®

TIPURI DE PEISAJE GEOGRAFICE

I.
PEISAJELE NATURALE
A. ZONA CALDĂ
1. Pădurile ecuatoriale: aici învățați tot ce v-am predat la clasă!
2. Pădurile tropical-musonice:
 Desfăşurare (localizare): numai în Sud-Estul Asiei (Coasta Malabar din India, ţărmurile
Thailandei şi Myanmarului, SE Chinei).
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: cu două anotimpuri, unul ploios (în perioada martie-octombrie când bate musonul de vară
dinspre Oc Indian spre continentul Asia) şi unul secetos (în perioada octombrie-martie când bate
musonul de iarnă dinspre centrul spre S-Asiei). Ploile foarte bogate din sezonul de vară
(+12.000mm/an la Cherrapundji, în Bangladesh-polul pp de pe Pământ) asigură suficiente rezerve de
apă în sol, folosite în intervalul cu uscăciune.
*Apele: precip însemnate cantitativ din sezonul ploios determină debite bogate fluviilor Gange,
Brahmaputra, Mekong, Irrawaddy.
*Vegetaţia: este bogată şi densă, cu arbori şi arbuşti de înălţime redusă, din care se ridică însă şi copaci
care ating 30-35m; pădurile conţin specii apreciate pentru calităţile lemnului, precum santalul,
abanosul, bambusul, teckul (supranumit şi arborele de fier).
*Fauna: ursul panda uriaş, şopârla zburătoare.
*Solurile: sunt acide şi sărace din cauza descompunerii rapide a materiei. Predomină solurile lateritice
şi cele mlăştinoase.
 Diferenţieri regionale: în sezonul ploios, în Bangladesh se produc anual inundaţii catastrofale.
Fluviul Gange este considerat sfânt pentru indieni, toţi sunt datori să se spele de păcate în apele
acestuia cel puţin o dată pe an, neţinând cont că este unul dintre cele mai poluate fluvii ale lumii (în el
este aruncată cenuşa rezultată în urma incinerării indienilor decedaţi sau a vacilor moarte). Intervenţia
omului prin tăieri sau incendieri de păduri, pentru industrie, agricultură sau căi de comunicaţie,
determină erodarea intensă a solului.

