Roci si minerale

ROCA SEDIMENTARA:
Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă
sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă,
cenusie sau galbenă. Roca este compusă în special din
mineralele calcit și aragonit ambele având formula
chimică (CaCO3). Calcarele se formează în general din
sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare
prin reacții chimice sau procese clastice.
Aragonitul este un carbonat de calciu care se
incadreaza in sistemul de simetrie ortorombic, in care 3 axe sunt inegale, dar tot se
intalnesc in unghiuri drepte. In exterior cristalele prezinta adesea sase fatete , avand
tendinta de ingemanare sau maclare.
Aragonitul ocupa pozitia 3 ½- 4 pe scara lui Mohs
de masurare a duritatii. Sub lumina ultravioleta,
unele cristale de aragonit prezinta o fluorescenta
verziue, albastru-deschis, roz sau
galbena.Aragonitul de cea mai buna calitate se
gaseste in: Carintia(Austria),
Horschyenz( Republica Ceha), New Mexico,
Dakota de Sud(SUA) si altele.
Caractere generale:
Calcarul este o rocă cu foarte multe variante,
aceasta se referă nu numai la procesul de formare a lor, dar si la caracterele rocii,
ca aspect, sau utilizare.
Termenul de calcar este folosit în vorbirea curentă, pe când în limbajul tehnic sau
științific acest termen este utilizat diferențiat.
De exemplu roca masivă compactă va fi numită calcar pe când roca poroasă este
numită cretă în industria de construcții calcarul fiind folosit ca var nestins, sau
varianta cu o structură porfirică este numită marmoră cu toate că marmorele
adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice.
Compoziție:
Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit și aragonit ambele
fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai pot să fie
prezente în proporții foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau nemetalice
ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu și sodiu), dolomitul (CaMg(CO3)2), cuarțul,
gipsul și alte minerale.Calcarul care conține un procent ridicat de argile este numita
marna.
Calcarul care are în proporții diferite elemente organice în compoziție este numit calcar
bituminos dacă crește procentul de sulf fiind numit stinkkalk (calcar puturos).

Formare
 Calcarul ca rocă sedimentară poate să fie de mai multe tipuri. Cea mai mare parte
a calcarelor este de natură biogenă, ceea ce înseamnă că este produs de organisme vii,
fiind ulterior depus ca sediment.

MINERAL:
Pirita desi este un mineral comun , pirita-
cunoscuta ca si „aurul nebunilor” – are o istorie
fascinanta. Sfaramicioasa si otravitoare atunci
cand este incalzita, ea trebuie tratata cu multa
grija in multiplele sale utilizari.

Caracteristici:
Denumirea chimica a piritei este sulfura
de fier. Acest muneral prezinta anumite
asemanari cu aurul, in specual culoare galben-
alama si luciul metalic.Spre deosebire de aur ,
pirita, lasa o urma negru –verzuie atunci cand este frecata de portelan neemailat ,si este
dura.In plus nu poate fi zgariata cu briceagul, in timp ce aurul , un metal moale, poate fi
zgariat cu usurinta. O diferenta majora intre cele doua este aceea ca, pirita isi schimba
forma atunci cand intra in contact cu apa.In medii umede formand acidul sulfuric si alti
compusi chimici. Din acest motiv se recomanda
pastrarea piritei la loc uscat si evitarea contactului
acestuia cu apa, dar mai ales cu apa calda.
Pirita arde cu o flacara albastruie degajand un miros
sulfuros , puternic. Are duritatea 6 ½ pe scara lui
Mohs de masurare a duritatii.
Numele piritei vine din cuvatul grecesc „pyr” care
inseamna foc. Aceasta denumire se refera la felul in
care pirita produce scanteie, atunci cand este lovita
de otel. Vechii greci o foloseau pentru a aprinde
focul. Cu aspectul
sau lucios, pirita
pacaleste de multe ori mineralogii amatori, facandu-i sa
creada ca au gasit aur. Pirita este compusa din elemente
de fier si sulf. Intrucat pirita contine fier, care poate fi
extras prin aplicarea unei tehnici la cald ea este utilizata
la fabricarea otelului.
Sulful de pirita este un element cheie in fabricarea
acidului sulfuric, care la randul lui este folosit la
rafinarea petrolului, precum si fabricarea , precum si la
fabricarea ingrasamintelor , a vopselei si a explozivilor.
 BIBLIOGRAFIE:

www.wikipedia.org
www. Google imagini.com
Revista “Comorile Pamantului”

PARASCHIV CATALINA- ANDREEA

FIFIM – INGINERIA MEDIULUI
GRUPA 7203