Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mediteraneană
Ștefan Ioana Corina
Caracteristici
-Este cunoscută și ca zona subtropicală.
-Se află între 30°-40° latitudine nordică și sudică.
-Cuprinde: teritoriile din jurul Mării Mediterane, California, centrul
statului Chile, Australia de sud și vest și sud-vestul Africii de Sud.
Caracteristici climatice
Se remarcă prin două sezoane distincte:
-vara caldă și uscată(4-6 luni): -domină masele de aer tropicale calde și
uscate => temperaturi ridicate (medii lunare de 20°C-25°C).
-uscăciune datorată precipitațiilor scăzute
TRAMONTANUL – rece
– din nord
– își mărește viteza în sud-vestul masivului central francez și în
Pirinei
– atunci când bate, cerul are de obicei o culoare albastră intensă
– asemănător cu Mistralul
Vegetație
Cu peste 20.000 de specii, flora regiunii mediteraneene este
cea mai bogată din Europa. Vegetația este constituită din
plante caracteristice adaptate la acest climat particular, plante
cu frunze persistente, adesea răsucite sau asemănătoare cu
acele, tufe spinoase și arbori cu frunze căzătoare. Din cauza
pășunatului excesiv, a dezvoltării urbane, a turismului și a
incendiilor foarte frecvente, pădurile mediteraneene au fost în
mare parte distruse. A rezultat maquis-ul. Dacă maquis-ul
continuă să fie supraexploatat, el lasă loc unei păduri și mai
pitice numită gariga.
Maquis
-format din tufărișuri xerofile sempervirescente (veșnic verzi) dense, greu de
străbătut, cu înălțimea de 6—11m.
- Apare în primul rând pe pantele inferioare ale munților care se învecinează cu Marea
Mediterană
- Cresc pe substrat silicios
- Mulți dintre arbuști sunt aromați, cum ar fi menta, laurii și mirturii. Măslinii,
smochinii și alți copaci mici sunt împrăștiați în toată zona.
- constituit din specii pitice de stejar, specii de Cistus, Paliurus, Helianthemum etc.
Dafinul (Laurus nobilis)
Trandafirul sălbatic (Cistus incantus)
Mirtul (Myrtus communis) Măslinul (Olea europaea)
Gariga
-se dezvoltă pe roci calcaroase
-înăltimea plantelor poate ajunge la 2-3m.
-formată din tufe și arbuști ca cimișirul (Buxus sempervirens), rosmarinul (Rosmarinus
officinalis), cimbrul (Thymus spp.), levănțica (Lavandula spp.) și plante cu bulbi (Allium
spp., Scilla spp.)
Rosmarin (Rosmarinus oficinalis) Arpagic (Allium schoenoprasum)
Pădurile mediteraneene
-nu sunt localizate exclusiv în jurul Mării Mediterane, ele se gasesc si pe alte continente.
-urcă în altitudine până la 1500 m.
-arborii nu depășesc 20 m.
-Aceste formațiuni vegetale pot fi angiosperme, gimnosperme sau păduri mixte. În
primul caz sunt pădurile din stejar(Quercus spp.), în timp ce un reprezentant al
pădurilor gimnosperme este cedrul de Liban(Cedrus libani). Pădurile mediteraneene
mixte sunt cele cu specii de stejar-angiospermă și specii de pin(Pinus)-gimnospermă.
-Alte specii prezente sunt leguminoasele precum roșcovul(Ceratonia siliqua) și
anacardiaceae, cum ar fi fisticul(Pistacia vera) și masticul(Pistacia lentiscus).
Cedrul de Liban (Cedrus libanis) Roșcovul (Ceratonia siliqua)
Fisticul (Pistacia vera) Masticul (Pistacia lentiscus)
Adaptări ale plantelor
Deficitul de umiditate a facut ca unele plante să capete anumite adaptări datorită
cărora pot rezista la secetă un timp oarecare. Astfel:
o unele au devenit suculente, adică înmagazinează în tulpini și frunze o mare
cantitate de apă, în perioadele ploioase, pe care o consumă apoi în perioadele de
secetă.
o își micșorează transpirația prin: -reducerea sau dispariția frunzelor
-transformarea frunzelor în solzi sau spini
-acoperirea corpului lor cu peri deși
-îngroșarea și cerificarea epidermei
-orientarea verticală a frunzelor
o plantele cu bulbi și rizomi sunt, de asemenea, adaptate la un regim cu precipitații
scăzute
Fauna
Fauna în zona mediteraneană este compusă din:
-broasca țestoasă
-vipera cu corn
-numeroase insecte
-magotul (singura specie de maimuță dn Europa)
-scorpionul
-șacalul
-lupi
-urși
-caprele sălbatice
-jderi
-râs iberic
-mistreț
Magot (Macaca sylvanus) Jder de copac (Martes martes)
Râs iberic (Lynx pardinus) Șacal (Canis aureus)
Scorpion (Euscorpius flavicaudis) Vipera cu corn (Vipera ammodytes)
Adaptări ale animalelor
Estivarea- Animalele care estivează încearcă să se ferească de
temperaturile ridicate ascunzându-se în sol, sub pietre sau sub
frunze și își încetează hrănirea. Dacă animalele nu s-ar fi adaptat
prin estivare la temperaturile ridicate ele ar fi fost expuse morții
prin deshidratare sau supraîncălzire. Starea de estivare este
întâlnită la protozoare, crustacee inferioare, insecte, pești,
broaște țestoase deșertice și larve de libelule.