurne ridicate. Precipitațiile sunt reduse cantitativ, fiind de
obicei mai mici de 250 de mm pe an.

Soarele strălucește aproape tot timpul cât acest lucru este astronomic posibil. Drept
urmare suprafața terestră, mai ales când este acoperită cu nisip, se încălzește excesiv,
atingând chiar temperaturi de 80°C (în deșertul Sahara s-au înregistrat 58°C, in
California-Valea Morții 56.7°C). Dimpotrivă, noaptea, lipsa vaporilor de apă şi a
norilor determină răcirea suprafeței terestre, uneori până la valori de 0°C.
 Maxima absolută de 58ºC a fost
înregistrată la 13 septembrie 1922, în
localitatea Al Aziziyah din Libia. Dar pe
nisipurile Saharei, destul de frecvent, vara
temperaturile ajung si chiar depășesc 80º.
Între acestea si cele din aer exista o diferență
de 20º-30º C. Lipsa norilor și slaba
umiditate a aerului fac ca radiația nocturnă
să fie puternică și, ca urmare, la nivelul
solului temperaturile să scadă până la
aproape de 0º C.
 • Vegetația este rară și cuprinde circa 1000 de specii. În
oazele mari se cultivă curmali, legume, cereale, etc. Mai ales
în deșertul Sahara.

VEGETAȚIA • Este concentrată în cea mai mare parte în semideșerturi

și prezintă adaptări la mediul arid. Sunt întâlnite ierburi
mărunte, plante suculente (de exemplu cactuși și agave – pot
rezista perioade îndelungate deoarece acumulează rezerve
de apă).
 În deșerturi există suprafețe
întinse lipsite de vegetație, spații
acoperite cu dune de nisip sau stânci.
Vegetația este localizată pe fundul
văilor seci și în oaze unde prezența
apei determină dezvoltarea a
numeroase specii de palmieri.
Plantele sunt clasificate după mai
multe criterii, cum ar fi:
• rezistența la temperaturi foarte
ridicate
• cantități de apă foarte mici
• temperaturi scăzute
• modul în care acestea se dezvoltă
• substanțele nutritive necesare
dezvoltării lor
 Plantele care cresc în deșert au nevoie de:
• foarte puțină apă
• multă căldură
• nu cer foarte multe substanțe nutritive (au reușit să
se adapteze la condițiilor aspre de viață, și-au redus
cât de mult posibil evapo-transpirația)
Foarte multe plante au caracteristici asemănătoare.
Un bun exemplu ar fi acela al cactuşilor ce se găsesc în
emisfera vestică. Aceştia se aseamănă foarte mult cu
agavele, euphorbia şi plantele suculente din sudul
continentului african. Mulţi arbori din pădurile
tropicale au în general aceeaşi formă, deşi nu fac parte
din aceeaşi specie.
 •Sahara-este unul dintre cele mai mari deșerturi ale lumii
•Vegetaţia nisipurilor şi dunelor este alcătuită din gramineul
drin (Aristidapungeus), cu rădăcini orizontale până la 25m
DEȘERTUL lungime, câteva specii de arbuşti, precum :

SAHARA • retama (Retama retam)

• caligonum (Caligomum comosum)
• drobul deșertic (Genista saharae)
• carcelul (Ephedra alata)
Platourile stâncoase din centrul deșertului Sahara sunt acoperite cu o
vegetație ierboasă, săracă, formată din graminee (Aristida) și
numeroși subarbuști. În zonele aluvionare ale văilor și depresiunilor,
unde climatul este mai umed se dezvoltă o vegetație bogată, formată
din arbuști, ca:
• Salcâmul harpophylla (fig.1) Fig. 1
• Arborele de fistic (fig.2)
• Tufe spinoase

Fig.2
 Deșertul Namib - este renumit datorită diversităţii plantelor suculente cu flori viu colorate,
precum:
• stapelia (fig.1)
• crassula (fig.2) Fig.
• lithops 2
• mușcate
• graminee xerofile
• unii arbuști xerofili din genul Acacia
Fig.1

agavă (America de N)
cereusul (America de N)
FAUNA

•Zona Deșerturilor din Africa – este

săracă și cuprinde specii din diverse
grupe, adaptate la condiții climatice.
• Reptilele sunt prezente în număr
mare, cum ar fi şopârla de deşert,
şopârla cu coada spinoasă, şarpele de
nisip, cobra egipteană şi broasca
ţestoasă de deşert , melcul gigant
african. Scorpionii sunt caracteristici
zonelor de deșert. Scorpion
ȘOPÂRLĂ CU COADĂ
SPINOASĂ.
 Păsările din deşert sunt de dimensiuni mici, aici aflându-se dropia gulerată ,găinuşa
de pustiu, hoitarul alb şi silvia de deşert .

Găinușa de pustiu Silvia de deșert

Dropia gulerată
 Mamiferele rozătoare au reprezentanţi numeroşi din diferite specii cum ar fi iepurele egiptean
, şoarecele alergător de deşert , şoarecele săritor .
 Ca mamifere rumegătoare se găsesc gazelele, antilopele de deşert care s-au adaptat
foarte bine la condiţiile oferite de natură: antilopa vacă, antilopa spadă, dromaderul.
 Mamiferele carnivore sunt vulpea de deşert , pisica de barcana, pisica cu picioare negre,
hiena dungată , şacalul.

Șoarecele săritor dromaderul

Pisica de barcana

Șacalul
Hiena dungată
DEȘERTUL ATACAMA – ÎN ACEASTĂ ZONĂ SE ÎNTÂLNESC UNELE CARNIVORE, PRECUM: VULPEA ZORRO,
UNELE ROZĂTOARE CA TUCO-TUCO , CÂINELE LUI MAGELLAN ŞI STRUŢUL AMERICAN SAU PASĂREA
NANDU.

Pasărea Nandu Tuco Tuco

 În deșerturile nord-americane - există în special rozătoare precum iepurele cu
coada neagră, şobolanul neotoma , veveriţa antilopă, şopârla cu guler.
 Mamifere carnivore: coiotul, vulpea cu urechi lungi.
 Păsări: ciocănitoarea agavelor şi cucul alergător, găinuşa de nisip, bufniţa cu coarne, o
specie de şoim.
 Reptile: șerpii cu clopoței și broaștele țestoase.

Șopârla cu guler
Șobolanul neotoma
Bufnița cu coarne Coiotul
În deșerturile Australiene fauna
este săracă. Dar regăsim
totodată: cârtița marsupială de
deșert, o specie de veveriță
Numbat, o specie de cangur,
șopârla moloch și broaște
țestoase de deșert.

Șopârla Moloch

Broasca țestoasă
 •Solurile caracteristice deșerturile tropicale sunt :
•-scheletice
•-cenușii de deșert
SOLURILE •Ele conţin mari cantităţi de săruri, care, fiind depuse la suprafaţă,
formează cruste dure.
•Solurile întâlnite în deșert sunt cele cenușii și cele roșii de deșert.
În deșert acestea acoperă suprafețe mici, și sunt puțin evaluate.