Laborator Mineralogie

Determinator de minerale – Îndrumător de laborator
CUPRINS
Introducere………………………………………………………….. …...4
Caracterele generale ale mineralelor………………………………... …...4

1. Proprietăţile fizice ale mineralelor……………………………..…...5
1.1. Proprietăţile morfologice………………………………….…...5
1.2. Proprietăţi legate de coeziune…………………………….. ….12
1.3. Proprietăţi optice ………………………………….. …………15
1.4. Proprietăţi electrice……………………………………….. ….18
1.5. Proprietăţi magnetice……………………………………... ….18
1.6. Radioactivitatea mineralelor…………………………….... ….19
1.7. Proprietăţile organoleptice (fiziologice)………………….. ….19
2. Noţiuni privind geneza mineralelor……………………………….20
Clasificarea generală a mineralelor…………………………………. ….24

1. Clasa elemenete native ………………………………………...….25
2. Clasa sulfuri şi sulfosăruri......................... ..........……………...….34
3. Clasa oxizi şi hidroxizi……………………………….... ……...….57
4. Clasa halogenuri..............……………………………………....….74
5. Clasa carbonaţi, nitraţi, boraţi, iodaţi…………………………..….81
6. Clasa sulfaţi, cromaţi, molibdaţi, wolframaţi…………………..….94
7. Clasa fosfaţi, arsenaţi, vanadaţi………………………………......103
8. Clasa silicaţi…………………………………………………… ...110
9. Clasa mineralelor organice……………………………………. ...140
Bibliografie………………………………………………………….....142
Index alfabetic al mineralelor……………………………………….....143
3
INTRODUCERE
Mineralogia este disciplina geologică fundamentală care se ocupă cu

studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice si chimice ale mineralelor,
precum si cu modul de formare a acestora si a asociaţiilor lor naturale.
Mineralogia descriptivă se referă la descrierea mineralelor din punct
de vedere al proprietăţilor fizico-chimice, al genezei, al raporturilor reciproce
cât şi al răspândirii, în scopul folosirii lor practice.
Determinările practice efectuate pentru recunoaşterea macroscopică a
mineralelor se bazează în principiu pe cunoaşterea proprietăţilor şi caracterelor
generale ale acestora, care sunt dependente de o serie de fenomene fizice,
precum şi de aspectele macroscopice legate de simetria şi structura cristalină a
lor.
Cunoştinţele de mineralogie, constituie un instrument fundamental în
întreaga activitate din domeniul ştiinţelor naturii, astfel ele sunt absolut
indispensabile în studiul zăcămintelor de substanţe minerale utile, al rocilor în
vulcanologie, geografie, biologie şi multe altele.
Recunoaşterea mineralelor este importantă nu numai pentru mineralogi,
ci şi pentru geologi în general, paleontologi, petrografi, chimişti, fizicieni,
arhitecţi, ingineri constructori, metalurgişti, ingineri de mine etc.
În lucrarea de faţă se prezintă caracterele generale ale mineralelor şi
fişele individuale ale principalelor minerale clasificate în clase de minerale,
conform cu clasificarea internaţională folosită în mineralogie.
CARACTERELE GENERALE ALE MINERALELOR

Mineralul este o substanţă naturală solidă anorganică, omogenă din
punct de vedere fizic şi chimic, formată în scoarţa pământului, ca rezultat al
diferitelor procese geologice şi a activităţii organismelor.
Multe minerale, mai ales când sunt bine dezvoltate, pot fi recunoscute
după o serie de proprietăţi fizice, uşor de recunoscut macroscopic (cu ochiul
liber), ce pot fi determinate prin metode rapide. Principalele proprietăţi fizice
sunt: proprietăţi morfologice, proprietăţi legate de coeziune, proprietăţi optice,
proprietăţi scalare, proprietăţi electrice, magnetice, radioactivitate, proprietăţi
organoleptice.
4
1. Proprietăţile fizice ale mineralelor.
1.1. Proprietăţile morfologice ale mineralelor evidenţiază

aspectele de prezentare exterioară a acestora, acestea sunt: forma cristalelor,
habitusul sau aspectul exterior, trachtul, concreşterile de cristale, asocierea de
cristale (agregatele).
1.1.1. Forma mineralelor. Este condiţionată de sistemul de cristalizare

şi tipul de structură. Aceasta este de trei tipuri:
− idiomorfă, cristalele sunt delimitate de feţe cristalografice (pirita,
blendă, galenă, fluorină, granaţi etc.)
− hipidiomorfă, sunt cristale cu o dezvoltare incompletă a feţelor sau cu
un aspect rotunjit (feldspaţii, piroxenii, amfibolii, cuarţul din rocile magmatice);
− allotriomorfă (xenomorfă), cristale lipsite de feţe externe, forma
mineralelor este neregulată, fără contur propriu.
1.1.2. Habitusul mineralelor (aspectul exterior al mineralului).

Reprezintă modul de dezvoltare relativă a feţelor cristalografice, lăţimea şi
lungimea acestora. Plecând de la faptul că, în spaţiu, orice corp prezintă trei
dimensiuni, putem distinge:
− cristale dezvoltate după o direcţie:
- habitus columnar (turmalină, cuarţ, beril);
- habitus prismatic (piroxeni, amfiboli);
- habitus bacilar sau acicular (stibină, rutil, bismutină);
- habitus fibros (azbest, gips).
− cristale dezvoltate după două direcţii:
- habitus tabular (baritină, sanidină);
- habitus lamelar (fier oligist);
- habitus foios sau solzos (mice, clorite, minerale argiloase);
− cristale dezvoltate în mod egal după cele trei direcţii:
- habitus izometric (granaţi, fluorină, galenă, pirită);
Habitus columnar Habitus prismatic
5
Habitus fibros
Habitus acicular
Habitus tabular
a) b) c)
Habitus izometric:
a) cubic; b) octaedric; c) dodecaedric
1.1.3. Trachtul mineralelor, reprezintă o combinaţie de feţe

cristalografice, atât de caracteristică, încât acesta devine un indiciu pentru
identificarea lor: cub (pirită, sare gemă), octaedrii (fluorină, magnetit),
dodecaedrii romboidali (granaţi), dodecaedrii pentagonali (pirită).
1.1.4. Concreşteri de cristale. Aparţin aceleiaşi specii de mineral şi se

prezintă sub formă de asocieri regulate, simetrice sau neregulate.
6
 Concreşteri regulate prezintă ca tipuri principale:

− concreşteri paralele formate din asocierea unor cristale simple şi bine
dezvoltate după o faţă sau o muchie;
− concreşteri scheletice formate din cristale parţial dezvoltate, care prin
asociere formează dendrite. Dendritele au forme arborescente;
− concreşteri radiare formate din asocierea de cristale aciculare sau
fibroase dispuse radiar (în formă de snopi).
− concreşteri sferoidale formate din asocierea de cristale cu forme
rotunde.
b)
a) Concreşteri paralele: a) cristale de cuarţ;

b) cristale de baritină
Concreşteri scheletice - dendrite
Concreşteri radiare Concreşteri sferoidale
7
 Concreşteri simetrice sau macle sunt constituite din cel puţin două
cristale de aceeaşi specie minerală, care se asociază după legi ale cristalografiei.
După numărul de indivizi care se grupează, maclele pot fi bisintetice
formate din doi indivizi (macla ortozei, casiteritului, rutilului) sau polisintetice
când sunt formate din mai mulţi indivizi (macla albitului, calcitului).
a) b) Macla polisintetică
Macle bisintetice: a albitului
a) casiterit (macla în vizieră sau
cioc de staniu);
b) rutil (macla „în genunchi”)
După aspectul morfologic şi după modul în care sunt concrescuţi
indivizii cristalini se disting: macle de alipire sau juxtapoziţie, macle de
întrepătrundere sau de penetrare şi macle mimetice.
Macle de alipire sau juxtapoziţie: macla în coadă de rândunică sau fier
de lance – la gips; macla în genunchi şi macla ciclică – la rutil; macla de
Manebach şi macla de Baveno – la ortoză; macla fluorinei; macla calcitului;
macla japoneză – la cuarţ etc.
Macle de întrepătrundere: macla în cruce oblică şi cruce dreaptă (crucea
sfântului Andrei) – la staurolit; macla de Karlsbad – la ortoză; macla în cruce
de fier – la pirită; macla Dauphiné şi macla braziliană – la cuarţ etc.
Macle mimetice: macla leucitului, macla crisoberilului etc.
Macla în „coadă de a) b)
rândunică” a Macla în genunchi (a) şi macla
gipsului ciclică (b) a rutilului.
8
Macla de Manebach Macla de Baveno Macla fluorinei

a ortozei a ortozei
Macla japoneză a Macla de Karlsbad

Macla calcitului cuarţului a ortozei
a) b)
Macla în cruce de
Macla în cruce oblică (a) fier a piritei
şi cruce dreaptă (b)
a staurolitului.
9
1 2 a) b)
Macla Dauphiné (a) şi macla Braziliană (b) a cuarţului.
1, 2 – cristale de cuarţ
a) b)
Macla mimetică a leucitului Macle mimetice ale
a) secţiune şi b) aspect exterior crisoberilului (alexandrit)
1.1.5. Asocieri de cristale (agregatele).

Aglomerările de cristale care nu s-au putut dezvolta liber în toate
direcţiile, împiedicându-se reciproc, în timpul formării lor, se numesc agregate.
Druzele sunt asocieri neregulate de cristale din specii identice sau
diferite de minerale, care s-au format pe un suport comun (cuarţ, calcit, epidot,
zeoliţi etc.). Geodele seamănă cu druzele dar sunt mai mari şi au aspect ovoidal.
Sunt alcătuite din minerale preponderent formate în condiţii hidrotermale.
După mărimea cristalelor pot fi faneritice (când granulele se disting cu
ochiul liber) şi afanitice în care intră şi agregatele criptocristaline şi amorfe
(coloidale).
După forma granulelor ce constituie agregatele acestea pot fi:
- granulare – cu aspect grăunţos;
- compacte – conţin minerale fin granulare care nu se vad cu ochiul
liber;
- aciculare – când cristalele prismatice sunt mult alungite (stibina);
- fibroase – aragonit, gips, azbest;
- tabulare – baritina;
- foioase sau lamelar – mice, clorite;
- columnare – cuarţul;
10
- masive – granulele sunt vizibile cu ochiul liber şi ocupă complet

spaţiul, fără a lăsa goluri între ele.
După modul de dispunere în spaţiu al cristalelor sau aspectul exterior al
agregatelor, acestea pot fi:
- radiare – dispuse în raze (siderit, piroluzit);
- concentrice – cu aspect concreţionar: agregate stalactitice şi agregate
stalacmitice (calcit, limonit, psilomelan)
- sferice – cu forme apropiate de ale unei sfere: nodulare, globulare,
mamelonare, reniforme, oolitice, pisolitice, struguriforme;
- pământoase (pulverulente) – limonit, psilomelan, cinabru etc.
Agregat acicular, Agregat fibros

Agregat masiv,
radiar
granular
Agregat sferic –
Agregate lamelare mamelonar
sau foioase
Agregat concentric –
stalactitic Geodă
11
1.2. Proprietăţi legate de coeziune

Prin coeziune înţelegem forţa care leagă particulele materiale ale unui
corp, menţinând neschimbată distanţa dintre ele. Forţele exterioare ce se
exercită asupra corpurilor pot provoca fie deformări trecătoare, reversibile sau
elastice, fie deformări permanente sau ireversibile. Acestea din urmă pot fi la
rândul lor plastice ori rupturale.
1.2.1. Elasticitatea mineralelor. În general mineralele au elasticitate

mică, în comparaţie cu lemnul. După valoarea limitei coeficientului de
elasticitate se pot deosebi:
- minerale elastice – sunt mineralele care deranjate din poziţia iniţială
revine la aceasta imediat ce încetează forţa care la deranjat (micele);
- minerale flexibile – sunt mineralele care nu mai revin la poziţia iniţială
fără să se spargă (gips, clorit, talc, molibden);
- minerale maleabile – sunt mineralele care lovite cu un ciocan se întinde
sub forma unei foiţe fără să se spargă (aur, argint, cupru);
- minerale ductile – sunt mineralele care trase se întind sub forma unor
sârme (aur, argint, cupru etc.);
- minerale casante (majoritatea sulfurilor, stibiu, cuarţ, diamantul etc.)
1.2.2. Plasticitatea mineralelor. Când forţele care acţionează asupra

unui cristal depăşesc limita de elasticitate, fără să se distrugă forţele de
coeziune, cristalul rămâne deformat.
Deformaţii rupturale, sunt acelea când forţa care acţionează asupra
unui mineral întrece coeziunea sa. Acestea sunt: duritatea, clivajul şi spărtura
mineralelor.
1.2.3. Duritatea reprezintă rezistenţa pe care o opune un mineral

distrugerii structurii sale. Dintre două minerale este mai dur acela care îl zgârie
pe celălalt.
Duritatea se poate aprecia şi prin zgâriere cu ajutorul sclerometrului
(metoda Seebek), prin şlefuire (metoda Rosiwal), prin sfredelire sau prin
metoda imprimării cu ajutorul durimetrului.
Pentru a se indica gradul de duritate al mineralelor Mohs a alcătuit o
scară de duritate (scara lui Mohs) alcătuită astfel încât un mineral din scară este
întotdeauna mai dur decât precedentul. Duritatea se apreciază prin comparaţie,
după zgârierea unui mineral cu altul etalon. Această scară este relativă.
12
Scara lui Mohs este alcătuită din următoarele zece minerale etalon:
1. Talc – Mg3Si4O10(OH)2
minerale foarte moi – se zgârie cu unghia
2. Gips – CaSO4·2H2O
3. Calcit – CaCO3
minerale moi - se zgârie cu o lamă de oţel
4. Fluorină – CaF2
5. Apatit – Ca5(PO4)3F,Cl
minerale semidure – se zgârie cu sticla
6. Ortoza – KalSi3O8
7. Cuarţ – SiO2
minerale dure – zgârie sticla
8. Topaz – Al2(SiO4)(F,OH)2
9. Corindon – Al2O3
minerale foarte dure – zgârie sticla şi oţelul
10. Diamant – C.
Comparaţie între scara durităţii relative a lui Mohs şi duritatea absolută

măsurată
13
1.2.4. Greutatea specifică sau densitatea este raportul dintre greutatea

şi volumul mineralului. În general mineralele cu greutate specifică mare sunt
metalele native grele (aur, platină, mercur, argint, cupru). Greutatea specifică a
principalelor minerale utile este, de obicei, cuprinsă între 4 şi 7,5 iar a
mineralelor de gangă între 2 şi 3,5.
În laborator densitatea mineralelor se determină prin metoda plutirii şi
metoda hidrostatică.
1.2.5. Clivajul reprezintă proprietatea mineralelor de a se desface în
fragmente limitate de suprafeţe plane, sub acţiunea unor forţe mecanice
exterioare.
Clivajul se realizează după una sau mai multe direcţii de clivaj.
Denumirea clivajului se poate face în funcţie de numele formei cu care este
paralel, ca de exemplu:
- clivaj cubic – 3 direcţii (galenă, sare gemă);
- clivaj romboedric – 3 direcţii (calcit);
- clivaj octaedric – 4 direcţii (fluorina);
- clivaj dodecaedric – 6 direcţii (blenda);
- clivaj prismatic – 2 direcţii (piroxeni, amfiboli, baritină);
- clivaj pinacoidal – o direcţie (mice, clorite, talc, grafit).
Tipuri de clivaj: a) clivaj cubic; b) clivaj octaedric;

c) clivaj dodecaedric romboidal ; d) clivaj romboedric;
e) clivaj prismatic; f) clivaj pinacoidal
După uşurinţa cu care clivează şi după caracterul suprafeţei, clivajul
poate fi caracterizat ca fiind de mai multe feluri:
- clivaj perfect sau foarte bun – se produce uşor iar feţele obţinute sunt
plane, netede şi cu luciu sidefos sau sticlos (mice, gips, grafit, galenă, sare
gemă, ortoză, plagioclazi, calcit)
14
- clivaj bun – se realizează ceva mai greu, are feţele aproape plane cu
luciu ceva mai şters (blendă, piroxeni, amfiboli, baritină, aragonit, dolomit,
fluorină);
- clivaj slab sau imperfect – se produce greu, iar feţele obţinute nu au
continuitate şi prezintă un luciu gras (olivina, titanit, apatit, beril, turmalina,
sulf);
1.2.6. Spărtura reprezintă proprietatea mineralelor de a se desface în

fragmente limitate de suprafeţe neplane, sub acţiunea unor forţe mecanice
exterioare. Aceasta poate fi:
- concoidală – fragmentele de mineral sunt limitate de suprafeţe curbe
(opal, limonit, psilomelan);
- colţuroasă (angulară) – fragmentele de mineral sunt limitate de
suprafeţe care prezintă intrânduri şi proeminenţe ascuţite (pirita, marcasita,
granaţi, pirotina);
- aşchioasă – fragmentele prezintă asperităţi asemănătoare aşchiilor de
lemn (realgar, dioptaz, turmalina);
- fibroasă – mineralele se desfac în fibre (azbest, sare fibroasă, gips
fibros);
- pământoasă – prezintă un aspect asemănător mineralelor argilitice
(hidroxizii de Fe şi Mn, caolinitul).
1.3. Proprietăţi optice

1.3.1. Transparenţa este proprietatea unui mineral de a lăsa să treacă
razele de lumină prin el. În funcţie de modul în care diferite cristale mari lasă să
treacă lumina prin ele, acestea se împart în:
- minerale transparente – lumina trece total prin ele (cuarţ, calcit,
diamant etc.);
- minerale translucide – lumina trece parţial prin ele (blenda, cinabru
etc.);
- minerale opace – lumina nu trece prin ele (aur, argint, pirita, galena
etc.).
1.3.2. Culoarea este determinată de capacitatea unui mineral de a

absorbi în totalitate sau parţial radiaţiile spectrului solar. În funcţie de gradul de
absorbţie a radiaţiilor luminoase mineralele pot fi:
 incolore – cele care absorb în totalitate radiaţiile luminoase (cuarţ
varietatea „cristal de stâncă”, calcit varietatea „spat de Islanda”, muscovit,
gips);
 colorate – cele care selectează razele de lumină. După cauzele care
provoacă culoarea mineralelor acestea se împart în:
15
- minerale idiocromatice (idios = propriu) – sunt mineralele care au

culoare proprie (roşu – cinabru, cuprit; portocaliu – realgar, crocoit; galben –
sulf, auripigment; verde – malachit; albastru – azurit, calcantit, lazurit, cenuşiu
– galena, grafit, molibdenit, stibina; negru – oxizi si hidroxizi de Fe; alb – cuarţ
comun, sarea gemă, calcitul, baritina). Elementele native, sulfurile, sulfosărurile
au culori proprii.
- minerale allocromatice (allos = străin) – sunt mineralele care nu au
culoare proprie, culoarea lor datorându-se impurităţilor sau deranjamentelor
structurale. Minerale allocromatice sunt: corindonul (roşu – rubin, albastru –
safir, galben – topaz oriental); cuarţul (incolor – cristal de stâncă sau diamant
de Maramureş, galben – citrin, roşu brun – aventurin, violet – ametist, verde –
prasen, cenuşiu-brun – rauch-topaz, negru – morion); beril (goshenit – incolor,
galben – heliodor, roz-portocaliu – morganit, roşu – bixbit sau smarald roşu,
verde – smarald, albastru-verzui – acvamarin), diamant, topaz, calcit etc.
- minerale pseudocromatice, (pseudo = fals) culoarea este întâlnită la
unele minerale sub forma unui joc de culori, determinat de reflexia şi
interferenţa undelor luminoase pe suprafeţele interioare ale planelor de clivaj
şi suprafeţe de separare (labradorul). .
Culorile de irizaţie sunt determinate de zona de alterare de la suprafaţa
mineralelor, constituită dintr-o peliculă fină de produse secundare care
generează şi un luciu diferit (pirită, calcopirită, marcasită etc.).
Pentru sugerarea cât mai exactă a culorii se foloseşte denumirea dublă
ca: alb-lăptos, galben-auriu, galben de miere, roşu-sângeriu, verde-iarbă etc.
1.3.3. Urma de zgâriere este proprietatea unor minerale de a lăsa prin

zgâriere, o dâră colorată de particule, pe partea poroasă a unei plăcuţe de
porţelan.
Aceasta este o caracteristică importantă care permite recunoaşterea
rapidă a unor minerale cu proprietăţi optice asemănătoare. Astfel, după
culoare, aurul se poate confunda cu pirita sau calcopirita, dar urma sa de
zgâriere galben aurie fi deosebeşte rapid de urma neagră-verzuie a acestora.
Urma de zgâriere la unele minerale este asemănătoare cu a mineralului
(aur, cupru, grafit, realgar, auripigment, cinabru, malachit, azurit, psilomelan
etc.), iar la altele diferă (pirită, calcopirită, blendă, galenă, alabandină,
molibdenit, hematit etc.).
Mineralele cu luciu sticlos, incolore şi allocromatice au urma aibă,
necaracteristică.
1.3.4. Luciul este dat de modul în care se comportă un mineral în lumină

reflectată. Deci este efectul combinat al reflexiei şi refracţiei luminii în mineral.
După indicele de refracţie şi puterea de reflexie luciul mineralelor poate
fi:
16
- luciul metalic, se întâlneşte la mineralele opace şi caracterizează

metalele native (aur, argint, cupru, platină, mercur), sulfuri (pirita, marcasita,
calcopirita, pirotina, galena, stibina etc.);
- luciul semimetalic, se întâlneşte le mineralele opace dintre care: grafit,
ilmenit, hematit, rutil, uraninit, manganit, wolframit, magnetit, piroluzit,
calcozină etc.;
- luciul adamantin se întâlneşte la unele minerale transparente. Astfel de
luciu întâlnim la diamant, blendă, realgar, auripigment, cinabru, casiterit,
cromit, cuprit, rutil, zircon, ceruzit, anglezit, scheelit, titanit etc.;
- luciul sticlos, se întâlneşte la minerale transparente precum: compuşii
halogenaţi (sare gemă, fluorină, silvină), oxizi (cuarţ, spinel, corindon) şi la
majoritatea mineralelor din clasa săruri ale acizilor oxigenaţi;
- luciul gras, întâlnit la mineralele cu spărtură concoidală şi neregulată,
care dispersează lumina (sulf, opal, realgar, auripigment, cuarţ, casiterit,
zircon, olivină, tetraedrit, beril, sodalit, nefelin, turmalină etc.);
- luciul răşinos caracterizează mineralele criptocristaline şi gelurile
solidificate, uşor colorate, cum sunt cele din grupa halloisitului sau turcoaz,
opal;
- luciul mătăsos (satinat), îl prezintă mineralele cu structură fibroasă,
de exemplu: gips fibros, malachit, goethit, baritină, aragonit, ludwigit,
tremolit, azbest, zeoliţii fibroşi etc.;
- luciul sidefos, este prezent la mineralele lamelare cu clivaj bun
(muscovit, talc, gips, biotit, disten etc.);
- luciul mat (pământos), caracterizează mineralele mate (grafit, piroluzit,
hematit, goethit, mineralele argiloase etc.).
1.3.5. Luminiscenţa. Unele minerale au capacitatea să emită lumină în

domeniul vizibil, diferită de cea termică. Principalele tipuri de luminiscenţă
sunt: fIuorescenţa, fosforescenţa, termoluminiscenţa, cristaloluminiscenţa,
electroluminiscenţa, catodoluminiscenţa, chemi-luminiscenţa şi
triboluminiscenfa.
Fluorescenţa este produsă spontan şi durează cât durează cauza care a
activat-o. Minerale fluorescente sunt: diamantul, blenda, aragonitul, ceruzitul,
baritina, gipsul, sodalitul, fluorina etc.
Fosforescenţa este o luminiscenţă prelungită care se manifestă şi după
încetarea cauzei care a provocat-o. Sunt fosforescenţi fosfaţii, baritina,
aragonitul etc.
Termoluminiscenţa este un fenomen luminiscent care este generat de
căldură. Minerale termoluminiscente sunt diamantul, corindonul, spinelul,
cuarţul, sarea gemă, apatitul, zirconul, wollastonitul etc.
Cristaloluminiscenţa este provocată în procesele de cristalizare ale unor
substanţe (arcanit).
17
Electroluminiscenţa provocată de descărcări electrice în tuburi Geissler

cu gaze rarefiate.
Catodoluminiscenţa provocată de acţiunea razelor catodice (diamant,
unii granaţi, sulfaţi etc.)
Chemiluminiscenţa este produsă prin procese chimice de oxidare, care în
majoritatea cazurilor are un caracter biochimic.
Triboluminiscenţa este luminiscenţa obţinută prin frecarea sau
sfărâmarea cristalelor (blenda).
1.4. Proprietăţi electrice

1.4.1. Conductibilitatea electrică.
După modul în care se comportă mineralele din punct de vedere al
conductibilităţii electrice, acestea se împart în:
- bune conductoare de electricitate (conductori electrici), metalele
native (aur, argint, platină, cupru etc.);
- semiconductoare, sulfurile şi oxizii metalelor grele, grafitul, borul şi
siliciul;
- rău conductoare (dielectrice), minerale cu aspect metalic sau pietros.
1.4.2. Termoelectricitatea este caracteristică mineralelor bune

conducătoare de electricitate şi se manifestă prin apariţia unei forţe
electromotoare sub acţiunea unei diferenţe de temperatură (prin încălzirea zonei
de contact a două minerale).
1.4.3. Piezoelectricitatea este fenomenul de apariţie a electricităţii în

cristale prin acţiunea forţelor mecanice – de comprimare sau tracţiune. Astfel,
cuarţul poate să transforme energia mecanică în energie electrică, adică să fie
piezoelectric (cuarţ, turmalină, blendă, topaz etc.).
1.4.4. Piroelectricitatea este fenomenul de electrizare prin căldură

(turmalină, boracit, hemimorfit).
1.5. Proprietăţi magnetice

1.5.1. Magnetismul este o proprietate specifică tuturor mineralelor şi
este determinată de cinetica electronilor.
În funcţie de caracteristicile magnetice mineralele se clasifică în:
diamagnetice, paramagnetice şi feromagnetice.
Mineralele diamagnetice sunt mineralele care sunt respinse de un
magnet (bismutul nativ);
Mineralele paramagnetice sunt mineralele care sunt atrase de un
magnet. Minerale paramagnetice sunt: platina, hematitul, ilmenitul, cromitul,
18
sideritul, olivina, piroxenii, amfibolii, biotitul, berilul, staurolitul etc.

Mineralele feromagnetice sunt mineralele care atrag pilitura de fier şi
care generează propriul lor câmp magnetic astfel de minerale sunt: magnetitul,
pirotina, cubanitul etc.
Cunoaşterea proprietăţilor magnetice este utilă în prospectarea
magnetometrică a zăcămintelor de metale feroase şi la separarea magnetică a
mineralelor.
1.6. Radioactivitatea mineralelor

Radioactivitatea este fenomenul de transformare spontană al unui
element radioactiv într-un alt element de natură chimică diferită. Această
transformare este însoţită de emisia a trei feluri de particule: alfa (α). beta (β) şi
gamma (γ).
- particule alfa (α) - constă din nuclee de 42 He 2+ ,încărcat pozitiv;
- particule beta (β) – electroni încărcaţi negativ;
- radiaţia gamma (y) – fotoni fără sarcină electrică.
Principalele minerale radioactive sunt: uraninit (pehblenda), thorianit,
brannerit, davidit, thorit, autunit, thorbernit, monazit, xexotim gummit, carnotit,
baddeleyit, uranospinit etc.
1.7. Proprietăţile organoleptice (fiziologice).

