Cursuri Laborator Clinic Veterinar

Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi
LABORATOR CLINIC
CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL IV
Conf.dr. Geta PAVEL

Motto:
"Un medic care depinde de laborator pentru a
pune un diagnostic este un medic neexperimentat;
unul care spune ca nu are nevoie de laborator
este neinformat. In ambele situații pacientul este
în pericol".
J.A. Halsted
27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 2

PAVEL
Laboratorul clinic in Medicina Veterinară implică
utilizarea testelor de laborator pentru evaluarea sănătății
animalelor și a bolilor acestora.
Laboratorul clinic constituie o punte între științele de
bază (preclinice) și medicina clinică.
CHIMIE CLINICĂ
BIOCHIMIE
ENDOCRINOLOGIE CLINICĂ
FiZIOLOGIE
HEMATOLOGIE
FIZIOPATOLOGIE IMUNOLOGE CLINICĂ
CITOLOGIE EXFOLIATIVĂ
27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta PAVEL 3

Testele de laborator sunt efectuate din mai multe MOTIVE:
• Evaluarea sănătății animalelor nou achiziționate.

• Examinarea pacienților geriatrici pentru boli subclinice.
• Identificarea condițiilor care fac animalul apt sau inapt pentru
anestezie și intervenție chirurgicală.
• Teste screening se fac la prima examinare dacă animalul are

semne de boală sistemică și nu există indicii pentru un
diagnostic specific pe baza istoricului sau a examenului fizic.
• Unele teste specifice se cer pentru a stabili disfuncția sau
leziunea unui organ și pentru a confirma un diagnostic
prezumtiv.
• Unele teste se repetă sau altele noi se solicită pentru a confirma
rezultatele unor teste anterioare.
• Unele teste se fac pentru a determina severitatea unei boli –
permit formularea prognosticului, monitorizarea progresului
bolii sau a răspunsului la terapie.
27.02.2020 4
BIOCHIMIE CLINICA - Geta PAVEL
DECIZIA pentru efectuarea testelor de laborator în vederea stabilirii
unui diagnostic depinde de :
• cost (proprietarul animalului)
• beneficiul potențial al rezultatului pentru animal (clinician).
Testele pot fi:
• Teste de rutină care permit o evaluare generală a pacientului (CBC –
complete blood count/ HLG - hemoleucograma completă; profil
chimic de bază; analiza urinei.
• Teste specifice centrate pe diagnosticul unei boli specifice:
• Teste biochimice specifice – creatin kinaza pentru rabdomioliză
• Teste de coagulare – pentru evaluarea unei hemoragii
• Medulograma și interpretarea acesteia
• Examen citologic al frotiului de aspirat cu ac fin din mase solide
(noduli cutanați, limfonoduri)
• Evaluarea lichidelor cavitare – ascitic, LCR...
• Teste imunologice (pentru boli autoimune, ex. Test Coombs)
• Culturi microbiene
• Teste coproparazitologice
• Teste serologice (de ex.pentru Erlichia canis, FeLV)
• Biopsie chirurgicală pentru examen anatomopatologic.
27.02.2020 5
BIOCHIMIE CLINICA - Geta PAVEL
Cap.1. BIOCHIMIE clinică. Endocrinologie
clinică
Cap.2. HEMATOLOGIE. Imunologie clinică
Cap.3. CITOLOGIE
Cap.4. Analiza urinei

PAVEL
Cap.1. BIOCHIMIE CLINICĂ
ENDOCRINOLOGIE CLINICĂ

PAVEL
1. ASPECTE GENERALE

PAVEL
1. ASPECTE GENERALE
• Biochimia clinică se referă la analiza plasmei sau serului

sanguin pentru a determina concentrația substanțelor chimice
din sânge – substraturi, enzime, hormoni –și implicațiilor lor în
diagnosticul și monitorizarea bolilor la animale.
• De asemenea, biochimia clinică include și analiza altor fluide
din organism (urina, LCR, epanșamente cavitare – lichid
ascitic, pleural, pericardic).
• Un test este foarte rar specific unei afecțiuni clinice, de aceea
se determină mai mulți parametri biochimici de bază care
orientează diagnosticul în contextul semnelor clinice.

