Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea Geolgrafia Mediului

Biodiversitatea pădurilor
tropicale umede

Profesor : Aniței Liliana

Student: Ciaușu Adelina- Georgeta

1
 Cuprins

I. Introducere (motivația alegerii temei)

II. Capitolul 1 (scurta caracterizare fizico-geografică a regiunii)

1a. Localizare geografică
1b. Scurta caracterizare geologica

1c. Relieful regiunii

1d. Climatul regiunii
1e. Hidrografia regiunii
1f. Solurile

III. Capitolul 2 - Caracterizarea biodiversității floristice a regiunii

IV. Capitolul 3 - Caracterizarea biodiversității faunistice a regiunii

V. Capitolul 4 - Importantă științifică, economică și istorică a regiunii

VI. Capitolul 5 - Bibliografie

2
I.Introducere (motivația alegerii temei)

Biogeografia este știința care studiază răspândirea geografică a viețuitoarelor și a

complexelor lor biocenoze la suprafața globului terestru ca parte integrantă a învelișului geografic,
analizând totodată cauzele istorice(genetice) și ecologice ale acestei răspândiri.

Motivul pentru care am ales să studiez individual și să prezint tema ”Biodiversitatea pădurilor
tropical umede „ este aceea că în subiectul acestei teme întâlnim particularități distincte în raport
cu regiunile din jur, ridicăm probleme de specialitate interesante și ne informăm în legătură cu
transformările continue ce au loc în aceste zone.

II. Capitolul 1(scurta caracterizare fizico-geografică a regiunii)

Pădurea tropicală umedă ( pădure pluvială, pădure pluviatilă, pădure umbrofilă tropicală, pădure
ecuatorială) este un tip de pădure situată în regiunile cu climat ecuatorial și cu un înalt grad de
umiditate. Pădurile tropicale se află în Africa, Asia, Australia şi America Centrală şi de Sud. Cea
mai mare pădure tropicală din lume este Jungla Amazoniană.

Pădurea tropicală este o pădure caracterizată de vegetație bogată, temperaturi relativ ridicate și
precipitații pe tot parcursul anului. Chiar dacă se întind pe mai puțin de 7% din suptafața Terrei,
pădurile tropicale reprezintă cele mai diversificate ecosisteme biologice. Un hectar de pădure
tropical poate conține peste 600 de specii de copaci. Chiar mai impresionant este numărul și
diversitatea speciilor de animale care numesc pădurea tropicală, casa lor.

1a. Localizare geografică

Un termen des folosit pentru acest biom este junglă; acesta într-o acceptiune mai restrânsă se referă
la padurile umede din zonele tropicală și subtropicale, iar într-un sens și mai larg cuprinde pădurile
cu frunze late și verzi tot timpul din zonele calde și temperate.

Pădurile tropicale umede (PLUVISILVAE) sunt localizate într-o bandă în jurul Pamantului între
Tropicul Capricornului (23˚ lat. S) și Tropicul Racului (23˚lat.N). De menționat faptul că repartiția
teritorială a pădurilor tropicale umede nu corespunde cu repartiția climatului ecuatorial. Este
adevărat că pădurea tropicală umedă se extinde între cele doua tropice dar numai în arealele în care
umiditatea este suficientă pentru a se dezvolta.

3
 Acest tip de pădure îl întalnim bine reprezentat în America de Sud-Amazonia (bazinul
fluviului Amazon) unde este cunoscută sub denumirea de selvas,hylaeas sau bosanes.În Africa
acest tip de pădure ocupă suprafețe destul de mari în bazinul fluviului Zair,Coasta Guineii,coastele
Mozambicului ,în sudul Dahomeyului și Nigeriei.În Asia pădurea tropicală umedă ocupă coastele
sudice ale Pen.Indochina,Pen. Malaca,insulele Sonde, Sumatra, Jawa, Kalimantan, Moluce,
Celebes.De asemenea acest tip de pădure este prezent în insula Noua Guinee și pe coastele nordice
ale Australiei.Pe suprafețe mai mici această pădure o întalnim în Gații de vest și în sud-vestul
statului Shri-Lanka.

Pădurile tropicale umede,ocupau aproape 55% ,din suprafa a totală a pădurilor pe glob în anul
1986 și reprezentau pentru fitogeografi un teritoriu megaterm,cu ploi de vară, unde factorul
limitant pentru vegetaţie este umiditatea. Dupa Emberger,acestui caracter i se poate adăuga şi un
fotoperiodism, mai mult sau mai puţin constant, în timpului anului.

Von Wissmann definește lumea tropicală prin absența totală a gerurilor,în timp ce Gourou
preconizeaza delimitarea lumii tropicale prin izoterma de 18˚ a lunii mai reci și prin izohieta de
750mm.

Figura 1: Întinderea pădurilor tropicale umede pe Glob;

Sursa: https://www.google.com/.wikiwand.com

4
Africa tropicală umedă

Zona tropicală umedă a Africii este limitată de izoterma de minimum 18˚C şi de izohieta de
minimum 750 mm anual; aceste condiţii se găsesc între paralelele de 15˚lat. Nordică si 33 ˚lat.

Pădurile tropicale umede din Asia

Sunt răspândite pe ţărmul vestic al Indiei, insula Sri Lanka, Bangladesh, o parte din Peninsula
Indochina şi sudul insulei Hainan.

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Datorită poziţiei sale geografice între Oceanul Pacific, Oceanul Indian si Marea Chinei de Sud, ca
şi a dimensiunilor apreciabile, marile insule, arhipelagurile si grupurile de insule sunt separate
între ele de mai multe mări interioare: Celebes, Java, Flores, Banda, Ceram și Maluku .

Pădurile tropicale umede din Australia

Australia este a cincea ţară din lume ca mărime și cel mai mic continent . Este , de asemenea , cea
mai joasă şi mai plată întindere de uscat şi continentul cel mai secetos . Acest tip de pădure,
tropical-umedă, se întânește pe coastele nordice ale Australie.

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Pădurea este situată în partea de nord a Americii de Sud, și se întinde pe teritoriul a 9

țări: Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Guyana, Surinam și Guyana
Franceză, având o suprafață de 5,5 milioane de kilometri pătrați. Amazonia constituie peste
jumătate de păduri tropicale rămase pe Pământ și reprezintă cel mai bogat ecosistem al lumii.