Proprietăţile organoleptice se bazează pe puterea de percepţie a patru
din simţurile fiziologice ale omului: gust, miros, pipăit şi auz. Cel de-al cincilea
simţ – văzul – a fost folosit pentru determinările proprietăţilor optice macro şi
microscopice.
1.7.1. Gustul poate fi util la identificarea unor minerale solubile

precum: sarea gemă, silvina, carnalitul, thenarditul, mirabilitul, boraţii hidrataţi,
alaunii, alabastrul etc.
Sarea are un gust sărat ceea ce o deosebeşte de silvină care are un gust
amărui şi astringent.
1.7.2. Mirosul. Prin lovire, unele minerale pot degaja un miros

caracteristic, astfel: mineralele cu arsen după lovire degajă un miros de usturoi,
sulfurile pot degaja un miros de hidrogen sulfurat dacă sunt atacate cu acid
clorhidric (HCl).
1.7.3. Pipăitul permite aprecierea conductibilităţii termice prin senzaţia

de rece sau cald. Mineralele metalice sunt reci ca şi mineralele nemetalice cu
luciu puternic iar mineralele nemetalice mate sunt mai calde. Topazul care
macroscopic se poate confunda cu cuarţul cu ajutorul senzaţiei de rece la pipăit
19
ne permite să-l identificăm. Talcul şi grafitul este gras la pipăit, iar caolinitul
este aspru.
1.7.4. Auzul este un simţ ce poate fi utilizat pentru sesizarea unor sunete
legate de compactitatea sau porozitatea unor minerale. Sunetele vor fi diferite,
mai pline sau mai ascuţite. La mineralele metalice şi cele compacte vor apărea
sunete pline, profunde, la cele nemetalice vor fi ascuţite, iar la mineralele
poroase vor fi guturale.
2. Noţiuni privind geneza mineralelor.
Un mineral se formează atunci când o substanţă trece din stare mobilă în

stare stabilă, de regulă solidă în condiţii fizico-chimice bine determinate. Cele
mai multe minerale se depun din soluţii lichide şi gazoase. În aceste cazuri
concentraţia soluţiei, temperatura şi presiunea joacă roluri importante.
Condiţiile de stabilitate a mineralelor sunt diferite. Unele sunt stabile la
temperaturi şi presiuni înalte, în timp ce altele nu sînt stabile in aceste condiţii
ci se formează la temperaturi şi presiuni coborâte.
Sistemele minerale reprezintă totalitatea substanţelor minerale în
condiţiile lor de interacţiune naturală. Ele diferă sub aspectul compoziţiei,
structurii interne şi ordinului de mărime. Cele mai importante din punctul de
vedere urmărit aici sunt fazele minerale, constituite din sisteme omogene din
punct de vedere chimic, separate de restul mediului prin suprafeţe de
discontinuitate. Fazele minerale pot apărea fragmentate în sisteme individuale
– cristale sau granule minerale. Prin dispersarea reciprocă a mai multor faze
minerale iau naştere asociaţiile de minerale, reprezentate prin roci sau
minereuri. Sisteme minerale cu un grad de complexitate din ce în ce mai
avansat pot fi considerate în continuare complexele magmatice, metamorfice
sau sedimentare, ansamblul scoarţei terestre, globul pământesc, cosmosul.
Pentru a înţelege modul de formare a mineralelor trebuie urmărite pe de
o parte procesele fizico-chimice şi pe de altă parte factorii care influenţează
desfăşurarea acestor procese.
Principalele procese fizico-chimice implicate în formarea mineralelor
sunt cristalizarea, recristalizarea, metasomatoza.
Cristalizarea este un proces de solidificare prin care materia fluidă,
amorfă şi cu structură confuză trece în stare cristalină, caracterizată prin
structură internă reticulară şi forme poliedrice exterioare. Cristalizarea poate
avea loc din medii foarte diferite, de exemplu: din topituri complexe de silicaţi
20
la mineralele rocilor magmatice, din fluide în stare supracritică la mineralele

din greisene şi pegmatite, din lichide bogate în componenţi volatili la
mineralele din filoanele hidrotermale, din soluţii suprasaturate la mineralele
rocilor sedimentare de precipitaţie chimică sau evaporitice, din formaţiuni
coloidale (geluri) la mineralele sedimentare sau hidrotermale tardive sau din
stare amorfă prin devitrificarea sticlelor vulcanice ca în cazul formării
calcedoniei din opal.
Recristalizarea este în proces de regrupare şi reorganizare progresivă a

reţelelor cristaline ale mineralelor. Ea poate afecta atât agregate de minerale
diferite cât şi agregate compuse din cristale ale aceleiaşi specii minerale (de
exemplu calcare). În acest din urmă caz, în lipsa contrastului chimic ca element
catalizator acţionează starea de potenţial cristalografic care se stabileşte între
feţele neechivalente ale cristalelor adiacente.
Metasomatoza este un proces de transformare al unor minerale în altele,

cu modificarea compoziţiei chimice în urma unui aport de substanţă.
Transformarea are loc în stare solidă, moleculă cu moleculă, prin intermediul
apei interstiţiale. După cum lichidul migrează odată cu ionii de-a lungul unor
fisuri sau dimpotrivă rămâne stagnant, metasomatoza poate fi de infiltraţie şi
respectiv de difuzie.
În afara acestor procese esenţiale mai pot contribui la formarea
mineralelor şi o serie de procese fizico-chimice cu importanţă limitată, precum:
licuaţia (dezamestecul unor fracţiuni imiscibile dintr-o topitură omogenă prin
care se separă unele sulfuri din magme bazice), cristalizarea colectivă (prin care
cristalele mai mari se dezvoltă pe seama unor cristale mai mici, de exemplu
porfiroblaste în formaţiunile metamorfice), sublimarea (cristalizarea direct din
starea gazoasă, prin care iau naştere mineralele exhalative vulcanice).
Aceste procese determină modificarea compoziţiei sistemului mineral
prin:
– modificarea concentraţiei componenţilor fără reacţii chimice prin
exsoluţie (eliminarea unor componenţi dintr-o fază mixtă) sau solubilizare
(preluarea de către fază a unor componenţi);
– transformări de fază, care pot fi: solid - solid (rectristalizare), solid -
lichid (topire şi cristalizare), solid - vapori (sublimare);
– reacţii chimice dintre substanţele minerale (metasomatoză),
determinând creşterea sau micşorarea numărului de faze.
Factorii predominanţi care determină compoziţia şi configuraţia
sistemelor minerale sunt condiţiile termodinamice: temperatura şi presiunea. În
funcţie de modul în care acţionează aceşti factori la scară planetară, s-au separat
trei mari domenii de formare şi transformare a mineralelor: domeniul
magmatic, caracterizat prin temperaturi foarte ridicate şi presiuni mari;
21
domeniul metamorfic, caracterizat prin temperaturi medii şi presiuni variabile şi

domeniul sedimentar, caracterizat prin temperaturi şi presiuni reduse. Energia
care determină procesele de formare a mineralelor este de natură internă (endo-
genă) pentru domeniile magmatic şi metamorfic şi externă (exogenă) pentru
domeniul sedimentar. .
În cadrul unei compoziţii globale date, formarea mineralelor trebuie
privită ca un proces de adaptare a materiei la condiţiile impuse de mediu, astfel
încât să-i asigure o stabilitate maximă. Sensul de desfăşurare al procesului este
dat de tendinţe de asigurare a celei mai mici energii libere în noile condiţii; de
exemplu, starea cu cea mai mare entropie la creşterea temperaturii sau cu cea
mai mare densitate la creşterea presiunii.
Trebuie arătat însă că, în afară de temperatură şi presiune, natura
mineralelor şi asociaţiilor minerale rezultate este influenţată de o serie de
factori particulari cum sunt: vâscozitatea magmelor, pH-ul fluidelor – în
domeniul magmatic; raportul dintre presiunea de sarcină (litostatică),
presiunea orientată (stress) şi presiunea parţială a volatilelor (H2O, CO2) – în
domeniul metamorfic; potenţialul redox, factori fizici (insolaţie, îngheţ),
influenţa organismelor – în domeniul sedimentar.
Tipuri de geneză:
– geneză magmatică – lichid-magmatică;
– pegmatitică;
– pneumatolitică;
– hidrotermală.
– geneză metamorfică – metamorfism de
contact;
– metamorfism regional.
– geneză sedimentară – sedimentogenă;
– sedimentar propriu-zisă.
22
Descrierea principalelor minerale (minerale care se găsesc în colecţia de

minerale şi roci a laboratorului de Mineralogie şi Petrologie a Universităţii din
Petroşani), se va face conform următoarei fişe individuale:
Denumirea mineralului
Formula chimică
1. Sistem de cristalizare
2. Habitus
3. Forme de agregare
4. Macle
5. Clivaj
6. Spărtură
7. Culoare
8. Urma de zgâriere
9. Luciul
10. Duritatea
11. Greutatea specifică
12. Proprietăţi specifice
13. Comportarea faţă de reactivii chimici
14. Parageneze (asociaţii mineralogice)
15. Geneza
16. Utilizări
17. Răspândire
23
Clasa mineralului este o listă întocmită de mineralogul şi profesorul

emerit german „Hugo Strunz” (1910-2006), listă recunoscută în anul 2004 de
„International Mineralogical Association” (IMA). În sistematica modernă
mineralele au fost reclasificate, luându-se în considerare structura lor chimică şi
cristalografică.
Această sistematică clasifică elementele după cum urmează:
CASIFICAREA GENERALĂ A MINERALELOR

1. CLASA ELEMENETE NATIVE (Metale, Semimetale
şi Nemetale)
2. CLASA SULFURI ŞI SULFOSĂRURI
3. CLASA OXIZI ŞI HDROXIZI
4. CLASA HALOGENURI (Fluoruri, Cloruri, Bromuri,
Ioduri)
5. CLASA CARBONAŢI, NITRAŢI, BORAŢI, IODAŢI
6. CLASA SULFAŢI, CROMAŢI, MOLIBDAŢI,
WOLFRAMAŢI
7. CLASA FOSFAŢI, ARSENAŢI, VANADAŢI
8. CLASA SILICAŢI (Nezosilicaţi, Sorosilicaţi,
Ciclosilicaţi, Inosilicaţi, Filosilicaţi, Tectosilicaţi)
9. CLASA MINERALELOR ORGANICE
24
1. CLASA ELEMENTE NATIVE
A. Subclasa Metale
a) Grupa Aurului
Aur Au
Argint Ag
Cupru Cu
Plumb Pb
Mercur Hg
b) Grupa Platinei
Platină Pt
Paladiu Pd
c) Grupa Fierului şi a mineralelor din meteoriţi
Fier Fe
Nichel-Fier (Ni, Fe)
Zinc Zn
B. Subclasa Semimetale
a) Grupa Arsenului
Arsen As
Stibiu Sb
Bismut Bi
b) Grupa Telurului
Seleniu Se
Telur Te
C. Subclasa Nemetale (Metaloide)
a) Grupa Sulfului
α - Sulf S
β - Sulf S
γ - Sulf S
b) Grupa Carbonului
Grafit α-C
Diamant β-C
CARACTERE GENERALE
– sunt minerale care au o compoziţie foarte simplă, de regulă
corespunzătoare elementului chimic din sistemul periodic;
Metalele – cristalizează majoritatea în sistemul cubic;
– au cele mai mari greutăţi specifice;
– au luciu metalic puternic;
– duritate mică şi maleabilitate mare;
– au conductibilitate termică şi electrică mare;
25
– culoarea generală este argintie, excepţie făcând aurul şi cuprul.

Semimetalele – cristalizează în sistemul trigonal (romboedric);
– în comparaţie cu metalele la aceste minerale apare clivajul;
– au conductibilitate electrică bună;
– au luciu foarte accentuat, friabilitate şi duritate mică.
Metaloidele prezintă deosebiri radicale faţă de metale şi semimetale,
atât sub aspect structural, proprietăţi chimice, cât şi al proprietăţilor fizice.
Acestea se vor descrie în referatele mineralelor respective.
AUR
Au
1. Sistem de cristalizare: cubic

2. Habitus: izometric, cristale octaedrice,
dodecaedrice, rar cubice
3. Forme de agregare: granule neregulate, pepite,
stalactite, concreţiuni dendriforme, plăci cu aspect
reticular, foiţe, muşchi etc.
4. Macle: comune
5. Clivaj: lipseşte
6. Spărtură: colţuroasă
7. Culoare: galben-aurie
8. Urma de zgâriere: galben-aurie strălucitoare
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 2,5 – 3
11. Greutatea specifică: 15,3 – 19,3
12. Proprietăţi specifice: duritate mică, maleabil şi ductil, se topeşte la flacăra
suflătorului, conductibilitate termică şi electrică foarte mare.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se dizolvă în acizi cu excepţia
apei regale (amestec de acid clorhidric concentrat şi acid azotic concentrat, în
raport de 3:1) şi cianura de potasiu.
14. Geneză şi parageneză (asociaţie mineralogică):
– magmatică: hidrotermală
– sedimentară: în zonele de oxidare ale zăcămintelor de sulfuri
complexe şi în aluviuni sub formă de pepite.
Se asociază cu: cuarţ, pirită, argint, blendă, galenă, argint, cupru,
malachit, azurit, zircon, platină, diamant, casiterit, titanit, cuarţ, muscovit etc.
15. Utilizări: etalon valutar, în aliaj cu Pd, Ag, Cu este utilizat la bijuterii şi
aurirea obiectelor, industria sticlei şi porţelanurilor, arhitectură monumentală,
medicină, industria chimică.
16. Răspândire: În România: regiunea Baia Mare, Brad, Roşia Montană,
26
Săcărâmb, Baia de Arieş, Băile Borşa-Toroiaga, Crucea, Valea lui Stan,

Bozovici, Herja, Cavnic, Băiţa, Săsar, Zlatna-Almaşu Mare etc.
În lume: Franţa (Gardette), Suedia (Munţii Harz), Rusia (Caucaz,
Siberia), S.U.A. (California, Dakota, Nevada, Colorado), Canada (pen. Noua
Scoţie), Africa de Sud, Australia, Brazilia (Minas Geraes) etc.
ARGINT
Ag

2. Habitus: izometric, cristale cubice, octaedrice
şi cristale deformate
3. Forme de agregare: foi, fire, agregate în
formă de muşchi, snopi, agregate arborescente,
dendrite penate, granule, pepite, etc.
4. Macle: comune simple sau repetate
5. Clivaj: nu prezintă
6. Spărtură: neregulată sau colţuroasă
7. Culoare: albă-argintie în spărtură proaspătă, când se oxidează se înnegreşte
8. Urma de zgâriere: albă-argintie strălucitoare
9. Luciul: metalic
11. Greutatea specifică: 9,6 – 12
12. Proprietăţi specifice: maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi
electricitate, se topeşte la 1050 ºC.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în acid azotic (HNO3), în
acid clorhidric (HCl) dă un precipitat caracteristic alb brânzos de AgCl iar în
contact cu H2S se înnegreşte.
– magmatică: hidrotermală;
– ca mineral secundar în zona de oxidare a zăcămintelor de sulfuri şi
arseno-stibiuri provenind din alţi compuşi de argint.
Se asociază cu: argentitul, aurul, sulfuri complexe, arseniuri şi stibiuri.
15. Utilizări: în aliaje împreună cu cuprul, pentru confecţionarea obiectelor de
argint, monedelor etc.
Pur, este întrebuinţat numai pentru lucrări în filigran, confecţionarea
creuzetelor, argintare, în industria fotografică, bijuterii etc.
16. Răspândire: În România: Maramureş (Herja, Baia Sprie), M-tii Apuseni
(Săcărâmb, Ruda-Barza).
În lume: Norvegia (Kongsberg), Canada (Ontario), Germania (Fraiberg,
Schneeberg), Rusia (Turinsk, Siberia, Altai), Kazakstan, S.U.A., Mexic etc.
27
CUPRU
Cu

2. Habitus: izometric, cub cu dodecaedru
romboidal
3. Forme de agregare: deseori dendrite lamelare
neregulate şi mai rar în plăci întregi. Foarte rar
mase compacte în zona de oxidaţie
4. Macle: comune, complexe sau de
întrepătrundere
5. Clivaj: nu prezintă
7. Culoare: roşie arămie
8. Urma de zgâriere: roşie arămie
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: maleabil şi ductil, se topeşte la 1080 ºC.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă uşor în HNO3 diluat, în
HCl se dizolvă greu formând clorură de cupru.
– magmatică: hidrotermală în legătură cu erupţiile bazice
– sedimentară: în roci sedimentare
– secundară, prin descompunerea sulfurilor de Cu, la limita
dintre zona de oxidaţie şi zona de cimentaţie.
Se asociază cu: argint nativ, calcozină, bornit, calcit, clorit, cuprit,
malahit, azurit, atacamit etc.
15. Utilizări: În electrotermică, în industria chimică, aliaje cu alte metale în
industria construcţiilor de maşini etc.
16. Răspândire: În România: Altân-Tepe (Dobrogea), Bălan (jud. Harghita),
Rodna-Veche (jud. Bistriţa-Năsăud), Baia Mare etc.
În lume: Rusia (munţii Deghelensk, munţii Urali la Turinsk), S.U.A.
(Massachussetts, Connecticut, New Jersey, Virginia), Bolivia (Corococo),
Chile (Andacollo, Chuquicamata), Mexic (Cananea) etc.
28
MERCUR
Hg
1. Sistem de cristalizare: cristalizează la -39º C,

romboedric
2. Habitus: –
3. Forme de agregare: lichid la temperatura
normală, sub formă de globule.
4. Macle: –
5. Clivaj: –
6. Spărtură: –
7. Culoare: cenuşie – albă de staniu
8. Urma de zgâriere: –
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: –
11. Greutatea specifică: 13,6
12. Proprietăţi specifice: stare de agregare lichidă, greutate specifică mare,
bun conducător de electricitate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acid azotic (HNO3).
– produs secundar pe cinabru
Se găseşte în parageneză cu cinabru, pirita, stibina, cuarţ, calcit, etc.
15. Utilizări: la amalgamarea aurului, prepararea fulminatului de mercur, în
medicină, la aparatele de fizică etc.
16. Răspândire: În România: Valea Dosului, Cib (Zlatna) etc.
În lume: Spania (Almaden), Italia (Idria, Garizia), S.U.A. (Texas,
California) etc.
PLATINĂ
Pt

2. Habitus: izometric, sub formă de cristale
cubice, octaedrice.
3. Forme de agregare: granule neregulate,
solzişori, pepite, mase compacte.
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: cenuşie de oţel cu nuanţă albă de argint
8. Urma de zgâriere: albă argintie strălucitoare
29
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 4 – 4,5
11. Greutatea specifică: 15 – 19
12. Proprietăţi specifice: maleabil şi ductil, bun conducător de electricitate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: greu fuzibil (1775 ºC). Nu se
dizolvă în acizi, cu excepţia apei regale.
– magmatică în roci bazice şi ultrabazice, în aluviuni.
Se găseşte în pirotina nicheliferă şi se asociază cu olivină, piroxeni,
cromit, hematit, magnetit etc.
15. Utilizări: fabricarea aparatelor de laborator, în dentistică, bijuterii,
catalizator, în tehnica röentgenografică.
16. Răspândire: În lume: Rusia (M-ţii Urali), S.U.A. (Alaska), Canada
(Sudbury), Borneo, Columbia (râul Pinto), Brazilia, Peru etc.
ARSEN
As
1. Sistem de cristalizare: romboedric

2. Habitus: izometric, rar sub formă de cristale
romboedrice.
3. Forme de agregare: mase grăunţoase, mase
compacte, cruste reniforme, stalactitice sau
reniforme.
4. Macle: rare
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: neregulată
7. Culoare: albă de staniu în spărtură, iar în timp devine galben-brună, cenuşie
sau chiar neagră.
8. Urma de zgâriere: cenuşie albă de staniu
9. Luciul: metalic în spărtură, devenind mat în timp.
10. Duritatea: 3,5
12. Proprietăţi specifice: prin lovire cu ciocanul degajă un miros de usturoi,
trece în stare lichidă la presiuni ridicate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: pe cărbune formează o
eflorescenţă albă de As2O3, în tub închis formează oglinda de arsen.
Se găseşte în parageneză cu: arseniuri, stibiuri, mai rar sulfuri de nichel,
cobalt, argint, plumb etc.
30
15. Utilizări: în industria chimică la prepararea substanţelor otrăvitoare,

tăbăcărie, colorant, în industria sticlei, etc.
16. Răspândire: În România: Cavnic (jud. Maramureş), Brad, Săcărâmb (jud.
Hunedoara).
În lume: Rusia (Sadonsk), Germania (Freiberg, Schneeberg, Annaberg),
Cehia (Ioachimov), Norvegia (Kongsberg), S.U.A. (Haverhill, Jackson -
Colorado), Japonia etc.
SULF
S
1. Sistem de cristalizare: rombic până la 96 ºC, iar peste

această temperatură monoclinic.
2. Habitus: cristale bipiramidate
3. Forme de agregare: mase compacte, pământoase, ca
eflorescenţe, forme stalactitice şi reniforme.
4. Macle: rare
5. Clivaj: imperfect
6. Spărtură: neregulată sau concoidală
7. Culoare: galbenă cu diferite nuanţe
8. Urma de zgâriere: galben-albă
9. Luciul: gras, adamantin
12. Proprietăţi specifice: casant, uşor fuzibil chiar la flacăra unui chibrit, rău
conducător de căldură şi electricitate (izolator), prin frecare se încarcă cu
electricitate negativă.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în sulfură de carbon
(CS2), terebentină, petrol. Acidul azotic (HNO3) concentrat şi apa regală îl
oxidează şi-l transformă în acid sulfuric (H2SO4).
– prin sublimare din gazele emanate de vulcani;
– prin oxidarea incompletă a H2S sau ca produs al reacţiei sale cu SO2;
– prin reducerea gipsului în prezenţa materiilor organice;
– prin reducerea sulfaţilor de către bacterii;
– prin descompunerea sulfurilor în zona de oxidaţie
Se asociază cu realgar, auripigment, covelină, ghips, cuarţ, calcedonie,
opal etc.
15. Utilizări: fabricarea acidului sulfuric, la fabricarea hârtiei, în agricultură, la
vulcanizarea cauciucului, la fabricarea chibriturilor, artificiilor, vopselelor, ca
decolorant etc.
31
16. Răspândire: În România: Pucioasa (jud. Dâmboviţa), Turia-Bixad

(Călimani), Poiana Vărbilău, Năeni (Buzău) etc.
În lume: Italia (Sicilia), Rusia (Kara-Kum), Spania (Corub), S.U.A.
(Luissiana, Texas, Utah, California), Mexic, Chille, Japonia, Polonia etc.
GRAFIT
C
În greacă „graphein” = a scrie
1. Sistem de cristalizare: hexagonal

2. Habitus: tabular, lamelar.
3. Forme de agregare: agregate fin solzoase,
foioase sau sub formă de mase compacte
pământoase.
4. Macle: de ordinul 2
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: negru de fier, cenuşiu strălucitor
8. Urma de zgâriere: neagră, cenuşiu strălucitoare
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 1 – 2
12. Proprietăţi specifice: se poate confunda cu molibdenitul dar se deosebeşte
prin urma de zgâriere: la grafit urma pe hârtie rămâne neagră iar la molibdenit
dacă este întinsă devine verzuie; bun conducător de electricitate şi căldură,
termoelectric negativ, gras la pipăit.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil numai în fier topit,
neatacat de acizi.
– magmatică: (în roci bazice) provenind printr-un proces de reducere la
temperatură ridicată, asociat cu fier nativ;
– metamorfică: de contact şi regional.
Se asociază cu clorit, sericit, talc, azbest, granaţi, cuarţ, calcit etc.
15. Utilizări: la fabricarea creioanelor, creuzetelor, electrozilor, ca lubrifiant
amestecat cu uleiuri minerale, în vopselărie etc.
16. Răspândire: În România: seria epizonală de Tulghes, munţii Rodnei
(Carpaţii Orientali), formaţiunea de Schela, muntele Cerbu la nord de Novaci,
munţii Vulcan, Retezat şi Parâng (Carpaţii Meridionali), Trascău, Gilău,
Muntele Mare (Munţii Apuseni).
În lume: Anglia (Borrowdale), Norvegia (Arendal), Finlanda (Pargas),
Rusia (M-ţii Ural), Austria, Germania, Franţa, S.U.A. etc.
32
DIAMANT
C
În greacă „adamas” = neînvins

2. Habitus: izometric, cristale octaedrice, dodecaedrice, rar cubice şi
tetraedrice.
3. Forme de agregare: rar agregate granulare masive.
4. Macle: comune, simple şi multiple, de întrepătrundere şi ciclice, macle de
întrepătrundere tetraedrice.
5. Clivaj: aproape perfect
6. Spărtură: concoidală
7. Culoare: incolor, alb, alb-albăstrui, galben
deschis, galben închis, brun-pal, brun închis,
întâmplător oranj, culoarea piersicii, mov, verde,
albastru, roşu sau negru.
9. Luciul: adamantin, gras în spărtură
10. Duritatea: 10
12. Proprietăţi specifice: feţele curbe ale cristalelor, conductibilitate electrică
slabă. Unitatea de masă a diamantului este 1 karat = 215 mg.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu este atacat de nici o substanţă
chimică, la temperatură foarte înaltă fără oxigen se transformă în grafit.
– magmatică: în roci ultrabazice (peridotite, kimberlite);
– secundar în aluviuni.
Se asociază cu: cromit şi granaţi.
15. Utilizări: în industria bijuteriilor cele transparente şi curăţate, iar cele
netransparente sunt utilizate pentru aparatele de forat în roci tari, tăierea sticlei,
abraziv (carbonado şi bort).
16. Răspândire: În lume: Africa de Sud (Kimberley, De Beer, Bultfontein,
Dutoitspan), Brazilia (Minas Geraes), India, Rusia (Siberia, Iacuţia); zăcăminte
aluvionare: torentul Brazilia (Ribeiro-Manso), Zair, Angola, Africa Centrală,
Guineea, Tanzania, Venezuela etc.
Cele mai importante cristale de diamant sunt: Florentin sau Grand Duke
Toscana (133 karate), Regentul sau Pitt (137 karate), Orloff (194 karate), Koh i
Noor (186 karate), Star South Bagagem (254 karate), Tiffany (125 3/8 karate),
Imperial (457 karate), Jubileu (634 karate), Jonker (726 karate), Excelsior (969
1/2 karate), Cullinar şi Eduard VII (3025 karate), Marele Mogul, Orlov, Sahul,
Sancy, Steaua Polara etc.
33
2. CLASA SULFURI ŞI SULFOSĂRURI
A. Subclasa Sulfuri şi Compuşi Asemănători

a) Grupa Sulfuri
Pirotină FeS
Calcopirită CuFeS2
Covelină CuS
Galenă PbS
Blendă ZnS
Würtzit ZnS
Millerit NiS
Cubanit CuFe2S3
Cinabru HgS
Realgar AsS
Enargit Cu3AsS4
Alabandină MnS
Calcozină Cu2S
Bornit Cu5FeS4
Mispichel FeAsS
Argentit Ag2S
Pentlandit (Ni, Fe)9S8
Cobaltină CoAsS
Stibină Sb2S3
Bismutină Bi2S3
Pirită FeS2
Marcasită FeS2
Molibdenit MoS2
Auripigment As2S3
Polidimit Ni3S4
b) Grupa Arseniuri
Nichelină NiAs
Löllingit FeAs2
Sperilit PtAs2
Rammelsbergit NiAs2
Smaltină (Co, Ni)As3-x
Cloantit (Ni, Co)As3-x
c) Grupa Teluluri
Silvanit (Au, Ag)Te2
Calaverit AuTe2
34
Petzit Ag3AuTe2
Săcărâmbit Pb5Au(Te, Sb)4S5-8
Hessit Ag2Te
Altait PbTe
Telurobismutină Bi2Te3
Coloradoit HgTe
d) Grupa Seleniuri şi Stibiuri
Naumannit Ag2Se
Eucarit CuAgSe
Tiemannit HgSe
Discrasit Ag3Sb
Stibiopalladinit Pd3Sb
B. Subclasa Sulfosăruri
Tetraedrit (Cu, Fe)12Sb4S13
Bournonit PbCuSbS3
Jamesonit Pb4FeSb6
Semseyt Pb9Sb8S12
Pirargirit Ag3SbS3
Proustit Ag3AsS3
Argirodit Ag8SbS2
Cosalit Pb2Bi2S5
CARACTERE GENERALE
Aceste minerale au importanţă industrială deoarece formează numeroase
zăcăminte de minereuri. Cu sulful se combina peste 40 de elemente chimice
(Mn, Fe, Ni, Co, Cu, Zn, Mo, Ag, Cd, Sn, Sb, Te, Pt, Pb, Bi, As etc).
Dintre clasificările efectuate până în prezent, pentru mineralele din
subclasa sulfuri vom prezenta clasificarea pe baza raportului dintre metal şi sulf
(M : S).
Sulfurile, reprezintă 0,15 % din greutatea scoarţei terestre, predominând
combinaţiile sulfului cu fierul. Seleniurile, sunt combinaţii ale seleniului cu: H,
Cu, Ag, Hg, Pb şi Bi. În unele sulfuri, seleniul formează amestecuri izomorfe cu
sulful. Telururile, rezultă din combinaţiile telurului cu: Cu, Pb, Bi, Au, Ag, Hg,
Ni şi Pt. Arseniurile, sunt combinaţii ale arsenului cu: Fe, Ni, Co şi Pt.
Stibiurile sunt combinaţii simple ale stibiului cu Ni, sau complexe ale sulfului şi
stibiului cu Ag, Cu, Pb.
Sulfurile, compuşii asemănători şi sulfosărurile au structuri cristaline
caracteristice compuşilor ionici, dar proprietăţile specifice paradoxal, sunt mai
apropiate de cele ale elementelor native. Aceste minerale un luciu metalic
accentuat şi conductibilitate electrica şi termica buna şi duritate mijlocie.
35
Din punct de vedere genetic majoritatea mineralelor acestei clase au

geneza hidrotermala, subordonat lichid-magmatică, metasomatică şi
sedimentara.
PIROTINĂ
FeS
În greacă „piros” = foc

2. Habitus: tabular, prismatic, columnar.
3. Forme de agregare: mase compacte clivabile
sau foioase
4. Macle: rare
7. Culoare: galben de bronz închis cu reflexe brune
8. Urma de zgâriere: neagră-cenuşie
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 3,5 – 4,5
12. Proprietăţi specifice: magnetic (mai intens la varietăţile bogate în sulf),
bun conducător de electricitate şi căldură.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: insolubil în HCl, prin
descompunere dă H2S. În tub deschis degajă SO2.
– magmatică: lichid-magmatică, hidrotermală
– metamorfică: metasomatică
– sedimentară.
Se asociază cu: pirita, pentlandit, calcopirită, blendă, galenă, calcit,
cuarţ, magnetit, mispichel, piroxeni, plagioclazi etc.
15. Utilizări: fabricarea acidului sulfuric (H2SO4), extragerea nichelului din
pirotina nicheliferă.
16. Răspândire: În România: Moldova Nouă, Ocna de Fier, Ilba, Baia Mare,
Baia Sprie, M-ţii Ţibleş, Borşa, Rodna, Ruda-Barza, Zlatna, Iacobeni, M-ţii
Făgăraş, M-ţii Lotru etc.
În lume: Canada (Sudbury), Africa de Sud (Rodezia), Norvegia
(Hundholmen, Iveland), Suedia (Tunaberg), Rusia (Devdorak, Kerci) etc.
36
CALCOPIRITĂ
CuFeS2
1. Sistem de cristalizare: tetragonal (patratic)

2. Habitus: cristale idiomorfe rare.
3. Forme de agregare: mase compacte,
granule diseminate, formaţiuni colomorfe,
reniforme sau ciorchini.
4. Macle: de întrepătrundere, polisintetice
5. Clivaj: slab, imperfect
6. Spărtură: neregulată, concoidală
7. Culoare: galben de alamă cu nuanţe verzui sau irizaţii colorate
8. Urma de zgâriere: neagră cu nuanţe verzui
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: se deosebeşte de pirită prin duritate mai mică şi prin
urma de zgâriere (neagra la pirită şi neagră-verzuie la calcopirită),
sfărâmicioasă.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubilă în HNO3 cu depunere de
sulf. În tub deschis degajă vapori de H2S.
– magmatică: lichid-magmatică, hidrotermală
– metamorfică: de contact
– sedimentară.
Se găseşte în parageneză cu: pirită, magnetit, pirotină, blendă, galenă,
stibină, baritină, calcit, dolomit, cuarţ, siderit etc.
15. Utilizări: extragerea cuprului, folosit în electrotehnică la aliaje (bronzul,
alama), în industria constructoare de maşini, la fabricarea aparatelor şi vaselor
de laborator etc.
16. Răspândire: În România: Gemenea, Şomova, Altîn-Tepe, Moldova Nouă,
Băiţa, Ilba, Nistru, Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, M-ţii Ţibleş, Deva,
Zlatna, Roşia Montană, Ruda-Barza, Bălan, M-ţii Lotru, M-ţii Făgăraş, etc.
În lume: S.U.A. (Utah, Montana, Arizona), Mexic (Cananea), Chile
(Chuquicamata), Rusia (M-ţii Ural, Transcaucazia, Turinsk, Minusunsk), Zair,
Bulgaria (Madan, Burgas), Serbia (Bor, Maidanpek) etc.
37
COVELINĂ
CuS
Dedicată mineralogului italian Covelli

2. Habitus: cristale idiomorfe rare cu habitus
lamelar.
3. Forme de agregare: mase fin granulare
solzoase, pojghi ţe de alterare la mineralele de
cupru
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: albastru-indigo
8. Urma de zgâriere: cenuşie până la neagră
9. Luciul: semimetalic, mat
12. Proprietăţi specifice: casant, în lamele subţiri este flexibil
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: în HNO3 fierbinte se dizolvă şi se
separă sulful. În tub închis sublimează sulf.
– metamorfică: în şisturi cristaline
– secundar se formează în zona de îmbogăţire a zăcămintelor de
minereuri de cupru;
Se asociază cu calcozină, bornit, pirită, sulf, auripigment, hematit,
calcopirită etc.
15. Utilizări: minereu de cupru
16. Răspândire: În România: Altîn Tepe (Dobrogea), Bălan (Ciuc), Rodna
Veche, Băiţa Bihor, Cavnic, Sasca (varietatea digenit) etc.
În lume: Germania (Sangerhausen), Serbia (Bor, Maidanpek), Noua
Zeelandă (insula Kawan), Austria (Salsburg), S.U.A. (Butte – Montana,
Summitvill - Colorado) etc.
38
GALENĂ
PbS
În latină „galena” = minereu de plumb