PAVEL
1. ASPECTE GENERALE
Panelul testelor biochimice de bază:
– proteine totale (PT),
– albumine (ALB),
– globuline (GLOB) (de cele mai multe ori, determinate prin
calculul diferenței dintre PT și ALB),
– ureea,
– creatinina,
– ALT (alanin aminotransferaza) la animale mici sau GDH
(glutamat dehidrogenaza) la rumegatoare, cal
– ALP (fosfataza alcalină)

PAVEL
1.1. Enzimologie de diagnostic
• Enzimele sunt catalizatori proteici care accelerează reacțiile

chimice intracelulare.
• Creșterea eliberării enzimelor în circulație este determinată de:
– alterarea integrității celulelor și
– stimularea sintezei de novo a proteinelor
• Enzimologia reprezintă o arie a laboratorului clinic care se referă
la studiul și aplicațile activităților enzimatice în:
– recunoașterea sau diagnosticul bolii;
– monitorizarea bolii;
– evaluarea răspunsului la tratament.

PAVEL
1.1. Enzimologie de diagnostic
• Fiecare enzima este specifică. Viteza reacției catalitice a

fiecărei enzime este proporțională cu concentrația de enzimă
prezentă.
• Unități de măsură:
– O unitate internațională (U.I.) este cantitatea de enzimă ce catalizează
conversia unui micromol (microequivalent) de substrat per minut, în
condiții clar definite (temperatură, pH).
– Un Katal (Kat) este unitatea de măsură a activității catalitice; un katal

reprezintă 1 mol catalizat per secundă.

PAVEL
Factorii care influențează activitatea enzimatică
1. Localizarea enzimelor:
• Enzimele sunt intracelulare, unele au specificitate de organ,
altele sunt prezente în mai multe organe, cele din urmă având
diferite forme moleculare, denumite izoenzime.
• In celule, enzimele au localizare specifică – în citolplasmă, în
organite, în ambele regiuni sau atașate de membrana celulară.
Enzimele din citoplasmă sunt solubile și se eliberează relativ
ușor în circulație. De aceea sunt considerați markeri ai alterării
celulare, în mod specific biomarkeri ai bolilor de organ.
– Un exemplu este ALT (alanin aminotransferaza) sau GPT (tranaminaza
glutamo-piruvică) prezentă în citosolul hapatocitelor. La câine și pisică,
nivelul ALT în circulație crește ca rezultat al alterării integității
membranei hepatocelulare.

PAVEL
• Un alt exemplu de enzimă hepatică, localizată doar în mitocondriile
celulare este glutamat dehidrogenaza (GDH). Leziunile celulare și
mitocondriale ale hepatocitelor determină eliberarea acestei enzime în
circulație.
• O altă enzimă hepatică – aspartat aminotransferaza (AST), denumită în
trecut și GOT (transaminaza glutamo-oxaloacetică), este localizată în cea
mai mare parte în citosol, dar o mică parte și în mitocondrii.
• Deși ALT și AST din citosolul hepatocitelor au masă moleculară relativ
egală (respectiv 100.000) creșterea în circulație a ALT-ului precede
creșterea AST la câinii cu leziuni hepato-celulare.
• O altă localizare a enzimelor hepatice este în membrana canaliculară a
hepatocitelor și în sistemul canaliculelor biliare. Aceste enzime sunt
fosfataza alcalină (ALP) și gama glutamil transferaza (GGT). Blocarea
fluxului biliar sau anumite medicamente care stimulează sinteza proteinelor
determină eliberarea acestor enzime în circulație.
PAVEL
2. Echilibrul eliberare în circculație/excreție enzimatică
La animalul sănătos, nivelul enzimelor circulante reflectă balanța dintre:
• pierderea constantă de enzime prin porii membranei celulare în timpul
activității metabolice fiziologice , pe de o parte, și
• degradarea sau excreția enzimelor din circulație, pe de altă parte.
A. Apoptoza, moartea programata a celulelor, are o contribuție importantă la
menținerea unui nivel enzimatic constant în sângele circulant.
B. Macrofagele și celulele parenchimatoase degradează majoritatea enzimelor
preluate din circulație, iar o mică parte este excretată prin urină. Excreția
diferită a enzimelor în funcție de specie ar putea influența utilizarea lor ca
markeri în diagnosicul unor boli.
De exemplu, la om amilaza este rapid eliminată prin urină, deci nu poate fi folosită
ca marker al pancreatitei acute. In schimb, la câine, amilaza e metabolizată la
nivelul rinichilor, ceea ce prelungește menținerea ei în circulație, de aceea constituie
un marker al pancreatitei acute.
PAVEL
• In concluzie, gradul de creștere a concentrației
enzimatice în sângele circulant depinde de următorii
factori:
– activitatea tisulară specifică (abilitatea înnăscută) a unui
țesut sau organ de a sintetiza o anumită enzimă (tabel);
– severitatea sau tipul de boală (gradul leziunii celulare);
– rata de eliminare a enzimei din circulație;
– localizarea subcelulară a enzimei.

