ZONA CALDĂ

→ sunt acele fâșii ale suprafeței terestre care au o

anumită omogenitate a celor trei elemente:
climă, vegetație, soluri

→ nu se suprapun integral nici zonelor de climă, nici

celor de vegetație sau soluri, fiind o generalizare a
unor aspecte comune
1. Zona forestieră ecuatorială
☼ pădurea ecuatorială
2. Zona tropicală umedă cu
două anotimpuri
☼ pădurile musonice
☼ pădurile-galerii
☼ savanele
3. Zona tropicală uscată
(deșerturi și semideșerturi
calde)
4. Zona subtropicală
☼ pădurea mediteraneană
☼ maquis, garriga
5. Zona temperat oceanică
☼ pădurea de foioase
6. Zona temperat continentală
☼ silvostepa
☼ stepa
☼ semideșerturi și deșerturi
reci
7. Zona forestieră rece
☼ taigaua
8. Zona subpolară
☼ tundra
9. Zona ghețarilor continentali
-climat ecuatorial -plante epifite (orhidee, ferigi)
-precipitații abundente: 1500- -în regiunile litorale se
2000 mm formează pădurile de
-temperaturi constant ridicate: mangrove
25-27°C -zeci de mii de specii de insecte
-vegetație luxuriantă, mare -numeroase păsări, reptile,
varietate de specii → peste maimuțe: gorilă, cimpanzeu,
1000 pe kmp pavian, babuin – Africa,
-dispunere etajată, 2-3 straturi urangutan, gibon – Asia de
(arbori de 50-70 m înălțime) SE
-număr mare de liane (90% din -animale carnivore (ca în
speciile de pe Glob) savană)
-mii de specii sunt distruse ca
urmare a defrișării pădurilor
ecuatoriale
ARBORELE DE CHININĂ MAHONUL (ACAJU)
 PLANTĂ NAȚIONALĂ A
SPECIE PE CALE DE DISPARIȚIE
INDONEZIEI – DIN 1990
-în I. Sumatra
-plantă parazită lipsită
de frunze și clorofilă
-nu are tulpină,
înflorește o singură
dată pe an
-floarea poate ajunge la
diametrul de 1 m și
7 kg greutate
-miros de carne
putrezită
-localizate în arealele de manifestare a musonilor din E
și NE Indiei și Peninsula Indochina
-două sezoane distincte
-arborii își pierd frunzele în anotimpul secetos →
musonul de iarnă sau asiatic
-arbori valoroși pentru industria mobilei: santal, teck
-hățișuri dese de bambus
-maimuțe, tigrul, pantera, elefantul, ursul panda,
cobra etc.
-ierburi înalte și pâlcuri de arbori
-între 5° și 15° lat. N și S (Africa,
America de Sud, N și E
Australiei)
-două sezoane distincte: o vară
umedă, călduroasă (calmele
ecuatoriale), o iarnă uscată
(alizeele)
-baobabul, palmierul de savană,
acaccia, graminee xerofite
(iarba elefanților)
-campo-cerrado și caatinga
(tufișuri spinoase xerofite) în
Brazilia
-llanos în Venezuela
-pădurile-galerii, acestea folosesc
umiditatea solului din lunci și
au specii comune cu cele
ecuatoriale
-ierbivore: antilopa, gazela, bivolul,
girafa, zebra
-carnivore: leul, tigrul, ghepardul,
pantera
-în apele râurilor mari: crocodilul
-lângă ape: rinocerul, hipopotamul
-cangurul → Australia
-păsări mari, alergătoare → struțul
în Africa, nandu în America,
emu în Australia
-evaporație puternică -partea central-vestică a AUSTRALIEI
-deficit de precipitații -Podișul Mexican, Mojave-Sonora →
-în arii tropicale caracterizate prin mișcări AMERICA DE NORD
descendente ale aerului -Atacama → AMERICA DE SUD
-presiuni mari -și în afara regiunilor tropicale, până la
-vânturile alizee → bat regulat spre zona aproape 50° lat. N, există
ecuatorială deșerturi: Gobi, Kara-Kum, Kâzâl-
-pot fi: hiperaride (<50 mm/an), aride Kum, Takla-Makan (Asia),
(50-150 mm/an), semideșerturi Marele Bazin (America de Nord)
(150-250 mm/an) -unele plante ierboase sunt efemere
-deșerturi pe Glob: (tot ciclul vegetativ la ploi), altele
● Sahara, Kalahari → AFRICA – cactușii – acumulează apă
● Pen. Arabia, Iran, Pakistan, Thar → ASIA -ierburi xerofite sau halofile, rezistă pe
soluri uscate, bogate în săruri