Penes Curcanul

poezie Vasile Alecsandri

Penes Curcanul
Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
In pept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte.
Toti dorobanti, toti cciulari,
Romani de vita veche,
Purtind opinci, suman, itari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hitru bun de glume,
Noi am schimbat linga Balcani
Porecla n renume !
Din cimp, de-acasa, de la plug
Plecat-am asta-vara
Ca s scapam de turci, de jug
Sarmana, scumpa tara.
Asa ne spuse-n graiul sau
Sergentul Matraguna,
Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,
Ne-am dus cu voie buna.
Oricine-n cale ne-ntilnea
Cntnd n gura mare,
Statea pe loc, s-adimenea
Cuprins de admirare;
Apoi n treacat ne-ntreba
De mergem la vro nunta ?
Noi raspundeam n hohot: ,,Ba,
Zburam la lupta crunta !"
,,Cu zile mergeti, dragii mei,
Si s veniti cu zile !"
Ziceau atunci batrini, femei,
Si preoti, si copile;
Dar cel sergent far' de musteti
Racnea: ,,S n-aveti teama,
Romanul are septe vieti
1

In pieptu-i de arama !"

Ah ! cui ar fi trecut prin gnd
S-ar fi crezut vrodata
Ca multi lipsi-vor n curind
Din mindra noastra ceata !
Priviti ! Din noua cti cram,
Si cu sergentul, zece,
Ramas-am singur eu... si am
In piept inima rece !
Crud e cnd intra prin stejari
Naprasnica secure,
De-abate toti copacii mari
Din falnica padure !
Dar vai de-a lumei neagra stea
Cnd moartea nemiloasa
Ca-n codru viu patrunde-n ea
Si cnd securea-i coasa !
Copii ! aduceti un ulcior
De ape de sub stinca,
S sting pojarul meu de dor
Si jalea mea adinca.
Ah ! ochii-mi sint plini de scntei
Si mult cumplit m doare
Cnd m la fratii mei,
Cu toti periti n floare.
Cobuz ciobanu-n Calafat
Cinta voios din fluter,
Iar noi jucam hora din sat,
Rznd de-a boambei suier.
Deodat-o schija de obuz
Trasnind... minca-o-ar focul !
Reteaza capul lui Cobuz
S-astfel ne curma jocul.
Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umilata,
Si nu departe-am tabarit
De Plevna blestemata.
In fata noastra se-nalta
A Grivitei reduta,
Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.
Dar si noi inca o pindeam
Cum se pindeste-o fiara
2

Si tot chiteam si ne gindeam

Cum s ne cada-n gheara ?
Din ziori n ziori si turci si noi
Zvirleam n aer plumbii
Cum zvirli graunti de popusoi
Ca s hranesti porumbii.
Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamintul !
Si mii de boambe vjiau
Trecnd n zbor ca vintul.
Sedea ascuns turcu-n ocol
Ca ursu-n vizunie.
Pe cnd trageam noi tot n gol,
El tot n carne vie
Tintes era dibaci tunar,
Cci toate-a lui ghiulele
Loveau turcescul furnicar,
Ducind moartea cu ele.
Dar intr-o zi veni din fort
Un glonte, numai unul,
Si bietul Tintes cazu mort,
Imbratisindu-si tunul.
Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad
Erau n sentinele.
Ferbea vazduhul ca un iad
De boambe, de srapnele.
In ziori gasit-am pe-amindoi
Taiati de iatagane,
Alature c-un moviloi
De lesuri musulmane.
Sarmanii ! bine s-au luptat
Cu litfa cea pagina
Si chiar murind ei n-au lasat
S cad-arma din mna.
Dar ce folos ! ceata scadea !
S-acuma ramasese
Cinci numai, cinci flacai din ea.
Si cu sergentul, sese !...
Veni si ziua de asalt,
Cea zi de snge uda !
Parea tot omul mai inalt
Fata cu moartea cruda.
Sergentul nostru, pui de zmeu,
Ne zis-aste cuvinte:
3

,,Cit n-om fi morti, voi cinci si eu

Copii, tot inainte !"
Facind trei cruci, noi am raspuns:
,,Amin ! si Doamne-ajuta !"
Apoi la fuga am impuns
Spre-a turcilor reduta.
Alelei ! Doamne, cum zburau
Voinicii toti cu mine !
Si cum la santuri alergau
Cu scari si cu fasine !
Iata-ne-ajunsi !... inca un pas
,,Ura !-nainte, ura !..."
Dar multi ramin fara de glas.
Le-nchide moartea gura !
Reduta-n noi rapede-un foc
Cit nu-1 incape gindul.
Un sir intreg s-abate-n loc,
Dar altul ii ia rindul.
Burcel n sant moare zdrobind
O tidva pagneasca.
Soimu-n redan cade racnind
,,Moldova s traiasca !"
Doi frati Calini, ciuntiti de vii,
Se zvircolesc n snge;
Nici unul insa, dragi copii,
Nici unul nu se plnge.
Atunci viteazul capitan
Cu-o larga brazda-n frunte,
Striga voios: ,,Cine-i Curcan,
Si fie soim de munte !"
Cu steagu-n mini, el sprintenel
Viu suie-o scara-nalta.
Eu cu sergentul dupa el
Sarim delaolalta.
Prin foc, prin spangi, prin glonti, prinfum,
Prin mii de baionete,
Urcam, luptam... iata-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
,,Allah ! Allah !" turcii racnesc,
Sarind pe noi o suta.
Noi punem steagul romanesc
Pe crincena reduta.
Ura ! maret se-nalta-n vint
4

Stindardul Romaniei !
Noi insa zacem la pmnt
Cazuti prada urgiei !
Sergentul moare suierind
Pe turci n risipire,
Iar capitanul admirind
Stindardu-n flfire !
Si eu, cnd ochii am inchis,
Cnd mi-am luat osinda:
,,Ah ! pot s mor de-acum, am zis,
A noastra e izbinda !"
Apoi, cnd iarasi m-am trezit
Din noaptea cea amara,
Colea pe rani eu am gasit
,,Virtutea militara !..."
Ah ! da-o-ar Domnul s-mi indrept
Aceasta mna rupta,
S-mi vindec ranile din pept,
Iar s m-ntorc la lupta,
Cci nu-i mai scamp nimica az
Pe lumea paminteasca
Decit un nume de viteaz
Si moartea vitejeasca !