2. Habitus: izometric, cristale cubice, cub-
octaedrice, octaedrice, dodecaedrice romboidal.
3. Forme de agregare: mase granulare tabulare,
separaţii diseminate de formă neregulată.
4. Macle: rare
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: cenuşie de plumb
8. Urma de zgâriere: cenuşie-neagră mată
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 2,5
12. Proprietăţi specifice: greutate specifică mare, slab conducător de căldură
şi electricitate, bun detector.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HNO3 rezultând sulf şi
un precipitat alb de PbNO3.
– metamorfică: metasomatică în calcare şi dolomite;
– sedimentară.
Se găseşte asociată cu blendă, pirită, calcopirită, cuarţ, calcit, baritină,
fluorină, siderit, rodocrozit etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de plumb.
16. Răspândire: În România: Baia Sprie, Baia Mare, Herja, Cavnic
(Maramureş), Rodna Veche, Ruşchiţa (Poiana Ruscă), Ocna de Fier, Dognecea,
Sasca (Banat) etc.
În lume: Rusia (Sadonsc, Caucazul de Nord, Turlansc Acisaisc, M-ţii
Kara-Tau, M-ţii Altai), S.U.A. (Galena, Joplin, Picher – Mississippi Valley,
Colorado), Kosovo (Trepça), Austria (Bleiberg), Spania (Sinores Pennaroia),
Bulgaria (M-ţii Rodopi), Germania (Fraiberg), Mexic (Santa Eulalia), Canada
(Sullivan), Cehia (Přibram) etc.
39
BLENDĂ (Sfalerit)
ZnS
În greacă „sfaleros” = înşelător

2. Habitus: izometric, cristale cubice, octaedrice,
dodecaedrice romboidal, tetraedrice.
3. Forme de agregare: druze, mase granulare
compacte.
4. Macle: polisintetice
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: rar incoloră şi transparentă cu nuanţe verzi şi galbene (cleiofanul),
galben-brună, brună sau neagră (marmatitul).
8. Urma de zgâriere: albă, galbenă, brună (în funcţie de conţinutul în fier).
9. Luciul: adamantin sau răşinos
12. Proprietăţi specifice: rea conducătoare de electricitate, unele varietăţi
devin fosforescente prin frecare.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubilă în HCl cu degajare de
H2S, iar în acid azotic cu separare de sulf.
– metamorfică: şisturi cristaline
– sedimentară.
Se asociază cu galenă, pirită, calcopirită, cuarţ, pirotină, calcit, granaţi,
epidot, magnetit, molibdenit, bismutină etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de zinc, la extragerea mineralelor rare
(Cd, Ir, Ga, In etc.), culori anorganice, farmacie.
16. Răspândire: În România: Băile Borşa, Rodna, Pojorâta, Crucea, Broşteni,
Bălan, Ditrău, Gemenea, Somova, Moldova Nouă, Sasca Montană, Oraviţa,
Dognecea, Ciclova, Ocna de Fier, Ruşchiţa, Tincova, Băiţa-Bihor, Ilba, Nistru,
Băiţa, Zlatna, Săcărâmb, Bucium, Baia Mare, Roşia Montană, Baia de Arieş
etc.
În lume: Kosovo (Trepça), Cehia (Přibram), Elveţia (Binnenthal),
Spania (Santander), S.U.A. (Joplin-missouri – Kansas), Columbia (Sullivan),
Polonia (Silezia), Australia (Broken hill), Bulgaria (M-ţii Rodopi) etc.
40
CINABRU
HgS
În indiană „chinovar sau kinnabaris” = sânge de zmeu
1. Sistem de cristalizare: trigonal (romboedric)

2. Habitus: rar cristale mici romboedrice, prisme trigonale.
3. Forme de agregare: mase granulare compacte, mase pământoase,
eflorescenţe sau pojghiţe.
4. Macle: de întrepătrundere
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: roşu, uneori cu reflexe cenuşii de
plumb
8. Urma de zgâriere: roşie
9. Luciul: adamantin, spre metalic
11. Greutatea specifică: 8 – 8,2
12. Proprietăţi specifice: greutate specifică mare, rău conducător de
electricitate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: –
– magmatică: hidrotermală.
Se asociază cu: stibină, pirită, realgar, auripigment, blendă, calcit,
baritină, cuarţ etc.
15. Utilizări: singura sursă pentru extragerea mercurului.
16. Răspândire: În România: Valea Dosului (Zlatna), Ilba, Baia Sprie, Băiuţ,
Mădăraş, Sîntimbru-Băi, Ruda Barza, Izvorul Ampoiului, Vâltori etc.
În lume: Spania (Almaden), Italia (Monte Amiato Abbadia), Slovenia
(Idria), S.U.A. (New Almadia, New Idria, Steamboat), Mernik (Slovacia),
Rusia (M-ţii Altai, depr. Fergana), Ucraina (Nichitovsk), China (provincia
Hunan), Mexic (Palomas) etc.
REALGAR
AsS
În arabă „rahj al ghär” = praf de mină
1. Sistem de cristalizare: monoclinic

2. Habitus: izometric, cristale prismatice scurte striate vertical.
3. Forme de agregare: agregate granulare compacte, cruste, eflorescenţe,
41
impregnaţiuni sau mase pământoase.

5. Clivaj: bun
7. Culoare: portocalie
8. Urma de zgâriere: portocalie
9. Luciul: adamantin, gras
12. Proprietăţi specifice: se poate confunda cu cinabrul însă diferă prin
greutatea specifică, rău conducător de electricitate, se găseşte aproape
întotdeauna în parageneză cu auripigmentul.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: prin alterare sub influenţa luminii
trece în auripigment.
– mai rar ca produs de sublimare din gazele emanate de vulcani.
Se asociază cu: auripigment, pirită, stibină, calcit, blendă, cuarţ, galenă,
baritină etc.
15. Utilizări: minereu de arsen, la fabricarea preparatelor de arsenic şi a culorii
roşii-portocalii folosită în pictură.
16. Răspândire: În România: Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic (Maramureş),
Săcărâmb, Zlatna, Moldova Nouă, Sărişor, Covasna etc.
În lume: Grecia (Allchar), S.U.A. (parcul Yellowstone, Getchell –
Nevada, Monte Cristo – Washington), Elveţia (Binnenthal), Rusia, China,
Mexic, Japonia etc.
ALABANDINĂ
MnS
De la localitatea Alabanda din Asia Mică

2. Habitus: rar sub formă de cristale cubice sau
cub-octaedrice
3. Forme de agregare: agregate granulare, mase
compacte.
4. Macle: simple sau complexe
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: cenuşie-neagră
42
8. Urma de zgâriere: neagră-verzuie

9. Luciul: semimetalic sau mat
12. Proprietăţi specifice: –
– secundară în zona de oxidaţie a minereurilor de mangan.
Se asociază cu: rodocrozit, galenă, blendă, cuarţ, pirită, rodonit,
calcopirită, minerale de argint, telururi de aur etc.
15. Utilizări: minereu de mangan
16. Răspândire: În România: Cavnic, Săcărâmb, Roşia Montană, Zlatna, Baia
de Arieş etc
În lume: Turcia (Alabanda), Peru (Morococha), Mexic (Puebla), S.U.A.
(Tombstone, Schellbourne, Eureka Gulch) Japonia, (Saimyoji, Ugo), etc.
MISPICHEL (Arsenopirită)
FeAsS

2. Habitus: izometric, cristale prismatice,
aciculare cu habitus bipiramidat.
3. Forme de agregare: mase compacte
granulare
4. Macle: în cruce sau stelate
7. Culoare: argintie, cenuşiu deschis
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: lovit cu ciocanul degajă miros de usturoi, bun
conducător de electricitate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se descompune în acid azotic
– metamorfică: şisturi cristaline
– sedimentară
Se găseşte în parageneză cu: pirită, calcopirită, bismutină, siderit,
43
blendă, galenă, cuarţ, muscovit, turmalină, beril, topaz etc.

15. Utilizări: extragerea arsenului, în tăbăcărie, în agricultură, industria
chimică, industria vopselelor etc.
16. Răspândire: În România: Turcoaia, Schela, Gemenea, Tulgheş, Sasca
Montană, Dognecea, Oraviţa, Ilba, Zlatna, Baia de Arieş, Baia Mare, Baia
Sprie, Cavnic, Bucium, Roşia Montană, Borşa, Crucea, Răşinari, Teliuc,
Ghelar, Muncelul Mic etc.
În lume: Germania (Fraiberg, Baden-Baden), Suedia (Tunaberg),
Norvegia (Skutterud), Anglia (Devonshire), Bolivia (Sorato), Rusia (Ural),
Canada (Deloro – Ontario) etc.
CALCOZINĂ
Cu2S
În greacă „chalcos” = cupru
1. Sistem de cristalizare: cubic sub 105 ºC, rombic peste 105 ºC.
2. Habitus: tabular
3. Forme de agregare: foiţe, mase compacte granulare, incluziuni,
pseudomorfoze după bornit, calcopirită, etc.
4. Macle: de întrepătrundere (cruciformă)
7. Culoare: cenuşiu de plumb
8. Urma de zgâriere: cenuşie strălucitoare
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: este maleabilă - se poate tăia cu cuţitul, fapt pentru
care o deosebeşte de tetraedrit cu care se poate confunda.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acizi, degajând sulf.
Prin alterare trece în cuprit, malahit, azurit etc.
– metamorfică
Se asociază cu: covelina, bornitul, calcopirita, blenda, galena, pirita,
tetraedritul etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de cupru.
16. Răspândire: În România: M-ţii Mehedinţi, Pietroasa, Răşinari, Moldova
Nouă, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Borşa, M-ţii Ţibleş, Bucium, Altîn-Tepe,
Bălan, Leşul Ursului etc.
În lume: Rusia (Bogoslovsk), Cehia (Ioachimov), Mexic, Peru etc.
44
BORNIT
Cu5FeS4
Nume dat în onoarea mineralogului Ignatus von Born

2. Habitus: rar cristale cubice, dodecaedrice sau octaedrice.
3. Forme de agregare: mase compacte şi granulare.
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: de bronz în spărtură, la suprafaţă
prezintă irizaţii albastre-violacee.
9. Luciul: metalic
10. Duritatea: 3
12. Proprietăţi specifice: se poate confunda cu covelina după culoare dar
zgâriat cu un cuţit apare culoarea lui caracteristică (de bronz).
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acizi, degajând sulf.
Prin alterare trece în cuprit, malahit, azurit etc.
– metamorfică
– sedimentară: formaţiuni sedimentare.
Se află în parageneză cu: pirită, calcopirită, malahit, azurit, cuarţ, calcit,
magnetit, granat, galenă, calcozină, covelină, etc.
15. Utilizări: minereu de cupru
16. Răspândire: În România: Crucea, Altîn-Tepe (Dobrogea), Bălan-Ciuc,
Deva, Bucium, Băiţa, Ilba, Ocna de Fier, Oţelul Roşu etc.
În lume: Germania (Berggiesshübel), Suedia (Norberg), Anglia
(Redruth), Italia, Rusia, S.U.A., Norvegia, Chile, Canada etc.
ARGENTIT
AgS2
De la cuvântul latin argentum
1. Sistem de cristalizare: cubic peste 179 ºC (argentit) şi rombic sub 179 ºC

(acantit).
2. Habitus: izometric, cristale imperfecte cubice, cub cu octaedru şi
dodecaedrice romboidal.
45
3. Forme de agregare: arborescente, filiforme sau masive, dendrite.

4. Macle: rare
8. Urma de zgâriere: cenuşie strălucitoare
9. Luciul: metalic în spărtură şi devine repede
mat.
12. Proprietăţi specifice: sub influenţa unor raze puternice de lumină,
suprafaţa lustruită a argentitului se înnegreşte în câteva secunde.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HNO3 cu separarea
sulfului, prin adăugare de HCl se obţine un precipitat alb brânzos de AgCl,
solubil în amoniac.
– secundar în zonele de oxidare ale zăcămintelor de sulfuri argentifere.
Se asociază cu: minerale de Ag, galenă, tetraedrit, calcopirită, bornit,
pirită, minereu de Co şi Ni, limonit, calcit, cuarţ etc.
15. Utilizări: minereu de argint
16. Răspândire: În România: Sasca Montană, Oraviţa, Ciclova Română, Băiţa-
Bihor, Ilba, Săsar, Cavnic, Baia Sprie, Roşia Montană, Baia de Arieş, Rodna,
Stanija etc.
În lume: Cehia (Ioachimov şi Přibram), Germania (Freiberg,
Schneeberg, Annaberg), Bolivia (Colquechaca), S.U.A. (Butte – Montana,
Aspen, Leadville – Colorado) etc.
STIBINĂ (Antimonit)
Sb2S3
În latină „antimonium” = stibiu
1. Sistem de cristalizare: rombic

2. Habitus: acicular
3. Forme de agregare: agregate aciculare
dispuse radiar, rar mase compacte.
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
46
8. Urma de zgâriere: cenuşie de plumb

9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: rea conducătoare de electricitate, fuzibilă.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HNO3.
– magmatică: hidrotermală la temperatură joasă.
Se asociază cu: cinabru, realgar, auripigment, pirită, cuarţ, calcit,
dolomit, baritină, caolinit etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de stibiu, farmacie, industria sticlei
16. Răspândire: În România: Oraviţa, Ciclova Română, Dognecea, Băişoara,
Ilba, Baia Sprie, Cavnic, Săsar, Dealul Crucii, Herja, Hondol, Măgura, Ruda-
Barza, Stănija (M-ţii Apuseni).
În lume: Germania (Wolfsburg, Bräunsdorf), Cehia (Přibram), Rusia
(Rozdolinsc), Japonia (Itsinokava), China (Yunnan), S.U.A. (Idaho, Nevada,
California), Italia, Anglia, Algeria, Mexic, Australia, Africa de Sud etc.
BISMUTINĂ
Bi2S3

2. Habitus: acicular
3. Forme de agregare: mase compacte, agregate
radiare.
4. Macle:
5. Clivaj: bun
6. Spărtură: –
7. Culoare: cenuşie-albă-gălbui, uneori prezintă
irizaţii.
8. Urma de zgâriere: cenuşie de plumb strălucitoare.
9. Luciul: metalic puternic
11. Greutatea specifică: 6,4 – 6,5 uneori 7,1
12. Proprietăţi specifice: rea conducătoare de electricitate, uşor fuzibilă.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă uşor în HNO3.
– magmatică: hidrotermală de temperatură ridicată;
– metamorfică: de contact.
Este în parageneză cu: calcopirită, bismut nativ, casiterit, magnetit,
cuarţ, siderit, wolframit, wolastonit, granaţi etc.
47
15. Utilizări: sursa principală de bismut

16. Răspândire: În România: Crucea, Bahna, Hodol, Zlatna, Băiţa Bihor,
Ciclova Română, Dognecea, Oraviţa (Banat).
În lume: Germania (Schneeberg, Altenberg), Suedia (Bastnaes), Anglia
(Cornwall, Devonshire, Cumberland), Bolivia (San Baldamero, Huanina),
S.U.A. (Pennsylvania, Montana), Australia etc.
PIRITĂ
FeS2
De la cuvântul grecesc „pyr” = foc, din cauza proprietăţii piritei de a produce

scântei când este lovită (se poate folosi pentru aprinderea focului)

2. Habitus: izometric, cristale cubice,
octaedrice, dodecaedrice.
3. Forme de agregare: mase compacte, mase
sferice, în roci sub formă de cristale mici.
4. Macle:
6. Spărtură: neregulată, concoidală.
7. Culoare: galbenă aurie, cu reflexe galben-
brune, uneori cu irizaţii.
8. Urma de zgâriere: neagră
9. Luciul: metalic puternic
10. Duritatea: 6,5
12. Proprietăţi specifice: slab conducător de electricitate
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă greu în HNO3
– metamorfică: metasomatică de contact;
– sedimentară.
Se găseşte împreună cu: blenda, galena, calcopirita, marcasita, pirotina,
stibina, magnetit, cuarţ, siderit, calcit etc.
15. Utilizări: fabricarea H2SO4, extragerea fierului prin prăjire cu gaz metan.
16. Răspândire: În România: Rodna Veche, Băile Borşa, Fundul Moldovei,
Bălan, Măcin, Crucea, Valea lui Stan, Veţel, Luncelul Mic, Lipova, Turcoaia,
Someşul Cald, Someşul Rece, Iacobeni, Broşteni, Tulgheş, Ghelar, Poiana
Mărului, Gemenea, Ostra, Ditrău, Zam, Cerbia, Roşia Nouă, Ciungani, Baia
Mare, Baia Sprie, Cavnic, Altîn Tepe, Dognecea, Moldova Nouă, Zlatna, Deva,
48
Săcărâmb, Târgu Ocna, Sărata Monteoru, Petroşani etc.

În lume: Cehia (Smolnik, Přibram), Spania (Rio Tinto), Italia (Brosso,
Traversella), Franţa (San Pierre de Mesage), Suedia (Falum), Norvegia
(Rororös, Sör Tröndelag), Mexic, Peru, Bolivia, Chile, Brazilia, Portugalia,
Germania, Japonia, S.U.A. etc.
MARCASITĂ
FeS2
În limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = amnar, cremene

denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și
faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei

2. Habitus: tabular, prismatic, rar columnar
3. Forme de agregare: concreţiuni, stalactite,
ciorchini, mase reniforme neregulate sau cruste,
pseudomorfoze după resturi organice, eflores-
cenţe purverulente etc.
4. Macle: în formă de pieptene
7. Culoare: galbenă de alamă, cu nuanţă cenuşie sau verzuie.
8. Urma de zgâriere: verde, cenuşiu închisă
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: rea conducătoare de electricitate, casantă.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: atacată de HNO3
– sedimentară.
Se află în parageneză cu: pirită, blendă, galenă, siderit, baritină, cuarţ,
pirotină, calcit, dolomit etc.
15. Utilizări: fabricarea acidului sulfuric.
16. Răspândire: În România: Crucea, Poiana Mărului, Valea lui Stan, M-ţii
Mehedinţi, Căzăneşti, Dognecea, Ilba, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, M-ţii Ţibleş,
Băile Borşa, Deva, Săcărâmb, Ruda-Barza, Zlatna, Bucium, Roşia Montană,
Baia de Arieş, Siret, Valea Moldoviţei, Petroşani, Lupeni etc.
În lume: Bliavinsk (Uralul de sud), Curii-Camensk (Uralul mijlociu),
Rusia (Borovici), Germania, Franţa, Bolivia etc.
49
MOLIBDENIT
MoS2
În greacă „molibdos” = plumb

2. Habitus: cristale tabulare, mai rar prismatice
3. Forme de agregare: agregate foioase sau
solzoase
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
8. Urma de zgâriere: cenuşie verzuie, prin frecare devine verde murdar.
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: urma cenuşie-verzuie prin care se deosebeşte de
grafit, unsuros la pipăit, se desface în foiţe.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă greu în HNO3,
degajând SO2 şi depunând un precipitat alb sau cenuşiu de MoO3. Solubil în
H2SO4 la cald.
– magmatică: hidrotermală de temperatură înaltă, în roci acide;
pegmatitică-pneumatolitică;
– metamorfică: metasomatică de contact.
Se asociază cu: casiterit, scheelit, wolframit, fluorină
15. Utilizări: principala sursă de molibden, la fabricarea oţelului special fero-
molibden-aliaje dure, pentru lămpile incandescente, în electrotehnică, industria
chimică, fabricarea vopselelor etc.
16. Răspândire: În Romania: Băile Borşa, Crucea, Teregova, masivul Ditrău-
Jolotca, Cerbia, Săvârşin, Sasca Montană, Oţelul Roşu, Băiţa Bihor, Săcărâmb,
Deva, Zlatna etc.
În lume: Cehia (Cinoveč), Germania (Altemberg, Mansfeld), Norvegia
(Telemarker), Australia, S.U.A. (Climax, Cumberland, colorado, Pensylvania),
Australia (Kingsgate), Canada etc.
Jordisitul este o varietate amorfă de molibdenit, cu luciu de cărbune şi
spărtură concoidală. Se găseşte în Austria (Bleiberg), S.U.A. (Utah, Colorado).
50
AURIPIGMENT
As2S3
În latină „aurus” = aur şi „pigmentum” = pigment

2. Habitus: cristale prismatice mici, uneori cu feţe curbe
3. Forme de agregare: agregate radiare, reniforme, sferice, mase lamelare,
granulare sau pământoase.
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: galbenă de lămâie
8. Urma de zgâriere: galbenă
9. Luciul: adamantin sau semimetalic
12. Proprietăţi specifice: culoarea galbenă de lămâie, moale, casant, flexibil,
rău conducător de electricitate
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în KOH, HNO3 şi apă
regală, cu separare de sulf.
– magmatică: hidrotermală de temperatură joasă;
– prin sublimare în craterele vulcanilor;
– prin transformarea realgarului sub influenţa luminii.
Se asociază cu: realgarul, stibina, cinabrul, sulf, sare gemă etc.
15. Utilizări: minereu de arsen, la fabricarea preparatelor de arsenic şi a culorii
galbene.
16. Răspândire: În România: Moldova Nouă, Sasca Montană, Băiţa, Baia
Mare, Baia Sprie, Cavnic, Săcărâmb, Zlatna, Sărişor, Covasna etc.
În lume: S.U.A. (Steamboat – Nevada, Mercur – Utah), Macedonia
(Alahar), Georgia (Luhum), Armenia (Djulfa), China (Yunnan) etc.
51
SPERRYLIT
PtAs2
În onoarea lui Francis Louis Sperry, un chimist american care a descoperit

mineralul în 1889 în Sudbury.

2. Habitus: cristale cubice şi cub-octaedrice
3. Forme de agregare: agregate granulare compacte
4. Macle: –
7. Culoare: alb de staniu
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: forma cristalelor, culoarea, lipsa clivajului
13. Comportarea faţă de reactivii chimici:
– magmatică: hidrotermală, bazică
– metamorfică: metamorfism de contact
– sedimentară: în depozite aluvionare
Se asociază cu: pirotina, pentlanditul, calcopirita, cuarţ
15. Utilizări: minereu de platină
16. Răspândire: În România: Holbav
În lume: Canada (Sudbury – mina Vermilion), Rusia (Siberia orientală),
Africa de Sud (Potgietersrust, Bushveld), S.U.A. (Caler Fork, Mason Branch).
PETZIT
Ag3AuTe2
1. Sistem de cristalizare: rombic, cubic la temperaturi ridicate

2. Habitus: cristale rare
3. Forme de agregare: fin granular, mase
compacte
4. Macle: –
5. Clivaj: –
6. Spărtură: subconcoidală
7. Culoare: cenuşie de oţel
52
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: culoarea, urma
Se asociază cu: silvanit, aur, telur, blendă, pirită, cuarţ
15. Utilizări: minereu auro-argentifer
16. Răspândire: În România: Săcărâmb
În lume: Canada (mina Hollingen), Australia (Kalgoorlie), S.U.A
(Colorado – minele Goldhill şi Sunshine, California – Stanislau, Melones).
TETRAEDRIT
(Cu, Fe)12Sb4S13
De la forma geometrică de tetraedru

2. Habitus: cubi, tetraedrii sau forme combinate
cu octaedru.
3. Forme de agregare: agregate granulare
compacte.
4. Macle: după faţa de octaedru sau prin
pătrunderea a doi tetraedrii
5. Clivaj: –
6. Spărtură: concoidală sau neregulată
7. Culoare: cenuşie de oţel până la neagră de fier
8. Urma de zgâriere: cenuşie-neagră
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: forma cristalelor, la zgâriere cu un cuţit se
sfărâmiţează lăsând o urmă mată cu un praf negru pe margini.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se descompune în acid azotic.
– secundar în zona de cimentaţie a zăcămintelor de minereuri de Cu.
Se asociază cu: pirită, calcopirită, galenă, blendă, siderit, calcit, baritină,
cuarţ, rodocrozit, covelină, calcozină, bornit etc.
15. Utilizări: minereu de cupru şi stibiu
53
16. Răspândire: În România: Băile, Borşa, Fundul Moldovei, Crucea, Bălan,

Bădeni, Gemenea, Tulgheş, Somova, Cavnic, Moldova Nouă, Sasca Montană,
Oraviţa, Dognecea, Ocna de Fier, Băiţa Bihor, Ilba, Nistru, Băiţa, Săsar, Deva,
Săcărâmb, Rodna, Ruda Barza, Zlatna, Roşia Montană etc.
În lume: Germania (Andreasberg, Clausthal, Freiberg), Cehia (Přibram),
S.U.A. (Arkansas, Colorado, Nevada, Utah, Arizona), Rusia în toate
zăcămintele de Cu, Pb, Zn din Munţii Ural
BOURNONIT
PbCuSbS3
Dedicat contelui Bournon

2. Habitus: prismatic sau tabular
3. Forme de agregare: granule neregulate sau
mase granulare compacte.
4. Macle: prin justapunere sau pătrundere în
cruce.
7. Culoare: cenuşie de oţel până la cenuşie de plumb
8. Urma de zgâriere: cenuşie
9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: forma, luciul puternic, rău conducător de
electricitate.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HNO3.
Se asociază cu: galenă, stibină, tetraedrit, pirită, calcopirită, baritină,
cuarţ etc.
15. Utilizări: minereu de plumb, cupru şi stibiu
16. Răspândire: În România: Băile Borşa, Crucea, Gemenea, Ilba, Delul
Crucii, Săcărâmb, Rodna, Ruda Barza, Baia Sprie, Hodol, Baia de Arieş.
În lume: Germania (M-ţii Harz), Cehia (Přibram), Italia (Torino, Lucca
şi Sicilia), Spania (Sierra Almagrera, Andaluzia şi Guadalajara), Franţa
(Pontgibaund, Puy-de-Dôme, Corbières), Peru (Huaras), Chile (Atacama),
Australia (Broken Hill, Steiglitz, Ballarat), S.U.A. (Park City, Boggs, Big Bug,
Yavapai Country, Cerro Gordo, Austin).
54
PIRARGIRIT
Ag3SbS3
Din greacă „piros” = foc şi „argiros” = argint

2. Habitus: prismatic
3. Forme de agregare: forme hemimorfe
4. Macle: complexe, comune
5. Clivaj: slab, imperfect
6. Spărtură: concoidală, neregulată
7. Culoare: roşu, gri, albastru, negru.
8. Urma de zgâriere: purpurie sau roşie de cireş
9. Luciul: adamantin
12. Proprietăţi specifice: urma de zgâriere, culoarea
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acid azotic
Se asociază cu: proustit, galenă, argint nativ, sulfoantimoniuri,
sulfoarseniuri de Pb, Cu şi Ag, arseniuri de Ni şi Co.
Prin alterare în zona de oxidaţie pe seama pirargiritului se formează
argint nativ şi argentit.
16. Răspândire: În România: Săsar, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Săcărâmb,
Hondol, Ruda Barza, Stănija, zlatna etc.
În lume: Germania (M-ţii Harz, Freiberg), Cehia (Přibram, Kremnica),
Norvegia (Kongsberg), Spania (Hiendelaencina), Mexic (Guanajuato,
Zacatecas), Chile (Chanarcillo), S.U.A. (Idaho, New Mexico, Utah, Arizona).
55
PROUSTIT
Ag3SbS3
Dedicat chimistului francez J.L.Proust

2. Habitus: cristale scalenoedrice terminate cu romboedrii
3. Forme de agregare: granule diseminate, mase compacte
4. Macle: –
5. Clivaj: slab
7. Culoare: roşu aprins
8. Urma de zgâriere: roşie
9. Luciul: adamantin
12. Proprietăţi specifice: culoare, habitus
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acid azotic
– magmatică: hidrotermală de temperatură joasă
Se asociază cu: cuarţ, calcit, pirargirit, arseniuri de Ni şi Co
16. Răspândire: În România: Cîrlibaba, Tulgheş, Săsar, Baia Sprie, Săcărâmb,
Roşia Montană.
În lume: Germania (Annaberg, Freiberg, Marienberg, Schneeberg),
Cehia (Ioachimov), Franţa (Chalanches), Mexic (Batopilas), S.U.A. (Colorado,
Arizona, Nevada), Peru, Chile.
56
3. CLASA OXIZI ŞI HDROXIZI
A. Subclasa Oxizi
a) Grupa Oxizi Simpli ai Metalelor Grele
Cuprit Cu2O
Rutil TiO2
Piroluzit MnO2
Casiterit SnO2
Uraninit UO2
Zincit ZnO
Tenorit CuO
Masicot PbO
Brookit TiO2
Telurit TeO2
Thorianit ThO2
Hematit Fe2O3
Arsenolit As2O3
b) Grupa Oxizi Multipli ai Metalelor Grele
IImenit FeOTiO2 sau FeTiO3
Magnetit FeOFe2O3 sau Fe3O4
Hausmanit MnOMn2O3 sau MnMn2O4
Cromit FeOCr2O3 sau FeCr2O4
Braunit (Mn,Si)2O3
Jacobsit MnOFe2O3 sau MnFe2O4
Franklinit ZnOFe2O3 sau ZnFe2O4
c) Grupa Oxizi Simpli şi Multipli ai Metalelor Uşoare
Corindon Al2O3
Spinel MgOAl2O3
Periclaz MgO
Baddeleyt ZrO2
B. Subclasa Hidroxizi
a) Grupa Hidroxizi ai Metalelor Grele
Limonit Fe2O3·nH2O
Lepidocrocit FeOOH
Psilomelan (Ba,H2O)2Mn5O10
Manganit MnO(OH)
Pyrochroit Mn(OH)2
Tungstit WO3·H2O
Masuyt [UO2 (OH2)]·H2O
Merumit Cr2O3·H2O
57
b) Grupa Hidroxizi ai Metalelor Uşoare

