Parazitologie veterinar

CAPITOLUL 17

ENTOMOZE

Entomozele sunt boli provocate de insecte. n sens literal, entomologia se

ocup cu studiul artropodelor ce aparin Clasei Insecta [insectus(lat.)=secionat].
Dei din punct de vedere tehnic este incorect, uneori extensia termenului
entomologie se face i asupra studiului acarienilor care sunt tot artropode.
Termenul provine din limba greaca entomo-/-care este tiat in segmente.
Studiile tiinifice de entomologie au inceput mai bine de trei secole n
urm, printre entomologii de seam amintind pe savantul englez Charles Darwin
(1809-1882), biologul autodidact francez Jean Henri Fabre (1823-1915),
naturalistul danez Johan Christian Fabricius (1745-1808), etologistul austriac Karl
von Frish (1886-1982), ultimul primind premiul Nobel pentru fiziologie i
medicin n 1973, mpreun cu N. Timbergen i K. Lorenz, pentru studierea
mecanismelor de comunicaie prin zbor la albine (dansul albinelor).

17.1. CARACTERIZAREA GENERAL A INSECTELOR

17.2. TAXONOMIA INSECTELOR
17.3. ENTOMOZE

Insectele constituie cel mai numeros i totodat variat grup de animale,

constituind peste 76 % din totalul speciilor de animale cunoscute. Datorit marii
biodiversiti precum i a diferitelor habitate pe care le ocup, insectele au
procese fiziologice complexe, care determin o morfologie extrem de variat, cu
modificri adaptative speciale, avnd fie instincte gregare, fie o via social, sau
individual, ocupnd n diferitele stadii evolutive medii adesea amfibiotice
(terestre i acvatice).
 Parazitologie veterinar

17.1. CARACTERIZAREA GENERAL A INSECTELOR

Insectele sunt artropode (arthros= articulaie; pous, podos=picior) adaptate

la viaa terestr aerian, care respir prin trahei i se deplaseaz prin zbor, n
general pe suprafaa uscatului, fiind specii ubicviste de la poli pn la ecuator, cu
o mare plasticitate ecologic.
Dei numele de insecte l gsim i la clasificrile lui Aristotel, separarea i
delimitarea, ca i denumirea grupului Hexapoda (care definete din punct de
vedere morfologic clasa insectelor) aparine lui Latreille (1762-1833); pentru
acest motiv, Clasa Insecta se mai numete Clasa Hexapoda (hexa = ase; podos=
picior).
Tegumentul
Corpul insectelor este acoperit de un exoschelet -secretat de epiderm-
numit i cuticul care este foarte rezistent la factorii de mediu. Prezena chitinei
(poliacetilglucozamina) ca i substan organic constituient a exoscheletului
confer o rezisten deosebit la aciunea substanelor chimice.
Tot n tegument se afl i diferite glande a cror secreie exocrin servete
diferitor scopuri: glandele ceroase la albine, glandele mirositoare la plonie,
glandele sericigene -la formarea coconilor la omizi.
Cele trei regiuni ale corpului sunt capul, torcacele i abdomenul. Toate
aceste regiuni sunt acoperite de sclerite chitinoase, variat adaptate sau sudate
astfel nct pot masca segmentaia regiunii. Exist o plac dorsal tergum, una
ventral sternum i dou plci laterale mai subiri numite pleuron, conectate ntre
ele prin sclerite -mici piese flexibile de chitin- care funcioneaz ca nite
articulaii.

Capul este o pies chitinoas numit capsul cefalic ce poart aparatul

bucal i organele de sim.
Aparatul bucal este alctuit ca la celelalte artropode mandibulate din mai
multe piese bucale, care difer dup modul de hrnire: labrul sau buza superioar
dou mandibule, dou maxile, i labiul sau buza inferioar.
Se deosebesc mai multe tipuri de aparate bucale, legate de specificul
hranei:
- pentru rupt i mestecat ca la gndacii de buctrie,
- pentru lins i supt - ca la albine,
- pentru supt - ca la fluturi,
- pentru nepat i supt - la diptere ca narii
Organele de sim sunt reprezentate de ochii compui sau faetai, ocelii sau
ochii simpli i antenele.
Ochii sunt plasai dorso-lateral. Ei ocup un loc foarte important n viaa
insectelor. Ochii compui sau faetai, prin marea lor suprafa, prin sfericitate i
prin numeroasele omatidii pot forma imagini precise asupra unui larg cmp de
 Parazitologie veterinar

explorare simultan. Ochii simpli sau ocelii predomin la insectele inferioare,

apterigote (a=fr, pteros= arip) fiind prezeni i la larvele de insecte, la care
odat cu dezvoltarea ctre stadiul de imago se dezvolt ochii compui.
Antenele sunt formate din trei segmente: scap, pedicel i flagel, formate
dintr-un numr variabil de articule egale sau inegale, utilizate ca indicator
taxonomic. Aceste antene setiforme sunt proase i sunt articulate printr-o
membran elastic fiind foarte mobile n toate direciile. Pe antene se gsesc mii
de celule senzitive care recepioneaz stimulii externi sau interni i i transmit
ctre sistemul nervos central, numite sensile [sensilis (lat.)= senzitiv], scolopodii
[scolos (gr.)= stlp, par]. Deasemeni, exist receptori pentru temperatur,
presiune, lumin, mecano i chemoreceptori.