1b. Scurta caracterizare geologica

Climatul permanent umed, oferă condiţii pentru dezvoltarea pădurilor umede,a existat , de la
jumătatea perioadei Carbonifer(aprox. 300mil. Ani), cu extinderi si restrangeri în timpul
diferitelor perioade geologice. Din timpul Triasicului (de la 225 la 190mil.ani în urma), zona
ecuatorială a rămas o regiune cu temperaturi înalte și precipitații bogate și constante. Studiile
sugerează că perioada glaciară din timpul Pleistocenului (aprox.1 mil. ani) a rezultat în urma
scăderii temperaturilor și creșterii uscăciunii.

5
Africa tropicală umedă

Continentul african este format în principal din cinci zone de craton-Kaapvaal precambrian vechi,
Zimbabwe, Tanzania, Congo și Africa de Vest care au fost formate în aproximativ 3,6 și 2 miliarde
de ani în urmă, tectonic stabile din acel moment; aceste zone de craton sunt delimitate de centuri
mai mici, formate acum între 2 miliarde și 300 de milioane de ani. Toate aceste roci au fost îndoite
și metamorfozate (adică, ele au fost modificate în compoziția și structura prin căldură și
presiune). Aflorimentele de rocă precambriane apar pe aproximativ 57% din suprafața
continentului , în timp ce restul suprafeței este formată din sedimente tinere in mare parte
nedeformată și roci vulcanice.

Pădurile tropicale umede din Asia

Actuala înfăţişare a reliefului, dată de predominanţa lanţurilor munoase şi a platourilor, este

rezultatul unei prelungi şi intense activităţi geologice. Geologic Asia este cel mai tânăr continent,
fiind constituit din structuri geologice formate în etape succesive, de la cele precambriene (cele
mai vechi) la cele terţiare şi cuaternare. Un rol deosebit în evoluţie l-a avut coliziunea plăcilor
tectonice. Cea mai dramatică dintre acestea a fost coliziunea plăcii indiene cu marginea sudică a
continentului, acum circa 50 mil. ani, care a înălţat Himalaya şi Platoul Tibet.

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Indonezia are un relief predominant muntos, cu circa 400 vulcani, dintre care 180 sunt activi.
Globul terestru are mai multe straturi. Astfel în centru se găsesc cele mai grele elemente care, prin
procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate , fapt ce determină topirea
rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând să
străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare , fiind
numite roci metamorfice.

Pădurile tropicale umede din Australia

Australia este situată pe o placă tectonică unică, cea ce face ca să nu existe fenomene de
vulcanism, cutremurele sunt foarte rare, având o intensitate mică.

6
Pădurile tropicale umede din America de Sud

Structura geologică din America de Sud este format din două părți disimetrice. În mare parte , în
porțiunea de est se găsesc un număr de scuturi stabile care formează regiunile montane, separate
prin bazine mari (inclusiv bazinul Amazon). Porțiunea de vest este ocupată aproape în întregime
de Munții Anzi. Bazinele la est de Anzi și între zonele muntoase din est au fost umplute cu cantități
mari de sedimente spălate de râurile mari ale continentului și a afluenților acestora.

1c. Relieful regiunii

Africa tropicală umedă

Africa întreagă ocupă 22% din suprafaţa uscatului, este un continent foarte vast cu un relief până
la 5895m altitudine (Vf. Kilimanjaro) din care cca. 70% inclusiv Sahara este format din platouri
sub 1000m altitudine sau câmpii depresionare (Ciad, Niger, Congo, Orange).În estul şi sudul
Africii relieful este predominant montan (între 1000-2000m altitudine) cu excepţia marginilor
litorale, unde coboară lent.Din totalul suprafeţei , 39% este deşert, 37% este acoperit cu
savane,preerii si stepe, 18% cu păduri şi doar 6% este teren cultivat.

Figura 2 : Harta reliefului din Africa

Sursa: www.materialedidactice.ro

7
Pădurile tropicale umede din Asia

Asia este continentul cu cele mai întinse și mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei. Pe
continentul asiatic se evidențiază o treaptă montană situată la altitudini mai mari de 3000 m.
Aceasta cuprinde munți foarte înalți,precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun , și un podiș
mai înalt (Podișul Tibet , situat la 5000 m). Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari
altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din Munții Himalaya și vârful Chogori
(8610 m). Deșerturile sunt mai rare, dintre care cel mai mare este Deșertul Gobi. În Asia se
întind câmpii, precum cea a Gangelui, Indusului, Chinei de Est, și tundre, precum tundra
Siberiei.

Figura 3: Harta reliefului din Asia

Sursa: www.materialedidactice.ro

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Majoritatea insulelor s-au format prin mişcările tectonice acum mii de anii (cea mai
reprezentativă insula fiind Kalimantan). Tot din această cauză predomină relieful muntos
(înălţimea maximă în vârful Kinabalu din Kalimantan – 4101 m ) şi mai ales lanţurile de vulcani

8
stinşi sau activi ( în întregul arhipelag sunt 54 de vulcani printre care Tambora în insula
Sumbawa; Bromo, Semeru, Merapi în Java; Dempo, Manidjan, Merapi în Sumatera; Krakatau ce
formează insula omonimă), apoi relieful de platouri pe când câmpiile au o pondere redusă ,
dispuse în general pe ţămuri. În aceste condiţii de relief şi de climă, padurea ecuatoriala “urcă”
pe munţi pâna la 1000 – 1500 m altitudine, iar de aici mai sus, pâna la 3200 – 3500 m, se întinde
pădurea tropicală de munte alcatuită din stejar veşnic verde. În insulele mari se întâlnesc alături
de acestea şi pădurea musonică, iar pe suprafeţe restrânse vegetaţie de savană.

Figura 4 : Harta reliefului Indoneziei

Sursa: www.wikiwand.com

Pădurile tropicale umede din Australia

Continentului îi lipsesc în mod evident formele de relief: în sensul că nu există râuri mari , iar
munţii sunt josi . Cel mai înalt vârf australian, Vârful Koscinsko din Alpii Australieni cu o
înalţime de numai 2.228 m, mai puţin de jumătate din înalţimea Mont Blanc-ului. În Australia
activitatea vulcanică a încetat doar în ultimele milioane de ani şi există multă activitate seismică
în Platoul Vestic precum și Estic. Pădurile tropicale umede din Australia ocupă ţărmurile estice
ale continentului şi teritorii restrânse din cele nordice. Datorită numeroaselor paleoendemisme pe
care le conservă au un caracter şi o fizionomie cu totul aparte: arbori ce ating 165m înălţime
(Eucalyptus amygdalina) se ridică peste ferigi arborescente (Cyathea, Alsophila).

