Clima

mediteraneană
Virvaroi Stefan
clasa a IX-a E
 Clima
mediteraneană
Clima mediteraneană sau clima subtropicală este un tip de
climă similar cu clima bazinului Mării Mediterane. În afara
regiunilor din zona Mediteranei, acest tip de climă
predomină în unele zone din vestul Americii de Nord, vestul
și sudul Australiei și în vestul Africii de Sud, precum și în
centrul statului sud-american Chile.
Clima mediteraneană se caracterizează prin veri
calde și uscate și ierni blânde și umede, vara
precipitații puține, iarna mai puține precipitații față de
climatul temperat-oceanic, vânturile care bat se
numesc: mistral, sirocco și bora; vegetație
mediteraneană, veșnic verde, formată din citrice,
arbori scunzi (stejarul veșnic verde, stejarul de plută,
pinul de Alep, pinul maritim etc.)
 Se disting patru tipuri de climat mediteranean,
care sunt:
Tipic
emperatura medie este peste
18ºC, iarna este umedă și
ploioasă, iar verile sunt foarte
uscate și fierbinți (poate atinge 38
° C în caniculă).
Mediteranean cu influență
oceanică
n această zonă, verile sunt mai
moale (30ºC sau mai puțin) și
uscat decât în ​mediteraneanul
tipic, iar iernile sunt mai ploioase.
Continentalizat
Apare în zone îndepărtate de
coastă, deoarece există un grad
mai mic de umiditate.
Amplitudinile termice sunt mai
pronunțate.
Uscat
Se caracterizează prin
temperaturi medii mai mari de
20ºC, putând depăși 45 ° C în
timpul unui val de căldură.
Precipitațiile sunt foarte mici,
oscilând între 200 și 400mm.
Viața în Climatul
mediteranean

Mătură în floare Floră Faună

In locurile în care apare Olea, Protea, Pinus, lup, râs, arici, broască,
climatul mediteranean, Araucaria, Podocarpus, șopârlă, broască
viața nu este ușoară. Atât Tamarix, Ceratonia. țestoasă mediteraneană,
plantele, cât și animalele vultur imperial.
trebuie să poată rezista
temperaturilor ridicate de
vară, precum și lipsei de
precipitații.
 Flora si fauna
● Vegetatia este formata din arbori vesnic verzi, xerofiti, cum sunt stejarul de pluta, stejarul
vesnic verde, pinul de Alep, cedrul de Liban, maslinul salbatic. Dupa sezonul de seceta
plantele isi reiau activitatea de fotosinteza. Paduriile cuprind:Stejarul verde, Stejarul de
pluta, Stejarul de Carmaz, Fisticul, Pinul de Alp, Pinul Maritime, Cedrul de Liban. Cea mai
mare parte a padurilor mediteraneene a fost distrusa, locul lor fiind luat de tufisuri dese
numite in sudul Europei maquis si garriga, iar in California, chaparral. Focul este un lucru
obisnuit prin partile cu paduri mediteraneene.Tufisurile isi formeaza crengute cu muguri
dupa foc, astfel ele pot sa se regenereza mai repede dacat alte plante.
● Multe specii aflate in aceasta zona cu paduri sunt rezistente la foc,exemplu fiind stejarul
de pluta.Altele sunt dependente de foc deoarece isi imprastie semintele sau germineaza
doar dupa in incendiu. Raurile sunt scurte, au pante mari si o scurgere puternica
influentata de modul de manifestare a precipitatiilor; se inregistreaza debite importante in
sezonul ploios, cand sunt transportate torential cantitati insemnate de aluviuni, si debite
mici in cel cald, cand multe dintre ele seaca. 
● Din cauza defrișării aici s-au format diferite vegetații ca maquis și gariga formate din
arbuști mici și tufe ce secretă substanțe aromate, plante mirositoare și stejari pitici.
Animalele caracteristice sunt: șacalul, scorpionul, broasca țestoasă și magotul.
 Relieful
În țările mediteraneene domină relieful
înalt format din munți tineri ca: Pirineii,
Alpii, Apeninii, Munții Pindului, Munții
Carpați. Solurile specifice sunt solurile
calcaroase, solurile galbene și roșii
(terra rossa). Este o regiune care are
încă vulcani activi (Etna, Vezuviu).
Cutremurele sunt dese. Populația este
adunată lângă râuri și fluvii din cauza
secetei. Cele mai importante resurse
naturale sunt: fier, cupru, plumb,
uraniu, mercur, zinc, bauxită, crom,
cărbunii superiori, etc.