Toracele este format din trei segmente: pro- mezo i metatorace, fiecare
dintre aceste segmente poart cte o pereche de picioare articulate, numite
apendici ai toracelui. Fiecare picior are cinci articule: cox, trochanter, femur,
tibie i tars, ultimul la rndul su fiind alctuit din 1-5 articule, extremitatea
tarsal fiind prevzut cu gheare, iar ntre aceste gheare sunt diferite formaiuni
adezive: pulvili (pernie laterale), arolium (perni median), cu diferite forme i
dimensiuni. Conformaia picioarelor este diferit, n legtur cu modul de via al
insectelor care a condus la modificri adaptative, pornind de la forma de picioare
adaptate la mers i la alergat, cum ntlnim la musc-Musca domestica sau la
gndacul de buctrie Blatta orientalis. O alt form de picior, adaptat pentru
srit, ntlnim la purici, lcuste. Picioare adaptate pentru fixare gsim la pduchi
i n general la insectele ectoparazite la care extremitatea tibio-tarsal formeaz
un clete cu o ghear. Alte insecte au picioare adaptate pentru spat n pmnt,
sau pentru not, apucat, curat, respectiv pentru adunat polen la albine, care au un
clete format de tibie i tars i un coule n care introduc bulgrele de polen, pe
faa exterioar a tibiei.
Plcile chitinoase (scleritele) de pe faa dorsal a fiecrui segment toracic
se numesc tergite iar cele de pe faa ventral sternite, unite printr-o pleur lateral
care le articuleaz, permind extensia toracelui n momentul respiraiei. Pe aceste
conjunctive articulare se gsesc stigmele -orificii respiratorii. Pe ultimile dou
segmente toracice sunt inserate una respectiv dou perechi de aripi.
Aripile, de forme diferite, sunt articulate mobil la mezo i metatorace, fiind
expansiuni ale tegumentului. Ele se mic guvernate de musculatura corpului.
ntre cele dou foie care alctuiesc aripa, se gsete o ramificaie de trahei i
nervi dispus n evantai. Suprafaa aripii este invers proporional cu viteza de
zbor. Pe aripi se gsesc solziori care dau desenul frumos al aripii ca la fluturi. Pot
fi aripi membranoase i aripi chitinoase care le protejeaz pe primele.
Insectele cu aripi se numesc pterigote, iar cele fr aripi sunt apterigote.
Cele mai multe insecte au aripi, nsa la unele forme au disprut, ca urmare a
 Parazitologie veterinar

parazitismului, chiar dac aparin grupului pterigotelor. Aa este cazul la pduchi,

purici, unele plonie sau chiar mute.

Abdomenul este format din 10-11 segmente abdominale, acoperite de

tergite i respectiv sternite, unite prin membrana pleural care este perforat de
opt perechi de stigme sau spiracule. Aceste orificii servesc respiraiei i sunt
amplasate pe primele opt segmente abdominale; ele se pot deschide sau nchide,
dup caz. Ultimile segmente abdominale pot fi sudate ca urmare a specializrii
pentru funcia de reproducere, fiind fie apendici copulatori, fie ovopozitor.
n abdomen se gsesc: aparatul digestiv (i glandele anexe -salivare),
aparatul circulator, aparatul respirator, organele de excreie. sistemul nervos,
aparatul reproductor.
n ceea ce privete fiziologia digestiei, exist procese generale dar i
particulariti, existnd insecte cum sunt moliile care diger cheratina din ln,
unele insecte sunt xilofage -care pot digera lemnul, altele -ceara.

Aparatul digestiv are trei poriuni inegal dezvoltate:

- intestinul anterior sau stomodeum (faringe, esofag, proventricul i
valvula cardiac ce desparte intestinul anterior de cel mijlociu),
provenit din invaginarea ectodermului;
- intestinul mijlociu sau mezenteron, de origine endodermic, este
singura poriune de intestin nechitinizat; aici sunt diverticule care
permit absorbia elementelor nutritive. n diverticule sunt nite cripte
care pot adposti unii simbioni, alctuind aa numitele micetoame.
Valvula piloric separ aceast poriune de intestinul posterior;
- intestinul posterior, de origine ectodermic este format din pilor,
intestin subire i rect deschis prin anus. n poriunea sa anterioar, n
apropierea pilorului evagineaz tuburile lui Malpighi cu funcie
excretoare. Produsul de excreie este urina care se amestec cu resturile
de alimente n intestinul terminal.