9
 Figura 5 : Harta reliefului Australiei

Sursa:https://haarkleurenfotos.blogspot.com/2019/06/harta-australiei.html

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Relieful este variat, cu munți, podișuri, dealuri și câmpii. Este dispus sub forma unor fâșii
aproximativ paralele, cu munți în Vest, podișuri în Est și câmpii în Centru. Principala ramură
muntoasă a Americii de Sud o constituie Munții Anzi. Altitudinea maximă se află în vârful
Aconcagua(6960m).

Figura 6: Harta reliefului din America de Sud

Sursa: www.descoperilumea.ro

10
1d. Climatul regiunii

Africa tropicală umedă

Climatul acestui areal este caracterizat de temperaturi medii anuale de peste 25˚C şi precipitaţii
de peste 1500mm distribuite uniform pe parcursul unui an, cu cel mult 40 de zile fără ploi.

Pădurile tropicale umede din Asia

Desi termenul de musonic este aplicat la toate climatele estice si sudice ale Asiei ,adevaratul
termen de musonic este caracteristic numai părtii de subcontinent Indian si Burma, in aceste zone
precipitatiile anuale depasesc 2000mm anual.

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Temperaturile medii anuale, frecvent peste 26 grade C, indică prezenţa unui climat ecuatorial pe
tot arealul arhipelagului. Precipitaţiile bogate (1500 – 3500 mm/an) caracteristice acestui climat
ca si alizeele de NE, alimenteaza o bogata reţea hidrografică, precum şi întinsele mlaştini din
Sumatera.

Pădurile tropicale umede din Australia

Climatul umed este prezent în general în regiunile de coastă estice şi Insula Tasmania. Coasta
nord-vestica tropicala are ierni secetoase si veri umede : aici ploile sunt tropicale si exista
conditii musonice.

Pădurile tropicale umede din America de Sud

În Nordul continentului se întâlnește un climat intertropical cu temperaturi ridicate vara și ploi

iarna,un climat montan, dar și un climat ecuatorial. Pe măsură ce ne îndepartăm de nordul
continentului, întâlnim mai multe tipuri de clima. În centrul Americii de Sud se găseste un climat
intertropical, ecuatorial, montan dar și un climat al deșerturilor tropicale. În sudul continentului
se întâlnesc climate subtropicale,temperat- oceanice și montane.

11
1e. Hidrografia regiunii (harta rețelei hidrografice)

Africa tropicală umedă

Hidrografia Africii este reprezentată de fluvii şi lacuri mari dar şi de întinse zone endoreice. Cele
mai importante fluvii sunt: Nilul –cel mai lung fluviu al lumii, Zair, Niger, Orange, Senegal. Pe
lângă acestea se pot enumera si lacurile tectonice ale căror apă este dulce excepţie făcând lacul
Ciad situat în zona semiaridă care este de o adâncime redusă dar apa sa este sărată.

Figura 7: Nilul

Sursa: https://adevarul.ro/locale/zalau/In-cautarea-izvoarelor-nilului-exploratorul-caruia-
atribuita-marea-descoperire-1_58d8232e5ab6550cb8b39f7c/index.html

Pădurile tropicale umede din Asia

Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă spre cele trei
oceane învecinate, dar și spre Marea Mediterană și Marea Neagră. Spre Oceanul Arctic se
îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102 km) iș Lena (4400 km). Înspre
Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440 km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300
km),Xijiang (1800 km), fluviul Roșu (1140 km), Mekongul (4220 km) și Menamul (1200 km).
În Oceanul Indian se varsă Salweenul(3200 km), Gangele (2700 km) și Indusul (3180 km). În
Golful Arabo-Persic se varsă Tigrul (1850 km) și Eufratul (2800 km).

12
 Figura 8 : Harta hidrografică a Asiei

Sursă:https://www.google.com/url?sa=i&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjpr5GqgZ_mAh
XEZlAKHXONCgsQjB16BAgBEAM&url=http%3A%2F%2Fcerceteaza.blogspot.com%2F2011%2F04%2Fcontin
ente-asia.html&psig=AOvVaw1sCrr_gCjoDHvOaeIyBUjB&ust=1575652544866292

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Datorită climei tropicale și a geografiei, populația indoneziana și-a format habitatul în jurul
apelor. Indonezia nu are fluvii, dar are unele râuri importante ca Mahakam în estul
Kalimantanului și Martapura și Barito în sudul aceleiași insule.Cele mai importante râuri din
Sumatra sunt Asahan, Hari și Musi.

Figura 9: Hidrografia Indoneziei

Sursa: www.wikipwdia.com

13
Pădurile tropicale umede din Australia

O altă caracteristică geografică importantă a Australiei este marea din dreptul coastei tropicale a
Queensland-ului . Marea Bariera de Corali , cel mai mare recif coralier din lume , are o lungime
de peste 2.000 km şi este clar vizibilă din cosmos.

Figura 10: Marea Barieră de Corali

Sursă: www.descoperiLocuri.ro

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Hidrografia Americii de Sud este foarte bogată,în nord,în centru și mai putin în sudul țării. Cel
mai mare fluviu ca întindere dar și ca debit este fără nicio îndoială Amazonul,urmat de Parana,
Tocanins, Madeira, Ucayali, Orinoco, Pilcomayo, Uruguay. Pădurile tropicale umede din
America de Sud sunt cele mai întinse ca suprafaţă (cât doua treimi din Europa), şi mai puţin
influenţate de om.

Figura 11 : Amazonul

Sursa: www.descopera.ro

14
1f. Solurile

Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi jumătate din totalul zonei
ecuatoriale este compusă din soluri roșii. Solurile roșii sunt foarte sărace în minerale, desi
siliciul, aluminiul și fierul devin concentrate pentru că în mare parte nu sunt dizolvate de apa de
ploaie.Solurile de lut , desi sărace în minerale, conțin destul de multă apă ,iar pădurea ecuatorială
a evoluat astfel încât să se folosească de acest avantaj.