3. Peisajul de savană:
 Desfăşurare: la N şi S de pădurile ecuatoriale, între 5 şi 25° lat: în N-Amazonului (Pod Guyane
lor), S-Amazonului (Pod Braziliei), S-Deşertului Sahara (regiunea Sahel), V-Indiei, N şi E-Australiei,
Pod Deccan din India, Sri Lanka.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: tropicală, cu o alternanţă a anotimpurilor ploios şi secetos, pp mai frecvente vara, bat vânturile
alizee.
*Apele: se remarcă afluenţii Amazonului şi fluviul Orinocco.
*Vegetaţia: se caracterizează prin arbori rari (baobab, acacia, salcâmul tropical, eucaliptul-numai în
Australia), tufişurile cu spini şi un bogat covor vegetal format din ierburi înalte (uneori chiar şi de 5m
determinând incendii frecvente în anotimpul secetos). Cea mai tipică este savana africană, ce ocupă şi
suprafeţele cele mai mari. De-a lungul râurilor şi fluviilor întâlnim păduri-galerii.
*Fauna: rinocerul alb (pe cale de dispariţie), rinocerul negru, girafa, elefantul, antilopa, leul, leopardul,
zebra, ghepardul, hiena, şarpele boa, crocodili, hipopotami, tigrul bengalez (doar în India-pe cale de
dispariţie) şi, numai în Australia-cangurul, ursuleţul koala, pasărea emu (struţul australian), casuarul.
*Solurile: lateritice, de savană.
 Diferenţieri regionale:
În Brazilia savana se mai numeşte şi campos cerrados, în Venezuela-llanos iar savana cu tufişuri
cu ţepi-caatinga. Intervenţia omului se remarcă prin suprapăşunat şi desţelenire.
1
4. Peisajul de deşert:
 Desfăşurare: între paralelele de 18 şi 25°lat N şi S, în deşerturile Sahara (10 mil km², cât conti-
nentul european!), Arabia, Iran, Thar (de la graniţa dintre Pakistan şi India), Sonora (în nordul
Mexicului), Arizona şi Mojave (SUA), Atacama, Kalahari (S-Africii) şi Marele Deşert Australian.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: tropicală-uscată, cu diferenţe foarte mari de temperatură de la zi la noapte (+40-50°C ziua,
10°C vara şi chiar sub 0°C iarna-noaptea!). Precipitaţiile sunt puţine, iar în unele locuri ele lipsesc de
mai bine de 100 de ani (deşertul Atacama din N-Chile). Atunci când plouă se face sub formă torenţială.
*Apele: ceva mai bogate sunt cele subterane-sub deşerturile Saharian şi Australian existând adevărate
mări subterane! Cele de suprafaţă lipsesc cu desăvârşire, formându-se, în schimb, ape curgătoare
temporare. În puţine locuri există mici lacuri în jurul cărora se formează o mică vegetaţie ce formează
un mic ecosistem numit oază. Numai fluviile mari, ce au izvoarele în regiuni cu pp bogate reuşesc să
traverseze deşerturile fără să se evaporeze: Nil, Senegal-Africa şi Murray-din Australia.
*Vegetaţia: plantele nu au frunze, tulpinile sunt foarte groase şi cărnoase în care se adună importante
rezerve de apă-cactuşii. Arborele caracteristic este curmalul şi se întâlneşte doar în oaze. Rare sunt şi
saxaulul, rogozul de nisip, arborele de fistic, agavele, pepenii sălbatici.
*Fauna: dromaderul (cămila cu o singură cocoaşă-specifică Saharei), cămila cu două cocoaşe, găinuşa
de pustiu, antilopa de deşert, şarpele cobra, specii de scorpioni, cârtiţa de deşert, iepurele de deşert etc.
*Solurile: scheletice şi discontinui, cu cruste calcaroase.
 Diferenţieri regionale:
Diferenţele foarte mari de temperatură dintre zi şi noapte determină dezagregarea rocilor datorită
dilatărilor şi contractărilor repetate, ducând în final la formarea nisipurilor. Ca forme de relief sunt
caracteristice ergurile (dunele de nisip ce sunt puţin înclinate în funcţie de direcţia în care bate vântul),
uedurile (văile seci ce se reactivează numai în timpul ploilor torenţiale) şi hamadele (porţiunile
pietroase unde vântul a spulberat tot nisipul). În subteran există importante rezerve de petrol şi gaze
naturale (Sahara), aur, aluminiu, plumb, zinc (Australia). În sudul Saharei se dezvoltă cea mai săracă
regiune a lumii-sahelul, care mai este cunoscut şi sub numele de „imperiul foamei”.

B. ZONA TEMPERATĂ
1. Peisajul de stepă:
 Desfăşurare: centrul-SUA, Argentina, în jurul Mării Negre şi Caspice, centrul Asiei.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: temperat-continentală uscată, excesivă (pp doar 300-400mm/an), cu veri secetoase şi ierni
geroase. Există două perioade de secetă: şi vara dar şi iarna.
*Apele: prezintă debite oscilante. Cele care au izvoarele în zona de câmpie sunt scurte, au debite foarte
mici iar vara chiar seacă (ex: Mostiştea).
*Vegetaţia: se caracterizează prin ierburi mărunte numite graminee (păiuş, pir, firuţa, colilia, negara,
păpădia, pelinul, ciulinii). Arborii sunt rari şi formează silvostepa. În multe locuri stepa a fost înlocuită
de culturile agricole. Vegetaţia de stepă este cu atât mai înaltă în funcţie de cantitatea de pp căzute.
*Fauna: predomină rozătoarele (cârtiţa, hârciogul, popândăul, dihorul, iepurele, multe specii de
şoareci şi şobolani), păsări (potârnichea, cioara, vrabia, nevăstuica, graurul, cucuveaua, nandu-struţul
sud american) dar şi căţelul de preerie (numai în SUA), guşterul, vipera etc.
*Solurile: cele mai fertile soluri-cernoziomurile, foarte bogate în humus.
 Diferenţieri regionale: stepa din America de Nord se mai numeşte şi preerie, cea din Ungaria-
pustă, în sudul Africii-veld, în Noua Zeelandă-tussock iar cea din America de Sud-pampas. Intervenţia
omului prin arat şi vânătoare a dus la apariţia stepei cultivate sau cerealiere, transformându-le în
grânarele lumii.