Aparatul respirator este alctuit din ramificaii numite trahei care se

deschid pe prile laterale ale corpului la exterior prin stigme. Aerul intr prin
stigmele de la o extremitate a corpului i iese prin stigmele de la extremitatea
cealalt. Dilatarea unor trunchiuri traheene formeaz sacii aerieni, adevrate
rezerve de aer, cu acelai rol ca i cei de la psri. Traheile sunt rspndite n tot
corpul, ele transformndu-se n traheole, care au un calibru foarte mic i se
termin orb, extremitatea lor fiind plin cu lichid.
Sistemul traheal are adaptri morfologice n funcie de mediul de via al
insectei. Cele care respir prin toate stigmele, cum sunt gndacii, se numesc
holopneuste. Exist ns unele larve acvatice la care stigmele nu funcioneaz, ele
respir tegumentar sau prin branhii, fiind apneuste. Unele insecte acvatice i iau
 Parazitologie veterinar

oxigenul tot din aerul atmosferic, prin scoaterea la suprafa a acelei poriuni de
corp unde sunt stigmele, graie unor structuri speciale -secreii unsuroase, sifoane,
etc, zone care au devenit hidrofuge. Respiraie amphipneustic au larvele de
diptere care au un mod de via parazitar. Insectele nu au nevoie permanent de
oxigen, ele putnd supravieui o perioad n lipsa acestuia n mediu anaerob,
prelundu- la revenirea n mediul oxigenat.

Aparatul circulator la insecte nu este solicitat n procesele respiratorii fiind

transformat ntr-un sistem lacunar prin care sngele circul i favorizeaz
schimburile metabolice. n mod excepional, la larvele de chironomide care
triesc n ape poluate, sngele conine pigment respirator. El conine leucocite
fagocitare cu rol de transport i amibocite, cu prelungiri pseudopodiale. Pe partea
dorsal exist un vas dorsal a crui poriune anterioar este denumit aort, iar cea
posterioar, situat n abdomen se numete inim. Sngele -sau hemolimfa-, este
pompat ctre poriunea anterioar. El reprezint 30-40 % din greutatea corpului,
fiind incolor, sau galben- brun, verzui. Sngele transport hormoni, metabolii,
produi de excreie.

Sistemul nervos este central (SNC) i periferic -poziionat ventral fa de

intestin. Volumul creierului este de zeci de ori mai mare la insectele superioare
cum ar fi Apis. Ganglionii supraesofagieni i cei subesofagieni care alctuiesc
creierul (SNC), se unesc printr-un inel periesofagian de la care pornesc filete ctre
extremitatea distal a corpului, fiecare pereche ganglionar a fiecrui segment
fiind legat prin conective n sens longitudinal i prin comisuri transversale.

Aparatul reproductor. Reproducerea este sexuat, sexele sunt separate.

Cazurile de partenogenez sunt rare, cnd descendena de formeaz din ou
nefecundate. Dup fecundare, sperma este depus n receptaculul seminal al
femelei i poate rmne acolo o perioad, pn s fecundeze ovulele. Oule
fecundate, au form i mrimi variabile, dac oule sun mai mari, numrul de ou
depus este mai mic i invers. Ciclul biologic al insectelor are o perioad
embrionar, o perioad postembrionar i o perioad postmetabol. Metamorfoza
i nprlirile care au loc pn la stadiul de imago sunt controlate hormonal. Exist
o metamorfoz hemimetabol (ou-larv-adult = ciclu incomplet), n care larva are
aceleai obiceiuri ca i ale prinilor, semnnd ca morfologie cu acetia, avnd
acelai mod de via i o metamorfoz holometabol sau complet (ou-larv-
nimf-adult = ciclu incomplet), n care larvele difer morfologic de aduli, avnd
alt mod de via i nutriie.
 Parazitologie veterinar

17.2. TAXONOMIA INSECTELOR

Numele
taxonomic al Nume comun , exemple Numr specii
ordinului
Apterygota (Insecte fr aripi, cu metamorfoz incomplet)
Thysanura 3 cerci 355
Diplura 2 cerci 600
Protura proture 70
Collembola colembole 3000
Exopterygota (Insecte hemimetabole cu metamorfoz incomplet)
Ephemeroptera mute de mai 2000
Odonata libelule 5000
Plecoptera perlide, mute de piatr, racatie 1700
Grylloblatodea plonie de ghea, trtoare 16
Orthoptera greierul, lcusta, cosaii 20 000
Phasmida insecte frunz, insecte b 3000
Dermaptera urechelnie 1200
Embioptera Web Spinners 300
Dictyoptera Gndaci de bucatarie, clugria, 6000
Isoptera Termite 1900
Zoraptera Insecte fr aripi 30
Psocoptera Pduchi de praf, pene+pr 2000
Mallophaga Pduchi de corp pe psri+mamifere 2800
Anoplura [sin.
Siphunculata, Pduchi hematofagi de cap i corp pe mamifere 300
Phthiriaptera]

Hemiptera Gndaci, cicade, afide 100 000

Thysanoptera mute - epolei 1500
Endopterygota (Insecte holometabole cu metamorfoz complet)
 Parazitologie veterinar

Neuroptera mute cu aripi dantelate 4 700

Mecoptera mute scorpion 400
Siphonaptera purici 1 400
Coleoptera gndaci 370 000
Strepsiptera insecte mici, parazite 370
Diptera mute + nari 100 000
Lepidoptera fluturi / molii 150 000
Trichoptera carabei 5 000
Hymenoptera Albine i furnici 120 000 +
Incadrarea sistematic a insectelor (dup Miller&Harley, 2007), este urmtoarea:
Clasa INSECTA
1. Subclasa Archaeognatha
Ordinul Archaeognatha