În ciuda varietății mari, una din caracteristicile pădurii tropicale este solul sărac în nutrienți care
pot fi absorbiți de rădăcinile plantelor. Minerale nutritive sin soluri sunt spălate de precipitațiile
bogate și de temperaturile ridicate de-a lungul sutelor de ani. Pentru a compensa lipsa de
nutrienți din soluri, majoritatea copacilor absorb nutrienți pe care îi găsesc și îi pot reține în
țesuturile lor. Când copacii tropicali mor, sunt eliberați nutrienți în sol prin descompunere.
Aceste caracteristici ale solului se întâlnesc și în Africa, Asia, Insulele Indoneziei, Australia și
America de Sud;

Figura 12 : Solurile roșii

Sursa:https://www.istockphoto.com/fr/photos/sorouge?sort=best&mediatype=photography&phra
se=sol%20rouge

15
III. Capitolul 2 – Caracterizarea biodiversității floristice a regiunii

Caracterele plantelor din pădurea lastic

Spre deosebire de pădurea lastic unde există un singur strat de arbori și unul de arbuști, în
pădurea lastic se disting 5-6 straturi de arbori și arbuști, de la 50-60m înălțime până la 5-
10m; stratul superior este constituit din arbori giganți, ale căror lastic sunt adesea tabulare,
extinse, las nu se ating, stratele de arbori mai mici au și lastic restrânse pâna la columnare și
trunchiuri foarte înalte drepte, dar frunzișul foarte dens.Toți arborii sunt ramificați foarte sus, în
treimea superioară iar creșterea lor este lastic , fără repaus.Cei mai înalți arbori din pădurea
lastic umedă(46-60m) sunt: Parinari excelsa, Ceiba pentandra, Chlorophora excelsa . La
aceștia frunzele sunt dispuse în buchete, la vârful ramurilor(Terminalia).Unii copaci de talie
mijlocie au port de palmier(Musanga, Carica) ca și ferigile arborescente. Deoarece înrădăcinarea
arborilor este superficială iar solul este subțire și mlăștinos, trunchiurile au spre bază
contraforturi aripate care se prelungesc în rădăcini-palete (Ceiba, Pterocarpus, Afzelia).Pe
solurile inundabile, rădăcina lastic este scurtă și subțire dar se dezvoltă multe rădăcini
adventive de pe trunchi ca niște catalige proptitoare (Macaranga, Bridelia); în pădurile și galerii
înmlăștinate, unii arbori emit chiar pneumatofori pentru absorbi aerul lastic c necesar
respirației subterane(Bequertiodendron).Deoarece atmosfera în pădure este foarte
umedă(cca.95%), arborii cu coaja subțire , bogată în lenticele, iar mugurii sunt acoperiți doar cu
peri rășinoși sau mucilaginoși. Frunzele sunt cel mai adesea mari, late, întregi, ceroase și cu
vârful lastic , lastic ușureaza scurgerea apei de condensare; peste 80% din esențele de
hilee au frunzele mai mari de 100 de cm2. Culoarea frunzelor este verde închis deoarece
mezofilul lor conține mai multe cloroplaste decât la arborii temperați, valorificând astfel intensiv
cantitatea mica de lumină ce ajunge în coronament. Florile arborilor apar către vârful coroanei, în
perioade diferite, dar tot timpul anului; ritmul de înflorire este deci specific și nu sezonier. În
stratele inferioare mulți arbori manifestă cauliflorie(cca. 300 specii).

16
Fructele și semințele arborilor și lianelor tropicale sunt, în general, mari și grele, la unii arbori
din familia Ceasalpinaceae, păstaile depășesc 1m lungime iar semințele au 5cm diametru
(Entada). Multe semințe au aril sau arilodiu colorat și cărnos lastic facilitează răspândirea lor
zoochoră. Pe un hectar de pădure lastic cresc între 100 și 400 de specii diferite de arbori și
arbuști din foarte multe familii încât aproape nu există specii dominante ci toate sunt dispersate
într-un lasti foarte diversificat. Majoritatea arborilor depășesc vârsta de 200 de ani. În medie
densitatea arborilor cu diametrul sub 40 cm de cca. 500 arbori/ha. Lianele alcătuiesc o țesătură
densă și rezistentă în toate stratele pădurii, dar și dezvoltă frunzișul și florile numai deasupra
coronamentului arborilor pe care se cațără prin cârcei, rădăcini adventive sau volubilitatea
tulpinii. Aproape 90% din toatalul lianelor existente se găsesc lastic în pădurea lastic .
Lianele au sclerenchimul puțin dezvoltat iar creșterea în grosime este neregulată și excentrică,
încât tulpina lor are forma de panglică răsucită. Unele liane (Ficus) numite ”Gâtuitoare” strâng
atât de tare trunchiul arborilor lastic încât le oprește circulația sevei și aceștia se usucă. Unele
specii (Alchernea cordifolia) sunt liane în pădurea umedă dar devin arbuști în pădurea secundară
sau în savanna arborescentă. Aproximativ 50 de familii conțin specii lemnoase sau ierboase
lianoide; chiar unele gimnosperme (Gnetum)și palmierii pot lasti liane cum este Calamus care
poate avea o tulpină agățătoare de cca. 300m lungime. Lianele sunt foarte lastic la torsiune, o
tulpină de Aristolochia durior rezistă la 13-17 ture de răsucire (în timp ce o ramură de Tulia se
rupe după doua ture).De aceea lianele rezistă bine la mișcările ample și violente ale arborilor în
timpul furtunilor. O deosebită particularitate a pădurii tropicale este bogăția în specii epifite,
uneori chiar epifile.Cele mai mule epifite aparțin lichenilor, briofitelor, ferigilor și familiilor
Orchidaceae, Araceae, Piperaceae, Bromeliaceae, Moraceae și chiar Cactaceae (Rhipsalis).Ca
adaptări speciale, epifitele au rădăcini adventive de fixare adesea micorizante, uneori chiar
asimilatoare (Taeniophyllum) sau transformate în urne depozitoare de apă și praf
(Solanopteris).În pădurile inundabile, unde furnicile nu- și pot face cuiburi în pământ, ele devin
simbionte cu unele eipifite mirmecofile (Myrmecodia).

17
Africa tropicală umedă

Flora tropicală (exceptând deşerturile),este o floră foarte bogată în specii şi diversificată

în numeroase familii şi genuri proprii; peste 70% din familiile de angiosperme sunt exclusive
tropicale sau se găsesc aici. Această caracteristică floristică este consecinţa faptului că teritoriul
Africii tropicale, a avut condiţii ecologice optime, megaterme si megahidre, de la apariţia
angiospermelor pâna în prezent, fără să mai fi fost submersat de apele mării. În asemenea
condiţii speciaţia este mai intensivă dar concurenţa şi selecţia naturală sunt mult mai slabe decât
în zonele temperate şi polare; de aceea procentele de poliploidie şi endemisme sunt mai reduse
chiar decât în regiunea mediteraneană.