Diaspor Al2O3
Böhmit AlOOH
Gibbsit Al2O3·3H2O
Brucit MgO·H2O
Kayserit Al2O3·H2O
CARACTERE GENERALE
Mineralele din această clasă au foarte mare importanţă din punct de
vedere economic fiind foarte răspândite pe suprafaţa pământului. Totalul
oxizilor şi hidroxizilor din scoarţa terestră reprezintă 17 %, din care dioxidul
de siliciu (SiO2) participã cu 12,6 %, oxizii şi hidroxizii de fier cu 3,9 %, iar
diferenţa o reprezintă oxizii şi hidroxizii de aluminiu, mangan, titan, crom,
uraniu etc.
Această clasă cuprinde cei mai simpli compuşi ai metalelor şi
metaloizilor cu oxigenul şi hidroxilul.
Oxizii şi hidroxizii se concentrează la limita superioară a scoarţei
terestre, la contactul celor trei geosfere: litosfera, atmosfera şi hidrosfera.
Majoritatea oxizilor este concentrată în părţile superioare ale scoarţei
terestre la limita ei cu atmosfera, care conţine oxigenul liber.
Hidroxizii se formează în zonele de oxidare ale ocurenţelor de
minereuri, în bazinele acvifere există în anumite condiţii, concentraţii de
hidroxizi de fier şi mangan care cu timpul îşi pot pierde apa transformându-se
în oxizi.
Proprietăţi1e fizice, în majoritatea cazurilor, sunt legate de caracterele
structurale ale mineralelor, dar sunt evidente şi deosebirile între proprietăţile
oxizilor şi hidroxizilor metalelor uşoare (Mg, AI, Si) şi cele ale oxizilor şi
hidroxizilor metalelor grele (Fe, Mn, Cr, Ti, V, Cu, U etc.).
Compuşii care conţin ioni de siliciu, aluminiu şi magneziu care au
luciu sticlos, sunt incolore sau sunt colorate alocromatic, transparente şi au
duritate medie spre ridicată (cuarţul 7 şi corindonul 9).
Oxizii şi hidroxizii metalelor grele sunt minerale cu luciu metalic,
semimetalic sau lipsite de luciu, au culori închise (neagră, neagră-cenuşie) şi
nu sunt străbătute de lumină, au urma de zgâriere caracteristică şi au durităţi
medii şi mici.
58
CUPRIT
Cu2O
Din cauza conținutului său de cupru, a fost numit cuprit, făcând referire la
termenul latin pentru cupru, adică „cuprum”

2. Habitus: octaedric, rar cubic sau dodecaedric
3. Forme de agregare: cristale aciculare şi
capilare, frecvent agregate granulare compacte
uneori pământoase
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
7. Culoare: roşu închis până la cenuşiu de plumb
8. Urma de zgâriere: roşie, brună
9. Luciul: adamantin, semimetalic
12. Proprietăţi specifice: urma de zgâriere pe plăcuţa de porţelan este roşie iar
prin frecare se îngălbeneşte
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în acizi şi amoniac, prin
alterare se transformă în azurit şi malachit.
– în zona de oxidaţie a minereurilor de cupru
Se asociază cu: cupru nativ, azurit, malachit, cuarţ etc.
15. Utilizări: cel mai bun minereu de cupru
16. Răspândire: În România: Bălan, Teregova, Hamcearca, Altân-Tepe,
Moldova Nouă, Sasca Montană, Oraviţa, Dognecea, Ocna de Fier, Deva etc.
În lume: Germania (Rheinbreitbach), Franţa (Chessy), Rusia
(Gumeşevsk, Menorudiansk, Turinsk, M-ţii Ural şi Altai), Australia (districtul
Burra), Chile (Adacollo, Chuquicamata), Peru, Bolivia (Corococo), S.U.A.
(Arizona - Bisbée, Raz, Clifton, Globe, Jerome, în regiunea Lacului Superior în
statele New Jersey şi Pensylvania).
RUTIL
TiO2
În latină „rutillus” = roşiatic
59
2. Habitus: foarte caracteristic, prismatic,

columnar, până la acicular, frecvent cu stiaţiuni pe
feţete de prismă
3. Forme de agregare: agregate aciculare,
fibroase dispuse sub formă de reţea (sagenit)
4. Macle: în genunchi, polisintetice, ciclice
5. Clivaj: bun, slab
7. Culoare: roşie, galbenă-brună sau neagră (nigrin)
8. Urma de zgâriere: brun-deschisă sau galbenă
9. Luciul: adamantin cu aspect gras
10. Duritatea: 6
12. Proprietăţi specifice: habitusul prismatic tetragonal şi maclele în genunchi
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se dizolvă în acizi
– magmatică: hidrotermală, lichid-magmatică, pegmatitică
– metamorfică: regional în şisturi cristaline
– sedimentară: detritic în aluviuni
Se asociază cu: cuarţ, ilmenit, magnetit, hematit, corindon, anatas etc.
15. Utilizări: extragerea titanului, în industria ceramică ca vopsea brună, ca
detector, în prepararea oţelului cu titan, în industria chimică
16. Răspândire: În România: Carpaţii Meridionali, Dobrogea, Banat, M-ţii
Mureşului, Carpaţii Orientali, M-ţii Făgăraş, M-ţii Sebeş, Poiana Ruscă.
În lume: Norvegia (Kragerö), S.U.A. (Arkansas, Georgia), Rusia (M-ţii
Ilmen), Elveţia (St. Gothard, binnenthal), Italia (Ticino), Brazilia, Irlanda.
PIROLUZIT
MnO2
În greacă „piros” = foc şi „luzios” = distrugător

2. Habitus: acicular, bacilar
3. Forme de agregare: agregate radiare şi
fibroase, mase compacte cristaline sau
criptocristaline, mase pulverulente, afânate,
dendrite, pseudomorfoze după psilomelan.
4. Macle: rare
5. Clivaj: perfect
60
7. Culoare: negru, cenuşiu de oţel, negru de fier, uneori cu reflexe albăstrui

9. Luciul: metalic
12. Proprietăţi specifice: pătează mâinile, bun conducător de electricitate
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HCl
– sedimentară: prin precipitarea oxizilor de Mn;
în zona de oxidare a zăcămintelor de Mn;
prin deshidratarea hidroxizilor de Mn.
Se asociază cu: psilomelan, manganit, braunit, hausmanit, limonit etc.
15. Utilizări: în siderurgie pentru desulfurarea fierului, la fabricarea oţelului, în
industria chimică pentru prepararea clorului, a permanganatului de potasiu, ca
decolorant în industria sticlei, minereu de mangan
16. Răspândire: În România: Răzoare, Iacobeni, Bălan, Crucea, Ghelar,
Moneasa, Sasca Montană, Oraviţa,, Dognecea, Ocna de Fier, Ilba, Baia Sprie,
Săcărâmb, Baia de Arieş etc.
În lume: Germania (Thuringia şi M-ţii Harz), Turcia (Izmir), Rusia
(Kutaisi şi Fergana), Anglia (Leadhill), Brazilia (Minas Geraes), Cuba
(Santiago de Cuba şi Santa Clara), Canada (Hillsborough)
CASITERIT
SnO2
În greacă „casiteros” = staniu

2. Habitus: prisme bipiranidate, bipiramide,
acicular
concreţiuni, stalactite cu structură zonară
concentrică
4. Macle: comună „în vizieră” sau „cioc de staniu”
7. Culoare: gălbui sau roşcat-brun, brun-negru, roşu, negru, alb sau incolor
8. Urma de zgâriere: albă, brună, cenuşie
9. Luciul: adamantin, gras în spărtură
10. Duritatea: 6 – 7 casant
61
12. Proprietăţi specifice: se deosebeşte de rutil sau zircon prin luciu

caracteristic în spărtură, gras sau de smoală
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu este atacat de acizi
– magmatică: pegmatitică-pneumatolitică;
hidrotermală
– metamorfică: metasomatică de contact.
– sedimentară: în aluviuni (detritică), în zonele de oxidaţie
Se asociază cu: wolframit, molibdenit, topaz, apatit, mice, cuarţ,
fluorină, turmalină, beril etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de staniu
16. Răspândire: În România: Burloaia, Măgura Puiu, Camena, Racoşu de Jos,
Baia Borşa
În lume: India (minele Beatrice şi Alaska), Rusia (nord-estul şi estul
Siberiei), Franţa (Limoges), Namibia, Anglia, Germania, Bolivia.
URANINIT (Pechblenda)
UO2
1. Sistem de cristalizare: cubic (uraninit), amorf

(pechblendă)
2. Habitus: cubi, octaedrii, dodecaedrii
romboidali
3. Forme de agregare: mase compacte, amorfe,
reniforme sau stalactitice (nasturan sau smoală de
uraniu), mase pulverulente cu aspect de funingine
(negru de uraniu)
5. Clivaj: –
7. Culoare: neagră, uneori cu o nuanţă slab violet
8. Urma de zgâriere: brun-cenuşie
9. Luciul: semimetalic de ceară, uneori mat
10. Duritatea: 6 – 7 casant
11. Greutatea specifică: 6,5 – 8,5 (var. amorfă) şi (10,3 – 10,6 var. cristalină)
12. Proprietăţi specifice: puternic radioactiv
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil la cald în HNO3, H2SO4 şi
HF. Se transformă în: hidroxizi, carbonaţi, sulfaţi, silicaţi de uraniu.
pegmatitică-pneumatolitică
62
– sedimentară: în procese exogene de alterare a zăcămintelor primare de

uraniu, formându-se oxizii de uraniu „negru de uraniu”.
Se asociază cu: nichelină, smaltină, bismutină, arsen, argint, turmalină,
zircon, mice, feldspaţi, pământuri rare (niobiu, tantal)
15. Utilizări: la fabricarea preparatelor de uraniu şi radiu, medicină,
radiografii, minereu de uraniu.
16. Răspândire: În România:
În lume: Zair (Kalongwe şi Shinkolobwe), Mexic (Guadelupa), Canada
(Marele Lac al Urşilor), Cehia (Ioachimov), Germania (Annaberg), Rusia
(Karelia), Anglia (comitatul Cornwall), Franţa (Montebras), Japonia (Masaki),
S.U.A. (Colorado – Cilpin).
THORIANIT
ThO2
Denumire dată pentru conţinutul în thoriu

2. Habitus: cristale cubice,
3. Forme de agregare:
4. Macle: de penetraţie
5. Clivaj: slab
7. Culoare: cenuşiu, cenuşiu-negricios, negru
8. Urma de zgâriere: cenuşie, cenuşie-verzuie
9. Luciul: semimetalic
10. Duritatea: 6,5
11. Greutatea specifică: 9,7 – 9,87 descreşte odată cu procesul de alterare
12. Proprietăţi specifice:
– magmatică: pegmatitică
– sedimentară: depozite sedimentare
Se asociază cu: zircon, ilmenit, thorit, flogopit, diopsid, spinel etc.
15. Utilizări: minereu de thoriu
În lume: Sri Lanka, Madagascar (Betroka, Adolobe), Rusia
(Transbalcanica şi Siberia), S.U.A. (Easton).
63
HEMATIT (Oligist)
Fe2O3
În greacă „haima” = sânge (praful de hematit are culoarea roşie ca sângele)

pentru oligist şi amorf pentru hematit
2. Habitus: cristale romboedrice cu pinacoid
bazal, romboedrii foarte turtiţi devenind lamele,
deseori prezintă striaţiuni
reniforme, radiare, stalactitice, oolitice,
pământoase, agregatele fibroase reniforme cu
suprafaţa lucioasă poartă numele de „glaskopf”.
4. Macle: de penetraţie sau lamelare
5. Clivaj: –
7. Culoare: negru de fier până la cenuşiu de oţel pentru oligist şi roşu-brun
pentru hematit
8. Urma de zgâriere: roşie-vişinie
9. Luciul: metalic sau semimetalic pentru oligist şi mat pentru hematit
11. Greutatea specifică: 5 – 5,3
12. Proprietăţi specifice: urma de zgâriere roşie-vişinie
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: greu solubil în HCl, la temperaturi
înalte devine magnetic transformându-se în magnetit. Se transformă în
magnetit prin oxidare, în limonit prin hidratare şi în siderit prin metasomatoză.
– magmatică: hidrotermală, acidă
pegmatitică
– metamorfică: metamorfism regional prin deshidratarea limonitului
– sedimentară: în zona de alteraţie în condiţiile unui climat arid
produs al emanaţiilor vulcanice
Se asociază cu: limonit, goethit, piroluzit, psilomelan, baritină, cuarţ,
magnetit etc.
15. Utilizări: cel mai important minereu de fier din care se face fonta şi oţelul.
16. Răspândire: În România: Răzoare, Iacobeni, Vatra Dornei, Crucea, Bălan,
Masivele Lotru, Parâng şi Sebeş, Teliuc, Ghelar, Ruşchiţa, Buru, Iara, Măcin,
Turcoaia, Greci, Altân-Tepe, Camena, Gemenea, Tulgheş, Roşia Nouă,
Remetea, Zam, Căzăneşti, Sasca Montană, Oraviţa, Băiţa-Bihor, Pietroasa,
Ilba, Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Rodna, Hodol, Deva, Săcărâmb, Malnaş,
64
Bicsad etc.
În lume: insula Elba, Elveţia (Binnenthal, Tavetsch, St. Gothard),
Franţa (Limoges), Norvegia (Kragerö, Arendal), Suedia (Långban, Striberg,
Blölberg, Nordmark), Germania, Cehia, Italia (Sicilia), Spania, Rusia (Krivoi-
Rog, Magnitnaia, Vîsokaia), Canada, Brazilia, Chile, S.U.A. (statele Michigan,
Minnesota, New York, Pennsylvania, Alabama)
ILMENIT
FeOTiO2 sau FeTiO3
De la muntele Ilmen (Uralul de sud)

2. Habitus: cristale romboedrice, tabulare sau lamelare
3. Forme de agregare: granule neregulate, mai rar mase granulare compacte
4. Macle: lamelare
7. Culoare: neagră de fier sau cenuşie de oţel
8. Urma de zgâriere: brună-neagră
12. Proprietăţi specifice: slab magnetic
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: în pulbere se dizolvă în HCl
concentrat, prin diluare cu apă dă o soluţie roz. Prin descompunere dă o
substanţă cenuşie deschis numită „leucoxen”.
– magmatică: în roci bazice, uneori acide şi neutre
Se asociază cu: magnetit, titanit, apatit, serpentină, feldspaţi, biotit
15. Utilizări: minereu de titan, TiO2 ca vopsea albă, aliaje cu fierul, oţeluri
speciale etc.
16. Răspândire: În România: Căzăneşti, Ciungani, Cuiaş, Almaş-Sălişte,
Poieni, Roşia Montană, mineral accesoriu în amfibolitele şi serpentinitele din
Carpaţii Orientali, Meridionali, M-ţii Apuseni şi M-ţii Dobrogei, Ditrău.
În lume: Rusia (M-ţii Ilmen), Norvegia (Kragerö, Egersund-Soggendal,
Arendal, Snarum, Isserwiese), Franţa (Bourg d'Oisans), S.U.A. (Chester,
Warwick, Amity, Monroe, Litchfild, Menaccan)
65
MAGNETIT
FeOFe2O3 sau Fe3O4
Nume dat pentru proprietăţile magnetice intense

2. Habitus: cristale octaedrice, mai rar dodecaedrice romboidale, cubice
3. Forme de agregare: mase granulare compacte, rar sub formă druze
4. Macle: polisintetice, macla spinelului
5. Clivaj: –
7. Culoare: negru sau negru-brun
9. Luciul: metalic sau semimetalic
10. Duritatea: 5,5 – 6 casant
12. Proprietăţi specifice: puternic magnetic (numele), bun conducător de
căldură şi electricitate
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: în pulbere solubil în HCl, prin
alterare trece în limonit
14. Geneză şi parageneză (asociaţie mineralogică): mineral poligenetic
– magmatică: în roci bazice
pneumatolitică în ocurenţe de contact
hidrotermală
– metamorfică în şisturi cristaline
– sedimentară: în aluviuni formând nisip
Se asociază cu: blendă, mispichel, calcopirită, amfiboli, piroxeni,
olivină, granaţi, apatit etc.
15. Utilizări: minereu de fier, cea mai importantă materie primă pentru
fabricarea fontei şi oţelului
16. Răspândire: În România: Ocna de Fier, Dognecea, Moraviţa, Bouţari,
Armeniş, Altân Tepe, Iacobeni, Crucea, Răzoare, Greci, Măcin, Turcoaia,
Ghelar, Teliuc, Breaza, Racoşu de Jos, Oraviţa, Sasca Montană, Poieni,
Techereu, Roşia Montană etc.
În lume: Norvegia (Arendal, Südvaranger), Suedia (Gelivare,
Loussavaara, Kirunavaara, Taberg, Dannemra, Persberg), Finlanda (Olaumaki),
Rusia (Kursinskoie, Magnitnaia, Visokaia, Blagodat, Krivoi Rog), Italia
(Trentino, Traversella, Vezuviu), Elveţia (Binnenthal), S.U.A. (Essex, Clinton),
Chile (Tozoa, Albarrobo)
66
HAUSMANIT
MnOMn2O3 sau MnMn2O4
Dedicat mineralogului Hausmann

2. Habitus: piramidal (pseudooctaedric)
3. Forme de agregare: mase granulare masive
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: neagră
8. Urma de zgâriere: brună
10. Duritatea: 5,5
12. Proprietăţi specifice: habitusul, urma de zgâriere
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HCl
– metamorfică: de contact şi regional
– sedimentară: rezidual
Se asociază cu: piroluzit, psilomelan, rodocrozit, rodonit, magnetit
16. Răspândire: În România: Vatra dornei, Iacobeni, Sălciua de Jos
În lume: Suedia (Långban, Nordmark), Germania (Ilmenau, Ilfeld),
Franţa (Framont), Rusia (Spalsk), Kazahstan (Karadjal), Brazilia (Auro Preto),
S.U.A. (Arkansas)
CROMIT
FeOCr2O3 sau FeCr2O4
Denumire dată pentru conţinutul în crom

2. Habitus: cristale octaedrice
3. Forme de agregare: incluziuni, mase
compacte granulare, cuiburi, lentile
4. Macle: –
5. Clivaj: –
67
7. Culoare: neagră de fier, neagră-brună

8. Urma de zgâriere: brună
9. Luciul: metalic, semimetalic
10. Duritatea: 5 – 5,5 casant
12. Proprietăţi specifice: slab magnetic, parageneza cu piroxenii, olivina şi
mai ales cu serpentina
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: insolubil în acizi
– magmatică: lichid-magmatică, în roci bazice şi ultrabazice
Se asociază cu: piroxeni, olivina, serpentină, magnetit, pirotină
15. Utilizări: minereu de crom, în metalurgie la fabricarea oţelului special, în
industria chimică, în industria pielăriei, la fabricarea cuptoarelor metalurgice.
16. Răspândire: În România: M-ţii Sebeş, Baia de Fier, Ogradena, Plavişeviţa,
Tişoviţa, Eibenthal, Baia Nouă, Bozovici, Rudăria, Poiana, Breaza, Racoşul de
Jos, M-ţii Parâng
În lume: Turcia (Guleman, Dagazdi), Norvegia, Noua Zeelandă, Serbia,
Macedonia, Rusia (Donsk, Saranovsk), S.U.A. (Hobokon, Maryland), Noua
Caledonie, Cuba, India, Filipine, Franţa (Gassin), Canada (Quebec) etc.
CORINDON
Al2O3
De la numele indian Karund sau Korund

2. Habitus: idiomorf în formă de butoiaş, columnar, piramidal şi tabular,
atingând uneori dimensiuni mari
3. Forme de agregare: rar mase granulare
compacte
4. Macle: comune
5. Clivaj: slab
7. Culoare: incolor (leucosafir), roşu (rubin),
albastru (safir), galben (topaz oriental), verde
(smarald oriental), violet (ametist oriental),
cenuşiu tulbure (corindon comun), cenuşiu-negru (emeri-smirghel)
9. Luciul: sticlos, gras
10. Duritatea: 9
68
12. Proprietăţi specifice: forma de butoiaş a cristalelor, striaţiunile feţelor,

duritatea mare, prin frecare se electrizează
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se dizolvă în acizi, nu se
alterează în natură
– magmatică: lichid-magmatică în roci neutre
– sedimentară: detritică, în aluviuni
Se asociază cu: hornblendă, ortoză, calcit, titanit, ilmenit, cuarţ,
sillimanit, magnetit etc.
15. Utilizări: material abraziv, fabricarea sticlei întrebuinţată în optică, la
polizare, în ceasornicărie, varietăţile nobile ca pietre preţioase.
16. Răspândire: În România: Ditrău, Remeţi, dognecea, Băiţa-Bihor,
Pietroasa, Lunca, Poeni, Gilău, Săcărâmb, Deva, Cuza Vodă, Techirghiol
În lume: corindon comun se găseşte în Sri Lanka, china, Elveţia, Italia
(Piemonte), S.U.A. (New York, Massachussetts, Carolina de Nord) şi Rusia
(M-ţii Ural), emeri sau smirghel în Grecia (insulele Naxos), Turcia (Izmir),
S.U.A. (Chester în Massachussetts) şi Rusia (M-ţii Ural), varietăţi albastru
închis sau gri în Kazahstan (pe malul lacului Irtîş), rubine în Birmania
(Mandalay), safire Sri Lanka (Ratnapura, Rakwana), rubine şi safire în
Kampuchia, se mai întâlnesc în India, Japonia (mina Takayama), Elveţia
(Campolongo), Madagascar (Vatondrongy), Canada (Craigmont) etc.
SPINEL
MgAl2O4
În greceşte „spinell” = scânteiază

2. Habitus: cristale octaedrice, cubice sau
dodecaedrice romboidale
3. Forme de agregare: mai rar mase granulare
compacte
4. Macle: macla comună caracteristică „macla
spinelului”
5. Clivaj: slab
7. Culoare: roşie, albastră, verde, brun, rar
incolor; verde-albăstrui-închis uneori galben sau
brun (gahnit), negru (hercinit şi galaxit)
8. Urma de zgâriere: albă (spinel), cenuşie (gahnit), cenuşie-închis sau verde-
69
cenuşie (hercinit), brun-roşcată (galaxit)

9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: habitusul, este termoluminiscent
– magmatică: în roci acide (granite) foarte rar
– metamorfică: de contact termic
– sedimentară: în aluviuni
Se asociază cu: granaţi, piroxeni, andaluzit, sillimanit, cordierit, galenă,
blendă, calcopirită etc.
15. Utilizări: varietăţile perfect transparente se utilizează ca pietre preţioase
16. Răspândire: În România: M-ţii Godeanu, M-ţii Gilău, M-ţii Parâng, Ocna
de Fier, Băiţa-Bihor, Pietroasa, Buduleasa, Rupea, Deva, Broşteni, Ditrău.
În lume: spinel în Suedia (Katveltrop, Nya Kopparberg, Tunaberg,
Mansjö), Rusia (Zlatoust), Italia (Monte Somma, Latium), Franţa (Arignac),
India (Vizagapatam, Madras), Madagascar (Andrahomana), S.U.A. (Amity,
Andorer, Culsagee, Franklin), Canada (Ontario), hercinit în Boemia, Saxonia,
Elveţia (Prese Velthin), Brazilia (Bahia), India (Madras), Tasmania,
Madagascar, S.U.A., gahnit în Suedia (Falun, Riddahyttan), S.U.A. (Franklin,
Sterling Hill), Italia (Tiriolo, Calabria), Brazilia (Minas Geraes), Australia
(Gillingarra), India (Nellore), Madagascar, galaxit în S.U.A. (Bald Knob,
Allephany County)
LIMONIT
Fe2O3·nH2O (FeO·OH – lepidocrocit, HFeO2 – goethit)
În greceşte „lemon” = mâl de lac, datorită faptului că se întâlnește de obicei în

zone mlăștinoase (de unde și denumirea de „fier de mlaștină”)
1. Sistem de cristalizare: amorf coloidal (limonit), rombic (goethit,

lepidocrocit)
2. Habitus: prismatic, tabular, acicular (goethit), lamelar (lepidocrocit)
3. Forme de agregare: mase pământoase, concreţiuni reniforme, mamelonare,
oolitice, pisolitice, mase poroase, spongioase sau pulverulente, pseudomorfoze
după pirită, magnetit, siderit etc.
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect, slab (goethit, lepidocrocit)
7. Culoare: galbenă (ocru), brună, neagră
70
8. Urma de zgâriere: brună, galbenă

9. Luciul: adamantin, semimetalic, varietăţile
pulverulente sunt mate
12. Proprietăţi specifice: culoarea, urma de
zgâriere, forma de agregare, prin încălzire
îndelungată devine puternic magnetic
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor
fuzibil
14. Geneză şi parageneză (asociaţie
mineralogică):
– sedimentară: reziduală şi de precipitaţie
fizico-chimică
Se asociază cu: oxizi şi hidroxizi de
mangan şi aluminiu, pirită, calcopirită, hematit,
siderit, magnetit, psilomelan etc.
15. Utilizări: minereu de fier
16. Răspândire: În România: Răzoare, Băile Borşa, Iacobeni, Şaru Dornei,
Rodna, Broşteni, Bălan, Ghelar, Teliuc, Ruşchiţa, Dobrii, Lipova, Altîn-Tepe,
M-ţii Şebeş, M-ţii Făgăraş, M-ţii Cibin, Dognecea, Ocna de Fier, Roşia
Montană, Baia de Arieş, Herja, Săsar, Cavnic, Deva, Săcărâmb etc.
În lume: Germania (Eisenfeld, Zwickau, Siegen), Anglia (Sostwethiel,
Bristol), Cehia (Přibram), Rusia, S.U.A.
PSILOMELAN
(Ba,H2O)2Mn5O10
În greacă „psilos” = chel, gol şi „melos” = negru
1. Sistem de cristalizare: monoclinic sau amorf coloidal

2. Habitus: rar agregate fin cristalizate
3. Forme de agregare: mase reniforme, concentrice, stalactitice, malelonare,
cruste, mase pământoase, pulverulente, frecvente eflorescenţe
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: neagră, neagră-brună
71

12. Proprietăţi specifice: formele de agregare, pulberea pătează mâinile
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl
– sedimentară: reziduală şi de precipitaţie fizico-chimică
Se asociază cu: piroluzit, rodocrozit, limonit, rodonit
16. Răspândire: În România: Cîrlibaba, Fundul Moldovei, Iacobeni, Broşteni,
Teliuc, Ghelar, Vadul Dobrii, Ocna de Fier, Căpuşul Mic etc.
În lume: Rusia (Ciatura, Transcaucazia), Ucraina (Nicopol), Germania
(Schneeberg – Saxonia)
BRUCIT
MgO·H2O
Dedicat mineralogului american Bruce

2. Habitus: tabular, foios, rar acicular
3. Forme de agregare: agregate foioase,
fibroase, mase granulare rare
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: alb, verde-pal, cenuşiu, albăstrui,
incolor
8. Urma de zgâriere: albă
9. Luciul: sidefos pe planele de clivaj, sticlos în spărtură
10. Duritatea: 2,5
12. Proprietăţi specifice: foiţele subţiri sunt flexibile
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă uşor în acizi
– metamorfică: de contact, prin metamorfismul hidrotermal al rocilor
eruptive ultrabazice
Se asociază cu: serpentină, hidromagnezit, clorit
15. Utilizări: minereu de magneziu
16. Răspândire: În România: M-ţii Parâng, M-ţii Godeanu, Ruşchiţa,
Pietroasa, Budureasa
În lume: insula Unst Shetland, Franţa (Goryat), Italia (Congne,
72
Trentino), Suedia (Wermland), Rusia (Ural, Caucaz, Siberia), S.U.A. (minele

din Tilly Foster – New York, Pennsylvania, Texas, California, New Jersey).
GIBBSIT (Hidrargilit)
Al2O3·3H2O
Nume după geol. George Gibbs

2. Habitus: tabular, lamelar
3. Forme de agregare: concreţiuni sferoidale,
mamelonare, mase stalactitice, reniforme,
solzoase, pământoase
4. Macle: complexe
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: albă, cenuşie, verzuie sau roşiatică
9. Luciul: sidefos pe planele de clivaj, sticlos în spărtură
10. Duritatea: 2,5 – 3,5
12. Proprietăţi specifice: duritatea mică prin care se deosebeşte de diaspor
care are duritatea 6 – 7, dacă suflăm pe el miroase a argilă
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: prin tratare cu HCl trece în
soluţie.
– sedimentară: reziduală
Se asociază cu: diaspor, limonit, boehmit
15. Utilizări: extragerea aluminiului
16. Răspândire: În România: M-ţii Pădurea Craiului şi Bihor, Sohodol,
Ohaba-Ponor, Pui
În lume: Rusia (Tiehvinsk, Şişim, Naziam), Norvegia (insula Arö),
Brazilia (Minas Geraes), S.U.A. (Richmond, Lenox, Massachussetts, New
York, Pennsylvania).
73
4. CLASA HALOGENURI
(SĂRURI HALOIDE)
A. Subclasa Fluoruri şi Alumino-Fluoruri

Fluorină CaF2
Villiaumit NaF
Sellait MgF2
Gagarinit NaCaYF6
Fluocerit (Ce, La, Nb)F3
Criolit Na3AlF6
Elpasolit K2NaAlF6
Jarlit NaSr3Al3F6
Pahnolit NaCaAlF6·H2O
Weberit Na2MgAlF7
B. Subclasa Cloruri, Ioduri şi Bromuri
a) Grupa Cloruri
Sare gemă NaCl
Silvină KCl
Kerargirit AgCl
Nantokit CuCl
Calomel HgCl
Salmiac NH4Cl
Atacamit Cu2(OH)3Cl
Bismoclit BiOCl
Cloromagnezit MgCl2
Hidrofilit CaCl2
Cotunit PrCl2
Eglestonit Hg4OCl2
Bischofit MgCl2·6H2O
Carnalit MgCl2KCl·6H2O
b) Grupa Ioduri
Marshit CuI
Iodirit AgI
Miersit (Ag, Cu)I
c) Grupa Bromuri
Bromirit AgBr
74
CARACTERE GENERALE
Halogenurile sunt sărurile acizilor fluorhidric, clorhidric, iodhidric şi
bromhidric şi formează combinaţii de tipul fluorurilor, clorurilor, bromurilor şi
iodurilor.
Halogenurile sunt compuşi cu legături ionice tipice, ceea ce conferă
acestor minerale: transparenţă ridicată, culori alocromatice sau pot fi incolore,
greutăţi specifice şi durităţi mici, solubilitate foarte mare în apă, indici de
refracţie mici, luciu sticlos etc.
Influenţa razei ionice asupra stabilităţii unor compuşi face ca numai
puţine săruri să apară stabile în natură. Dintre fluoruri şi cloruri, cele din urma
sunt cele mai bine reprezentate în natură. Se cunosc puţine fluoruri, printre care
fluorina şi foarte multe cloruri.
Cu excepţia fluorurilor, halogenurile au gust caracteristic şi sunt
higroscopice datorită solubilităţi lor.
Fluorurile se deosebesc de celelalte halogenuri prin geneza lor, astfel,
acestea se formează în procesele endogene pegmatitice, pneumatolitice şi
hidrotermale. Clorurile au geneza predominant sedimentară formându-se prin
precipitaţie chimică şi rareori prin sublimare vulcanică.
Dintre fluoruri, fluorina şi criolitul sunt cele mai răspândite şi cu
importanţă economică.
FLUORINĂ (Fluorit)
CaF2
În latină „fluorum” = fluor

2. Habitus: frecvent cristale cubice, octaedrice,
rar dodecaedrii pentagonali
3. Forme de agregare: agregate granulare,
cruste cristaline, mase compacte pământoase, rar
cristale columnare
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incoloră, albă, galbenă, albastră, violetă, brună, rar roză, roşie.
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 4
75
12. Proprietăţi specifice: forma cristalelor, maclele, culoarea dispare prin

încălzire şi revine prin expunere la raze röentgen, la presiune unilaterală de
lungă durată suferă deformaţie plastică, prin încălzire este fluorescent
(termoluminiscent)
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl, descompusă de
acidul sulfuric cu degajare de HF
– sedimentară: de precipitaţie fizico-chimică
Se asociază cu: casiterit, topaz, turmalină, apatit, cuarţ, galenă, baritină,
siderit, calcopirită etc.
15. Utilizări: fondant în metalurgie, la fabricarea acidului fluorhidric, la
obţinerea smalţurilor şi emailurilor, industria optică, decolorant în industria
sticlei etc.
16. Răspândire: În România: Turcoaia, Cîrjelari, Hamcearca, Floreşti,
Somova, Tulgheş, Moldova Nouă, Sasca Montană, Oraviţa, Ilba, Cavnic, Baia
Sprie, Rodna, Deva, Baia de Arieş etc.
În lume: Germania (Annaberg, Freiberg, Zschopau, Andreasberg,
Waldshut, Zinnwald), Elveţia (Brienz), Italia (Bolzano, Trentino, Baveno),
Anglia (Alston Moor, Cleator Moor, Weardale), Norvegia (Kongsberg,
Telemark), Franţa, peninsula Kola, Rusia
CRIOLIT
Na3AlF6
În greacă „krios” = gheaţă şi „lithos” = piatră
1. Sistem de cristalizare: monoclinic, la

aproximativ 500 °C cubic
2. Habitus: prismatic, cristale cubice
3. Forme de agregare: mase compacte granulare
4. Macle: comune, polisintetice şi de penetraţie
5. Clivaj: –
7. Culoare: albă de zăpadă, roşu sau brun
9. Luciul: sticlos, gras, sidefos
76

12. Proprietăţi specifice: asemănarea cu gheaţa
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: fuzibil la flacăra unei lumânări, se
dizolvă complet în acid azotic şi sulfuric concentrat.
– magmatică: pegmatitică-pneumatolitică
Se asociază cu: fluorină, topaz, turmalină, cuarţ, mice etc.
15. Utilizări: la obţinerea pe cale electrolitică a aluminiului metalic, la
fabricarea sticlei opalescente, la fabricarea emailurilor pentru vasele de oţel,
smălţuirea faianţelor, fondant în metalurgie etc.
16. Răspândire: În România: –
În lume: Groenlanda (Ivigtut), Rusia (M-ţii Ilmen), Spania (M-ţii
Pirinei), S.U.A. (Riber Peak, El Paso Country), Nigeria (Kaffo).
SARE GEMĂ (Halit)

NaCl
În greacă „halos” = mare

2. Habitus: cristale cubice, octaedrice
3. Forme de agregare: mase compacte cristalin-
granulare, mase fibroase sau în formă de
conopidă
4. Macle: rare
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incoloră, albă, cenuşie, galbenă, roz, brună, albastră, neagră.
10. Duritatea: 2
12. Proprietăţi specifice: clivajul perfect, gustul sărat, conductibilitate
electrică slabă, conductibilitate termică mare, plastică
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubilă în apă, higroscopică
– sedimentară: prin precipitaţie fizico-chimică
Se asociază cu: gips, anhidrit, silvină, carnalit etc.
15. Utilizări: industria alimentară şi a conservelor, industria chimică,
prepararea sodiului metalic, fabricarea sodei, industria maselor plastice şi a
77
fibrelor sintetice etc.