2. Subclasa Zygentoma
Ordinul Thysanura
3. Subclasa Pterygota insecte cu aripi:
Infraclasa Palaeoptera
Ordinul Ephemeroptera
Ordinul Odonata
Infraclasa Palaeoptera
Ordinul Plecoptera
Ordinul Mantodea
Ordinul Blattaria
Ordinul Isoptera
Ordinul Dermaptera
Ordinul Orthoptera
Ordinul Phasmida
Ordinul Phtiriaptera
Ordinul Hemiptera
Ordinul Thysanoptera
Ordinul Neuroptera
Ordinul Coleoptera
Ordinul Trichoptera
Ordinul Lepidoptera
Ordinul Diptera
Ordinul Siphonaptera
Ordinul Hymenoptera
 Parazitologie veterinar

17.3. ENTOMOZE

17.3.1. ORDINUL ANOPLURA

Anoplurele sunt ectoparaziti stationari permanenti, intlniti la mamifere

domestice si slbatice si la om. Pisica, ariciul, liliacul, viezurele si castorul nu sunt
parazitate de anoplure hematofage. Unii autori considera Anoplura ca un
subordin al ordinului Phthiraptera. Anoplurele sunt cunoscute, in general, sub
denumirea de paduchi (poux, lice, Lause).
Exista peste 1000 de specii de anoplure dintre care au fost descrise doar
jumatate si aranjate in 15 familii si 47 de genuri. Dintre acestea doar cinci familii
cuprind specii care intereseaza medicina veterinara si/sau umana:
Pediculidae, Haematopinidae, Linognathidae, Hoplopleuridae si
Polyplacidae.
Doua treimi dintre speciile de anoplure, in special din familiile Hoplopleuridae si
Polyplacidae, se gasesc la diverse rozatoare.
Anoplurele au o inalta specificitate de gazda; 65% dintre specii sunt parazite
pe cate o gazda si numai 13% au patru sau mai multe specii gazda. In toate stadiile
evolutive se hranesc cu sange, dar, pentru completarea acestui regim, multe
specii prezinta simbionti in asa numitele micetoame.

Morfologia externa. Anoplurele sunt insecte mici, 0,5-8 mm, cu un usor

dimorfism sexual, femelele fiind ceva mai mari. Sexele se mai pot deosebi prin
forma capului, antenelor, abdomenului si prin alte particularitati. La mascul,
abdomenul se tormina rotunjit, iar ventral zona genitala cste sclerozitata si
proeminenta pe linia mediana posterioara. La femela, abdomenul se termina bilobat,
iar ventral gonopodele laterale perechi $i placa stemala de pe al optelea segment
sunt sclerotizate in grade variate.
Corpul anoplurelor este aplatizat dorso-ventral, cele trei segmente toracice
fiind fuzionate. Pe fata dorsala exista peri al caror numar si aranjamcnt sunt
caracteristice speciilor.
Capul este liber si prognat, retractibil sau nu in torace. Gura se deschide
terminal. Componentele bucale constau in trei stileti adapostiti intr-un sac si un
diverticul al pompei cibarice. Deschiderea anterioara a intestinului anterior,
prestoma, este localizata la extremitatea anterioara a capului. Ea este captusita cu
mici dinti care ajuta la fixarea paduchelui pe pielea gazdei sale. Nu exista palpi.
Capul este mai ingust decat toracele si poseda antene formate din cinci segmente,
mai rar din patru sau din trei. Ochii sunt prezenti numai la speciile care paraziteaza
 Parazitologie veterinar

la om (fam. Pediculidae), la celelalte lipsind sau fiind reprezentati de mici

rudimente fatetate.
Cele trei perechi de picioare sunt prevazute cu cate un singur segment tarsal si
cu o gheara. Aceasta formeaza cu pintenul tibial un cleste dimensionat dupa
diametrul firelor de par ale gazdei, de care paduchele se fixeaza ferm.
Abdomenul este format din noua segmcnte, dintre care sunt usor
observabile doar sapte. Cele ase perechi de stigme abdominale sunt nconjurate de
niste placi sclcrificate pigmentate in negru sau maro. Marginile abdomenului pot fi
netede sau crenelate.
Tubul digestiv este format din intestinul anterior (stomodeum), mijlociu
(mesenteron) si posterior (proctodeum). Cel anterior cuprinde faringele si esofagul.
Anexate intestinului anterior se gasesc patru glande salivare. Esofagul este ingust si
se deschide in intestinul mijlociu care este mai larg in prima sa parte
(ventriculus). La trecerea spre intestinul posterior se deschid cele patru tuburi
Malpighi. Pe fata ventrala a ventriculului se gasesc niste micetoame, care
contin simbionti.
In dezvoltare, micetoamele apar ca nite pungi ale intestinului in care intra
simbiontii aflati in intestinul embrionului. La nimfe si masculi, simbiontii raman aici
tot timpul, pe cand la femela ei migreaza spre ovare si se transmit prin oua la
generatia urmatoare. In absenta simbiontilor nimfele traiesc doar cateva zile, iar
femelele raman sterile.
Aparatul respirator este de tip trahean, ultimele ramificatii fiind foarte fine.
Comunica la exterior prin cele sapte perechi dc stigme.
Sistcmul nervos este alcatuit dintr-o pcreche de ganglioni cerebroizi, o pcreche de
ganglioni subesofagieni si o masa ganglionara toracica de la care pornesc nervi
spre organele toracice si abdominale.
Reproductia, ciclul evolutiv.
Dezvoltarea este de tip paurometabolic, cele trei stadii larvare semnnd cu
adultii. Intreaga evolutie se desfasoara pe corpul gazdei, la suprafata tegumentului.
cu exceptia speciei Pediculus humanus var. corporis care isi depune ouale pe
imbracamintea omului. Dupa imperecherea care dureaza 10-70 minute, masculii
mor, iar femelele mai traiesc una-doua luni, timp in care depun 300-400 oua, cunoscute
sub numele dc lindeni. Ouale sunt ovoide, masoara cca. 1 mm si sunt fixate cu unul
dintre poli la baza firului de par printr-o substanta aglutinanta. Celalalt pol al
oului este prevazut cu un opercul care permite iesirea larvei la sase-zece zile (30 zile
pentru Haematopimts asini).
Larvele, ca la toate heterometabolele, sunt asemanatoare cu adultii, dar sunt mai
mici si transparente. Ele se hranesc cu sange si naparlesc de trei ori la 3-5 zile
interval, transformandu-se in adulti. Pe masura ce larvele se apropie de stadiul de
adult chitinizarea si pigmentarea tegumentului avanseaza, iar numarul perilor
creste. Perioada prcovipozitionala este de 2-7 zile.
 Parazitologie veterinar