Flora Africii tropicale de vest are doar 26% specii poliploide şi numai 11% specii
endemice ; în Africa centrală savanicolă procentul de specii endemice este de 17%.Datorită
vechimii mari a acestei flore, puţin tulburată de-a lungul ultimelor perioade geologice aici se
găsesc plante foarte vechi, “adevăratele fosile vii” ca: Psilotum (Psilotum nudum),Welwitschia
(Welwitschia mirabilis), Casuarina , Protea (Protea cynaroides).

Psilotum (Psilotum nudum) Psilotum nudum, cunoscut sub numele de feriga măturică,
este o planta asemanatoare ferigii. Ca și celelalte specii din Psilotales , îi lipsesc
rădăcinile. Acesta se gaseste in Africa tropicala și America de Sud, cu câteva populații izolate
din S-V Europa;

Protea (Protea cynaroides) cu aspect exotic sunt native din Africa de Sud si provin dintr-
unul dintre primele grupuri de plante cu flori. 'Floarea' este de fapt un grup de flori tubulare,
adesea inconjurat de bratari colorate. Protea King sunt cele mai potrivite pentru plantare in plin
soare si pentru un sit de scurgere libera. Acest nativ din Africa de Sud, este surprinzator de dur,
dar in ciuda aparentelor, nu se bucura de uscaciunea prelungita la radacina . Protea cynaroides
este adaptata pentru a supravietui unor incendii de padure prin tulpina subterana groasa, care
contine mai multi muguri latenti; Acestea vor produce noua crestere dupa incendiu.

În comparaţie cu flora temperată a României (46˚lat. Nordică), flora ecuatorială a Gabonului (cu
aceeaşi suprafaţă) conţine de aproape trei ori mai multe specii, dar mai ales de doua ori mai
multe familii de angiosperme; tot aşa Brazilia(tropicală) are o floră de zece ori mai
bogată(40.000 specii) decât Canda(temperată ) deşi au aproape aceeaşi suprafaţă.Chiar cu

18
aceleaşi condiţii tropicale , dar cu un relief şi climate mult mai variate Madagascarul conţine de
trei ori mai multe specii decât Mozambicul.Diversitatea in specii variază mult şi cu formaţia de
vegetaţie astfel în pădurea sempervirentă sud Africa pe o suprafaţă de cca.200km.p. se găsesc
peste 3000 de specii în timp ce în savana ierboasă se găsesc între 300 si 500 de specii.

Pădurile tropicale africane depăşesc rareori înalţimea de 50m şi au o compoziţie floristică

mai puţin diversificată comparativ cu pădurile umede braziliene.Dintre arborii cu importanţă
economică menţionam: Arborele Kapok (Ceiba pentandra) din fructele căruia se obţin fibre
textile, uapaca(Uapaca guineensis), acajuul, abanosul african, palisandrul,terminalia-pentru
lemnul lor, cola(Cola nitida) pentru seminţele lor utilizate la prepararea băuturii „coca-cola”,
arboraşul de cafea (Coffea liberica, C.arabica), bananierii,pentru fructele lor.Palmierii africani
cresc mai ales la liziera pădurilor şi pe văile apelor curgătoare.Mai importanţi sunt: palmierul de
ulei (Elaeis guineensis), palmierul de rafie(Raphia gigantea). Numărul speciilor de epifite este de
asemenea mai mic, acestea aparţinând mai ales ferigilor şi orhideelor.Stratul ierbos este dominat
de ferigi umbrofile(Lycopodium, Selaginella).

Arborele Kapok (Ceiba pentandra) , de asemenea, numit un copac pentru iubitori sau copac
kapok, copacul kapok este un copac tropical foarte mare, cu creștere rapidă, care poate fi de 100
de ani, a cărui trunchi spinoasă este în primul rând erect înainte de a se răspândi; Cu toate
acestea, coaja gri este neteda in jurul spini. În pădurile din Africa, acesta are vedere la
baldachin.Frunzele sale frunze verzi verzi sunt de 10 până la 20 cm lungime și sunt păstrate cu 6
până la 8 pliante, întregi, alungite, lucioase și lanceolate.Florile înfloresc înainte de frunze, de la
sfârșitul iernii până în februarie. Ele formează buchete de flori cu 5 petale în secțiune, care pot
avea 5-6 cm în diametru. Ei sunt hermaprodiți și permit albinelor și colibelor să le polenă.După
înflorire, apar păstăi mari care conțin semințele înconjurate de un puf numit kapok.Printre Mayi,
a fost considerat copacul vieții, un copac sacru pe care l-au numit yaxche.

19
 Figura 13:Arborele Kapok (Ceiba pentandra)

Sursa:https://ro.biomarmicrobialtechnologies.com/tree-kapok-or-kapok-tree-5346

Cola (Cola nitida) este un copac nativ pădurilor tropicale din Africa de Vest. Semințele conțin
cafeină și sunt mestecate ca un stimulent și utilizat la fabricarea băuturilor răcoritoare. Nuci și
alte părți ale arborelui au multe utilizări de natură ceremonială și în medicina
tradițională. Lemnul are utilizări multiple.

Figura 14 :Cola (Cola nitida)

Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Cola_nitida#/media/File:Cola_nitida_flowers.JPG

Palmierul de ulei (Elaeis guineensis).Uleiul de palmier este un ingredient de gătit comun în

zona tropicală din Africa, Asia de Sud-Est şi părţi din Brazilia. Multe alimente procesate şi
produse cosmetice conţin ulei de palmier sub diferite forme.Studiile privind beneficiile pentru
sănătate sunt contradictorii. Carotenii, tocoferolii şi fitosterolii conţinuţi se distrug în mare parte
prin gătire sau procesare.

20
 Figura 15 : Elaeis guineensis Sursa:https://www.tititudorancea.org/z/uleiul_de_palmier.htm

Pădurile tropicale umede din Asia

Flora Asiei tropicale este reprezentată de arbori cu înălţimi de 40-75m; între speciile cu valoare
economică merită amintite: abanosul negru, arborele-cusi-importante pentru lemul lor,mango
(Mangifera indica) ce produce fructe foarte apreciate , arboraşul de scorţişoară(Cinnamomum
zezlanicum), palmierul de zahăr(Arenga saccharifera), bananieri(Musa),
bambuşi(Bambusa).Între speciile mai deosebite cităm: ferigi arborescente, palmierul
rotang(liană), epifite mirmecofile (Mirmecodia, Hydnophztum), plante cu flori parazite pe
rădacinile arborilor(Rafflesia arnoldi, al carei diametru depăşeşte 1m, Balanophora etc.).

