Sunteți pe pagina 1din 5

1

ARTICOLE GIUVAIERE
Bijuteriile sunt obiecte de podoabă valoroase, fabricate prin prelucrarea metalelor
şi aliajelor preţioase, cu sau fără montură de pietre preţioase şi semipreţioase. Ele se
obţin prin turnare, laminare, presare, ştanţare, lipire, sau prin lucrare în filigran.
Datorită măiestriei cu care sunt executate, ele pot fi considerate-obiecte de artă.
a. Metale folosite la obţinerea bijuteriilor:
Aurul — metal preţios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil si mai
ductil dintre toate metalele. Nu se oxidează în contact cu aerul şi cu apa. Are o mare
rezistenţă chimică, fiind atacat, numai de unii halogeni (Ci, F) şi de un amestec format
din trei părţi acid clorhidric concentrat si o parte acid azotic concentrat. Datorită
durităţii scăzute a acestui metal, el se foloseşte în general sub formă de aliaje, alături de
cupru (aliaj de culoare galben-roşietic), de cadmiu (culoare galben-verzui), de argint
(culoare galben deschis).
Proporţia de aur în l 000 grame aliaj de aur se exprimă prin titlul acestuia. Aurul
prelucrat are titlul de 958, 766, 583, 500, 375%0, cifrele reprezentând cantitatea de aur
din aliajul respectiv, exprimată în grame. Cantitatea de aur pur dintr-un aliaj se exprimă
în carate considerându-se că aurul pur are 24 de carate.
La obţinerea bijuteriilor se foloseşte aur de la 23 la 9 carate, în ţara noastră
utilizându-se în special aur de 14 carate, respectiv cu titlul de 583%.
Identificarea aurului în bijuterii se realizează cu oxiclorură de cupru care nu
reacţionează cu aurul, dar cu imitaţiile de aur dă culoarea neagră.
Argintul — metal preţios, alb, lucios, foarte maleabil şi ductil. Nu se oxidează în
aer, dar este atacat de hidrogenul sulfurat din atmosferă (care-l înnegreşte la suprafaţă
prin formarea sulfurii de argint). Pentru a i se îmbunătăţi tenacitatea, argintul se
foloseşte la bijuterii aliat cu cuprul, obţinându-se (în special datorită ductibilităţii
argintului), bijuterii foarte fine, în filigran.
Cantitatea de argint din l 000 grame de aliaj reprezintă titlul acestuia. Pentru bijuterii se
prelucrează aliaje cu titlul de 916, 800 şi 750 %. Identificarea argintului în bijuterii se
face cu un amestec de bicromat de potasiu şi acid azotic, obţinându-se culoarea roşie Ia
bijuteriile din argint şi culoarea verde la imitaţii.
2
Platina — metal preţios alb cenuşiu, lucios, foarte ductil, dens, tenace. Este
inoxidabilă, foarte rezistentă la acţiunea acizilor {este atacată numai de un amestec
format din trei părţi acid clorhidric şi o parte acid azotic). Datorită durităţii şi
ductibilităţii sale, se foloseşte în special pentru montarea pietrelor preţioase la bijuterii.
Platina se utilizează sub formă de aliaj cu argintul, cu titlul de 9530/05.
b. Pietre preţioase si semipreţioase.
Pietrele preţioase, sunt minerale cristalizate, caracterizate prin transparenţă,
culorii vii, duritate, luciu puternic, indice de refracţie mare. Datorită structurii cristaline,
permit irizaţii foarte frumoase. Cele mai utilizate pietre preţioase sunt:
- diamantul este o varietate cristalină de carbon pur, incolor sau uşor colorat (cenuşiu,
brun-gălbui, roşu, verde, albastru, negru). Are un luciu puternic, cea mai mare duritate
dintre toate mineralele (10 pe scara lui Mohs), mare putere de refracţie a luminii, mare
stabilitate la agenţii chimici, este casant. La aprecierea calităţii diamantelor se au în
vedere : culoarea, puritate , transparenţa, prelucrarea, masa. Modul de prelucrare, de
tăiere a diamantului, se face în special în sistemele rozetă sau briliant (în formă de
bipiramida trunchiată inegal, cu numeroase faţete pentru accentuarea reflexului luminii).
Masa diamantului se exprimă în carate, un carat fiind egal cu 205 mg. Diamantul cu
peste 10 carate se numeşte solitar;
- corindonul este un oxid de aluminiu cristalizat, transparent sau semitransparent,
incolor sau colorat, fiind cel mai dur mineral după diamant (duritatea 9 pe scara lui
Mohs). Dintre varietăţile sale colorate şi transparente, cele mai cunoscute sunt: rubinul