Ciclul evolutiv dureaza aproximativ 18 zile pentru cele mai multe specii si poate fi
mult mai lung, 28-32 zile pentru Linognathus ovillus si 45 de zile pentru L. pedalis.

FAMILIA HAEMATOPINIDAE

Pduchi care paraziteaza alte mamifere dect omul. Sunt lipsiti de ochi sau au ochi
rudimentari, antene pentasegmentate, trompa foarte lunga si mandibule bine
dezvoltate. Pe torace se gaseste placa sternala. Placile paratergale sunt puternic
sclerificate si acopera pe fiecare segment excrescentele laterale ale abdomenului.
Cele trei perechi de picioare sunt la fel de lungi si de bine dezvoltate. Pe tibia fiecarui
picior, intre baza acesteia si tars, se gaseste cate o proeminenta (pinten).

Genul Haematopinus
Cuprinde 22 specii. Capul este latit in partea posterioara si are o prelungire
rostrala care depaseste antenele. Speciile acestui gen paraziteaza la Equidae,
Suidae, Bovidae, Canidae.
Haematopinus eurysternus. Paraziteaza la bovine. Masculul 2,4-2,8 x 1,1-1,3 mm;
femela: 2,9-3,4 mm x 1,3-1,6 mm. Prezinta ochi rudimentari si antene formate din
cinci segmente. Picioarele sunt bine dezvoltate si egale intre ele. Oul masoara
1,09x0,51 mm.
Haematopinus suis. Masculul: 4,0-4,5 x 1,7-2,3 mm; femela: 4,5-6,0 x 1,7-2,7
mm. Prezinta ochi rudimentari si antene formate din cinci segmente. Toracele este
mai scurt si mai lat dccat capul. Abdomenul este oval si relativ mare, cu cate un
rand de peri pe fiecare segment .
Oul este oval, mai ascutit la polul posterior, cu capacel preeminent si
masoara 0,5-1,6 x 0,5-0,75 mm. H. suis transmite borelioza de Lima (Borrelia
burgdorferi).

HAEMATOPINUS SUIS

 Parazitologie veterinar

FAMILIA LINOGNATHIDAE

Cuprinde 51 de specii si paraziteaza la Artiodactyla si Perissodactyla. Au

corpul relativ ingust, cu abdomen membranos si cu regiunea genitala
sclerificata. Ochii lipsesc, antenele sunt pentasegmentate. Segmentele abdominale
prezinta numerosi peri, atat pe fata dorsala, cat si pe cea ventrala. Prima pereche de
picioare este mai putin dezvoltata decat celelalte.

Genul Linognathus
Speciile accstui gen au capul mai zvelt, antene pentaarticulate. Abdomenul femelei
este bilobat posterior. Paraziteaza la Bovidae, Giraffidae si la Canidae.

Linognathus vituli . Masculul: 2,0-2,5 x 0,5 mm; femela: 2,4-3,0 x 0,8-1,1 mm.
Capul este alungit usor rostral, nu prezinta ochi, iar antenele sunl formate din cinci
segmente. Prima pereche de picioare este mai putin dezvoltata decat celelalte doua, ce
au gheare puternice.
Linognathus foforficulus este specific caprei ibex, la care se localizeaza pe cap si
partea ventrala a abdomenului. Masoara 1,4-2 mm lungime.
Linognathus setosus masoara 2 x 0,7 mm lungime, capul este la fel de lung ca si lat,
toracele putin mai lat decat capul. Este alb cenusiu. Oul este aplatizat unilateral.
Paraziteaza la caine si la vulpe.