2
2. Peisajul mediteranean (subtropical):
 Desfăşurare: în toate statele din jurul Mării Mediterane, dar şi în California, centrul statului
Chile, Rep Africa de Sud şi sudul Australiei.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: subtropicală (mediteraneană), cu temp medii anuale=15-17°C, ierni blânde şi ploioase (500-
1000mm/an) şi veri secetoase.
*Apele: au debite mari iarna, sunt învolburate datorită cantităţilor mari de aluviuni transportate, iar vara
chiar seacă.
*Vegetaţia: fiind cald tot timpul anului, arborii sunt veşnic verzi: stejarul de plută, pinul de Alep,
cedrul, măslinul, lămâiul, portocalul, mandarinul, castanul dulce, platanul. Arbuşti: mirtul, leandrul,
cimbrul, magnolia, laur, rozmarin, levănţica. Frecvente sunt şi tufişurile xerofite cu ţepi-chaparral
(California), garriga şi maquis (în Franţa şi Spania), frigana (în Grecia), scrub (în Australia).
*Fauna: vipera cu corn, specii de scorpioni, şacalul, broasca ţestoasă şi, numai în Australia, cangurul,
câinele dingo (nu latră niciodată!), pasărea paradisului, pasărea kiwi, emu-struţul australian etc.
*Solurile: terra-rossa.
 Diferenţieri regionale: sunt foarte numeroase amenajările urbane şi rurale, portuare, turistice,
agricole şi industriale. Antropizarea a fost şi este puternică, prin tăierile şi defrişările sistematice, încă
din cele mai vechi timpuri, determinând o degradare accentuată a terenurilor. Peisajele bine întreţinute
contrastează cu cele în pârloagă, degradate. Condiţiile climatice au determinat aici apariţia celor mai
vechi culturi şi civilizaţii (greacă, romană, egipteană, feniciană).

3. Peisajul pădurilor de foioase:

 Desfăşurare: în toate regiunile ce se suprapun climei temperate dar la altitudini ce nu depăşesc
500m (toate câmpiile, dealurile şi podişurile joase dintre paralelele de 40 şi 60°lat N şi S). La altitudini
ceva mai mari există un mic etaj de tranziţie-pădurile de amestec.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: temperată, cu pp neregulate dar, care cad tot timpul anului (500-1000mm/an şi temp medii
anuale: ≈10°C). În apropierea ţărmurilor există nuanţe oceanice iar spre interior-continentală.
*Apele: numeroase, repezi şi cu debite mari.
*Vegetaţia: pădurile au frunze căzătoare-specii de stejar, fag (arborele predominant din România),
gorun, frasin, ulm, salcâm, paltin, mesteacăn, cireş, vişin, tei, carpen, arţar. Arbuşti: păducel, porumbar,
alun, soc, caprifoi, mur, corn, sânger, ghindă etc. Caracteristic este covorul de frunze uscate numit
litieră.
*Fauna: mamifere (cerb, căprioară, mistreţ, jder, veveriţă, râs, lup, vulpe etc), păsări (mierlă, pupăză,
ciocănitoare, privighetoare, bufniţă, fazan etc), numeroase insecte şi furnici.
*Solurile: brune de pădure şi argiluvisoluri.
 Diferenţieri regionale: aici s-a născut aşa-zisa „civilizaţie a lemnului”, în prezent se întâlnesc
mari densităţi de populaţie.