Palmierul rotang (Liană) este un palmier agățător semănând cu o viță, care atinge lungimea de
200 m.

Figura16 :Palmierul rotang

Sursa:https://www.aujardin.info/fiches/rotin-palmier-grimpant.php

21
Mirmecodia (myrmecolphilious epiphytes) creste in mod natural in copacii tropicali, precum
mangrovele, din Australia si Sud-Estul Asiei. Este o planta remarcabila ce formeaza la baza un
fel de tubercul și este acoperit de tepi ascutiti. Este o planta foarte puternica, si capabila sa reziste
la secete moderate.

Figura 17 Myrmecolphilious epiphytes

Sursa:https://ro.biomarmicrobialtechnologies.com/tree-kapok-or-kapok-tree-5346

Rafflesia arnoldii este o specie de plantă din genul Rafflesia. Florile sale individuale sunt cele
mai mari dintre toate ale speciilor de plante de pe Pământ. Are un miros neplăcut de cadavru în
descompunere. Este endemică din pădurile tropicale din Borneo și Sumatra. Deși există unele
plante cu flori aparent mai mari, precum Amorphophallus titanum sau Corypha umbraculifera,
acestea sunt de fapt inflorescențe.

22
 Figura 18 :Rafflesia arnoldii

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Rafflesia_arnoldii#/media/Fi%C8%99ier:Rafflesia_sumatra.j
pg

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Pădurile tropicale umede ocupă locul doi ca întindere şi diversitate, după cele din America de
Sud.Arborii ajung la 60-70(100)m înălţime, sunt frecvenţi palmierii, bambuşii, ferigile
arborescente, bananierii, epifitele, lianele, orhideele epifite, muşchii.Numeroasele specii au
importanţă economică consumându-se diferite organe ale plantelor ca alimente sau condimente:
arborele de pâine(Artocarpus), pentru fructe; sagotierul (Metaxylon rumphii), pentru tulpina lui
din care se obţine făina de sago; mangustanul (Garcinia mangostana), ale cărui fructe sunt
considerate de unii drept cele mai bune din lume; arborele de cuişoare ai cărui boboci florali sunt
„cuişoarele” folosite ca aromatice; muscatul ale cărui seminţe sunt „nucuşoarele”, specii de
bambuşi.etc.

Metaxylon rumphii (sagotierul) este un palmier veșnic verde în creștere de la 6 - 25 de metri

înălțime. Acesta produce o serie de tulpini neramificate, care pot fi de 35 - 60 cm în diametru,
fiecare acoperit cu 18 - 20 de frunze, care sunt, de obicei de 5 - 7 metri lungime.

Figura 19 :Metaxylon rumphii

Sursa:http://tropical.theferns.info/image.php?id=Metroxylon+sagu

23
Syzygium aromaticum (cărăboi) Arborele de cuisoare este o planta ce creste în zonele calde,
având înfatisarea unui arbust. Pentru utilizare în bucatarie, dar si pentru întrebuintari medicinale
se recolteaza mugurii florali, care se usuca si, dupa caz, se prelucreaza. Deshidratati, acesti
muguri au forma unor cuisoare. Pentru tratamente se prepara un extract apos, dar efecte
medicinale se pot obtine si prin condimentarea diverselor alimente, folosindu-se cuisoarele ca
atare. Dupa cum se stie, cuisoarele au o aroma cu totul deosebita.

Figura 20 :Syzygium aromaticum

Sursa: https://www.sunphoto.ro/Anca10/Arbori_exotici_-_1/95769895

Pădurile tropicale umede din Australia

Pădurile tropicale umede din Australia ocupă ţărmurile estice ale continentului şi teritorii
restrânse din cele nordice.Datorită numeroaselor paleoendemisme pe care le conservă au un
caracter şi o fizionomie cu totul aparte: arbori ce ating 165m înălţime (Eucalyptus amygdalina)
se ridică peste ferigi arborescente (Cyathea, Alsophila).

Eucaliptul (Eucalyptus amygdalina) crește în Australia și Tasmania ca și regiunea de est

din Indonezia. Cele mai multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuști care cresc repede și au un
lemn de esență tare, cu frunze verzi lobate tot anul.

24
 Figura21:Eucalyptus amygdalina

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Eucalipt

Cyathea Cooperi sunt una dintre cele mai populare și, probabil, cele mai frumoase plante.
Originare din ferigi tropicale și subtropicale de arbori de pădure prospera în condiții de umiditate
ridicată și penumbră. În condiții naturale de creștere, aceste ferigi pot ajunge până la 15 de metri
în înălțime și tulpini să crească până la o lungime de 6 metri.

Figura 22:Cyathea Cooperi

Sursă: https://rum.prosadguru.ru/plante/arbori-%C8%99i-arbu%C8%99ti/20250-australian-
copac-feriga-cooperi-cyathea.html

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Flora este bogată (peste 20.000 de specii în insulele malaieze și peste 40.000 în Amazonia). În
pădurea tropicală umedă cresc numeroase specii de palmieri, arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis), specii ale genului Coffea, arborele de cacao (Theobroma cacao), mahonul, acaju,
liane, orhidee, plante parazite (Rafflesia). Are o stratificare complexă (stratul erbaceu, arbustiv,

25
arborescent inferior mediu și superior). Arborii au frunze late, sempervirente și o etajare maximă.
Trunchiurile se ramifică în treimea sau pătrimea superioară. Etajele inferioare sunt situate în
umbră, cu un număr redus de specii, dominând lianele și plantele epifite.

Arborele de cacao (Theobroma cacao) aparține genului Theobroma, familia Malvaceae. Acest
gen cuprinde 20 de specii de arbuști ce ating 4–5 m înălțime, cu frunza verde tot timpul anului,
care cresc în pădurile tropicale din America latină.

Figura 23:Arboele de cacao (Theobroma cacao)

Sursa:https://www.larevista.ro/theobroma-cacao-12-lucruri-inedite-despre-hrana-zeilor/

Mahonul (Swietenia mahagoni) este o specie de arbori din regiunea tropicală a Americii, numit
și acaju. Lemnul său, de culoare roșiatică, este întrebuințat la confecționarea mobilei de lux.