Linognathus setosus

Genul Solenopotes
Cuprindc 10 specii care paraziteaza la Cervidae si Bovidae. Capul este mai lat in
jumatatea saposterioara, abdomenul nu este sclerificat, cu exceptia regiunii
genitale la femela, stigmele sunt cilindrice si se gascsc situate pe niste excrescente
putin chitinizate. Placile 'sternale sunt evidente17'.
Solenopotes capillatus. Este cel mai mic dintre paduchii hematofagi care
paraziteaza la bovine. Masculul: 1,25-1,45 x 0,61-0,71 mm; femela: 1,45-1,90 x
 Parazitologie veterinar

0,72-0,92 mm. Capul este latit imediat inapoia antenelor. Oul, de culoare gri-
albastruic, are dimensiunile: 0,71-0,87 x 0,34-0,39 mm.

FAMILIA HOPLOPLEURIDAE
Cuprinde paduchi fara ochi, cu antene formate din 4-5 segmente. Uneori se
sesizeaza dimorfism sexual. Placile paratergale fie lipsesc, fie sunt foarte
dezvoltate. Prima pereche de picioare este mai slab dezvoltata decat a treia.

Genul Haemodipsus
Antene pentasegmentate, fara dimorfism sexual. Abdomenul este
membranes, pe fiecare segment existand cate un rand de peri.
Haemodipsus ventricosus. Masculul: 1-1,2 mm; femela: 1,3-1,5 mm. Nu are ochi, iar
antenele sunt formate din cinci segmente, fara dimorfism sexual. Picioarele sunt
foarte scurte. Se localizeaza in flancuri, pc abdomen si in regiunea dorsala la iepure.

17.3.2. Parazitismul cu paduchi hematofagi

TAURINE
Etiologie. Haematopinus eurysternus, Linognathus vituli, Solenopotes
capillatus.
Epidemiologie, patogeneza, simptome. Dezvoltarea embrionara
dureaza 9-14 zile (media: 11 zile) la H. eurysternus, 7-14 zile la L. vituli si 3-13
zile la S. capillatus. Ciclul evolutiv complet se realizeaza, dependent de
temperatura si umiditate, in 20-41 zile la H. eurysternus, in 21-29 zile la L. vituli si
21-25 zile la S. capillatus.
Femela de H. eiurysternus traieste in medie 16 zile si depune 20-50 oua; femela
de L. vituli depune 1 -4 oua pe zi, in total 30-80. Paduchii rezista putin la inanitie. In
afara gazdei ei supravietuiesc doar 1-4 zile in conditii de neutralitate termica.
Contaminarea se realizeaza, de regula, prin contact direct. Nu poate fi exclusa
contaminarea indirecta prin diferite ustensile si cu ajutorul mustelor in
intervalul scurt de supravietuire in afara gazdei.
Boala este conditionata de diferiti factori ca: hipovitaminoze, mineraloze
(modificarea raportului Ca/P), intretinerea necorespunzatoare in grajduri, etc.
Cu toate ca nu se cunosc rase rezistente, exista observatii potrivit carora L
vituli formeaza populatii mai abundente la rasele de lapte. Se presupune ca aceasta s-
ar datora faptului ca pielea este mai subtire la rasele de lapte, ceea ce ofera conditii
mai bune de hranire cu sange.
 Parazitologie veterinar

Animalele tinere par sa fie preferate de paduchii Linognathus mai ales in lunile de
iarna cand nutritia este deficitara. In contrast cu aceasta, H. eurysternus tinde sa
devina mai numeros pe masura ce bovinele inainteaza in varsta. Frecvent se observa
ca animalele slabe sunt mai abundent parazitate decat cele cu stare de intretinere
buna. Mentinerea legata a bovinelor favorizeaza dezvoltarea populatiilor de
anoplure, in timp cc animalele libere la pasune sunt de regula mai putin
parazitate.
L. vituli prefera regiunile corporale urmatoare: cervicala inferioara (fanon),
cervicala superioara, toracala, greban. Este foarte probabil ca distributia pe corp sa fie
determinate atat de densitatea pilozitatii, cat si de accesibilitatea pentru scarpinat.
Infestatiile cu cele trei specii de hematofagi sunt uneori intalnite la acelasi
animal.
La animalele parazitate se constata prurit intens care duce la scaderea
productiei de lapte, diminuarea sporului in greutate, diferite grade de anemie
normocitara, alopecie si/sau rarirea parului prin scarpinat sau lins.
Solenopotes paraziteaza grupat pe cap, gat, greban, spate si coada.
Diagnostic. Evidcntierca paduchilor sc face cu ochiul liber sau cu lupa.
Pentru identificarea cxacta a speciei se examineaza la microscop.
Combaterea. La bovine insecticidele pot fi aplicate sub forme diverse:
aspersari sub prcsiune, prafuire, spray-uri. spalare si frecare cu peria, spot-on, pour-on
sau prin injectare s.c. sau i.m.
Se va tine neaparat seama de toxicitatea pentru animal si pentru cel ce aplica
tratamentul.
Inaintea tratarii unui numar mare de animale, chiar cu o substanta cu care s-a mai
lucrat, se va face lot de proba si numai dupa dovedirea lipsei de toxicitate se va trece
la apliactii in masa.
Este obligatoriu sa fie luata in considerare posibilitatea existentei unor suse
de paraziti rezistenti la o anumita substanta care a fost folosita mai mult timp in
ferma.
Deoarece multe insecticide persista un anumit timp in carne si lapte se va avea
grija ca la animalele destinatc taierii sa se asigure intervalul necesar eliminani
pesticidului, iar la vacilc lactante sa se evite folosirea substantelor ce se pot
elimina prin lapte. Decizia de intrebuintare a unui insecticid, alegerea caii de aplicare si
a formei sub care se foloseste prepararul va fi luata numai dupa judecarea tuturor
avantajelor si evaluarea dezavantajelor in fiecare caz in parte. Se va evita, pe cat se va
putea, rutina in manipularea substantelor cu toxicitate mare pentru om, animalele
domestice si pentru vietuitoarele "non tinta" din mediu.
Organoclorurate: DDT, Lindavet 15, Lindan (200-350 ppm).
Organofosforice: Coumaphos (Co-Ral, Asuntol,. Baymix, Meldane, Malaspray;
Mercaptothion), Triclorfon (Neguvon, Dipterex. Chlorofos; onefon), Diazinon -
200-400 ppm - (Basudin, Diazide, Nucidol). Fenthion (Tiguvon, Baytex).
 Parazitologie veterinar