PAVEL
Tesuturi de origine a unor enzime serice importante pentru
diagnostic (N.V. Bhagavan, Chung-Eun Ha, in Essentials of
Medical Biochemistry, Second Edition, 2015).
Enzima Sursa tisulară principală Enzima Sursa tisulară principală
Acid phosphatase Prostate Skeletal and heart muscle,

Creatine kinase
brain
Alanine aminotransferase
(glutamate pyruvate Liver
Fructose-bisphosphate aldolase Skeletal and heart muscle
transaminase)
Alcohol dehydrogenase Liver Kidney, hepatobiliary system,

γ-Glutamyl transferase
prostate, pancreas
Bone, intestinal mucosa,
Alkaline phosphatase hepatobiliary system,
Glutamate dehydrogenase Liver
placenta, kidney
Amylase* Pancreas, salivary glands Isocitrate dehydrogenase Liver
Arginase Liver Skeletal and heart muscle,

Lactate dehydrogenase liver, kidney, erythrocytes,
Aspartate
pancreas, lungs
aminotransferase Heart and skeletal muscle,
(glutamate oxaloacetate liver, kidney, brain
Hepatobiliary system,
transaminase) Leucine aminopeptidase
intestine, pancreas, kidney
Ceruloplasmin Liver
Ornithine carbamoyl-transferase Liver
Cholinesterase Liver
Pepsin(-ogen)* Gastric mucosa
Chymotrypsin(-ogen)* Pancreas
27.02.2020 Prostatic-specific
BIOCHIMIE CLINICA Geta antigen (a serine 17
Prostate
proteinase)
PAVEL
1.2. Considerații fiziologice
Există câțiva factori fiziologici care influențează rezultatele testelor
biochimice: vârsta, exercițiul fizic, stresul emoțional acut sau cronic, gradul de
hidratare și dieta animalului supus investigației.
1.Vîrsta. Rezultatele testelor de laborator care sunt normale pentru animalele
în creștere sunt în afara limitelor de referință pentru animalele adulte. De
exemplu, creșterea nivelului plasmatic al STH este responsabilă și de creșterea
nivelului fosfatemiei (P) la tineretul în creștere. Creșterea osoasă determină și
un nivel mai ridicat al fosfatazei alcaline (PAL) serice.
2.Exercițiul fizic, stresul, generează eliberarea adrenalinei și a
corticosteroizilor care modifică valorile unor parametri biochimici. O
hiperglicemie tranzitorie, urmată sau nu de glicozurie se întâlnește mai
frecvent la pisică. Stresul cronic la câine determină un nivel mai ridicat al
fosfatazei alcaline (PAL)

PAVEL
1.2. Considerații fiziologice
3. Nivelul de hidratare al animalelor influențează concentrația în

anumite substanțe chimice. Diluția plasmatică este de așteptat în timpul
perfuziei de rehidratare, determinând o reducere a nivelului
constituienților plasmatici, mai ales a proteinelor totale. Dimpotrivă,
hemoconcentrația datorată deshidratării, are drept consecință, nu doar o
creștere a proteinemiei, mai ales a albuminemiei, ci și modificarea
raportului citrat-sânge care va conduce la prelungirea timpilor de
coagulare (în principal TPPA – timp de tromboplastină activat).
4. Dieta afectează, de asemenea, anumiți parametri biochimici. O dietă
hiperproteică mărește nivelul seric al azotului ureic (BUN). O dietă
hipoproteică prelungită generează hipoalbuminemie sau reducerea
nivelului BUN.

PAVEL
1.3. Interferențe ale specimenelor recoltate
Sunt câteva cauze ale modificărilor parametrilor hematologici și biochimici,
dependente de proba de analizat: lipemia, hemoliza, icterul.
• Lipemia - creșterea postprandială a lipidelor plasmatice, influențează:
– proteinele totale serice, determinate prin refractometrie (nivel mai
ridicat);
– electroliții măsurați prin fotometrie (nivel mai scăzut);
– acizii biliari determinați după clarificarea plasmei prin ultracentrifugare
(nivel zero, deoarece se leagă de lipoproteine);
– Bilirubina (nivel mai ridicat); Bilirubinemia > 1 mg/dl se asociază cu
bilirubinuria la câine; Bilirubinemia > 2,5-3 mg/dl se asociază cu icter
tisular, detectabil la examenul mucoaselor. Dacă nu se corelează aceste
aspecte clinice cu valoarea bilirubinemiei, rezultatul nu e valabil.
• Lipemia predispune și la hemoliză in vitro. Recomandarea este recoltarea
unei noi probe de sânge după 12 ore de restricție a consumului hranei. Dacă
aspectul lipemic se menține, lipemia este ea insăși un indicator de boală.
PAVEL
• Hemoliza – interferează cu absorbanța spectrofotometrică. AST și LDH au