Figura 24: Mahonul (Swietenia mahagoni)

Sursa: https://coastlinesurfsystem.com/stiri/ce-tipuri-de-mahon-se-gasesc-pe-planeta-pamant/

26
 IV. Capitolul 3 - Caracterizarea biodiversității faunistice a regiunii

Africa tropicală umedă

Fauna este foarte bogată şi diversă.Se remarcă diversitatea maimuţelor(mult mai mare decât în
America de Sud): lemurienii (maimuţe primitive mici) şi catarinii, fiind foarte bine repreyentaţi:
-cercopitecii (Cercopithecus) -cinocefali (babuinii-Papio cynocephalus, pavianul-roşu-Papio
papio cu coadă lungă, iar alţii cu coadă scurtă-Mandrillus) -gorila(Gorilla gorilla)-maimuţă fără
coadă, cea mai mare, -cimpanzeul(Pan troglodytes)-maimuţa fără coadă, înaltă de 1,7m, ce
trăieşte pe sol şi în arbori. Păsările sunt foarte numeroase şi diverse:pasărea-rinocer,
papagali,bibilici, păunul african, păsărele ţesătoare, nectariide,indicatoare de miere.Reptilele
arboricole sunt bine reprezentate:cameleoni, şopârle,şerpi. Dintre animalele terestre
menţionăm:ierbivorul okapi ce seamănă cu girafa dar este de mărimea unui cal, antilopele moţate
de pădure, bangoul-unul dintre cele mai frumoase antilope africane, ţapii de pădure africani de
15-25cm înalţime-cele mai mici rumegătoare de pe pământ, hipopotamul-pitic(înalt de 60cm si
lung de 1,72m).Aceste animale de talie mijlocie sau pitice populează desişurile pădurii, talia lor
fiind de fapt o adaptare la mediul greu de străbătut.În pădurile rare din vecinătatea savanelor
trăieşte elefantul african(Loxodonta africana), cel mai mare animal terestru.Între carnivore
amintim leopardul sau pantera(Panthera pardus), care trăieşte şi în sudul Asiei.

Okapi (Okapia johnstoni), cunoscut sub numele de girafa de pădure, girafa congolez, sau girafa
zebră, este un mamifer nativ artiodactyl la nord-est a Republicii Democrate Congo în Africa
Centrală. Deși okapi are dungi care amintesc de zebre, acesta este cel mai strâns legată de
girafa. Okapi și girafa sunt singurii membri ai familiei care trăiesc Giraffidae.

Figura 25 :Okapia johnstoni

27
 Sursa:https://www.marylandzoo.org/animal/okapi

Pădurile tropicale umede din Asia

Fauna este variată şi bogată;menţionăm câteva specii caracteristice:mai multe genuri de

maimuţe, lemurieni, ursul-buzat şi ursul malayez(buni căţărători), pasărearinocer, găina sălbatică
bankiva(Gallus gallus), elefantul indian(Elephas maximus), tapirul asiatic (Tapirus indicus) din
pădurile mlăştinoase din sudul Thailandei, rinocerul cu un corn(Rhinoceros unicornis),
tigrul(Panthera tigris), caracteristic numai pentru sudestul Asiei.

Lorisul lent (Nycticebus coucang) este un foraj omnivor și una dintre cele trei specii de Loris.
Se găsește în Asia de Sud, China, Indonezia de Vest, părți din India, Myanmar, Thailanda,
Vietnam, Laos și Cambodgia. Aceste țări au păduri tropicale veșnic verzi, păduri secundare și
grădini suburbane potrivite pentru aceasta. Lorisul lent trăiește în copaci, crăpături de copaci și
ramuri. Ochii lui sunt rotunzi și bufniți, și capul rotund, cu urechile minuscule acoperite de
blană.

Figura 26: Lorisul lent (Nycticebus coucang)

Sursa: https://www.ripleybelieves.com/img/environment-2018/what-animals-live-in-asia-3.jpg

Elefantul Asiatic (Elephas maximus) este cel mai mare dintre mamiferele terestre ale
continentului , dar mai mic decât omologul African.

28
 Figura 27:(Elephas maximus)

Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/98/Elephas_maximus_%28Ban
dipur%29.jpg/220px-Elephas_maximus_%28Bandipur%29.jpg

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Fauna pădurilor indoneziene are specii deosebite cum ar fi:lemurienii(maimuţe primitive, de

tipul Tupaia tana, ce seamănă cu insectivorele), maimuţe miniaturi de mărimea unui şoarece,
numite şi makii-fantomă, maimuţe pisici –de-mare, macacul, maimuţa-porc, gibonul-argintiu, iar
dintre maimuţele superioare fără coadăurangutanul(Pongo pygmaeus).Multe din animalele
arboricole au formaţiuni membranoase care le ajută la planat: câinele-zburător, veveriţa-
zburătoare, şopârlazburătoare, broasca-zburătoare, liliecii.Dintre păsări se remarcă pasărea-
rinocer, pasăreaisit, păsări ale paradisului, fazanul-bulver.Dintre reptile amintim şarpele-paradis,
cobra regală(Naja Hannah), pitonul zebrat(Python reticulatus).Animalele terestre sunt numeroase
şi în general, de talie mijlocie şi mică:cerbul-muntiac, cerbul-moscat cautcil (20 cm înălţime şi
45 cm lungime), boul sălbatic, mistreţul bărbos, rinocerul-de Sumatera, pangolinul-malayez,
mangusta, pantera longibandă,şerpi, şopârle, insecte.

Pădurile tropicale umede din Australia

Fauna se remarcă prin specii cu origine străveche, marsupialele fiind cele mai primitive
mamifere terestre.Dintre cele arboricole amintim ursuleţul-marsupial sau koala, jderii-
marsupiali, veveriţa-marsupială, lilieci etc.Se remarcă de asemenea păsările cu penaj foarte viu
colorat:pasărea-liră(Menura superba), păsările-paradisului (Paradisea, Paradisornis),
papagalii.Şerpii şi şopârlele abundă în aer şi pe sol.

29
Veverița marsupială (Petaurus breviceps) este un mamifer de mici dimensiuni, originar din
estul și nordul Australiei, Noua Guinee, Arhipelagul Bismarck, fiind introdus și în Tasmania. De
20 de ani, aceste animale au fost adoptate pe post de animale de companie.