16. Răspândire: În România: Cacica, Tîrgu Ocna, Slănic Moldova, Slănic
Prahova, Telega, Ocnele Mari, Ocna Şugatag, Praid, Ocna Sibiu, Ocna Mureş,
Turda, Ocna Dej.
În lume: Rusia (Solikamsk), Germania (Stassfurt), Polonia (Velicika),
Franţa (Alsacia, Lorena, Franche-Comtè, M-ţii Pirinei), Spania (sud-estul M-
ţilor Pirinei), S.U.A. (New Mexico, Texas, New York, Michigan, Kansas),
India (Pundjab, dealungul M-ţilor Himalaya).
SILVINĂ
KCl
În latină „sal digestibus S ylvii” = sarea lui Sylvius această denumire

este dată după numele fizicianului şi chimistului olandez François Sylvius de
le Boë

2. Habitus: cristale cubice, cub-octaedrice,
octaedrice
3. Forme de agregare: mase compacte cristalin-
granulare, rar columnar
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incoloră, albă, roz, roşiatică, galbenă, cenuşie, brună
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 2
12. Proprietăţi specifice: se deosebeşte de sare prin gustul sărat-amar, plastică,
colorează flacăra în violet (K)
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor fuzibilă, uşor solubilă în apă,
puternic higroscopică
– sedimentară: prin precipitaţie fizico-chimică
Se asociază cu: sare gemă, kainit, kieserit, gips, anhidrit, carnalit etc.
15. Utilizări: în metalurgie, în industria chimică, în industria ceramică,
îngrăşământ în agricultură, varietăţile transparente şi incolore în optică.
16. Răspândire: În România: Cavnic, Moldova Nouă, Stănija, Jacobdeal,
78
Tîrgu Ocna, Găleanu

În lume: Rusia (Solikamsk), Germania (Stassfurt), Franţa (Alsacia, la
nord de Mulhouse), Spania (Catalonia, NV de Barcelona)
ATACAMIT
Cu2(OH)3Cl
Nume de la deşertul Atacama (Bolivia)

2. Habitus: prismatic, tabular
3. Forme de agregare: agregate cristaline, masive, granulare, fibroase.
4. Macle: duble sau triple
5. Clivaj: perfect sau slab
7. Culoare: verde şi tonuri de verde
8. Urma de zgâriere: verde
9. Luciul: adamantin sau sticlos
12. Proprietăţi specifice: culoarea, habitusul şi urma de zgâriere
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl şi NH3
– sedimentară reziduală, prin oxidarea mineralelor de cupru
Se asociază cu: malachit, cuprit, crisocol, gips, limonit etc.
15. Utilizări: -
16. Răspândire: În România: -
În lume: deşertul Atacama, S.U.A. (California – Bolco şi El Toco,
Arizona – Bisbée, Utah - Tintic), Australia, Italia în fumarole (Etna şi
Vezuviu), Rusia (Turinsk, Bogoslovsk)
CARNALIT
MgCl2KCl·6H2O sau MGKCl3·6H2O
Dedicat lui M. Von Carnall

2. Habitus: rar cristale
3. Forme de agregare: mase compacte granulare
79
4. Macle: lamelare secundare

5. Clivaj: -
7. Culoare: incolor, roz sau roşietic, rar galben
sau albastru
8. Urma de zgâriere: -
12. Proprietăţi specifice: foarte higroscopic, gust sărat-amar, astringent,
fluorescent, găurit cu cuţitul scârţâie.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: foarte uşor solubil în apă
– sedimentară: prin precipitaţie fizico-chimică Se asociază cu:
15. Utilizări: îngrăşământ în agricultură, prepararea Mg metalic etc.
16. Răspândire: În România: Cavnic, Moldova Nouă, Stănija, Jacobdeal,
Tîrgu Ocna, Găleanu
În lume: Rusia (Solikamsk), Germania (Stassfurt), Franţa (Alsacia, la
nord de Mulhouse), Spania (Catalonia, NV de Barcelona)
80
5. CLASA CARBONAŢI, NITRAŢI, BORAŢI, IODAŢI
A. Subclasa Carbonaţi
a) Grupa Carbonaţi Acizi
Nahcolit NaHCO3
Trona Na3H(CO3)2·2H2O
b) Grupa Carbonaţi Normali Anhidrii
Seria carbonaţilor rombici
Calcit CaCO3
Magnezit MgCO3
Siderit FeCO3
Rodocrozit MnCO3
Smithsonit ZnCO3
Dolomit CaMg(CaCO3)2
Ankerit Ca(Mg, Fe)(CO3)2
Seria carbonaţilor trigonali
Aragonit CaCO3
Witherit BaCO3
Stronţianit SrCO3
Ceruzit PbCO3
c) Grupa Carbonaţi Normali Hidrataţi
Termonatrit Na2CO3·H2O
Trihidrocalcit CaCO3·3H2O
Natron Na2CO3·10H2O
Lantanit (La, Ce)2(CO3)3·8H2O
d) Grupa Carbonaţi cu Grupări Oxidril sau Halogen
Malachit Cu2(CO3)(OH)2
Azurit Cu3(CO3)2(OH)2
HidromagnezitMg4(CO3)3(OH)2·3H2O
Bismutit (BiO)2(CO3)
B. Subclasa Nitraţi (Azotaţi)
Salpetru de sodiu Na(NO3)
Salpetru de potasiu K(NO3)
Nitrobarit Ba(NO3)2
Nitrocalcit Ca(NO3)2·4H2O
Nitromagnezit Mg(NO3)2·6H2O
C. Subclasa Boraţi
a) Grupa Boraţi Anhidrii
Ludwigit (Mg, Fe2+)2 Fe3+(BO3)O2
Kotoit Mg3(BO3)O2
Rodizit NaKLi4Al4Be3(B10O27) ?
81
b) Grupa Boraţi Hidrataţi

Borax Na2(B4O7) ·10H2O
Ulexit NaCa(B5O9) ·5H2O
Colemanit Ca2(B6O11) ·5H2O
Bakerit Ca4B4(BO4)(SiO4)3(OH)3·H2O
c) Grupa Boraţi cu Grupări Oxidril sau Halogen
Fluoborit Mg3(BO3)(F,OH)3
Hambergit Me2(BO3)(OH)
Boracit Mg3(B7O13)Cl
D. Subclasa Iodaţi
Lautarit Ca(IO3)2
Salesit Cu(IO3)(OH)
Dietzeit Ca2(IO3)2(CrO4)
CARACTERE GENERALE
Subclasa carbonaţi. Mineralele acestei subclase sunt săruri ale acidului
carbonic (H2CO3), sunt variate şi răspândite în natură, în special carbonatul de
calciu (calcitul) care intra în componenţa unor extinse depozite de roci
calcaroase.
Au durităţi în general mici (3 – 5), sunt destul de solubili în apa şi
reacţionează cu acidul clorhidric (la rece sau la cald). Luciul este de cele mai
multe ori sticlos, iar când sunt puri, din punct de vedere chimic, pot fi şi
incolori.
Din punct de vedere genetic, unii carbonaţi (calcitul, dolomitul,
sideritul, rodocrozitul, stronţianitul etc.), iau naştere din soluţiuni hidrotermale,
şi în acest caz constituie o parte din mineralele de gangă ale minereurilor
metalifere, alţii intra în compoziţia de bază a unor roci sedimentare şi
metamorfice (calcit, dolomit etc.), alţii (malachitul, azuritul şi smithsonitul), se
formează prin procese exogene în subzona de oxidaţie a unor minerale primare
de cupru, zinc şi plumb.
Subclasa nitraţi (azotaţi). Sursa principală de formare este azotul din
aer. Reacţia de oxidare a acestui element are în special un caracter biogen, legat
de procesele bacteriene din soluri sau descărcările electrice din atmosferă. Mai
cuprinde şi sărurile acidului azotic rezultate din descompunerea biochimică a
dejecţiilor de păsări (guano) acumulate în unele regiuni calde şi uscate lipsite de
vegetaţie (în deşerturi). Sunt uşor solubili în apă, Mai răspândiţi şi importanţi
sunt nitraţii alcalini de sodiu şi potasiu (salpetrul de sodiu şi de potasiu).
Subclasa boraţi – sunt săruri naturale ale acizilor borici şi poliborici.
Sărurile acidului ortoboric sunt anhidre şi nu se dizolvă în apă, în timp ce
compuşii acizilor poliborici sunt hidrataţi şi uşor solubili în apă rece.
82
Subclasa iodaţi – sunt minerale rar întâlnite în natură, structura lor nu

este bine cunoscută, se aseamănă cu structura olivinei. Se întâlnesc îndeosebi pe
coasta de vest a Americii de Sud.
TRONA
Na3H(CO3)2·2H2O

2. Habitus: prisme alungite, turtite
3. Forme de agregare: mase fibroase, columnare
4. Macle: caracteristice
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incolor, alb-gălbui, cenuşiu
8. Urma de zgâriere: necaracteristică
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: habitus, gust alcalin,
– sedimentară: de precipitaţie chimică din lacuri sărate
Se asociază cu: termonatrit, halit, glauberit, mirabilit, gips etc.
15. Utilizări: materie primă pentru fabricarea sodei
În lume: Egipt (Valea Nilului), Libia (Fezzan), S.U.A. (Soda Lake,
Wyoming), lava Vezuviului, Lacurile Tanganiyka şi Magadi, Lacul Ciad.
CALCIT
CaCO3
Numit de Freiesleben în 1836 de la cuvântul latin „calx” = piatră arzătoare

2. Habitus: cristale romboedrice, scalenoedrice, tabulare sau lamelare
3. Forme de agregare: druze, agregate granulare, concreţiuni oolitice şi
pisolitice, stalactite şi stalagmite, mase spongioase etc.
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: concoidală greu de realizat
83
7. Culoare: incolor, alb-lăptos, galben, brun,

roşu, roz, violet, albastru-pal, cenuşiu, negru,
uneori verde.
8. Urma de zgâriere: albă, cenuşie
9. Luciul: sticlos, sidefos
10. Duritatea: 3
12. Proprietăţi specifice: efervescenţa
puternică pe care o face cu HCl, forma cristalelor, clivajul caracteristic după
faţa de romboedru
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: reacţionează puternic cu HCl
– metamorfică: recristalizează prin metamorfism de contact
– sedimentară: prin alterare în zone de oxidare
precipitare chimică sau biochimică
prin depuneri coloidale
Se asociază cu: diferite minerale
15. Utilizări: confecţionarea nicolilor (Spatul de Islanda), fabricarea varului,
industria poligrafică (calcar litografic), construcţii, ca fondant în metalurgie, în
industria zahărului, sodei, a obţinerii CO2 etc.
16. Răspândire: În România: M-ţii Rodnei, Hăghimaş, Bistriţei, Făgăraş,
Poiana Ruscă, Bihor Trascău, Perşani, Codru-Moma, Dobrogea de nord,
Perşani, Piatra Craiului, Parâng, Retezat, Bihor, Bucegi, Mehedinţi,
Maramureş, Dognecea, Moldova Nouă, Corund, Anina, Sasca Montană, Ocna
de Fier, Cavnic, Ruda Barza, Baia de Arieş, Ruşchiţa, Basarabi, Moneasa,
Porumbacu, Arpaş, Albeşti etc.
În lume: Rusia, Islanda, Anglia (Cumberland, Durham, Lanchashire),
Germania (M-ţii Harz, Frieberg, Schneeberg), Cehia (Přibram), Italia (Trivoli,
Carrara), Suedia (Långban), Norvegia (Kongsberg), Grecia (Paros, Pentelikon).
În cavităţile amigdaloide ale bazaltelor se formează calcitul denumit
„Spat de Islanda”
SIDERIT
FeCO3
În latină „sideros” = fier

2. Habitus: cristale romboidale, tabulare, prismatice sau scalenoedrice
3. Forme de agregare: mase compacte granulare, concreţiuni oolitice,
reniforme sau sferoidale cu structură radiară (sferosiderite)
84
4. Macle: lamelare
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: brun-gălbui, brun-cenuşiu, brun,
brun-roşcat, cenuşiu, cenuşiu-gălbui, cenuşiu-
verzui, verde-pal, brun-închis
9. Luciul: sticlos, uşor sidefos
12. Proprietăţi specifice: dacă se pune o picătură de HCl pe o bucată de siderit
acesta se colorează într-un timp scurt, în verde-gălbui din cauza formării FeCl3
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: cu HCl face slab efervescenţă la
rece, puternic la cald cu degajare de CO2, prin alterare trece în limonit
– magmatică: hidrotermală de temperatură joasă, în filoane metalifere
– metamorfică: metamorfism de contact
metamorfism regional
– sedimentară: prin reducere
Se asociază cu: sulfuri complexe, calcit, dolomit, cuarţ, baritină, silicaţi
de Mn etc.
15. Utilizări: minereu de fier
16. Răspândire: În România: Răzoare, Petrova, Băile Borşa, Cîrlibaba,
Ciocăneşti, Iacobeni, Fundul Moldovei, Ghelar, Ruşchiţa, Lipova, Teregova,
Ostra, Gemenea, Dognecea, Sasca Montană, Săsar, Herja, Cavnic, Băiuţ,
Rodna, Săcărâmb, Baia de Arieş, Lueta, Biborţeni, Anina, Doman etc.
În lume: Anglia (Scoţia, Wales), Austria (Styria, Carinthia), Germania
(Freiberg, Thuringia), Italia (Traversella), Franţa (Allevard), Spania (Bilbao)
RODOCROZIT
MnCO3
În greacă „rodon” = trandafiriu şi „chros” = culoare

2. Habitus: cristale romboedrice, tabulare sau
prismatice
3. Forme de agregare: mase compacte, agregate
granulare, reniforme sau sferice cu structură
radiară, rar mase pământoase
4. Macle: lamelare
85
5. Clivaj: bun
7. Culoare: roz, roşu-roz, roşu, cenuşiu-galben, brun
10. Duritatea: 3,5 – 4,5
12. Proprietăţi specifice: culoare roz, modul de prezentare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl sub formă de praf,
la rece produce efervescenţă slabă, iar la cald degajă violent CO2
– magmatică: hidrotermală în filoane
– sedimentară în zăcăminte de origine marină cu conţinut de mangan
Se asociază cu: blendă, galenă, calcit, cuarţ, rodonit
16. Răspândire: În România: Răzoare, Ciocăneşti, Iacobeni, Broşteni, Borca,
Dognecea, Băiţa-Bihor, Ilba, Sasar, Cavnic, Săcărâmb, Zlatna, Bucium, Roşia
Montană, Ruda Barza, Baia de Arieş
În lume: Slovenia (Ljubija), Germania (Freiberg), Franţa (Moët-
Fontaine), Belgia (Ardeni), Rusia (Krasnoiarsk), Argentina (Catamarca, Rioja),
S.U.A. (Butte, Park City, Marysvale, Bingham)
DOLOMIT
CaMg(CO3)2
Nume dat de Saussure în 1796 în onoarea geologului francez Dolomieu

2. Habitus: romboedrii ci feţe curbe în formă de
şea
3. Forme de agregare: agregate compacte
cristalin-granulare, uneori poroase, reniforme
4. Macle: de întrepătrundere şi polisintetice
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incolor, alb, cenuşiu, gălbui, roz, roşu, brun, verde, negru
9. Luciul: sticlos, uneori sidefos
86
12. Proprietăţi specifice: clivaj caracteristic, feţele cristalelor curbate în formă

de şea, reacţia în pulbere cu HCl
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: la rece reacţionează cu HCl sub
formă de praf, uşor solubil în HCl concentrat fierbinte cu efervescenţă
puternică şi degajare de CO2, colorează flacăra în portocaliu (Ca)
– metamorfică: regională, metasomatică de contact prin înlocuirea Ca
din CO3Ca cu Mg de către soluţiile magneziene
– sedimentară: prin precipitare
Se asociază cu: sulfuri, carbonaţi, cuarţ, gips, anhidrit, silvină, sare
gemă, carnalit etc.
15. Utilizări: fabricarea cărămizilor refractare, piatră de construcţie, material
termo-izolator, fondant în metalurgie, industria chimică, industria sticlei etc.
16. Răspândire: În România: M-ţii Bistriţei, Giurgeu, Făgăraş, Poiana Ruscă,
Trascău, Rarău, Perşani, Codru-Moma, Pădurea Craiului,, Ocna de Fier, Baia
Sprie, Cavnic, Baia de Arieş, Roşia Montană etc.
În lume: Rusia (M-ţii Ural, Donbas), Italia (Piemonte, Trentino,
Toscana), Elveţia (Lengenbach, Binnenthel), Franţa (Alsacia), Germania
(Freiberg, Schneeberg), Austria (Salsburg, Hall), Brazilia (Morro Velho, mina
Ouro Preto, Minas geraes, Meiras Bahia, Brumada Bahia), S.U.A. (Roxbury,
Chester, New York, New Jersey).
ARAGONIT
CaCO3
Nume dat de la provincia Aragon (Spania) unde

a fost descoperit prima oară.

2. Habitus: prismatic, tabular, acicular
3. Forme de agregare: concreşteri bacilare,
radiare, stelare, cruste cristaline, stalactitice,
mase sferoidale, forme oolitice, „flori de fier” în
formă de tulpini împletite şi ramificate
7. Culoare: albă, gălbuie, cenuşie, verde, violetă,
incolor
87

12. Proprietăţi specifice: se deosebeşte de calcit prin forma de agregare,
duritatea mai mare, lipsa clivajului şi reacţia lui Meigen
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în acizi cu efervescenţă
slabă, colorează soluţia de azotat de cobalt în violet (reacţia lui Meigen).
– metamorfică
– sedimentară: din izvoare bicarbonate formând pisolite (Karlsbad) sau
tufuri calcaroase;
biogenetic formând cochiliile multor moluşte;
în solfatare
Se asociază cu: calcit, gips, siderit, limonit etc.
15. Utilizări: industria bibelourilor, obiecte de artă etc.
16. Răspândire: În România: Târgu Lăpuş, Ciocăneşti, Şaru Dornei, Ghelar,
Someşu Rece, M-ţii Trascău, Turda, Moldova Nouă, Dognecea, Ocna de Fier,
Vaţa de Jos, Techerău, Săcărâmb, Rodna, Topliţa, Băile Herculane etc.
În lume: Cehia (Karlovy-Vary), Germania (M-ţii Harz, Thuringia),
Austria (Lölling-Hüttenberg), Italia (Sicilia, monte Somma), Franţa (Dax,
Pouillon, Bastennes), Spania (Aragon), Anglia (Alston Moor), Namibia,
Japonia, Noua Zeelandă, S.U.A.
NATRON (Soda)
Na2CO3·10H2O

2. Habitus: rar tabular
3. Forme de agregare: mase granulare, cruste
cristaline, eflorescenţe
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
7. Culoare: incolor, alb, cenuşiu, gălbui sau
roşiatic
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: se dizolvă uşor în apă, pierde uşor apa trecând în
88
termonatrit
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: reacţionează violent cu HCl
degajând CO2, este solubilă în apă
– sedimentar: în lacurile sodice din ţinuturile aride ca eflorescenţe
pe lavele recente ale vulcanilor (Vezuviu, Etna);
în lacuri sărate bogate în sodiu
15. Utilizări: la fabricarea săpunului, a sticlei, în vopsitorie, în industria
chimică şi metalurgică
16. Răspândire: În lume: Egipt (Wady Natrum), Kazahstan (stepa Culundă),
Rusia (Lacul Dorin), Persia (lacul Magadi), Ungaria (Debrecen, Szeged),
Mongolia (deşertul Gobi), S.U.A. (Ragtown, Borax Lake, Owens Lake).
MALACHIT
Cu2(CO3)(OH)2
De la cuvântul grec „maláchē” = malvă (plantă de culoare verde)

2. Habitus: cristale prismatice
3. Forme de agregare: mase stalactitice, cu structură fibro-radiară, mase
reniforme cu structură zonară concentrică, impregnaţii, mai rar mase
pamântoase
4. Macle: polisintetice şi de penetraţie
5. Clivaj: perfect, bun
7. Culoare: diferite nuanţe de verde
8. Urma de zgâriere: verde
9. Luciul: adamantin, sticlos, mătăsos
12. Proprietăţi specifice: culoarea caracteristică,
structura fibroasă şi luciul mătăsos
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se
dizolvă în HCl producând efervescenţă
mineralogică):
– sedimentară: zona de oxidare a
minereurilor de cupru
Se asociază cu: azurit, calcit, atacamit, calcopirită etc.
15. Utilizări: minereu de cupru, confecţionarea bijuteriilor, obiecte de artă,
89
mozaicuri, vopsele
16. Răspândire: În România: Pojorâta, Bălan, Teregova, Bucova, Ghelar,
Vadu Dobrii, Lipova, Altân-Tepe, Măcin, Turcoaia, Somova, Niculiţel,
Gemenea, Ostra, Baia de Aramă, Căzăneşti, Sasca Montană, Oraviţa, Ciclova,
Dognecea, Ocna de Fier, Tincova, Ruşchiţa, Ilba, Cavnic, Rodna, Deva,
Săcărâmb, Zlatna, Abrud, Bucium, Baia de Arieş etc.
În lume: Rusia (Nijni Taghil, Bogoslovsk), Franţa (Chessy, Cap
Garonne), Namibia (Tsumeb), Rhodesia (Bwana Mkubwa), Australia (Broken
Hill, Cobar), S.U.A. (Arizona, Nevada, New Mexico, Utah, Pennsylvania,
Tennessee)
AZURIT
Cu3(CO3)2(OH)2
În franceză „azur” = albastru

2. Habitus: tabular, acicular, prismatic
3. Forme de agregare: agregate fibroase, fibro-
radiare, mase compact, mase pământoase,
impregnaţiuni
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect şi bun
7. Culoare: albastru-azur, albastru de Berlin, albastru închis
8. Urma de zgâriere: albastră
9. Luciul: sticlos, uneori adamantin
12. Proprietăţi specifice: culoarea albastră caracteristică, parageneza cu
malachitul
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HCl producând
efervescenţă, se dizolvă în amoniac colorând soluţia în albastru deschis
– sedimentară: zona de oxidare a minereurilor de cupru
Se asociază cu: malachit, calcopirită etc.
15. Utilizări: minereu de cupru, la fabricarea vopselelor etc.
16. Răspândire: În România: Cârlibaba, Pojorâta, Bălan, Bădeni, Lipova,
Măcin, Gemenea, Somova, Oraviţa, Sasca Montană, Ocna de Fier, Tincova,
Baia de Aramă, Căzăneşti, Somova, Altân-Tepe, Dognecea, Ruşchiţa, Ilba,
Cavnic, Rodna, Deva, Săcărâmb, Zlatna, Abrud, Bucium, Baia de Arieş etc.
90
În lume: Rusia (M-ţii Altai), Grecia (Laurium), Franţa (Chessy), Italia

(Sardinia), Namibia (Tsumeb), Australia (Broken Hill, Consobolin, cobar,
Mungana, Wallarro), S.U.A. (Arizona, California, New Mexico)
SALPETRU DE SODIU (Nitronatrit sau salpetru de Chile)

Na(NO3)

2. Habitus: romboedrii
3. Forme de agregare: mase granulare, incrustaţii, eflorescenţe
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: concoidală sau nesesizabilă
7. Culoare: alb, în funcţie de impurităţi: roşu, brun, cenuşiu, galben de lămâie
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: se dizolvă uşor în apă, are gust răcoritor uşor sărat
– sedimentară: descompunere biochimică a substanţelor ce conţin azot
(guano şi alte excremente de animale şi păsări) în regiunile calde lipsite de
vegetaţie.
Se asociază cu: gips, sare etc.
15. Utilizări: îngrăşământ mineral, la fabricarea acidului azotic
16. Răspândire: În lume: Chile, Bolivia, Peru, Africa de Nord, Egipt,
Kazahstan, India, S.U.A. (California, Nevada)
LUDWIGIT
(Mg, Fe2+)2 Fe3+(BO3)O2

2. Habitus: rar prisme aciculare
3. Forme de agregare: agregate radiare, mase
fibroase, mase criptocristaline
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: neagră sau verde închis
8. Urma de zgâriere: neagră-verzuie
91
9. Luciul: sticlos, mătăsos

10. Duritatea: 5
12. Proprietăţi specifice: forma de prezentare, parageneza
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: greu solubil în acizi
– metamorfică: de contact în skarne
Se asociază cu: magnetit, granaţi, epidot, calcit, acharit etc.
15. Utilizări: minereu de bor, fier şi magneziu
16. Răspândire: În România: Dognecea, Pietroasa şi Budureasa
În lume: Peru (Yauli), Suedia, S.U.A. (Nevada, Idaho, Montana,
Colorado)
ULEXIT (Boronatricalcit)
NaCa(B5O9) ·5H2O
Nume dat în onoarea chimistului german G.L.Ulex
1. Sistem de cristalizare: triclinic

2. Habitus: cristale capilare aciculare
3. Forme de agregare: mase granulare fine, fibre
dispuse radiar, cruste, filonaşe umplute cu forme
aciculare, fibroase, dispuse paralel
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: albă (în agregate), incolor (în cristale)
10. Duritatea: 1
12. Proprietăţi specifice: are efect de fibră optică
– sedimentară: în lacuri sărate secate
Se asociază cu: borax, sare gemă, glauberit, trona, mirabilit, salpetru de
sodiu, colemanit etc.
15. Utilizări: minereu de bor
16. Răspândire: În lume: S.U.A. (Death Valley, Salina Valley, Inyo Country,
Kramer, San Bernardino Country), Chile (Iquique, Tarapaca), Argentina, Peru
(Santiago des Estero, Arequipa), Rusia (Inder), Kazahstan
92
BORACIT
Mg3(B7O13)Cl
Denumire dată pentru conţinutul în bor
1. Sistem de cristalizare: rombic sub 265 °C şi

cubic peste 265 °C
2. Habitus: cristale individuale cubice,
dodecaedrice, tetraedrice, pseudo-octaedrice,
cub-octaedrice
3. Forme de agregare: mase fin granulare,
agregate fibroase
5. Clivaj: –
7. Culoare: incolor, alb, uneori cenuşiu-gălbui, albastru-deschis, verde, verde-
negru (varietatea cu Fe)
9. Luciul: sticlos, adamantin
12. Proprietăţi specifice: piezoelectric şi piroelectric
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă încet în HCl, absoarbe
apa devenind fibros
– metamorfic: prin deshidratarea boraţilor de magneziu iniţial hidrataţi
– sedimentar: de precipitaţie chimică
Se asociază cu: carnalit, sare gemă, silvină, gips, anhidrit
15. Utilizări: importanţă industrială
În lume: Germania (Stassfurt), Franţa (Luneville), S.U.A. (Louisiana),
Bolivia (Cristalmayn)
93
6. CLASA SULFAŢI, CROMAŢI, MOLIBDAŢI,