4. Pădurile de conifere:
 Desfăşurare: ocupă munţii, dealurile şi podişurile înalte din aceleaşi zone ca şi foioasele,
numai că în emisfera sudică lipseşte cu desăvârşire.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: temp medii anuale scad sub +10°C iar pp depăşesc 1000mm/an.
*Apele: numeroase, repezi şi cu debite bogate.
*Vegetaţia: arbori: molid (predominant în România), brad, pin, zâmbru, zada, tuia, arborele-mamut
(Sequoia: trăieşte 5000 de ani şi are o tulpină cu un diametru impresionant!). Se adaugă tufişurile de
afin, merişor, argenţică, dediţel, bujor de munte etc.
*Fauna: ursul brun, cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte, capra neagră, ierunca, vipera comună,
castorul, vizonul, bizamul etc.
*Solurile: podzoluri şi brune-acide.
 Diferenţieri regionale: predomină satele risipite, cu funcţii silvice, pastorale şi agroturistice.
Casele au o arhitectură specifică fiind construite preponderent din piatră şi lemn.

3
5. Peisajele umede terestre:
 Desfăşurare: pe malul lacurilor, apelor curgătoare sau în zonele de litoral.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: temperată, cu mici influenţe umede, determinate de apele din apropiere. Iernile sunt puţin mai
blânde iar verile ceva mai ploioase.
*Apele: -
*Vegetaţia: stuf, papură, rogoz, trestie, salcie, nuferi, broscariţă (mătasea broaştei).
*Fauna: peşti-păstrăv, lostriţă (în apele de munte), lipan, mreană, clean (în apele de deal şi podiş),
şalău, crap, caras, biban, ştiucă, somn (în apele de câmpie), la care se adaugă peştii migratori-sturionii,
ce trăiesc în mare dar urcă pe fluvii pentru a-şi depune icrele negre (morun, cegă, nisetru, păstrugă).
*Solurile: sunt în curs de formare, neevoluate şi se numesc aluviale.
 Diferenţieri regionale: zonele fiind predispuse la inundaţii, nu există aici aşezări umane. Pânza
freatică fiind aproape de suprafaţă şi umiditatea ridicată, terenurile se pretează numai culturilor de orez.

6. Deşerturile temperate:
 Desfăşurare: în centrul Asiei-Kara Kum, Kâzâl Kum, Takla Makan, Djungaria, Gobi
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: aridă, ierni reci cu temperaturi negative, veri lungi, calde şi uscate, între care sunt intervale
scurte cu pp reduse (sub 100mm/an).
*Apele: sunt puţine, seci în majoritatea timpului. Amudaria şi Sârdaria au cursuri temporare şi se varsă
în lacul Aral.
*Vegetaţia: perioada vegetativă durează 1-2 luni (martie-mai), când se dezvoltă un număr restrâns de
plante xerofite.
*Fauna: specifică zonelor temperate dar cu exemplare puţine.
*Solurile: nisipoase şi sărăturoase.
 Diferenţieri regionale: în peisaj se impun câmpurile de nisip cu dune ce au dimensiuni foarte
mari, mici depresiuni saline, culmi deluroase şi montane cu versanţi dezgoliţi. Acolo unde pânza
freatică este aproape de suprafaţă şi de-a lungul râurilor importante se dezvoltă aşezări şi diverse culturi
agricole. Cele mai importante oraşe se află la contactul deşerturilor cu munţii, unde există numeroase
izvoare.

C. ZONA RECE
1. Peisajul pădurilor de răşinoase subarctice:
 Desfăşurare: în nordul şi centrul Canadei, în Norvegia şi în Siberia.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: iarna se înregistrează frecvent -40°C iar în scurta vară temp nu depăşesc 10°C. În NSiberiei s-a
înregistrat cea mai scăzută valoare înregistrată pe pământ: -78°C în localitatea Oimeakon-Verhoiansk!
Pp sunt reduse şi sunt predominant solide, sub formă de zăpadă.
*Apele: în cea mai mare parte a anului sunt complet îngheţate, paralizând transporturile (fluviile
McKenzie, Nelson, Obi, Enisei, Lena).
*Vegetaţia: păduri de răşinoase (conifere)-brad, molid, pin, larice, zada, tuia ce formează cele mai mari
păduri ale lumii ca suprafaţă-taigaua siberiană şi cea canadiană.
*Fauna: elan, ren, ursul negru şi animale cu blănuri scumpe (zibelina, hermelina, vulpea argintie,
jderul, samurul, )
*Solurile: subţiri, puţin fertile, mai mereu îngheţate (podzoluri). Vara urmează dezgheţul acestora,
transformându-se în mlaştină.
 Diferenţieri regionale: mediul de viaţă este monoton şi aspru, agricultura imposibilă.