Pirimphos-metil (Silosan, Blex), Fenchlorfos (Ronnel, Korlan,

Ectoral),Iodofenphos(Alfacron, Nuvalon), Famphur (Warbex, Famphos,
Propetamphos) - 200 ppm, Chlorphyrifos ,Dursban), Phoxim - 500 ppm.
Carbamati: Carbaril (Sevin, Oltitox), Propoxur (Baygon).
Piretrinoizi si derivati vegetali.
Permetrin (Stomoxin, Talcord, Tornade), Cypermethrin (Cymbush,
Bamcide) se foloseste ca spray (250-1000 ppm) cu rezultate foarte bune impotriva
tuturor celor trei specii de paduchi hematofagi.
Cypermethrinul poate fi folosit si in pungi dc plastic care se aseaza la urechi.
Fenvalerat - 150 ppm.
Deltamethrinul, de asemenea este eficace cand se utilizeaza prin metoda
"spot on" (12,5 ppm - 50-160 ml).
Ridect - este un preparat care contine 4% permetrin si se aplica la bovine prin
metoda "pour-on" asigurand eliminarea lui L. vituli si protejand animalele de o
noua infestare eel putin cinci saptamani.
Flumethrin 1% (Bayticol pour-on) 2 mg/kg este deosebit de eficace.
Ivermectinele sunt, fara indoiala, cele mai bune preparate ectoparaziticide. La
bovine se foloseste Ivomec, 0,2 mg/kg s.c. cu rezultate excelente.
Repetarea sc face la 1 0 - 1 4 z i l e deoarece nici o substanta nu actioneaza si
asupra oualor.

OVINE
Etiologie. Linognathus oviformis, L. ovillus, L. stenopsis, L. pedalis.
E p i d e m i o l o g i e , p a t o g e n e z a , simptome. Parazitismul cu anoplure se
intalneste rar la ovine in Europa.
Cand oile au contact cu caprele este posibila parazitarea si cu L. stenopsis.
Anoplurele produc leziuni cutanate care due la deteriorarea lanii, la scaderea
sporului in greutate si chiar la tulburari de crestere.
C o mb a t e r e a . S e r e c o m a n d a imbaierilc cu preparate organoclorurate,
organofosforice sau piretrinoide. Cand lana este inca mica se pot face aspersiuni
sub presiune. Organofosforicul Propetamphos folosit la imbaiere in
concentrate de 100-200 ppm, protejeaza oile timp de 16 saptamani pentru malofagi si
anoplure.
Administrated per os a preparatului Closantel in doza de 7,5-11 mg/kg a redus
infestatia cu L. ovillus dupa 7 zile de tratament.

SUINE
Etiologie. Haematopinus suis.
E p i d em i ol o gi e , pa t oge n e za , simptome. Femela de H. suis depune zilnic
2-6 oua timp de aproximativ 25 zile. Dezvoltarea embrionara dureaza 12-18 zile
(media 15 zile), iar ciclul evolutiv complet 29-44 zile.
 Parazitologie veterinar

Longevitatea adultilor este de 35-40 zile.