WOLFRAMAŢI
A. Subclasa Sulfaţi
a) Grupa Sulfaţi Anhidri Acizi şi Normali
Misenit KH(SO4)
Baritină Ba(SO4)
Celestină Sr(SO4)
Anhidrit Ca(SO4)
Calcociantit Cu(SO4)
Glauberit Na2Ca(SO4)2
b) Grupa Sulfaţi Hidrataţi Acizi şi Normali
Mirabilit Na2(SO4)·10H2O
Koktait (NH4)2Ca(SO4)2·H2O
Leonit K2Mg(SO4)2·4H2O
Alaun de sodiu NaAl(SO4)2·12H2O
Gips Ca(SO4)·2H2O
Epsomit Mg(SO4)·7H2O
c) Grupa Sulfaţi Anhidri cu Grupări Hidroxil şi Halogen
Dolerofanit Cu2(SO4)O
Alunit KAl3(SO4)2(OH)6
Jarosit KFe3(SO4)2(OH)6
d) Grupa Sulfaţi Hidrataţi cu Grupări Hidroxil şi Halogen
Felsöbanyit Al4(SO4)(OH)10·5 H2O
Kainit KMg(SO4)Cl·3 H2O
Uranopilit (UO2)6(SO4)(OH)10·12 H2O
e) Grupa Sulfaţi de Tip Amestec
Caledonit Cu2Pb5(SO4)3(CO)3(OH)6
Ardealit Ca2(PO3OH)(SO4) ·4 H2O
B. Subclasa Cromaţi
Lopezit K2(Cr2O7)
Crocoit Pb(CrO4)
Berezovit Pb6(CrO4)3(CO3)O2
C. Subclasa Molibdaţi
a) Grupa Molibdaţi Anhidrii
Wulfenit Pb(MoO4)
Powellit Ca(MoO4)
b) Grupa Molibdaţi Hidrataţi
Koechlinit (BiO)2(MoO4)
Ferimolibdit Fe2(MoO4)3·8 H2O
94
D. Subclasa Wolframaţi
a) Grupa Wolframaţi Anhidrii
Wolframit (Fe, Mn)(WO4)
Scheelit Ca(WO4)
b) Grupa Wolframaţi Hidrataţi
Cuprotungstit Cu2(WO4)(OH)2
CARACTERE GENERALE
Subclasa sulfaţi. Aceste minerale prezintă o duritate scăzută, mai mică
decât cea a carbonaţilor, nu se cunoaste nici un sulfat cu o duritate mai mare de
3,5. La mineralele hidratate, duritatea descreşte chiar până la 2.
Clivajul este dependent de structură, astfel clivajul perfect al gipsului se
datorează structurii stratificate, iar direcţia de clivaj perfect coincide cu planul de
dispunere a moleculelor de apă din reţea.
Greutatea specifică depinde de natura cationului: de exemplu sulfaţii de
Ba, Pb vor prezenta o densitate net superioară celorlalti.
Sunt frecvente cazurile de transformare de la un mineral la altul în cadrul
aceleiasi clase. Rolul moleculelor de apă de cristalizare în aceste situaţii este
important. Tipice sunt trecerile din anhidrit în gips.
Subclasa cromaţi – mineralele acestei subclase sunt rar întâlnite în
natură. Se formează numai în medii foarte bogate în oxigen. Sunt minerale
insolubile şi se formează prin procese exogene.
Subclasa molibdaţi. Molibdenul în condiţii naturale prezintă o afinitate
faţă de sulf, de aceea se întâlneşte în scoarţa terestră îndeosebi sub formă de
sulfură MoS2, compuşii oxigenaţi sunt puţin întâlniţi în natură, întâlnindu-se
mai ales în zona de oxidare a zăcămintelor de minereuri sulfuroase.
Subclasa wolframaţi. Wolframul în timpul proceselor de formare se
combină aproape exclusiv cu oxigenul. Sulfura de wolfram se întâlneşte foarte
rar. Wolframul este întâlnit în general în minerale cristalizate la temperaturi
ridicate.
BARITINĂ
Ba(SO4)
În greacă „baros” = greutate (mineralul având o greutate specifică mare)

2. Habitus: tabular, prismatic
3. Forme de agregare: agregate granulare, mase compacte, criptocristaline,
pământoase
95
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incoloră, albă, cenuşie, galbenă,
brună, roşie, neagră, verde etc.
12. Proprietăţi specifice: casant, habitusul
cristalelor, greutatea specifică mare
insolubil în HCl, solubil în H2SO4 la cald, puţin
solubil în apă
mineralogică):
– magmatică: hidrotermală de temperatură joasă în filoane
– sedimentară: oxidarea zăcămintelor metalifere
depusă în izvoare fierbinţi
pietrifică diferite fosile
Se asociază cu: galenă, blendă, proustit, tetraedrit, calcopirită, stibină,
fluorină, dolomit, calcit, siderit etc.
15. Utilizări: obţinerea bariului metalic, prepararea sărurilor de bariu, în
ceramică, în industria cauciucului, prepararea noroaielor de foraj, bariu metalic
pentru lămpi de radio, industria hârtiei etc.
16. Răspândire: În România: Răzoare, Cârlibaba, Rodna, Luncani, Teliuc,
Ghelar, Ruşchiţa, Muncelu Mic, Măcin, Gemenea, Ostra, Somova, Oraviţa,
Ilba, Nistru, Cavnic, Ţibleş, Căliman, Deva, Săcărâmb, Zlatna, Almaşu Mic de
Munte, Roşia Montană, Baia de Arieş etc.
În lume: Germania (Saxonia, M-ţii Harz), Austria (Tirol, Kitzbühel),
Italia (Bologna), Franţa (Limagne, Puy de Dôme), Spania (Castilia, Andaluzia),
Anglia (comitatele Cumberland, Cornwall şi Durham), Japonia (Shibukuro),
S.U.A. (New York, Georgia, Missouri, Tennesse, Virginia, Carolina de Nord)
CELESTINĂ
Sr(SO4)
În latină „celestis” = ceresc (de la culoarea albastru-deschis)

2. Habitus: cristale tabulare, prismatice
96
3. Forme de agregare: mase granulare, radiare, fibroase, noduli, secreţii, druze

4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incoloră, albă, albăstruie, albastru-
cenuşiu, galbenă, roşie-brună
12. Proprietăţi specifice: culoarea, luciul, forma de agregare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubilă în acid sulfuric concentrat
– sedimentară: în cochilii, cuiburi şi noduli în sedimente
Se asociază cu: gips, aragonit, sulf, calcare, argile, sulfuri etc.
15. Utilizări: prepararea stronţiului metalic, sărurilor de stronţiu, industria
chimică, industria sticlei
16. Răspândire: În România: Băiţa-Bihor, Pucioasa, Anina, Copăceni, Cheia,
Cluj-Napoca, Dumbrava, Stana, Gilău, Căpuşu Mic, Căpuşu Mare
În lume: Germania (Saxonia, Thuringia, Bavaria), Austria (Leogang,
Salzburg), Elveţia, Italia (Sardinia, Sicilia), Franţa (Wassy, Condorcet), Egipt
(Cairo, Mokattan, Wadi-el Tih), Scoţia (Clifton Yate, Wickwar Durdham
Down), S.U.A. (New York, Pennsylvania, Ohio, California, Arizona), Canada
(Calabogie, Lansdowne)
GIPS
CaSO4·2H2O

3. Forme de agregare: mase lamelare, fibroase,
granulare, druze în formă de „creastă de cocoş”,
agregate compacte denumite „alabastru”
4. Macle: în „vârf de lance” sau „coadă de
rândunică”
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incolor, alb, cenuşiu, gălbui, brun, roşu si chiar negru
97
10. Duritatea: 2
12. Proprietăţi specifice: clivajul perfect,
duritatea mică – se zgârie cu unghia, nu face
efervescenţă cu HCl.
încălzit la o presiune de o atmosferă îşi pierde
apa începând de la 80 – 90 °C, iar între 120 – 140
°C se transformă în semihidrat (ipsos), se dizolvă în HCl
– sedimentară: prin precipitare în lagune, lacuri, mări
prin hidratarea anhidritului
Se asociază cu: sare gemă, anhidrit, silvină, carnalit, alte săruri şi sulfaţi
15. Utilizări: materie primă pentru fabricarea ipsosului, facerea mulajelor, în
chirurgie, în sculptură (alabastru), prevenirea exploziilor de praf de cărbune
prin metoda şistizării etc.
16. Răspândire: În România: Aghireş-Leghia, Copăceni-Turda, Slănic-
Prahova, Mîneciu-Ungureni, Gălean, Călanu Mic etc.
În lume: Italia (Sicilia, Vezuviu, Voltera, Toscana), Elveţia (Bex Vaud),
Franţa (Bazinul Parisului), Austria (Ischel, Hall), Polonia (Wieliczka,
Swaszowice), Anglia (Shotover Hill), Mexic (Chihuahua), S.U.A. (New York,
Michigan, Iowa, Kansas, New Mexico, Colorado, California)
ALUNIT
KAl3(SO4)2(OH)6
În trecut s-a numit aluminilit, iar apoi alunit.

2. Habitus: cristale mici, tabular
3. Forme de agregare: mase granulare dense,
columnare, fibroase
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
7. Culoare: alb, cenuşiu, gălbui, roşcat, brun-roşcat
98
12. Proprietăţi specifice: habitusul, culoarea

13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă greu în H2SO4, pierde
apă prin calcinare
– sedimentară: concreţiuni în argile, nisipuri, bauxite
Se asociază cu: caolin, feldspaţi, sulfuri etc.
15. Utilizări: sursă pentru obţinerea alaunilor şi sulfatului de aluminiu, materie
primă pentru sulfatul de aluminiu.
16. Răspândire: În România: Bădeni, Turia, Hondol, Roşia Montană
În lume: Azerbaidjan (Zaplic - Juravlinsk), Italia (Tofla), Ungaria
(Muszag), S.U.A. (Arizona, Nevada, Colorado), Japonia (Ukusu, Izu)
KAINIT
KMg(SO4)Cl·3H2O

3. Forme de agregare: mase granulare,
compacte sau cruste
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: albă, gălbuie, roşcat, cenuşiu, albăstrui, violet
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 3
12. Proprietăţi specifice: gust amărui sărat
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în apă
– sedimentară: prin precipitaţie chimică
Se asociază cu: sare gemă, silvină, kieserit, picromerit, carnalit etc.
15. Utilizări: sursă de potasiu si magneziu
16. Răspândire: În România: Tg. Ocna, Găleanu, Tazlău
În lume: Germania (Stassfurt), Ucraina (Kalus), Rusia (Osinki,
Saratov), S.U.A. (New Mexico)
99
CALEDONIT
Cu2Pb5(SO4)3(CO)3(OH)6

3. Forme de agregare: grupări de cristale mici
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: verde-albăstrui
9. Luciul: sticlos, răşinos
12. Proprietăţi specifice: habitursul, culoarea
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor fuzibil
– sedimantară: zonele de oxidare a zăcămintelor cuprifere
Se asociază cu: malachit, linarit, galenă, ceruzit, calcozină, limonit
15. Utilizări: nu prezintă importanţă practică
16. Răspândire: În România: Băiţa-Bihor
În lume: Rusia (Berezovsk), Franţa (Nuissière), Scoţia (Lead Hill,
Wanlockhead), Anglia (Red Gill), Chile (Siera Gorda, Atacama), Namibia
(Tsumeb), S.U.A. (Arizona, New Mexico, California)
CROCOIT
Pb(CrO4)
În greacă „krokos” = şofran (din cauza culorii)

2. Habitus: prismatic, acicular
columnare, masive
4. Macle: –
5. Clivaj: bun, slab
7. Culoare: roşu, roşu-oranj, galben-verzui
8. Urma de zgâriere: galbenă, oranj
9. Luciul: adamantin, sticlos
100

12. Proprietăţi specifice: în lumină ultraviolet devine fluorescent colorându-se
în roşu închis
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HCl fierbinte cu
degajare de Cl
– sedimentară: zonele de oxidare a minereurilor de plumb (galena) şi în
vecinătatea rocilor eruptive, ultrabazice, care prin alterare pot da crom.
Se asociază cu: piromorfit, ceruzit, wulfenit, vanadinit
16. Răspândire: În România: Poiana Mărului, Şinca Nouă, Băiţa Bihor, Rusca
Montană, Moldova Nouă
În lume: Rusia (Berezovsk – unde s-a întâlnit pentru prima dată
elementul chimic Cr, înainte se numea „plumb roşu de Siberia”), Tasmania
(Dundas), Brazilia (Minas Geraes), S.U.A. (California, Arizona)
WULFENIT
Pb(MoO4)
Nume dat în onoarea lui F.X.Wulfen (mineralog australian)

3. Forme de agregare: agregate compacte, cruste, mase masive, fin granulare
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
6. Spărtură: neregulată, concoidală
7. Culoare: galbenă-portocalie, verde măslinie,
cenuşie, roşu, brun, rar incolor
9. Luciul: răşinos, adamantin
10. Duritatea: 3
12. Proprietăţi specifice: culoarea, habitusul, greutatea specifică mare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă încet în HCl
– magmatică: în filoane hidrotermale de plumb şi zinc la temperatură
joasă
– sedimentară: zonele de oxidare a zăcămintelor de plumb (galena) Se
asociază cu: limonit, piromorfit, ceruzit, galenă, calcit, vanadinit
15. Utilizări: în cantităţi mari ca minereu pentru molibden
101
16. Răspândire: În România: Şinca Nouă, Rusca Montană, Băiţa Bihor,

Ruschiţa, Deva, Baia de Arieş
În lume: Cehia (Přibram), Maroc (Jebel Mahser), Algeria (Sidi
Rouman), Australia (Broken Hill), S.U.A. (Arizona, New Mexico, Nevada,
Utah, Pennsylvania), Austria (Bleiberg), Iugoslavia (Prävali)
WOLFRAMIT
(Fe, Mn)(WO4)
Denumire dată pentru conţinutul în wolfram

compacte sau foioase
4. Macle: de întrepătrundere, lamelare, de
contact
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: neregulat
7. Culoare: brună-neagră, neagră
8. Urma de zgâriere: brun-roşcată, brun-neagră
9. Luciul: semimetalic, adamantin (pe feţele de clivaj)
12. Proprietăţi specifice: culoarea, urma de zgâriere, varietăţile bogate în fier
prezintă proprietăţi magnetice
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: cu acidul fosforic prin încălzire dă
un albastru închis, praful încălzit cu acid sulfuric concentrat dă o culoare
albastră
– magmatică: hidrotermală de temperatură ridicată în filoane de cuarţ
Se asociază cu: casiterit, molibdenit, beril, topaz, turmalină, apatit,
pirotină, pirită, mispichel, bismut, calcopirită, galenă, scheelit, fluorină etc.
15. Utilizări: minereu important de wolfram
16. Răspândire: În România: oraviţa, Ciclova Română, Baia Sprie, Băiuţ
În lume: Franţa (Haute-Vienne), Rusia (Nerehinsk, Transbaicalia),
Portugalia (Beira Beixa), Spania (Orense), Africa de Sud (Transvaal), Bolivia
(Chicota Grande, Llallagua), Argentina (Sierra de Cordoba, Sierra de San
Louis), China, S.U.A., Anglia
102
7. CLASA FOSFAŢI, ARSENAŢI, VANADAŢI
A. Subclasa Fosfaţi
a) Grupa Fosfaţi Anhidri Acizi şi Normali
Monetit CaH(PO4)
Monazit (Ce, La, Y, Th)( PO4)
b) Grupa Fosfaţi Hidrataţi Acizi şi Normali
Brushit CaH(PO4)·2H2O
Vivianit Fe3(PO4)2·8H2O
c) Grupa Fosfaţi Anhidri cu Grupări Hidroxil şi Halogen
Apatit Ca5(PO4)3(F,Cl)
Piromorfit Pb5(PO4)3Cl
d) Grupa Fosfaţi Hidrataţi cu Grupări Hidroxil şi Halogen
Torbernit Cu(UO2)2(PO4)2·8-12H2O
Turcoaza CuAl6(PO4)4(OH)8
B. Subclasa Arseniaţi
Mimetit Pb5(AsO4)3Cl
Eritrină Co3(AsO4)2·8H2O
Legrandit Zn14(AsO4)9(OH)·12H2O
C. Subclasa Vanadaţi
Vanadinit Pb5(VO4)3Cl
Carnotit K2(UO2)2(VO4)2·3H2O
CARACTERE GENERALE
Această clasă cuprinde combinaţii minerale ale anionilor trivalenţi
(PO4)3-, (AsO4)3- şi (VO4)3- cu cationi monovalenţi, bivalenţi şi trivalenţi.
În ceea ce priveşte geneza acestor minerale trebuie sa reţinem faptul că
marea lor majoritate, mai ales compuşii hidrataţi, sunt formaţi prin procese
exogene. Fosfaţii sunt minerale endogene, formându-se în fazele finale ale
proceselor magmatice. Fosfaţii, arseniaţii şi vanadaţii por fi anhidrii sau
hidrataţi.
103
MONAZIT
(Ce, La, Y, Th)( PO4)
De la cuvântul „monadzein” = singuratic (pentru că se întâlneşte frecvent ca

cristale izolate)

2. Habitus: tabular, prismatic, izometric,
piramidal
3. Forme de agregare: granule regulate
4. Macle: comune, cruciforme
5. Clivaj: bun
7. Culoare: galben, brun-roşcat, rar verde
9. Luciul: răşinos, gras, sticlos, adamantin
12. Proprietăţi specifice: habitusul, culoarea
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: greu
solubil în HCl
Se asociază cu: ortoză, zircon, rutil, granat, casiterit, aur, diamant
15. Utilizări: extragerea pământurilor rare şi thoriului
16. Răspândire: În România: Ditrău, Cristian, Pianu de Sus
În lume: Norvegia (Arendal, Dillingö, Raade, Tvedestrand, Risör,
Hvalö, Nöterö, Hitterö), Suedia (Lilla Holma, Kärarfvet), Finlanda (Sordavala,
Impilaks), Rusia (lacul Ladoga, M-ţii Ural, râul Sanarka), Franţa (Isère),
Madagascar, Brazilia (Minas Geraes, Espirito Santo, Rio de Janeiro, Bahia),
Bolivia (Llallagua), S.U.A. (Burke, Polk, Lincoln, Cleveland, Rutherford),
Canada (Otawa, Quebec)
104
VIVIANIT
Fe3(PO4)2·8H2O
Numele sau vine de la mineralogul englez, J. Vivian.

3. Forme de agregare: mase radiare reniforme,
sferice sau pământoase
4. Macle: comune
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: fibroasă
7. Culoare: uneori incolor, albastru închis până
la negru, albăstrui-verzui, cenuşiu-albăstrui, cenuşiu-verzui
8. Urma de zgâriere: alb-albastră
9. Luciul: sticlos, pe feţe sidefos
12. Proprietăţi specifice: duritatea mică, culoarea, urma de zgâriere
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă uşor în HCl şi HNO3
– magmatică: hidrotermal
– sedimentară: sedimentogen
Se asociază cu: siderit, pirotină, pirită, limonit
15. Utilizări: la prepararea vopselei albastre
16. Răspândire: În România: Dognecea, Ocna de Fier, Herja, Rodna, Deva,
Săcărâmb, Zlatna, Almaşu Mare, Roşia Montană, Avrig, Sibiu, Rusca Montană
În lume: Anglia (Cornwall), Franţa (Bavaria, Boemia), Olanda
(Drenthe), Rusia (Taman, Kerci), Bolivia (Llallagua), Japonia (Shimotsuke),
Australia (râul Wannon, Victoria), S.U.A. (Allentown, Shrewsbury, Mullica
Rill, Middletown, Plant City, Leadville, Clearwater Country, Yuba Country,
Burney, Shasta Country), Canada (Côte St. Charles, Vaudreuil Country,
Quebec)
105
APATIT
Ca5(PO4)3(F,Cl)
În greacă „apatao” = înşel, pentru că era deseori confundat cu berilul,

turmalina, diopsidul

2. Habitus: prismatic, acicular, tabular
compacte, fibroase, pământoase, concreţiuni
(fosforite), pseudomorfoze după oasele
vertebratelor şi unele resturi vegetale
4. Macle: de contact
7. Culoare: verde, verde-albăstrui, galbenă, brună, violetă, uneori incolor
9. Luciul: sticlos, în spărtură gras
10. Duritatea: 5
12. Proprietăţi specifice: habitusul, se deosebeşte de beril prin duritatea mai
mică.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în acid azotic, acid
clorhidric şi acid sulfuric, pein încălzire devine luminiscent
– magmatică: lichid-magmatic
hidrotermal
pegmatitic
– metamorfică: metasomatic de contact
– sedimentară: sedimentogen, provenit din guano şi oase, în aluviuni
Se asociază cu: magnetit, rutil, siderit, casiterit, fluorină, apatit etc.
15. Utilizări: cristalele mari ca piatră preţioasă, îngrăşământ natural în
agricultură, obţinerea fosforului, prepararea fontelor fosforoase, în industria
ceramică pentru fabricarea porţelanurilor rezistente, industria chimică la
fabricarea acidului fosforic.
16. Răspândire: În România: Răzoare, Teregova, Lipova, Masivul Parâng,
Ditrău, Banat, Dobrogea, M-ţii Apuseni, Carpaţii Orientali şi Meridionali etc.
În lume: Rusia (M-ţii Ural – Miask, Ilmen, Tundra Hibin), Cehia
(Boemia), Germania (Bavaria, Saxonia), Austria (Salzburg, Tirol), Elveţia
(Gletsch, St. Gothard, Aar), Italia (Biella, Elba), Spania, Anglia, (Cornwall,
Devonshire), Suedia (Gellivara, Nordmark), Mexic, S.U.A.
106
TURCOAZA (Kallait)
CuAl6(PO4)4(OH)8
Denumire dată pentru că a fost introdusă în Europa de turci

2. Habitus: rar prismatic
3. Forme de agregare: mase criptocristaline,
noduli sau filonaşe, forme stalactitice, mase
concreţionare, mase fin-granulare
4. Macle: –
7. Culoare: albastră, verde-albăstruie, verde clar,
cenuşiu-verzuie
8. Urma de zgâriere: albă, verde sau verde pal
9. Luciul: sticlos pe cristale, mat pe mase friabile
12. Proprietăţi specifice: culoarea, forma de agregare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în acizi
– secundar prin transformarea apatitului si a sulfurilor de cupru, sau a
rocilor bogate în aluminiu
Se asociază cu: limonit, calcedonie, caolinit etc.
15. Utilizări: piatră preţioasă
16. Răspândire: În lume: Iran (Ali-Mirsa-Kuh, Maden), Egipt (Peninsula Sinai
– Wady Maghara), Rusia (Siberia), Etiopia (Angolola), Franţa (Montebras),
S.U.A. (Colorado, Arizona, New Mexico, Virginia), Angllia (Cornwall)
ERITRINĂ
Co3(AsO4)2·8H2O
În greacă „eritros” = roşu

2. Habitus: prismatic, acicular, tabular
3. Forme de agregare: agregate globulare,
reniforme, pulverulente, cruste cristaline, mase
reniforme, mase pământoase, parageneze
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect, slab
107
7. Culoare: roşu de sânge, roşu-roz
9. Luciul: adamantin, sidefos, mat pentru varietăţile pământoase
10. Duritatea: 1,5 – 2,5
12. Proprietăţi specifice: culoarea, aspectul pământos, parageneza cu
smaltina, cobaltina etc.
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl colorând soluţia în
roz sau roşu
– sedimentar: în zonele de oxidare a zăcămintelor de minereuri care
conţin arseniuri de cobalt
Se asociază cu: smaltină, cobaltină
15. Utilizări: minereu de cobalt
16. Răspândire: În România: Bădeni, Muncelul Mic, Oraviţa, Ciclova
Română, Băiuţ, Săcărâmb
În lume: Germania (Saxonia – Schneeberg, Thuringia – Saalfeld,
Glücksbrum, M-ţii Pădurea Neagră), Cehia (Ioachimov şi Přibram), Austria
(Schladming, Leogang), Elveţia (Turtmannthal), Franţa (Allemont, Markirch),
Suedia (Tunaberg), Anglia (Cornwall, Alston Moor), Chile (Veta Rica), S.U.A.
(Nevada, Arizona, New Mexico, California), Canada (Cobalt, Ontario)
VANADINIT
Pb5(VO4)3Cl
Nume de la conţinutul în vanadiu

2. Habitus: prismatic, acicular
3. Forme de agregare: agregate granulare, mase
reniforme cu structură radiară sau fibroasă
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: roşu rubiniu, brun, galben, roşu brun
8. Urma de zgâriere: galbenă, alb-gălbuie
9. Luciul: gras, adamantin
12. Proprietăţi specifice: culoarea, habitusul
108
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor fuzibil

– sedimentar: în zonele de oxidare a zăcămintelor de sulfuri de plumb şi
zinc localizate în special în calcare
Se asociază cu: wulfenit, ceruzit, anglezit, limonit, pseudomorfoză după
piromorfit
15. Utilizări: extragerea vanadiului
În lume: Rusia (Berezovsk – M-ţii Ural), Austria (Obir), Italia (Bena,
Padru, Sassari – Sardinia), Algeria (Djebel Mahseur), Tunisia (Djebba),
Argentina (Sierra Cordoba), Mexic (Santa Eulalia, Zimapan), S.U.A. (New
Mexico, Arizona, California)
109
8. CLASA SILICAŢI
A. Subclasa Nezosilicaţi
Olivină (Mg,Fe)2[SiO4]
Forsterit Mg2[SiO4]
Faialit Fe2[SiO4]
Zircon Zr[SiO4]
Thorit Th[SiO4]
Wilemit Zn2[SiO4]
Fenacit Be2[SiO4]
Granaţi A3B2[SiO4]3
Pirop Mg3Al2[SiO4]3
Almandin Fe3Al2[SiO4]3
Spessartin Mn3Al2[SiO4]3
Grossular Ca3Al2[SiO4]3
Andradit Ca3Fe2[SiO4]3
Uvarovit Ca3Cr2[SiO4]3
Topaz Al2[SiO4](OH,F)2
Sillimanit Al[AlSiO5]
Andaluzit Al2[SiO4]O
Disten Al2[SiO4]O
Staurolit FeAl4[SiO4]2O2(OH)2
Titanit CaTi[SiO4](O,OH,F)
B. Subclasa Sorosilicaţi
Gehlenit Ca2Al[(AlSi)O7]
Epidot Ca2(Fe3+,Al)3[SiO4]3(OH)
Zoisit Ca2Al3[SiO4]3(OH)
Allanit (Y,Ce,Ca)2(Al,Fe3+)3[SiO4]3(OH)
Vezuvian Ca10Mg2Al4[SiO4]5[Si2O7]2(OH)4
Mellilit (Ca,Na)2(Al,Mg,Fe2+)[Si,Al]2O7
Hemimorfit Zn4[Si2O7](OH)2·H2O
Nasonit Pb6Ca4[Si6O21]Cl2
C. Subclasa Ciclosilicaţi
Cordierit Mg2Al4[Si5O18]
Beril Be3Al2[Si6O18]
Turmalină AB3Z6(BO3)·3[Si6O18](OH,F)
Dioptaz Cu[SiO2](OH)2
Wollastonit Ca3[Si3O9]
Rodonit CaMn[SiO3]
110
D. Subclasa Inosilicaţi
a) Grupa Piroxeni Rombici
Enstatit Mg2[Si2O6]
Bronzit (Mg,Fe)2[Si2O6]
Hipersten (Fe,Mg)2[Si2O6]
b) Grupa Piroxeni Monoclinici
Diopsid CaMg[Si2O6]
Hedenbergit CaFe2+[Si2O6]
Augit (Ca,Na)(Mg,Fe,Al,Ti)[(Si,Al)2O6]
Spodumen LiAl[Si2O6]
Egirin NaFe3+[Si2O6]
Jadeit NaAl[Si2O6]
Omfacit (Ca,Na)(Mg,Fe2+,Fe3+,Al)[Si2O6]
c) Grupa Amfiboli Rombici
Antofilit (Mg,Fe2+)7[Si4O11]2(OH,F)2
Gedrit (Mg,Fe2+)6-5Al1-2[Si3(Si,Al)O11]2(OH,F)2
d) Grupa Amfiboli Monoclinici
Tremolit Ca2Mg5[(OH,F)Si4O11]2
Actinot Ca2(Mg,Fe2+)5[(OH,F)Si4O11]2
Hornblendă comună (Ca,Na,K)2-3(Mg,Fe2+,Fe3+,Al)5
[(OH,F)2(Si,Al)2Si6O22]
Hornblendă bazaltică Ca2(Na,K)0,5-1(Mg,Fe2+)3-2(Fe3+,Al)2-3
[Al2Si6O22](O,OH,F)2
Glaucofan Na2Mg3Al2[(OH,F)Si4O11]2
Riebekit Na2Fe 32 + Fe 32+ [Si4O11(OH,F)]2
E. Subclasa Filosilicaţi
a) Grupa Filosilicaţi Cu Straturi Hidrargilitice
Caolinit Al4[(OH)8Si4O10]
Montmorillonit Al2[(OH)2Si4O10] ∙ nH2O
b) Grupa Filosilicaţi Cu Straturi Brucitice
Serpentină Mg6[Si4O10](OH)8
Azbest Mg6[Si2O11](OH)6 ∙ H2O
Vermiculit Mg3[Si4O10](OH)2 ∙ nH2O
Talc Mg3[Si4O10](OH)2
Muscovit K2Al4[Al2Si6O20](OH,F)4
Flogopit K2(Mg, Fe2+)6[Al2Si6O20](OH,F)4
Biotit K2(Mg,Fe2+)6-4(Al,Fe3+,Ti)0-2[Al2-3Si6-5O20]O0-2(OH,F)4-2
Lepidolit K2(Li,Al)5-6[Al2-1Si6-7O20](OH,F)4
Cloritoid Fe4Al4[Al4Si4O20](OH)8
111
F. Subclasa Tectosilicaţi
a) Grupa Feldspaţilor Ortoclazi (Sodo-Potasici)
Ortoză K[AlSi3O8]
Sanidină K[AlSi3O8]
Microclin K[AlSi3O8]
Adular K[AlSi3O8]
b) Grupa Feldspaţilor Plagioclazi (Calco-Sodici)
Albit Na[AlSi3O8]……….... 0-10%An
Oligoclaz.………………...... 10-30%An
Andezin……………………. 30-59%An
Labrador………………….... 50-70%An
Bytownit………………….... 70-90%An
Anortit Ca[Al2Si2O8]…….... 90-100%An
c) Grupa Feldspatoizilor
Sodalit Na8[Cl2(AlSiO4)6]
Nefelin (Na,K)[AlSiO4]
Leucit K[AlSi2O6]
Nosean Na8[Al6Si6O24]SO4
Lazurit (Ca,Na)8[Al6Si6O24](SO4,S2,Cl)1-2
d) Grupa Zeoliţilor
Natrolit Na2[Al2Si3O10] ∙ 2H2O
Scolecit Ca[Al2Si3O10] ∙ 3H2O
Chabasit Ca[Al2Si4O12] ∙ 6H2O
e) Grupa Silicei (SiO2)
Cuarţ SiO2
Calcedonie SiO2
Tridimit SiO2
Cristobalit SiO2
Opal SiO2·nH2O
CARACTERE GENERALE
Siliciul este al doilea element ca abundenţă în scoarţa terestră după
oxigen, iar legătura Si-O este mai puternică decât legătura dintre oxigen şi orice
alt element. De aceea silicaţii sunt constituenţii majorităţii rocilor, participând
în proporţie de 95% la alcătuirea scoarţei terestre.
Tetraedrul [SiO4] reprezinta unitatea structurală de bază a silicaţilor. În
structurile silicaţilor, aceste tetraedre pot fi izolate sau legate între ele, formând
scheletul silicatic. Pentru descrierea acestuia vom ţine seama de cateva reguli:
– tetraedrele se leagă doar prin colţuri;
– un atom de oxigen poate fi legat de maximum doi atomi de siliciu,
adică două tetraedre işi pun în comun doar câte un vârf (fig.1)
– sarcina [SiO4] este 4+.
112
Fig.1. Pereche de tetraedre legate prin

varfuri
Deşi compoziţia chimică a silicaţilor este foarte complexă, s-au observat

doar câteva moduri de combinare (polimerizare) a tetraedrelor [SiO4] pentru a
forma scheletul silicatic. Aceste moduri posibile de polimerizare stau la baza
clasificării silicatilor fig.2, tabelul 1
Fig.2. Unitătile structurale ale silicaţilor

rezultate prin polimerizarea tetraedrelor SiO4:
a) tetraedru izolat; b) pereche de tetraedre; c) inel tetraedric;
d) lanţ simplu; e) lanţ dublu; f) reţea bidimensională;
g) reţea tridimensională (carcasă)
113
Tabelul 1 Clasificarea silicaţilor