(roşu), safirul (albastru), corindonul stelar care prezintă fenomenul de asterism
(scânteiază la lumină);
- smaraldul este silicat de aluminiu transparent, incolor sau colorat în verde, cu
duritatea 7,5-8 pe scara lui Mohs. Spre deosebire de diamant sau corindon, se montează
numai în aur;
- topazul este florosilicat de aluminiu transparent, incolor sau colorat, cristalizat în
sistemul rombic. Cel mai apreciat este topazul galben.
Pietrele semipreţioase sunt tot minerale cristalizate, asemănătoare pietrelor
preţioase, dar mai răspândite în natură şi cu proprietăţi fizico-chimice reduse. Cele mai
3
folosite, la obţinerea bijuteriilor sunt:
- granatul - silicat de aluminiu impurificat cu fier, magneziu, mangan, crom.
Cristalizează cubic, este sticlos, frecvent colorat în roşu brun, galben, verde sau negru.
Cele mai importante varietăţi de granat sunt: almandinul (roşu-albastru), granatul de
Boemia (roşu-brim), granatul rubin (roşu aprins);
- peruzeaua (turcoaza) este o varietate de fosfat de aluminiu, opacă, cu nuanţe de la
albastru deschis la albastru-verzui;
- cuarţul un dioxid de siliciu, cristalizat în sistemul romboedric, transparent, incolor
(cristalul de stincă), alb sau divers colorat: violet (ametist), galben (citrin), negru
(morian), roşu-brun (avanturin). Prin impurificare cu alţi oxizi metalici se obţin
combinaţii de 2 - 3 culori, cunoscute sub alte denumiri, ca, de exemplu : agat, onix;
- jad este silicat de sodiu şt aluminiu, compact, sticlos, verzui sau albicios.
- jais este o varietate de antracit, foarte dura, de un negru strălucitor. Se întrebuinţează
în special la confecţionarea de coliere.
c. Alte materiale folosite la fabricarea bijuteriilor :
- perlele sunt formate din secreţii de carbonat de calciu depuse în jurul unor corpuri
străine, în interiorul anumitor moluşte. Perlele au un aspect sidefos, irizant, sunt albe
sau colorate (negre, violete, roşii, galbene, verzi, albastre)- Au o bună rezistenţă
mecanică, dar sunt ne rezistente la agenţii chimici, fiind uşor atacate de acizi, îşi pierd
strălucirea sub acţiunea transpiraţiei, a săpunului a apei sărate.
Aprecierea calităţii perlelor se face avindu-se în vedere mărimea si forma lor. Perlele
sferice mari se numesc parangon, cele mici periete, iar când au forme neregulate-se
numesc baroc;
- chihlimbarul este o răşina fosilă galbenă, brună, roşcată, uneori verzuie, transparent,
translucid sau opac; are o masă mică, este uşor Solubil în solvenţi organici, casant. Cel
mai apreciat este chihlimbarul transparent, de culoare galben deschis ;
- mărgeanul (coralul). Se foloseşte scheletul calcaros al coralului roşu, prelucrat
special. Prezintă mai multe varietăţi: roz, de Siria, roşu de Neapole etc.;
- pietrele preţioase, şi semipreţioase sintetice înlocuiesc pietrele naturale,
producându-se în acest scop imitaţii de safir, rubin, topaz, ametist, jad.
4
d. Sortimentul comercial de bijuterii
Se comercializează :
- bijuterii de aur si argint: verighete, inele, medalioane, butoni, lănţişoare, ace de
cravată, broşe, brăţări, cercei;
- bijuterii din argint filigranat sau obişnuit; broşe, casete, bomboniere, cercei,
medalioane, lănţişoare, pandantive ;
- bijuterii din pietre semipreţioase: coliere, brăţări, clipsuri, butoni, broşe.
în afară de bijuterii propriu zise se comercializează separat pietre semipreţioase de
diferite forme şi mărimi cu scopul de a fi montate în bijuterii după dorinţa
cumpărătorului.
Aprecierea calităţii şi a valorii bijuteriilor se face avându-se în vedere : masa şi
titlul metalului preţios din bijuterie, piatra folosită, mărimea si modul ei de prelucrare,
tipul de montură.
Bijuteriile din aur, argint şi platină se marchează cu desene specifice alături de care se
trece o cifră romană caracteristică titlului (la aur) şi titlul % (la cele din argint şi
platina).
Ambalarea se face în cutii individuale căptuşite cu material textil.
Dată fiind valoarea lor, bijuteriile se păstrează în seifuri, în încăperi ferite de emanaţii
ale gazelor si substanţelor chimice, în timpul zilei, expunerea se face în vitrine bine
asigurate.