Infestarea se realizeaza prin contact direct si, mai greu, indirect deoarece
supravietuirea in afara gazdei cste de scurta durata. La 8-10C paduchele
porcului traieste 3-5 zile, la temperalura camerei 2 zile si doar 12-15 ore la 35C.
H. suis se gaseste pe animale de toate varstele, dar populatii mai numeroase se
gasesc la tineret.
Sursele de infestare sunt animalele parazitate care vin in contact cu cele
neparazitate. Vierii si scroafele de reproducere sunt surse importante pentru
restul efectivului. Infestarea purceilor de la scroafa s-a pus in evidenta la 10 ore de la
fatare. In primele zile de viata purceii sunt parazitati aproape exclusiv de catre larve
de H. suis.
Deficientele alimentare si de igiena favorizeaza inmultirea hcmatopinilor care
ajung in asemenea situatii sa formeze populatii deosebit de numeroase.
Aglomerarile, umiditatea prea mare, luminozitatea scazuta, hipovitammozele si
mineralozele suntprintre factorn deosebit depredispozanti.
Hematopinii se hranesc cu sange de mai multe ori pe zi, ajungand ca un adult sa
consume pana la 16 mg in 24 ore. In infestatiile masive, purceii pot sa ajunga la
anemie. Fierul extras odata cu sangele este depus pe pielea gazdei impreuna cu
excrementele i nu mai poate fi folosit pentru resintetizarea hemoglobinei.
Hematopinoza contnbuie la aparitia si agravarea evolutiei sindromului anemiei
feriprive la purcei.
Saliva depusa in momentul inteparii pielii pentru a impiedica coagularea
sangelui are actiune paralizanta asupra muschiului arrectores pilorum si actiune
sensibilizanta locala detenninand cresterea permcabilitatii capilare si aparitia de mici
pete hemoragice. Perturbarea circulatiei capilare determina aparitia de mici focare de
necroza epidermica. Se produce un prurit intens care duce la nelinistirea
animalelor, la diminuarca consumului de furaje si, in consecinta, la inregistrarea
unor sporuri in greutate cu pana la 50 g mai mici. Cu cat animalele sunt mai tinere cu
atat sunt mai grave tulburarile de crestere. Perioada de ingrasare se
prelungeste si necesita consum suplimentar de furaje.
Paduchii hematopini pot transmite variola, pesta. rujetul, eperitrozoonoza.
Diagnostic. Examinarea atenta, cu ochiul liber, este suficienta pentru
evidentierea adultilor, larvelor si a oualor.
Combaterea. La alegcrea insecticidului pentru combaterea hematopinilor la
porcine se va tine seama ca unele substante se pot regasi in carne, fapt ce poate
duce la complicatii sanitare si comerciale. In general, se evita sau chiar este
interzisa folosirea substantelor organoclorurate, in cazul animalelor la
ingrasat se renunta la folosirea insecticidelor in ultima treime a perioadei.
Insecticidul ales va fi aplicat prin aspersare, pour-on, prafuire sau spray-ere, dup
a ce se iau toatc masurile necesare evitarii accidentelor (aerisire, indepartarea
furajelor , dozare corecta). Rcpetarca se face la 5-14 zile. Se va urmari
 Parazitologie veterinar

combaterca anoplurelor la intreg efectivul. Se pot folosi: Metrifonat, Butonat,

Fention, Coumaphos, Carbaril. Oltitox, Oncfon, Cypermethrin, Famphur.
Ncocidol, Bayticol, Ivomec. Dehelmmtizarilc cu Ncguvon 40 mg/kg/ zi au si efect
ectoparaziticid. 0 cale practica de combatere este utilizarea de Ivomec -
premix in furaje timp de 7 zile asigurandu-se doza de 0,1 mg ivermectina pentru
1kg greutate corporala. Pentru aceasta se amestcca 1kg Ivomec premix cu 14 kg
furaj combinat si apoi cu furajul complet (1000kg). Doza recomandata dc
1OOmicrograme / kg se obtine pentru animalele adultc prin amestecarea a
1,66kg Ivomec - premix cu 1000 kg furaj din care se administreaza 1 kg pentru
100kg greutate corporala, timp de 7 zile consecutiv (producator Veteco).

CABALINE
Etiologie. Haematopinus asini macrocephalus, H. asini asini.
E pide mio lo gie, p ato ge ne za , simptome. Dezvoltarea embrionara 11-14
zile (maximum 20 zile), iar intregul ciclu 21-35 zile. In afara gazdei supravietuiesc
4-7 zile. Infestarea se face prin contact direct si indirect prin intermediul
harnasamentelor.
Se localizeaza pe cap, conchiile auriculare, coama, gat, spata, flanc, baza cozii.
Provoaca prurit si, prin scarpinare, se produc alopecii regionale cu furfura de
diferite intensitati.
Combaterea. Se intrebuinteaza insecticide organofosforice, carbamati,
piretrinoide sub forma pulvis sau solutii aplicate prin aspersare, spray-uri, pour-on,
spot-on. Se repeta la 7-10 zile. In prezent se prefera ivermectinele (Ivomec,
Equalan) 0,2 mg/kg s.c.

CARNIVORE
Etiologie. Linognathus setosus.
E pide mio lo gie, pa toge ne za , leziuni. Dezvoltarea embrionara
dureaza 8-10 zile. Longevitatea femelei este de 6 saptamani. Femela depune 5-10
oua pe zi.
Se localizeaza mai ales in regiunea auriculara, in jurul ochilor, pe gat, pe
torace. Sunt mai frecvent parazitati cainii cu par lung si cei neingrijiti. In asemenea
situatii, paduchii se pot extinde pe tot corpul.
Animalele parazitate sunt nelinitite si se scarpina violent provocandu-si
pseudotundere si escoriatii. Se observa slabire, anemic si uneori infectii secundare
care determina aparitia dermatitelor purulente sau necrotice. De regula se
produc dermatite prurigene paracheratozice.
Diagnosticul se pune prin examen macroscopic si microscopic. Reflexul oto-
podal poate fi pozitiv.
 Parazitologie veterinar

Combaterea. Se folosesc insecticidcle obisnuite sub forma de bai,

aspersari, pudrari, coliere. Ivomec 0,2-0,4 mg/kg da rczultate foarte bune, mai ales
cand se urmareste combaterea tuturor ectoparazitilor cainelui si a nematozilor.