Unităţi structurale Raportul Si:O
Subclasa caracteristice Gruparea
(Polimerizarea tetraedrelor) anionică
Nezosilicaţi tetraedre izolate, legate indirect 1:4
(Orthosilicates) prin intermediul cationilor [SiO4]n4n-
Sorosilicaţi perechi de tetraedre, 2:7
(Sorosilicates) legate printr-un colţ [Si2O7]n6n-
Nezo-sorosilicaţi tetraedre izolate şi perechi de 3:11
(Ortho-sorosilicates) tetraedre ([SiO4][Si2O7])n10n-
Ciclosilicaţi inele de tetraedre cu cel putin 1:3
(Ring Silicates) trei tetraedre legate prin colţuri [SiO3]n2n-
Inosilicaţi lanţuri tetraedrice infinite:

(Chain Silicates)
a) Piroxeni a) simple cu tetraedre legate prin 1:3
câte un vârf [SiO3]n2n-
b) Amfiboli b) duble cu 1/2 din tetraedre 4:11

legate prin cate un vârf şi 1/2 [Si4O11]6n-
prin doua vârfuri
reţele tetraedrice
Filosilicaţi 2:5
bidimensionale cu tetraedre
(Sheet Silicates) [Si2O5]n2n-
legate între ele prin trei vârfuri
carcase tetraedrice
Tectosilicaţi 1:2
tridimensionale cu tetraedre
(Framework Silicates) [SiO2]0
legate prin toate colţurile
114
OLIVINĂ (Peridot)
(Mg, Fe)2[SiO4]
Nume dat de la culoarea verde-măslinie

4. Macle: –
7. Culoare: verde-măslinie (olivina), galben-
închis până la negru-verzui (fayalitul), incolor
(crisolit)
12. Proprietăţi specifice: culoarea, parageneza cu piroxenii
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: puternic atacată de HCl şi H2SO4
dând un gel silicios, prin alterare trece în serpentină, talc, azbest, limonit
– magmatică: în roci ultrabazice şi roci bazice
Se asociază cu: augit, bronzit, dialag, hipersten, niciodată cu cuarţ
15. Utilizări: materie primă pentru fabricarea cărămizilor refractare, în
bijuterie (crisolitul)
16. Răspândire: În România: M-ţii Cibin, Sebeş, Almăj, M-ţii Bistriţei,
Perşani, M-ţii Parâng, M-ţii Tarcău, Drocea, Ocna de Fier, Oraviţa, Sasca
Montană, Vlădeasa, Băiţa-Bihor, gurghiu, Harghita, Perşani etc.
În lume: Rusia (Transbaicalia, Transcaucazia, Siberia, Uralul de Sud,
Caucazul de Nord), Norvegia (Snarum), Egipt (la est de Esua), India şi Brazilia
Varietăţi: Forsterit Mg2[SiO4]
Fayalit Fe2[SiO4]
115
ZIRCON
Zr[SiO4]
În persană „azargun” = auriu

2. Habitus: prismatic, prisme-bipiramidale
3. Forme de agregare: granule
4. Macle: în genunghi
7. Culoare: incolor, galben, portocaliu, roşu
(hiacint), brun, cenuşiu, mai rar verde
9. Luciul: adamantin, gras
12. Proprietăţi specifice: habitus caracteristic, are proprietăţi radioactive
(malaconul), din care cauză produce aureole pleocroice în biotit şi hornblendă
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: insolubil în acizi, foarte stabil în
natură
– magmatică: lichid-magmatică
Pegmatitică
– metamorfică: regional şi de contact
– sedimentară: detritică în aluviuni
Se asociază cu: apatit, fluorină, mice, clorit, hornblendă etc.
15. Utilizări: piatră preţioasă (hiacint), adaos la sticla de cuarţ ce se
întrebuinţează la temperaturi înalte, zirconul metalic înlocuieşte platina în
fabricarea aparatelor pentru cercetări ştiinţifice
16. Răspândire: În România: Ditrău, Cerna, Cherbelezu, Muntele Mic, Highiş,
Codru, Muntele Mare, Pricopan, Măcin, Greci, Iacobdeal, Moldova Nouă,
Sasca Montană, Ocna de Fier, Bihor, Vlădeasa, Gilău, Oaş, Gutâi, Ţibleş,
Rodna, Bârgău, Călimani, Gurghiu, Harghita, Ditrău, Glogova, Merişani, Delta
Dunării, Chituc etc.
În lume: Rusia (peninsula Kola), Madagascar, Canada (Ontario)
116
GRANAŢI
A3B2[SiO4]3
A – Ca2+, Mg2+, Fe2+ sau Mn2+
B – Al3+, Fe3+, Cr3+ sau Ti3+, Mn3+
Almandin
2. Habitus: dodecaedrii romboidali, trapezoedrii, cub
cu octaedru
3. Forme de agregare: mase granulare
4. Macle: mimetice
5. Clivaj: –
Spessartin
6. Spărtură: concoidală sau neregulată Pirop
7. Culoare: foarte variată

9. Luciul: sticlos, gras, adamantin
10. Duritatea: 6,5 – 7,5
11. Greutatea specifică: 3,6 – 4,3 Grossular
12. Proprietăţi specifice: forma caracteristică a
cristalelor, duritatea mare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubili
în acizi numai în stare topită
– magmatic: foarte rar
– metamorfică: regională şi de contact Uvarovit
metasomatică
– sedimentară: detritică
Se asociază cu: epidot, vezivian, wolastonit,
magnetit, actinot, fier oligist, mice, cuarţ,
hornblendă, disten sillimanit etc.
15. Utilizări: pietre semipreţioase în bijuterii,
Andradit
material abraziv, pentru fabricarea pânzei de granat,
pentru lustruirea lemnului, sticlei, cauciucului etc.
16. Răspândire: În România: M-ţii Preluca, M-ţii
Rodnei, Vf. Inău, M-ţii Bistriţei, M-ţii Hăghimaş, M-
ţii Făgăraş-Lotru-Cibin-Sebeş, M-ţii Godeanu, M-ţii
Mehedinţi, M-ţii Gilău, M-ţii Semenic, Dobrogea z
ona Camena, Răzoare, Iacobeni, M-ţii Parâng, Dognecea, Oraviţa etc.
În lume: Africa de Sud, Rusia (Siberia), Suedia (Falun), Madagascar
(Antsirabe), Mexic (Concepcion del Oro), Finlanda (Otocumpu)
Varietăţi: Pirop Mg3Al2[SiO4]3, Almandin Fe3Al2[SiO4]3, Spessartin
Mn3Al2[SiO4]3, Uvarovit Ca3Cr2[SiO4]3, Grossular Ca3Al2[SiO4]3, Andradit
Ca3Fe2[SiO4]3
117
TOPAZ
Al2[SiO4](OH, F)2
Nume de la insula Topazos din Marea Roşie

3. Forme de agregare: cristale granulare
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: incolor sau galben, cenuşiu, verzui,
roşcat, albăstrui
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 8
12. Proprietăţi specifice: habitusul, duritatea mare, în contact cu lumina se
decolorează
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se alterează în natură
filoniană
– metamorfică
Se asociază cu: ortoză, muscovit, beril, turmalină, casiterit, fluorină
15. Utilizări: piatră preţioasă în bijuterie
16. Răspândire: În România: Carpaţii Meridionali
În lume: Rusia (Mursinsk, Siberia), Ucraina, Brazilia (Rio Belemonte),
Turcia (Mukla), Mexic (Durango, La Luis Potosi), Japonia (Tanokamiyama),
S.U.A. (Pikes-Peak, Topaz-Butte, Ramona)
DISTEN (Cyanit)
Al2[SiO4]O
În limba greacă „di” = dublu, „stenos” = rezistent pentru că prezintă două

durităţi, iar „kianos” = albastru

2. Habitus: tabular, pinacoidal
3. Forme de agregare: agregate foioase
118

6. Spărtură: –
7. Culoare: albastră, albă, rareori cenuşie, verde,
neagră
9. Luciul: sticlos, sidefos pe planele de clivaj
10. Duritatea: paralelă cu axa Z este 4 – 4,5, iar
perpendiculară pe Z este 6 – 7
12. Proprietăţi specifice: culoarea, duritatea diferită în cele două direcţii,
geneza (se găseşte numai în şisturi cristaline)
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se dizolvă în acizi cu excepţia
FH, prin alterare trece în muscovit
– metamorfică: regională
Se asociază cu: cuarţ, muscovit, almandin, staurolit, biotit, sillimanit,
corindon, turmalină etc.
15. Utilizări: industria ceramică, bijuterie ca piatră semipreţioasă
16. Răspândire: În România: M-ţii Sebeş, M-ţii Preluca, M-ţii Rodna, M-ţii
Ditrău, M-ţii Făgăraş, M-ţii Lotru, M-ţii Poiana Ruscă, M-ţii Semenic, M-ţii
Gilău, Dobrogea Centrală, Doftana, Valea Bistriţei, Pianu de Sus, Pianu de Jos,
valea Sebeşului
În lume: Brazilia (Villa Reca), India (Lapsa Buru, Kharsavan), S.U.A.
(Boehls Butte), Kenya (Machakos), Macedonia (Prilepec)
STAUROLIT
FeAl4[SiO4]2O2(OH)2
În greacă „stavros” = cruce, din cauza maclelor în formă de cruce

3. Forme de agregare: granule neregulate
4. Macle: în cruce – în unghi drept sau la 60°
macla Sf. Andrei
5. Clivaj: slab
7. Culoare: roşu-brun până la negru-brun
9. Luciul: sticlos
119

12. Proprietăţi specifice: macla caracteristică
(stavros), culoarea, duritatea mare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu
se dizolvă în acizi, cu excepţia acidului sulfuric
care-l descompune parţial, prin alterare se
transformă ân clorit, sillimanit etc.
– magmatică
Se asociază cu: sillimanit, mice, andaluzit, disten etc.
15. Utilizări: uneori ca piatră preţioasă
16. Răspândire: În România: M-ţii Sebeş, M-ţii Maramureş, M-ţii Bistriţei,
M-ţii Godeanu, M-ţii Preluca, M-ţii Rodna, M-ţii Făgăraş, M-ţii Lotru, M-ţii
Poiana Ruscă, M-ţii Semenic, M-ţii Gilău, Dobrogea Centrală, Doftana, Telega,
Sebeşul de Jos, Sebeşul de Sus, Pianu de Sus
În lume: Namibia (Gorob-Mine), Germania (Aschffenburg – Bavaria),
Franţa (Quimper – Bretania)
TITANIT (Sfen)
CaTi[SiO4](O, OH, F)
În greacă „sfen” = pană, din cauza formei cristalelor

2. Habitus: prisme turtite
4. Macle: de întrepătrundere şi de juxtapunere
5. Clivaj: bun
7. Culoare: galbenă, brună, cenuşie, roşie sau
roză, mai rar neagră
9. Luciul: adamantin, sticlos, gras, răşinos
12. Proprietăţi specifice: culoarea, forma de plic sau pană a cristalelor, se
alterează şi se transformă în anatas (calcit + cuarţ + rutil) sau chiar rutil
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: solubil în HCl fierbinte
120

– magmatică
Se asociază cu: adular, albit, clorit etc.
15. Utilizări: prelucrarea oxidului de titan
16. Răspândire: În România: mineral accesoriu în numeroase roci, în special
în amfibolite Carpaţii Orientali, Meridionali, M-ţii Apuseni, Dobrogea, ditrău,
Highiş, Muntele Mare, Codru, Măcin , Greci, Camena, Călimani, Gurghiu,
Harghita
În lume: Austria (Pfunders, Tirol, Sulzbachtal), Canada (Greenville),
S.U.A. (Gonveneur)
EPIDOT (Pistazit)
Ca2(Fe3+, Al)3[SiO4]3(OH)
În greacă „epidozis” = a creşte, pentru că baza este mai lungă decât celelalte,
„pistazis” = culoarea verde a fisticului

2. Habitus: prismatic, acicular, fibros
3. Forme de agregare: mase fin granulare,
agregate compacte
4. Macle: lamelare
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: verde, gălbuie, cenuşie, rar neagră
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: culoarea, luciul
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: slab atacat de acizi
Se formează prin alterarea hidrotermală a plagioclazilor (saussuritizare),
provine de asemeni din alterarea olivinei, hornblendei, augitului, biotitului,
granaţilor, scapoliţilor.
Se asociază cu: granaţi, calcit, sulfuri, clorit, feldspaţi sodici, actinot,
scheelit, prehnit, zeoliţi etc.
121
15. Utilizări: varietăţile transparente se utilizează ca pietre preţioase

16. Răspândire: În România: M-ţii Bistriţei, M-ţii Rodnei, M-ţii Sebeş, M-ţii
Poiana Ruscă, M-ţii Bihor, Masivele (Leaota, Păpuşa, Vulcan), Pricopan,
Măcin, Greci, Iacobdeal, Oraviţa, Ocna de Fier, Săvârşin, Budureasa, Oaş,
Gutâi. Ţibleş, Călimani, Gurghiu, Harghita etc.
În lume: Austria, Italia, Germania, Franţa, Rusia, S.U.A. etc.
Scorza este un nisip format din epidot produs de la spălarea aurului
(Transilvania)
VEZUVIAN (Idocraz, Wiluit)

Ca10Mg2Al4[SiO4]5[Si2O7]2(OH)4
A fost descoperit pentru prima oară pe Vezuviu

compacte, pseudomorfoze de epidot după
vezuvian
4. Macle: –
5. Clivaj: slab
7. Culoare: galben, cenuşiu, verde, brun, uneori
negru
9. Luciul: sticlos sau gras
12. Proprietăţi specifice: când se prezintă sub
formă de mase granulare se confundă cu epidotul şi granatii, dar se deosebeşte
prin habitus
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor solubil în HCl formând un
gel silicios, se transformă în talc şi clorit sub acţiunea soluţiilor hidrotermale
– metamorfic: de contact, rar regional
Se asociază cu: granat, epidot, calcit, wolastonit etc.
15. Utilizări: bijuterii şi obiecte de artă
16. Răspândire: În România: M-ţii parâng, Sasca Montană, Oraviţa, Ciclova
Română, Dognecea, Vaţa de Jos, Băiţa-Bihor, Budureasa
În lume: Italia (Monte Soma – Vezuviu), Mexic (Conception del Oro),
Rusia
122
BERIL
Be3Al2[Si6O18]

2. Habitus: columnar, prismatic
3. Forme de agregare: mase compacte si
agregate columnare
4. Macle: –
7. Culoare: albă-verzuie (beril comun), verde
(smaragd), albastră (aquamarin), galbenă
(heliodor), roz (morganit, vorobierit), mai rar
incolor (goshenit)
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: habitusul prismatic hexagonal, culoarea şi duritatea
mare
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: insolubil în acizi, stabil din punct
de vedere chimic
– metamorfic: de contact
Se asociază cu: turmalină, topaz, fluorină, mice, cuarţ, apatit, feldspaţi
15. Utilizări: varietăţile comune se utilizează în metalurgie, aliaje cu Cu, Cr,
Mo, Ni, varietăţile nobile ca pietre preţioase, BeO se utilizează ca izolator
foarte refractar
16. Răspândire: În România: Răzoare, Armeniş, Teregova, Voislova, Masivul
Gilău, Masivul Muntele Mic
În lume: Rusia (Mursinsk, Takovais), Columbia (Muzo), Austria
(Hochthal), Brazilia (Salininha, Bahia, Minas Gerais, Picui), Mexic (Black
Hills, San Diego, New Hampshire, New Mexico), Madagascar, Africa de Sud
(Namib)
123
TURMALINĂ
(Na, Ca)(Mg, Fe , Mn, Li)3(Al, Fe3+, Ti)6(BO3)·3[Si6O18](OH, F)
2+
În senegaleză „tura mali” = piatră amestecată
1. Sistem de cristalizare: trigonal

2. Habitus: prismatic cu striaţii, columnar
3. Forme de agregare: agregate baccilare
radiare (snopi de turmalină), fibroase sau
aciculare, încrucişate, mase granulare compacte,
uneori criptocristaline
4. Macle: –
5. Clivaj: slab
7. Culoare: mai rar incoloră (achoit), roz-roşu
(rubelit), verde bogată în litiu (elbait), verde bogată în fier (verdelit), neagră
(schörlit), brună (dravit), albastră (indicolit), galbenă
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: habitusul prismatic cu striaţiunile verticale pe feţele
de prismă, culoarea, este piezoelectric
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se descompune în acizi
rar hirotermală
Se asociază cu: topaz, beril, apatit, muscovit, feldspaţi, cuarţ, lepidolit
15. Utilizări: piatră semipreţioasă, tehnica radiofonică pentru fabricarea
plăcilor care servesc la stabilizarea lungimilor de undă (piezoelectricitatea)
16. Răspândire: În România: Răzoare, M-ţii Lotrului, M-ţii Retezat, M-ţii
Mehedinţi, M-ţii Semenic, M-ţii Highiş, Muntele Mare, M-ţii Făgăraş, M-ţii
Cibin, M-ţii Parâng, M-ţii Măcin, Turcoaia, Băile Borşa
În lume: Norvegia (Kragerö), Cehia (Dorbowa), India (Kodarma), Rusia
(M-ţii Ural), Japonia (Kurohira), Italia (insula Elba)
124
WOLASTONIT
Ca3[Si3O9] sau Ca[SiO3]
Nume dat în onoarea chimistului englez W.H.Wollaston (1766 – 1828)

2. Habitus: tabular
3. Forme de agregare: agregate foioase,
solzoase, fibroase, mase compacte
4. Macle: –
7. Culoare: incoloră, albă cu nuanţe cenuşii,
roşcată, roză, mai rar roşie de carne
12. Proprietăţi specifice: culoarea albă, agregatele fibroase, parageneza cu
granaţii şi alte minerale de contact
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: în HCl se dizolvă complet dând
un gel silicios
– metamorfică: de contact şi regională
Se asociază cu: diopsid, tremolit, epidot, granaţi, vezuvian, calcit,
bismutină etc.
15. Utilizări: fabricarea „stofei minerale” rezistentă la temperaturi ridicate
16. Răspândire: În România: Ocna de Fier, Băiţa-Bihor, Ciclova, Răzoare,
Turcoaia, Sasca Montană
În lume: Finlanda (Pargas), Mexic (Aranzaza), S.U.A. (Willsboro)
RODONIT
CaMn[SiO3] sau CaMn4[Si5O15]
În greacă „rodon” = roz

2. Habitus: cristale imperfecte cu feţe neregulate
şi muchii rotunjite, tabulare
3. Forme de agregare: mase fin granulare
compacte
4. Macle: –
125
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: roză, roză cu nuanţă cenuşie, roşie
12. Proprietăţi specifice: culoarea, prin oxidare parţială se formează la
suprafaţă dendrite de oxizi de mangan
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: în HCl se descompune dând o
silice albă pulverulentă
– sedimentar: minereuri de mangan
Se asociază cu: rodocrozit, psilomelan, piroluzit
15. Utilizări: ocazional minereu de mangan, confecţionare obiecte de artă
16. Răspândire: În România: Răzoare, Iacobeni, Şaru Dornei, Borca, M-ţii
Sebeş, Globurău, Delineşti, Ocna de Fier, Băiţa-Bihor, Cavnic, Săcărâmb,
Roşia Montană etc.
În lume: Rusia (M-ţii Ural – Sverdlovsk), Germania (M-ţii Harz),
Brazilia (Duro Preto) etc.
ENSTATIT
Mg2[Si2O6]
În greacă „enstates” = refractar (greu fuzibil)

2. Habitus: prismatic, rar tabular
3. Forme de agregare: granule neregulate,
concreşteri cu piroxeni monoclinici
4. Macle: simple
5. Clivaj: bun la 85°
6. Spărtură: –
7. Culoare: alb-cenuşiu cu nuanţe verzui, verde,
galben-brun
8. Urma de zgâriere: albă uşor verzuie
9. Luciul: sticlos
126
12. Proprietăţi specifice: culoarea, parageneza cu olivina, plagioclazii etc.

13. Comportarea faţă de reactivii chimici: greu fuzibil, nu se dizolvă în acizi
cu excepţia FH, prin alterare se transformă în serpentină, talc, antigorit, biotit
– magmatică: în roci bazice şi ultrabazice
Se asociază cu: cu alţi piroxeni rombici (bronzit, hipersten), piroxeni
monoclinici, biotit, plagioclazi bazici, olivină etc.
15. Utilizări: –
16. Răspândire: În România: M-ţii Măcin la Pricopan, Carpaţii Orientali şi
Meridionali, M-ţii Apuseni
În lume: Norvegia (Kjörrestod), Austria (Stiria), Rusia (Kaucazul de
Nord, Transbaicalia, Siberia), Africa de Sud, S.U.A. etc.
AUGIT
(Ca, Na)(Mg, Fe, Al, Ti) [(Si, Al)2O6]
În greacă „auge” = luciu

2. Habitus: prismatic cu contur octogonal
compacte
4. Macle: polisintetice sau „ceas de nisip”
5. Clivaj: bun la 90°
6. Spărtură: neregulată sau concoidală
7. Culoare: verde închis până la negru
9. Luciul: sticlos cu aspect cărbunos
12. Proprietăţi specifice: habitusul şi culoarea
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu se dizolvă în acizi, se
transformă în clorit, limonit, serpentină, epidot, uralit (amfibol fibros)
– magmatică: roci bazice
Se asociază cu: plagioclazi bazici, olivină, magnetit
15. Utilizări: varietăţile alterate se folosesc ca coloranţi
16. Răspândire: În România: Jolotca, Masivul Căpăţânii, Răşinari, Greci, M-
ţii Hăghimaş Perşani, Făgăraş, Parâng, Mehedinţi, Dognecea, Oaş, Gutâi etc.
În lume: Cehia (Boroslav – Boemia), Franţa (Auvergne) etc.
127
ANTOFILIT
(Mg, Fe2+)7[Si4O11]2(OH, F)2
În greacă „anthophyllum” = cuişoare (aluzie la culoarea brună)

radiare, deseori fibroase
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect şi imperfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: brună, galbenă, cenuşie, brună-
verzuie
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 5,5
12. Proprietăţi specifice: habitusul şi culoarea
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: trece uşor în bastit
– magmatică: roci bazice şi ultrabazice
Se asociază cu: olivină, tremolit, magnezit
15. Utilizări: –
16. Răspândire: În România: Răzoare, Iacobeni, Răşinari, Masivul Vulcan,
Masivul Godeanu, Ghelar, Palazu Mare
În lume: Finlanda, Norvegia, Groenlanda, Rusia (Sverdlovsk)
HORNBLENDĂ COMUNĂ
(Ca, Na, K)2-3(Mg, Fe2+, Fe3+, Al)5[(OH, F)2(Si, Al)2Si6O22]
În germană „horn blenden” = induce în eroare (aluzie la asemanarea cu alte

minerale)

masive
4. Macle: comune, simple, lamelare
5. Clivaj: perfect la 124°, bun
128
6. Spărtură: –
7. Culoare: verde închisă (hornblenda comună), brună neagră (hornblenda
bazaltică)
8. Urma de zgâriere: albă-verzuie
9. Luciul: sticlos cu aspect cărbunos
12. Proprietăţi specifice: habitusul cristalelor, culoarea, clivajul caracteristic
în unghi de 124°
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: uşor solubilă în HCl, prin alterare
se transformă în clorit, limonit, serpentină, epidot, calcit, azbest amfibolic
– magmatică: lichid-magmatică
pegmatitică
Se asociază cu: feldspaţi, cuarţ, mice, piroxeni, granaţi etc.
15. Utilizări: ca adaos la topirea minereurilor de fier
16. Răspândire: În România: M-ţii Căpăţânii, M-ţii Almăjului, M-ţii Vulcan,
Masivul Greci, Masivul Ditrău, M-ţii Tulgheşului, Masivele Făgăraş şi Parâng,
M-ţii Drocei, M-ţii Metaliferi, Oaş, Gutâi, Ţibleş, Toroioaga, Călimani,
Gurghiu, Harghita etc.
În lume: este un mineral foarte răspândit în toate ţările lumii
CAOLINIT
Al4 [(OH)8 Si4O10]
În chineză „gaoling” = munte înalt, (Cau-Ling – numele unui munte din China
unde s-a găsit caolin – rocă formată în mare parte din caolinit)

2. Habitus: cristale tabulare foarte mici (1 mm)
3. Forme de agregare: agregate cristaline
solzoase, agregate fin granulare compacte
4. Macle: rare
5. Clivaj: perfect
7. Culoare: masele compacte sunt albe, albe-
gălbui, albe-verzui, brun-roşietice, uneori albăstrui, solzii sau foiţele subţiri
sunt incolore
9. Luciul: pe suprafeţele de clivaj este sidefos, iar masele compacte sunt mate
129

12. Proprietăţi specifice: în stare uscată se lipeşte de limbă, unsuros la pipăit,
plastic, face pastă cu apa, foiţele sunt flexibile
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se descompune în H2SO4
concentrat, calcinat şi apoi umectat cu azotat de cobalt devine albastru (Al)
– se formează prin transformarea feldspaţilor şi feldspatoizilor sub
influenţa apei şi CO2
– sedimentar: rezidual
Se asociază cu: feldspaţi, zeoliţi, mice etc.
15. Utilizări: ceramică pentru fabricarea porţelanurilor, industria hârtiei,
textilelor, coloranţilor, industria chimică a aluminiului, la polizat metale
16. Răspândire: În România: M-ţii Metaliferi, Moldova Nouă, Sasca Montană,
Ciclova Română, Oraviţa, Dognecea, Băiţa-Bihor, Budureasa, Cavnic,
Gurghiu, Harghita, Săcărâmb, Ruda-Barza, Zlatna, Moldova Nouă, Măcin,
Camena, Cuza Vodă, Simeria
În lume: Rusia (Gluhoveţ, Turbov, Raicov, Belaia-Balca, Ceasov-Iarsc-
Volgograd, Sverdlovsk, Celiabinsk), Anglia (Cornwall, Devonshire), Cehia
(Karlovy-Vari), Germania (Bavaria, Saxonia), Franţa (Limoges), China (Cau-
Ling)
SERPENTINĂ
Mg6[Si4O10](OH)8

2. Habitus: cristale lamelare
3. Forme de agregare: mase compacte, vinişoare
foarte subţiri de asbest
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
6. Spărtură: –
7. Culoare: verde, verde-albăstrui, verde-brună,
verde-neagră, pestriţă, verde măslinie
9. Luciul: mătăsos, sidefos
10. Duritatea: 2,5 – 3,5
12. Proprietăţi specifice: culoarea, oglinzi de fricţiune, luciu gras în spărtură
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se descompune în HCl şi H2SO4
130
– metamorfozarea rocilor bazice şi ultrabazice (serpentinizare)

– sedimentară: alterarea rocilor serpentinizate
Se asociază cu: olivină
15. Utilizări: materie primă pentru cărămizile refractare, piatră de ornament etc
16. Răspândire: În România: Broşteni, Masivul Făgăraş, M-ţii Iezer, M-ţii
Sebeş, M-ţii Cibin, M-ţii Retezat, M-ţii vulcan, M-ţii Mehedinţi, M-ţii
Semenic, Borca, Anina, Remetea, Ditrău, Ruşchiţa, Pietroasa, Budureasa etc.
În lume: Rusia (Caucazul de Nord, Transcaucazia, Siberia), Kazahstan,
Serbia, Macedonia, Turcia, Anglia, Canada
Varietăţi: antigorit (serpentină lamelară), crisotil şi lizardit
(serpentină fibroasă), deweylit sau gimnit (amorfă)
TALC
Mg3[Si4O10](OH)2
Cuvânt vechi arab – talq

2. Habitus: prismatic sau tabular
3. Forme de agregare: agregate foioase, solzoase,
mase compacte (steatit)
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: neregulată, aşchioasă
7. Culoare: albă, albă-verzuie, gălbuie, albăstruie,
brună
9. Luciul: sticlos, sidefos, mat
10. Duritatea: 1
12. Proprietăţi specifice: culoarea, duritatea mică (friabil), unsuros la pipăit,
rău conducător de căldură şi electricitate, refractar
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: umectat cu CO(NO3)2 şi calcinat
din nou devine roz deschis (Mg)
– sedimentar: prin alterarea silicaţilor magnezieni sau rocilor
ultrabazice
Se asociază cu: olivină, piroxeni etc.
15. Utilizări: industria hârtiei, ceramică, textilă, culorilor, izolator, caramizi
refractare, lubrifiant, pudră de talc etc.
16. Răspândire: În România: Cerişor (Hunedoara), Rusca Montană, Borsec,
131
Sebeşul de Sus, Răşinari, Masivul Retezat, M-ţii Vulcan, Tişoviţa, Teregova,

Masivul Parâng, Căzăneşti, Vaţa de Jos, Techereu, Zlatna, Oraviţa, ciclova
Română, Ocna de Fier, Băiţa-Bihor, Pietroasa, Budureasa, Cavnic, Băiuţ,
Săcărâmb, Rodna, Roşia Montană etc.
În lume: Canada (Meadow), Rusia (Miansk), Austria (Zillerthal), Franţa
(Briançon), Suedia (Falun, Sala)
MUSCOVIT (Mica albă sau Mica potasică)