ARTICOLE DIN GABLONŢ


Sub denumirea de articole din gablonţ se comercializează toate articolele de
podoabă obţinute din alte materiale decât metale şi aliaje preţioase, pietre preţioase şi
semipreţioase.
Materialele folosite la obţinerea articolelor de gablonţ sunt:
- metale: aluminiu în special eloxat (tratat prin aplicarea unui strat de oxid pe suprafaţa
pieselor, în vederea asigurării protecţiei contra coroziunii), cupru şi aliaje din cupru,
alpaca (aliaj de nichel-cupru-zinc), oţel (cromat, nichelat, argintat, emailat) ;
- materiale plastice: polietilena, polipropilena, polistirenul, aminoplastele,
5
polimetilmetacrilat;
- sticla în special pentru mărgele şi strasuri (imitaţii de pietre preţioase) ;
- sideful obţinut din cochiliile moluştelor. Este dur, alb, lucios, cu irizaţii ;
- fildeşul (ivoriul);
- materiale textile: fire şi ţesături;
- piele, si înlocuitori de piele;
- pene si fulgi vopsiţi în diferite culori.
SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE GABLONT
Articolele de gablonţ se comercializează într-un sortiment foarte variat producţia
acestora fiind influenţată mult de fantezia producătorilor, precum .şi de modă.
Gruparea lor se face în funcţie de materia prima folosită în următoarele tipuri :
- tip A — executate din tablă, cu sau fără încrustaţii de pietre;
- tip B — confecţionate din sârme, cu sau fără încrustaţii de pietre;
- tip C — obţinute din materiale plastice şi din os;
- tip D — realizate din materiale combinate.
Articolele de gablonţ se obţin în foarte multe forme si modele, utilizarea lor fiind
foarte variată ca, de exemplu : pentru prinderea pârului, a pălăriilor, cravatelor; la
articolele vestimentare, ca garnituri; la împodobirea capului, gâtului, degetelor, taliei;
pentru diferite ocazii. Cele mai uzuale articole de gabionţ sunt: agrafe, broşe, bile,
brăţări, cercei, clipsuri, coliere, diademe, inele, mărgele, pandantive, garnituri (colier,
inel, cercei, brăţară).
Aprecierea calităţii articolelor de gablonţ se face organoleptic, observându-se
integritatea lor, finisarea, funcţionarea sistemelor de prindere sau de închidere, formatul,
modelul, materialul folosit.
Marcarea articolelor de gablonţ se face numai prin etichetare, indicându-se
denumirea produsului, întreprinderea producătoare, preţul, codul data fabricaţiei.
Prezentarea se face individual pe suport de carton simplu sau îmbrăcat cu material
textil, în plicuri de celofan, în cutii închise sau cu vizor. Dacă articolele de gablonţ sunt
aurite sau argintate, pe ambalaj se trece menţiunea .„aurit"' sau „argintat".
Depozitarea se face în încăperi uscate, fără umezeală.

S-ar putea să vă placă și