4
2. Peisajul de tundră:
 Desfăşurare: la nord de taiga, reprezentând o fâşie îngustă de-a lungul Oc Arctic (Îngheţat).
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: arctică, cu temp medii anuale sub 0°C, verile sunt foarte scurte (1-2 luni) şi răcoroase (rar
temperaturile depăşesc +5°C), ger şi zăpadă puţină.
*Apele: sunt complet îngheţate.
*Vegetaţia: este adaptată frigului (pitică, cu rădăcini extinse în suprafaţă, frunze mici). În scurta vară
vegetează tufişuri de rogoz, muşchi şi licheni iar pâlcurile de pădure sunt foarte rare (sălcii şi mesteceni
pitici).
*Fauna: renul, elanul, lupul de tundră, iepurele de tundră, boul moscat, păsări, insecte, muşte şi ţănţari.
*Solurile: de tundră.
 Diferenţieri regionale: omul a pătruns aici ca vânător, mai rar şi ca pescar, sau crescător de
reni. În prezent există şi unele staţiuni de cercetare, strategice, de exploatare a petrolului (Alaska),
aeroporturi de escală etc.

3. Peisajul polar (arctic):

 Desfăşurare: calota glaciară de la Polul Sud şi pe o mare parte din insula Groenlanda.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: foarte aspră-pp sunt numai sub formă de zăpadă iar vânturi sunt foarte puternice. Nu există
plafon de nori deoarece lipseşte şi procesul de evaporare. Minima absolută (iulie 1958): -92°C!!
*Apele: nu se pune problema existenţei apelor subterane şi nici a celor de suprafaţă. În jurul calotelor
glaciare se formează, deasupra oceanelor apropiate, o crustă de gheaţă de aproape 5m grosime numită
banchiză.
*Vegetaţia: foarte rară, sub formă de plancton (alge verzi, brune, roşii ce înconjoară calotele glaciare).
*Fauna: ursul polar, foca, pinguinul, balena albastră (cel mai mare mamifer terestru), morsa, delfinul
alb, vulpea polară, lupul polar, iepurele polar.
*Solurile: !?
 Diferenţieri regionale: calota glaciară antarctică are peste 12 mil. km² şi grosimi ce depăşesc şi
5000m!! Fâşiile de litoral formează adevărate „oaze” unde temperaturile sunt şi cu 20°C mai mari decât
regiunile înconjurătoare.

D. PEISAJE AZONALE
1. Peisajul alpin:
 Desfăşurare: pe munţii înalţi-la peste 5000m în zonele calde, peste 2000m în zonele temperate
şi la peste 1000m în apropierea cercurilor polare.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: foarte rece, cu zăpezi ce nu se topesc niciodată, vânturi puternice, pp solide, temp medii sub
0°C, veri scurte şi foarte răcoroase.
*Apele: aici există izvoarele de unde se alimentează majoritatea râurilor Terrei. Pârâirile sunt dese,
scurte, cu debite bogate şi permanente.
*Vegetaţie: muşchi, licheni, ienupăr, jneapăn, floarea de colţ, garofiţa alpină.
*Fauna: marmota, ţapul, salamandra, uliul, vulturul pleşuv, condorul şi, numai în Himalaya şi Pamir-
iakul.
*Solurile: nefertile, nu pot căpăta orizonturi mai groase din cauza pantelor abrupte. În multe locuri
lipsesc cu desăvârşire.
 Diferenţieri regionale: cu mulţi ani în urmă munţii au fost suprapopulaţi, oferind condiţii exce-
lente de apărare şi adăpost. De aici oamenii migrau periodic, paşnic sau ca năvălitori, către regiunile
mai joase. Defrişările au declanşat prăbuşiri, alunecări de teren şi fenomene de torenţialitate.