K2Al4[Al2Si6O20](OH,F)4
Nume dat de la oraşul Moscova

2. Habitus: lamelar, foios
3. Forme de agregare: agregate foioase sau
solzoase, mase fine solzoase
4. Macle: după legea micelor
5. Clivaj: perfect micaceu
6. Spărtură: –
7. Culoare: incolor, alb-argintiu, gălbuie,
cenuşie-cafenie (roscoelit), verzuie (fuchsit), mai rar roşietică
9. Luciul: sticlos, sidefos, semimetalic
12. Proprietăţi specifice: culoarea, clivajul perfect micaceu, rău conducător de
căldură şi electricitate (izolator)
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: neatacat de acizi, stabil din punct
de vedere chimic, unele varietăţi prin alterare trec în sericit
– magmatică: în granite, pegmatite
– metamorfică: regional
– sedimentar: în aluviuni
Se asociază cu: cuarţ, feldspaţi, beril, turmalină etc.
15. Utilizări: în electrotehnică ca izolator, pentru conensatori, reostate,
telefoane, la mortar etc.
16. Răspândire: În România: Voineasa, Mănăileasa, Brezoi, Teregova,
Voislova, Răzoare, Parva etc.
În lume: India (Bengal, Madras), S.U.A. (Carolina de Sud, Maryland),
Canada (Quebec, Ontario), Rusia (Mumsk), Australia (Mama Witim, Alice
Springs), Brazilia,etc.
132
FLOGOPIT
K2(Mg, Fe2+)6[Al2Si6O20](OH,F)4
În greacă „flogopos” = asemenea focului (din cauza culorii)

2. Habitus: lamelar, prismatic
3. Forme de agregare: agregate solzoase,
lamelare
4. Macle: –
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: incolor, gălbui, verzui
8. Urma de zgâriere: albă, cenuşie
12. Proprietăţi specifice: flexibil şi elastic
13. Comportarea faţă de reactivii chimici:este descompus de acizi mai ales
de H2SO4
– magmatică: în roci ultrabazice (kimberlit)
Se asociază cu: piroxeni, amfiboli, serpentină
15. Utilizări: izolant termic şi electric
16. Răspândire: În România: Masivul Făgăraş, Masivul Parâng, Masivul
Godeanu, ditrău, Ocna de Fier, Sasca montană, Tincova, Oţelu Roşu, Băiţa-
Bihor
În lume: Italia (Monte Braccio, Val Malenco, Monte Somma),
Madagascar (Saharakara), S.U.A. (Colorado – San Juan)
BIOTIT
2+ 3+
K2(Mg, Fe )6-4(Al, Fe , Ti)0-2[Al2-3Si6-5O20]O0-2(OH,F)4-2
Mineralul a fost descoperit de Jean Baptiste Biot

2. Habitus: labular, columnar, piramidal
3. Forme de agregare: mase compacte foioase şi granular-solzoase, cristalele
mari au frecvent structuri zonare
4. Macle: după legea micelor
133
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: negru, brun, uneori cu nuanţă
portocalie, roşietic, verzui
8. Urma de zgâriere: albă-cenuşie
12. Proprietăţi specifice: culoarea, clivajul micaceu, foiţele subţiri sunt
elastice
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu este atacat de HCl, dar este
descompus de H2SO4, prin altarare se descompune în clorit şi limonit
– magmatică: în granite, pegmatite
– metamorfică: regional
– sedimentar: în aluviuni
Se asociază cu: cuarţ, feldspaţi, beril, turmalină etc.
16. Răspândire: În România: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, M-ţii
Apuseni, Dobrogea, Rodna, Lotru, Sebeş, Poiana Ruscă, Semenic, Gilău
În lume: Rusia (M-ţii Ilmen), Groenlanda, Canada, Madagascar etc.
ORTOZĂ
K[AlSi3O8]
În greceşte „ortoclaz” = drept (aluzie la unghiul dintre clivaje)

3. Forme de agregare: mase granulare compacte
4. Macle: Karlsbad, Baveno, Manebach
5. Clivaj: perfect, bun la 90°
6. Spărtură: –
7. Culoare: roz deschis, gălbuie, alb-roşcată,
brun, rar incoloră (adular)
9. Luciul: sticlos, sidefos pe planele de clivaj
10. Duritatea: 6
12. Proprietăţi specifice: culoarea, duritatea mare, luciul porţelanos, clivajul
bidirecţional în unghi drept
134
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu este atacată de acizi, prin

hidratare se transformă în caolinit, prin alterare în sericit
– magmatică: în roci acide şi neutre
– metamorfică: regională (gnaise)
– sedimentară: în gresii arcoziene
Se asociază cu: cuarţ, mice, apatit, beril, turmalină, hornblendă etc.
15. Utilizări: în ceramică pentru fabricarea porţelanurilor pentru veselă,
izolator electric, în dentistică, industria sticlei, ca îngrăşământ etc.
16. Răspândire: În România: Voineasa, Mănăileasa, Teregova, Voislova, etc.
În lume: Rusia (Uralul Mijlociu), Cehia (Karlovy-Vary), Italia (Baveno)
ALBIT
Na[AlSi3O8]
În latină „albus” = alb

4. Macle: albitului, Karlsbad, prezintă structuri
zonare
5. Clivaj: perfect
6. Spărtură: –
7. Culoare: albă, galbenă
9. Luciul: sticlos
12. Proprietăţi specifice: culoarea albă, lamelele de hemitropie foarte fine
– magmatică: în roci acide şi neutre
– metamorfică: regională (gnaise)
Se asociază cu: plagiclazii seriei izomorfe
15. Utilizări: în ceramică
16. Răspândire: În România: Călimani, Ditrău, M-ţii Lotru, M-ţii Sebeş,
Dobrogea, Banat, M-ţii Făgăraş, M-ţii Maramureş etc.
În lume: Austria (Tirol), Slovacia (Silezia), Elveţia, Elba, M-ţii Pirinei
135
NEFELIN
(Na,K)[AlSiO4]
În greceşte „nefeli” = nor

3. Forme de agregare: mase granulare compacte
4. Macle: deseori după feţe neregulate
7. Culoare: incolor, alb-cenuşiu, cenuşiu cu
nuanţă gălbuie, brună, roşietică, verzuie
12. Proprietăţi specifice: culoarea cenuşie si luciul gras
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se descompune în acizi, prin
alterare trece în caolinit, sericit, zeoliţi
– magmatică: în sienite
Se asociază cu: sodalitul, ortoza, microclin, albit, sfen, apatit etc.
15. Utilizări: în ceramică, industria sticlei, obţinerea sodei şi sticlei coloidale,
minereu de aluminiu
16. Răspândire: În România: Ditrău, Orşova, V. Mraconia
În lume: Suedia (Alnö, Alnunge), Rusia (peninsula Kola şi Miask),
Portugalia (Siera de Monchique)
Varietăţile tulburi de culoare deschisă, larg cristalizate sau compacte
sunt denumite eleolit
Pseumorfozele de muscovit după nefelin se numesc liebenerit
SODALIT
Na8[Cl2(AlSiO4)6]
În greacă „soda” = natriu şi „lithos” = piatră

2. Habitus: dodecaedrii romboidali
4. Macle: –
5. Clivaj: slab
136
7. Culoare: albastră-violetă, rar albă sau incoloră
9. Luciul: sticlos, gras în spărtură
12. Proprietăţi specifice: culoarea caracteristică
solubil în HCl formând un gel silicios, prin încălzire se decolorează
– magmatică: în sienite
Se asociază cu: nefelinul, ortoza, microclin, albit, sfen, apatit etc.
15. Utilizări: în bijuterie
16. Răspândire: În România: Ditrău
În lume: Canada (Ontario), Columbia (Ice River), Rusia (Zeravşan,
Mariupol, M-ţii Ilmen), Bolivia (Cerro Sapo), Portugalia (Serra de Monchique)
NATROLIT
Na2[Al2Si3O10] ∙ 2H2O
Nume dat de Klaproth adică piatră sodică

2. Habitus: columnar, prismatic, acicular
3. Forme de agregare: agregate radiare fibroase,
cruste cristaline şi compacte
4. Macle: –
5. Clivaj: bun
7. Culoare: alb, verde, galben, roz, roşu
10. Duritatea: 5
12. Proprietăţi specifice: habitusul, culoarea, casant
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă în HCl cu separare de
silice gelatinoasă
Se asociază cu: alţi zeoliţi
15. Utilizări: industria sticlei, ceramică, la fabricarea cauciucului
137
16. Răspândire: În România: Sviniţa, Crăciuneşti, Almaşu Mare, Cavnic,

Băiuţ, Rupea
În lume: S.U.A. (Table Mountain – Colorado, California), Franţa
(Auvergne), Islanda (Fär Öer), Rusia (M-ţii Ilmen, Vişnevîce), Canada (San
Benito)
CUARŢ
SiO2

cristalizat sub 573°C şi hexagonal între 573 °C şi
870 °C, rombic pseudo-hexagonal (tridimit),
cubic (cristobalit), criptocristalin (calcedonie şi
cuarţină), amorf (opal, silex)
2. Habitus: prismatic bipiramidat, cu striaţiuni
orizontale
3. Forme de agregare: druze, geode, mase
granulare compacte, pseudomorfoze după calcit, gips, resturi organice.
4. Macle: macle de întrepătrundere (Dauphiné şi Braziliană), macla de alipire
(Japoneză)
5. Clivaj: –
7. Culoare: incolor (diamant de Maramureş), alb lăptos (cuarţul comun), violet
(ametist), negru (morion), cenuşiu, brun (cuarţ fumuriu), galben auriu sau
galben ca lămâia (citrin), galben sau roşu brun cu irizaţii determinate de
incluziuni de mică şi oxizi de fier (aventurin), verde cu incluziuni aciculare de
actinot verde (prazen), albastru (safir), verde cu pete roşii (heliotrop) etc.
8. Urma de zgâriere: incoloră
9. Luciul: sticlos
10. Duritatea: 7
12. Proprietăţi specifice: forma cristalelor, duritatea mare, lipsa clivajului, rău
conducător de căldură şi electricitate (izolator), piezoelectric
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: nu este atacat de acizi doar cu
excepţia HF, solubil în soluţii alcaline fierbinţi, în special KOH, nu se alterează
în natură, lovit cu ciocanul scânteiază, frecate între ele două cristale la întuneric
devin fosforescente.
– magmatică: în roci acide
hidrotermală
138
– metamorfică
– sedimentară în aluviuni
Se asociază cu: se asociază cu aproape toate mineralele
15. Utilizări: fabricarea sticlei, cărămizilor refractare, oţeluri speciale, izolanţi,
pietre semipreţioase în bijuterii, lentile pentru aparatele optice etc.
16. Răspândire: În România: M-ţii Vulcan, M-ţii Poiana Ruscă, M-ţii Petreanu
M-ţii Gilău, Sighetu-Marmaţiei (diamantele de Maramureş), Carpaţii Orientali,
Carpaţii Meridionali, M-ţii Apuseni, Dobrogea.
În lume: Rusia (Murzinsk, Lipovsk, Saitansk, Adun-Cilon, Volîni),
Brazilia (Minas Geraes), Uruguay, Madagascar, Elveţia etc.
OPAL
SiO2·nH2O
1. Sistem de cristalizare: amorf

2. Habitus: –
stalactitice, globule sferulitice
4. Macle: –
5. Clivaj: –
7. Culoare: incolor, galben, ocru, roşu, verde,
negru
9. Luciul: sticlos, de ceară sau de răşină
10. Duritatea: 6
12. Proprietăţi specifice: conţine apă până la 34 %, spărtura, jocul de lumini la
varietatea incoloră
13. Comportarea faţă de reactivii chimici: se dizolvă uşor în KOH şi HF,
opalul deshidratat de dizolvă cu efervescenţă în Na2CO3
– magmatică: hidrotermală în geysere
– sedimentară: prin alterare chimică, depozit organogen
Se asociază cu: se transformă în calcedonie şi cuarţ
15. Utilizări: bijuterie, geyseritul în industria sticlei şi ceramicii, tripoli la
lustruitul metalelor, diatomitul la fabricarea dinamitei, ca material izolator
pentru căldură, ca filtrant, ca material de ambalaj pentru acizi etc.
Varietăţi de opal: opal nobil – opal cu jocuri de lumină este translucid,
gălbui sau albăstrui, hidrofan – opal nobil care prin pierderea apei devine
tulbure şi alb, hialit incolor – opal perfect transparent, luciu sticlos sub formă
139
de ciorchini sau rinichi, opal comun translucid are culoare gălbuie, brună,
verde sau roşie, prazopal – verde colorat prin Ni, jaspopal roşu sau brun
colorat prin Fe2O3, opal de lemn – lemn silicifiat, caşalong opal alb
transformat parţial în calcedonie, geiserit – opal depus din izvoarele calde în
mase stalactitice, stratiforme, pământoase sau incrustaţi-uni, tripoli – pământ
galben, alb-roşiatic format prin acumularea scheletelor silicioase de diatomee,
radiolari, foraminifere, menilit – opal cu argilă.
16. Răspândire: În România: opal nobil (Ilba – Baia Mare), menilit (Tg. Ocna,
Câmpulung)
În lume: opal nobil (Slovacia – Cervenita, Mexic, Australia), hialit
(Boemia – Kaiserstuhl), opal comun (Slovacia, Silezia), opal de lemn (S.U.A.),
geiserit (Islanda, Noua Zeelandă, S.U.A. – Yellowstone Park), tripoli (Boemia,
Italia, Tripoli), Rusia (Urali, Altai, Caucaz, etc.)
9. CLASA MINERALELOR ORGANICE
A. Subclasa Săruri Acide Organice

Acetamid – CH3CONH2,
Calclacit – CH3COO2,
Coskrenit – Ce, (Ce, Nd, La) · 2(SO4) · 2(C2O4) · 8H2O,
Dashkovait – Mg(HCOO)2,
Earlandit – [Ca₃(C₆H₅O₇)₂(H₂O)₂]·2H₂O,
Formicait – Ca(HCOO)2,
Glushinskit – Mn2 + (C2O4) · 2H2O,
Hoganit – Cu(CH3COO)2 · H2O,
Humboldtin – FeC₂O₄ · 2H₂O,
Julienit – Na2[Co(SCN)4] · 8H2O,
Kafehidrocianit,
Levinsonit – (Y,Nd,La)Al(C2O4)(SO4)2 · 12H2O,
Lindbergit – Mn2+(C2O4) · 2H2O, Mellit – Al2[C6(COO)6] · 16H2O,
Minguzzit – K3Fe3+(C2O4)3 · 3H2O,
Moolooit – Cu(C2O4) · 0.4H2O,
Natroxalat – Na2(C2O4),
Novgorodovait – Ca2(C2O4)Cl2 · 2H2O,
Oxamit – (NH4)2(C2O4) · H2O,
Paceit – CaCu(CH3COO)4 · 6H2O,
Stepanovit – NaMgFe3+(C2O4)3 · 8-9H2O,
Weddellit – Ca(C2O4) · (2.5-x)H2O,
140
Wheatleyit – Na2Cu(C2O4)2 · 2H2O,

Whewellit – Ca(C2O4) · H2O,
Zhemchuzhnikovit – NaMgAl(C2O4)3 · 8H2O,
Zugshunstite – (Ce,Nd,La)Al(C2O4)(SO4)2 · 12H2O
B. Subclasa Hidrocarboni
Branchite – C20H34
Carpathit – C24H12,
Dinit – C20H36,
Evenkit – C21H44,
Fichtelit – C19H34,
Idrialit – C22H14,
Kratochvilit – C13H10,
Ravatit – C14H10,
Simonellit – C19H24
C. Subclasa Minerale Organice Diverse

Abelsonit – Ni(C31H32N4),
Chihlimbar – C10H16O,
Flagstaffit – C10H22O3,
Guanină – C5H5N5O,
Hoelit – C14H8O2,
Kladnoit – C6H4(CO)2NH,
Refikit – C20H32O2,
Tinnunculit – C5H4N4O3 · 2H2O,
Uree – CO(NH2)2,
Uricit – C5H4N4O3
CARACTERE GENERALE
Acestea includ săruri ale acizilor organici, cum ar fi acetații, oxalații,
sărurile benzenului și cianați, precum și hidrocarburile alifatice și aromatice,
compușii care conțin azot (amidele acizilor organici sau heterocicli) și rășini.
Cele aproximativ 70 de minerale organice cunoscute, au doar o
importanță foarte mică, atât din punct de vedere geoștiințific, cât și economic și
se formează în principal în vecinătatea zăcămintelor de combustibili fosili.
GUANINA – este o substanță chimică, și anume o bază purinică. Se

reprezintă cu litera G și constituie componenta principală a nucleotidelor din
ADN și ARN. Cuvântul provine din francezul „guanine”.
Formula chimică a guaninei este C5H5N5O.
141
Se poate obține din guano (format din excremente ale păsărilor marine și
ale liliecilor, bogat în substanțe azotate, folosit mult timp ca îngrășământ în
agricultură) și se găsește în ficatul și în alte țesuturi ale animalelor.
În ADN și ARN guanina se împerechează cu baza azotată cu citozina.
CHIHLIMBARUL – numit și „ambră galbenă”, este o piatră prețioasă

de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni
translucide sau opace, fiind de origine organică, și anume rășina fosilă.
Chihlimbarul nu este ambră adevărată.
Unele incluziuni îi pot conferi culoare albăstruie sau verzuie, așa cum
este chihlimbarul din Republica Dominicană. Aceste pietre sunt exemplare rare
și foarte scumpe.
Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică
C10H16O. Este o piatră cu duritate mică 1 – 2,5, solubilă în alcool, eter și
benzină.
Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani.
Provine din rășina arborilor de pe acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat
ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Chihlimbarul prezintă pentru
cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin inlcuziunile de fosile
conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinei.
Chihlimbarul este socotit piatră prețioasă încă din timpurile preistorice,
fiind folosit ca bijuterie sau obiect de cult. Unele bijuterii de chihlimbar din
Egiptul antic, care s-au păstrat, au o vechime de peste 6.000 de ani.
Una dintre operele de artă cele mai valoroase din istorie executate cu
această piatră prețioasă este „Salonul de chihlimbar”.
În România: M-ţii Buzău
În lume: Peștera Cave of El Soplao din Cantabria, Spania, conține cel
mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, datând de acum 110 milioane de
ani.
AMBRA – este o substanță aromatică de culoare cenușie cu aspect de

ceară, format în intestinul unor specii de cașalot (Physeter macrocephalus).
Ambra cenușie a fost considerată, în Evul Mediu, un medicament și
folosită drept un tonic și afrodiziac, iar ocazional era utilizată pentru a da o
aromă aparte unor mâncăruri.
În prezent se întrebuințează și în parfumerie pentru mirosul ei plăcut de
mosc și pentru proprietățile de fixare a substanțelor odorante volatile, făcând
mirosul lor mai persistent.
142
BIBLIOGRAFIE
1. Anastasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu C. Gh. – Dicţionar de

geologie. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 1998;
2. Apostolescu Rodica – Cristalografie Mineralogie. Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1982;
3. Apostolescu Rodica, Dumitrescu Aurelia, Macaleţ A. – Mineralogie
descriptivă şi mineralogie optică – Îndrumar de lucrări practice, Bucureşti, 1984
4. Betehtin A.G. – Curs de mineralogie (traducere din limba rusă). Ed. Tehnică
Bucureşti, 1953;
5. Damian Gh. – Mineralogie şi Petrografie. Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2002;
6. Ianovici V., Stiopol V., Constantinescu E. – Mineralogie. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979;
7. Mastacan Gh., Mastacan Iulia – Mineralogie. Ed. Tehnică Bucureşti, 1976;
8. Mureşan I., Ghergari Lucreţia, Bedelean I. – Determinator de minerale. Cluj
Napoca, 1986;
9. Pavelescu L., Mercus Ana, Mercus D., Alexe I., Albu D. – Mineralogie
descriptivă. Vol. I, II şi III, Multiplicat în atelierul I.P.G.G. Bucureşti, 1971;
10. Rebrişoreanu M. – Geologie aplicată. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005;
11. Ungureanu N. – Geologie Cristalografie Mineralogie. Litografia I.M.
Petroşani, 1979;
143
INDEX ALFABETIC AL MINERALELOR
A Baddeleyt 57
Actinot 111 Bakerit 82
Adular 112 Baritina 94, 95
Alabandina 34, 42 Berezovit 94
Alaun de sodiu 94 Beril 110, 123
Albit 112, 135 Biotit 111, 133
Allanit 110 Bischofit 74
Almandin 110, 117 Bismoclit 74
Altait 35 Bismut 25
Alunit 94, 98 Bismutina 34, 47
Ambra 141 Bismutit 81
Andaluzit110 Blenda (Sfalerit)34, 40
Andezin 112 Böhmit 58
Andradit 110, 117 Boracit 82, 93
Anhidrit 94 Borax 82
Ankerit 81 Bornit 34, 45
Anortit 112 Bournonit 35, 54
Antofilit 111, 128 Braunit 57
Apatit 103, 106 Bromirit 74
Aragonit 81, 87 Bronzit 111
Ardealit 94 Brookit 57
Argentit 34, 45 Brucit 58, 72
Argint 25, 27 Brushit 103
Argirodit 35 Bytownit 112
Arsen 25, 30
Arsenolit 57 C
Atacamit 74, 79 Calaverit 35
Augit 111, 127 Calcedonie 112
Aur 25, 26 Calcit 81, 83
Auripigment 34, 51 Calcociantit 94
Azbest 111 Calcopirita 34, 37
Azurit 81, 90 Calcozina 34, 44
Caledonit 94, 100
B Calomel 74
144
Caolinit 111, 129 E

Carnalit 74, 79 Egirin 111
Carnotit 103 Eglestonit 74
Casiterit 57, 61 Elpasolit 74
Celestina 94, 96 Enargit 34
Ceruzit 81 Enstatit 111, 126
Chabasit 112 Epidot (Pistazit) 110, 121
Chihlimbar 140, 141 Epsomit 94
Cinabru 34, 41 Eritrina 103, 107
Cloantit 34 Eucarit 35
Cloritoid 111
Cloromagnezit 74 F
Cobaltina 34 Faialit 110
Colemanit 82 Felsöbanyit 94
Coloradoit 35 Fenacit 110
Cordierit 110 Ferimolibdit 94
Corindon 57, 68 Fier 25
Cosalit 35 Flogopit 111, 133
Cotunit 74 Fluoborit 82
Covelina 34, 38 Fluocerit 74
Criolit 74, 76 Fluorina (Fluorit) 74, 75
Cristobalit 112 Forsterit 110
Crocoit 94, 100 Franklinit 57
Cromit 57, 67
Cuarţ 112, 138
Cubanit 34
G
Gagarinit 74
Cuprit 57, 59
Galena 34, 39
Cuprotungstit 95
Gedrit 111
Cupru 25, 28
Gehlenit 110
Gibbsit (Hidrargilit) 58, 73
D Gips 94, 97
Diamant 25, 33 Glauberit 94
Diaspor 58 Glaucofan 111
Dietzeit 82 Grafit 25, 32
Diopsid 111 Granaţi 110, 117
Dioptaz 110 Grossular 110, 117
Discrasit 35 Guanina 140
Disten (Cyanit) 110, 118
Dolerofanit 94
Dolomit 81, 86
H
Hambergit 82
Hausmanit 57, 67
145
Hedenbergit 111 Löllingit 34

Hematit (Oligist) 57, 64 Lopezit 94
Hemimorfit 110 Ludwigit 81, 91
Hessit 35
Hidrofilit 74 M
Hidromagnezit 81 Magnetit 57, 66
Hipersten 111 Magnezit 81
Hornblenda bazaltică 111 Malachit 81, 89
Hornblenda comună 111, 128 Manganit 57
Marcasita 34, 49
I Marshit 74
IImenit 57 Masicot 57
Iodirit 74 Masuyt 57
Mellilit 110
J Mercur 25, 29
Jacobsit 57 Merumit 57
Jadeit 111 Microclin 112
Jamesonit 35 Miersit 74
Jarlit 74 Millerit 34
Jarosit 94 Mimetit 103
Mirabilit 94
Misenit 94
K Mispichel (Arsenopirita) 34, 43
Kainit 94, 99 Molibdenit 34, 50
Kayserit 58 Monazit 103, 104
Kerargirit 74 Monetit 103
Koechlinit 94 Montmorillonit 111
Koktait 94 Muscovit (Mica potasică) 111, 132
Kotoit 81
N
L Nahcolit 81
Labrador 112 Nantokit 74
Lantanit 81 Nasonit 110
Lautarit 82 Natrolit 112, 137
Lazurit 112 Natron (Soda) 81, 88
Legrandit 103 Naumannit 35
Leonit 94 Nefelin 112, 136
Lepidocrocit 57, 70 Nichel-Fier 25
Lepidolit 111 Nichelina 34
Leucit 112 Nitrobarit 81
Limonit (Goethit) 57, 70 Nitrocalcit 81
146
Nitromagnezit 81 Salmiac 74
Nosean 112 Salpetru de potasiu (de India) 81
Salpetru de sodiu (de Chile) 81, 91
O Sanidina 112
Oligoclaz 112 Sare gemă (Halit) 74, 77
Olivina (Peridot) 110, 115 Săcărâmbit 35
Omfacit 111 Scheelit 95
Opal 112, 139 Scolecit 112
Ortoza 112, 134 Seleniu 25
Sellait 74
Semseyt 35
P
Serpentina (Antigorit) 111, 130
Pahnolit 74
Siderit 81, 84
Paladiu 25
Sillimanit 110
Pentlandit 34
Silvanit 35
Periclaz 57
Silvina 74, 78
Petzit 35, 52
Smaltina 34
Pirargirit 35, 55
Smithsonit 81
Pirita 34, 48
Sodalit 112, 136
Piroluzit 57, 60
Sperilit 34
Piromorfit 103
Spessartin 110, 117
Pirop 110, 117
Spinel 57, 69
Pirotina 34, 36
Spodumen 111
Platina 25, 29
Staurolit 110, 119
Plumb 25
Stibina (Antimonit) 34, 46
Polidimit 34
Stibiopalladinit 35
Powellit 94
Stibiu 25
Proustit 35, 56
Stronţianit 81
Psilomelan 57, 71
Sulf 25, 31
Pyrochroit 57
T
R Talc 111, 131
Rammelsbergit 34 Telur 25
Realgar 34, 41 Telurit 57
Riebekit 111 Telurobismutina 35
Rodizit 81 Tenorit 57
Rodocrozit 81, 85 Termonatrit 81
Rodonit 110, 125 Tetraedrit 35, 53
Rutil 57, 59 Thorianit 57, 63
Thorit 110
S Tiemannit 35
Salesit 82
147
Titanit (Sfen) 110, 120 W

Topaz 110, 118 Weberit 74
Torbernit 103 Wilemit 110
Tremolit 111 Witherit 81
Tridimit 112 Wolframit 95, 102
Trihidrocalcit 81 Wollastonit 110
Trona 81, 83 Wulfenit 94, 101
Tungstit 57 Würtzit 34
Turcoaza (Kallait) 103, 107
Turmalina 110, 124 Z
Zinc 25
U Zincit 57
Ulexit (Boronatricalcit) 82, 92 Zircon 110, 116
Uraninit (Pechblenda) 57, 62 Zoisit 110
Uranopilit 94
Uvarovit 110, 117
V
Vanadinit 103, 108
Vermiculit 111
Vezuvian (Idocraz, Wiluit) 110, 122
Villiaumit 74
Vivianit 103, 105
Wollastoulfenit
148

Laborator Mineralogie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator Mineralogie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Determinator de minerale – Îndrumător de laborator

Caracterele generale ale mineralelor………………………………... …...4

Clasificarea generală a mineralelor…………………………………. ….24

Index alfabetic al mineralelor……………………………………….....143

Mineralogia este disciplina geologică fundamentală care se ocupă cu

CARACTERELE GENERALE ALE MINERALELOR

1. Proprietăţile fizice ale mineralelor.

1.1. Proprietăţile morfologice ale mineralelor evidenţiază

1.1.1. Forma mineralelor. Este condiţionată de sistemul de cristalizare

1.1.2. Habitusul mineralelor (aspectul exterior al mineralului).

Habitus columnar Habitus prismatic

1.1.3. Trachtul mineralelor, reprezintă o combinaţie de feţe

1.1.4. Concreşteri de cristale. Aparţin aceleiaşi specii de mineral şi se

 Concreşteri regulate prezintă ca tipuri principale:

a) Concreşteri paralele: a) cristale de cuarţ;

Concreşteri scheletice - dendrite

Concreşteri radiare Concreşteri sferoidale

Macla de Manebach Macla de Baveno Macla fluorinei

Macla japoneză a Macla de Karlsbad

1.1.5. Asocieri de cristale (agregatele).

- masive – granulele sunt vizibile cu ochiul liber şi ocupă complet

Agregat acicular, Agregat fibros

1.2. Proprietăţi legate de coeziune

1.2.1. Elasticitatea mineralelor. În general mineralele au elasticitate

1.2.2. Plasticitatea mineralelor. Când forţele care acţionează asupra

1.2.3. Duritatea reprezintă rezistenţa pe care o opune un mineral

Comparaţie între scara durităţii relative a lui Mohs şi duritatea absolută

1.2.4. Greutatea specifică sau densitatea este raportul dintre greutatea

Tipuri de clivaj: a) clivaj cubic; b) clivaj octaedric;

1.2.6. Spărtura reprezintă proprietatea mineralelor de a se desface în

1.3. Proprietăţi optice

1.3.2. Culoarea este determinată de capacitatea unui mineral de a

- minerale idiocromatice (idios = propriu) – sunt mineralele care au

1.3.3. Urma de zgâriere este proprietatea unor minerale de a lăsa prin

1.3.4. Luciul este dat de modul în care se comportă un mineral în lumină

- luciul metalic, se întâlneşte la mineralele opace şi caracterizează

1.3.5. Luminiscenţa. Unele minerale au capacitatea să emită lumină în

Electroluminiscenţa provocată de descărcări electrice în tuburi Geissler

1.4. Proprietăţi electrice

1.4.2. Termoelectricitatea este caracteristică mineralelor bune

1.4.3. Piezoelectricitatea este fenomenul de apariţie a electricităţii în

1.4.4. Piroelectricitatea este fenomenul de electrizare prin căldură

1.5. Proprietăţi magnetice

sideritul, olivina, piroxenii, amfibolii, biotitul, berilul, staurolitul etc.

1.6. Radioactivitatea mineralelor

1.7. Proprietăţile organoleptice (fiziologice).

1.7.1. Gustul poate fi util la identificarea unor minerale solubile

1.7.2. Mirosul. Prin lovire, unele minerale pot degaja un miros

1.7.3. Pipăitul permite aprecierea conductibilităţii termice prin senzaţia

2. Noţiuni privind geneza mineralelor.

Un mineral se formează atunci când o substanţă trece din stare mobilă în

la mineralele rocilor magmatice, din fluide în stare supracritică la mineralele

Recristalizarea este în proces de regrupare şi reorganizare progresivă a

Metasomatoza este un proces de transformare al unor minerale în altele,

domeniul metamorfic, caracterizat prin temperaturi medii şi presiuni variabile şi

Descrierea principalelor minerale (minerale care se găsesc în colecţia de

Clasa mineralului este o listă întocmită de mineralogul şi profesorul

CASIFICAREA GENERALĂ A MINERALELOR

1. CLASA ELEMENTE NATIVE

– culoarea generală este argintie, excepţie făcând aurul şi cuprul.

1. Sistem de cristalizare: cubic

Săcărâmb, Baia de Arieş, Băile Borşa-Toroiaga, Crucea, Valea lui Stan,

1. Sistem de cristalizare: cubic

1. Sistem de cristalizare: cubic