Măsoară între 16 și 21 cm în lungime, corpul terminându-se cu o coadă stufoasă. Se hrănește cu

miere, dulceață și fructe dulci, în general.

Figura 28 : Petaurus breviceps

Sursa:https://animale.club/animale/veverita-marsupiala-petaurus-breviceps/

Pasărea Paradisului (Paradisea). Majoritatea speciilor din această familie se găsesc în Papua-
Noua Guinee, în Papua Indoneziană și câteva specii în Insulele Moluce și în estul Australiei.

30
 Figura 29: Pasărea Paradisului (Paradisea)

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea_Paradisului#/media/Fi%C8%99ier:Wilson's
_Bird_of_Paradise.jp

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Fauna este foarte diferită: mamifere carnivore (tigru, jaguar, panteră) și frugivore (maimuțe),
păsări (papagali, colibri), insecte (fluturi etc)

Capibara (Hydrochoerus hydrochaeris) este cea mai mare specie de rozătoare din lume, poate
atinge o greutate de până la 50 de Kg. și 1,3 m. lungime. Este un animal blând, care trăiește în
zonele de vegetație abundentă de lângă apă. Animalul este hrana preferată a șerpilor uriași,
Anaconda, a caimanilor și jaguarilor. Capibara este un animal sociabil, care trăiește în grupuri de
10-30 indivizi. Ei sunt înotători excelenți și pot rămâne până la 5 minute sub apă, ceea ce-i ajută
uneori să scape de animalele de pradă. Animalele pot dormi pe apă ținându-și doar nările la
suprafață. Blana poate avea culoarea maro, maro spre alb, gri și galben spre alb.

Figura 30: Capibara (Hydrochoerus hydrochaeris)

Sursa: https://www.ripleybelieves.com/img/environment-2018/what-animals-live-in-amazon-
rainforest.jpg

Iguana verde (Iguana iguana) Spre ddeosebire de mulți dintre verii lor reptilieni , aceste
șopârle prefer să mănânce frunze și flori decât insece și carne .

31
 Figura 31 : Iguana verde (Iguana iguana)

Sursa: https://www.ripleybelieves.com/img/environment-2018/what-animals-live-in-amazon-
rainforest-3.jpg

V. Capitolul 4 - Importantă științifică, economică și istorică a regiunii

Pădurile tropicale sunt de o importanţă economică majoră mai ales prin speciile de arbori
care cresc în aceste tipuri de păduri şi a fructelor pe care le fac.

Din păcate, pădurile tropicale sunt defrişate pentru a putea fi practicată agricultura. Acest
lucru sepractică îndeosebi în Pădurea Amazoniană unde marile companii defrişează pădurea
pentru a face loc culturilor de soia.

Importanța pădurilor tropicale umede

Considerate adeseori sperața, ”Eldorado-ul” silviculturii viitorului, iar alteori simple visuri
utopice, pădurile tropicale rețin din ce în ce mai mult atenția biologilor entuziasmați de
complexitatea și bogăția lor floristică și structurală, ecologilor preocupați de apărarea și
conservarea mediului ambiant al planetei, economiștilor îngrijorați de viitorul omenirii dar
mai ales a silvicultorilor interesați în gospodărirea aurului verde al planetei. În timp ce cu
numai 25-30 de ani în urmă se estima că pădurile tropicale sunt o sursă inepuizabilă de lemn,
în prezent se pune tot mai acut problema conservării acestor resurse, salvării lor de la o
exploatare irațională și de la o dispariție prematură, pentru a le putea menține la un potențial
de producție cât mai ridicat și pentru a- i putea exercita rolul ecologic de protecție a mediului
ambiant atât la nivel regional, cât și la nivel global. Totodată în ultimii 5-6 ani, lumea a
cunoscut o creștere continuă a prețului petrolului și a altor materii prime energetice, o gravă
criză a disponibilităților alimentare și o penurie de hârtie. Creșterea brutală a prețului

32
petrolului a constrâns numeroase țări să acorde o mai mare importanță lemnului ca resursă
energetică. În plus nu trebuie neglijat faptul că în cea mai mare parte a țărilor în curs de
dezvoltare care se află în această zonă lemnul constituie principala și poate unica sursă de
energie pentru nevoi casnice și încălzire. Explozia demografică pe de o parte, și necesitatea
ridicării standardului de viață a determinat de asemenea o creștere continuă a cerințelor de
lemn.În plus unele țări se confruntă deja cu o criză acută de masă lemnoasă( țări din Europa,
Asia, America centrală). Pentru a putea rezolva multiplele probleme ridicate de punerea
rațională în valoare a pădurilor tropicale este necesar ca țările intertropicale să înțeleagă bine
valoarea actuală a acestor resurse și să fie decise pentru a contribui împreună cu țările
dezvoltate la cunoa șterea și punerea lor în valoare.Experiența dobândită în timp de câteva
decenii de către silvicultorii europeni în pădurile tropicale trebuie să stea la baza elaborării
unei silviculturi tropicale, care va constitui un ajutor prețios pentru tinerele state în curs de
dezvoltare, posesoare a unor suprafețe întinse de păduri tropicale ce urmează a fi puse în
valoare în scopul propriei dezvoltări.

INDIVIDUALITATEA lumii tropicale nu poate fi deci redusă la un cadru simplu ecologic.

Total diferită de fauna și vegetația zonei temperate, florași fauna lumii tropicale reprezintă
particularități distincte atât sub aspect sistematic, cât și morfologic, ecologic,biologic și
structural.

33
 Bibliografia:

1. Clainescu Raul,coordonatori:Alexandra Bunescu și Maria Nardin Pătroescu-Biogeografie,

Editura didactică și pedagogică,București,

2. Dr.Mititiuc Mihai-Curs de Biogeografie-partea I,Universitatea Alexandru Ioan Cuza,Iași-1976

3. Dr. ing. Târziu Dumitru-Pădurile tropicale umede, Editura Ceres, București-1983

4Hârjoabă I., Rusu E. (1995) – Geografia continentelor: Africa, Edit. Didactică și Pedagogică,
București

5Lupașcu Angela-Biogeografie,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti-2001

6. Mititelu Dumitru și Chifu Toader-Flora tropicală și subtropicală,Iași-1981

7. Mititelu Dumitru-Botanică sitematică : taxonomia filogenetică a plantelor superioare,Iași-

1979

8. https://www.britannica.com/place/Africa/Geologic-history

https://www.youtube.com/watch?v=tqwH_ynwjWM&feature=youtu.be&t=103

34