2. Mediile acvatice:
*mediul bentic: cuprinde mediul de viaţă de pe fundul mărilor şi oceanelor.
*mediul pelagic: aparţine apei libere din largul mărilor şi oceanelor ce formează planctonul, ce se
compune din fitoplancton (alge) şi zooplanctoni (peşti, meduze, crustacei, scoici etc).

5
 II.
PEISAJELE ANTROPICE aici învățați toată pagina!!

Urme ale acţiunii omului asupra naturii sunt vizibile peste tot în lume şi depind, de cele mai multe
ori, de relief, climă, vegetaţie, cauze istorice sau socio-economice.
1. Relieful antropic:
*haldele de steril: foarte răspândite în regiunile unde s-au exploatat şi se exploatează unele bogăţii
minerale fiind formate din acumulări de reziduuri, deşeuri, zgură, cenuşă, gunoaie având forma unor
movile de pot depăşi şi 5m înălţime.
*rambleele: construite pentru drumuri şi căi ferate şi pentru a micşora înclinarea unor pante sau pentru
a aduce la acelaşi nivel unele suprafeţe.
*debleele: opusul rambleelor.
*digurile: construite în luncile râurilor, pentru canalizarea apei pe anumite direcţii sau pentru a feri
unele terenuri de inundaţii.
*barajele: construite pentru producerea de energie electrică (hidrocentrale), pentru prevenirea
inundaţiilor sau alunecărilor de teren, alimentare cu apă, irigaţii, transport, pescuit etc.
*gropile: rezultate după extracţia în carieră a unor roci sau din prăbuşirea unor mine sau peşteri.
*polderele: sunt singurele suprafeţe de uscat situate sub nivelul mării. Sunt preponderente în Olanda
(ţara polderelor-peste 50%!) şi, mai puţin, în Germania. Au rezultat în urma construirii de diguri în
largul platformei continentale a Mării Nordului şi scoaterea apei din spatele acestora.

2. Oraşele:
 Desfăşurare: în majoritatea regiunilor mai puţin în junglă, în pădurile de mangrove, zonele
alpine şi polare, în taiga. Densităţi foarte mari de oraşe există în regiunile temperate, tropicale şi
mediteraneene, în câmpii, lunci, pe terase, pe malul apelor, în regiunile litorale, în depresiuni, la
contactul dintre câmpii şi regiunile înalte.
 Caracteristicile factorilor de mediu:
*Clima: este specifică regiunilor în care sunt situate. Praful care pluteşte în aer, gazele de eşapament,
fumul emanat din întreprinderi şi locuinţe determină un topoclimat specific, cu o medie a
temperaturilor cu 1-2°C mai mari decât în regiunile din jur!
*Apele: suferă modificări de cursuri, îndiguiri şi adânciri ale albiei şi acumulează reziduuri din
gospodării, deşeuri industriale, numeroase chimicale şi alte substanţe nocive ce duc la o poluare intensă
a apelor şi la distrugerea faunei piscicole.
*Vegetaţia: suportă acelaşi mediu nociv, cu excese termice şi noxe atmosferice şi este formată din
specii ornamentale, exotice, aduse din alte locuri. Arborii sunt geometrizaţi prin tăiere, îşi pierd des
frunzele şi se usucă. Spaţiile verzi sunt, în general, reduse ca suprafaţă.
*Fauna: ocoleşte aglomeraţiile urbane. În schimb, se înmulţesc foarte mult şi foarte repede insectele,
şoarecii şi şobolanii.
*Solurile: ocupă suprafeţe mici.
 Diferenţieri regionale:
Toate oraşele prezintă un relief modificat în totalitate, inclusiv subsolul datorită reţelelor de
conducte cu apă, de gaze, a sistemelor de canalizare, de evacuare, tunele de metrou, pasaje subterane,
parcări, buncăre etc. Deasupra marilor oraşe pluteşte aproape în permanenţă o atmosferă cenuşie, care
se observă de la mari distanţe şi, pe care nici vântul, nici ploaia, nu reuşesc să o risipească decât pentru
foarte puţin timp.