valori mai mari în eritrocite decât în plasmă, de aceea hemoliza in vivo sau
in vitro determină o creștere a nivelului acestor enzime. CHEM-ul mai
mare decât normal este un indicator al hemolizei. Un grad de hemoliză in
vivo moderat spre marcant se asociază cu hemoglobinuria. Absența
hemoglobinuriei sugerează hemoliză in vitro, după recoltarea probei.
• Icterul – creșterea bilirubinei plasmatice, determină modificarea altor
parametri biochimici:
– creșterea PT (albuminei),
– creșterea coletsrolemiei,
– creșterea glicemiei
Hiperbilirubinemia severă scade nivelul creatininei serice, scade nivelul
electroliților și crește fosfatemia.

PAVEL
• Agenți terapeutici și farmacologici interferează cu unele determinări
biochimice:
• Administrarea orală sau parenterală a corticosteroizilor determină
schimbări ale hemogramei, profilului biochimic seric și urinar, ca și ale
rezultatelor testelor endocrine. In cadrul profilului biochimic seric,
corticosteroizii modifică testele hepatice la câine, iar la nivel renal
împiedică mecanismul de concentrare a urinei, rezultând urina diluată.
Corticosteroizii supresează axul hipotalamus-hipofiză-suprarenală,
diminuându-se nivelul cortizolului circulant.
• Aspirina și Acetaminofenul scad în mod artificial glucoza serică.
• Medicația anticonvulsivantă poate determina creșterea nivelului seric al
enzimelor hepatice.
• Acidul ascorbic reduce glicemia sau determină reacții fals negative pentru
glucoza și nitrații din urina examinată cu ajutorul bandeletelor urinare.

PAVEL
1.4. Colectarea și stocarea probelor
• Contactul prelungit al eritrocitelor cu serul reduce concentrația glucozei
serice cu o rată de 10 % pe oră.
• Majoritatea valorilor parametrilor biochimici sunt stabile în serul stocat la
4oC, 24 de ore.
• Bilirubina din ser și urină este oxidată la biliverdină prin expunere la lumină
fluorescentă.
• Majoritatea hormonilor sunt afectați de stocare prelungită sau inadecvată.
• Evaporarea în timpul transportului determină o creștere a valorilor
majorității parametrilor biochimici.
• Creșterea bacteriană în tubul de colectare determină reducerea nivelului
glucozei dacă procesarea este întârziată, fără refrigerare.

PAVEL
1.4. Colectarea și stocarea probelor
• Postmortem, sângele produce rapid modificări chimice și este ușor
contaminat, fiind impropriu ca probă pentru diagnostic de laborator. De
aceea constituienții chimici se măsoară postmortem în scop de diagnostic
din umoarea apoasă sau vitroasă.
• La câine, creșterea concentrației de potasiu în umoarea vitroasă este
dependentă de timp și temperatură, de aceea poate fi folosită pentru a stabili
momentul morții.
• In umoarea vitroasă, concentrațiile de clor, de creatinină și BUN sunt stabile
24 de ore, la 4oC și 20 oC. Concentrația de glucoză scade cu 50 % în 3 ore și
cu 75 % în 24 de ore de la moarte, de aceea valorile normale sau crescute
ale glucozei în umoarea vitroasă sunt sugestive pentru hiperglicemie
antemortem. GGT este stabilă timp de 4 ore postmortem, la temperatura
mediului, în umoarea apoasă la iepure.

PAVEL
2. EVALUAREA PROTEINELOR
PLASMATICE

PAVEL
2.1. Consideratii generale
In plasma sanguină circulă sute de proteine cu o mare varietate de funcții.
• Unele proteine sunt absolut necesare transportului sanguin al
nutrienților, hormonilor sau produșilor rezultați din metabolismul
celular.
• In ansamblu, proteinele plasmatice realizează presiunea oncotică
necesară menținerii volumului sanguin normal; de asemenea,
realizează 15 % din capacitatea de tamponare a acidității sângelui.
• Imunoglobulinele și proteinele de fază acută sunt importante în
imunitate.
• Unele proteine plasmatice sunt implicate în hemostază – contribuie la
funcțiile de aderare, agregare plachetară și în procesul de coagulare
(factorii de coagulare).

PAVEL
La majoritatea mamiferelor domestice, concentrația proteinelor

plasmatice sau serice totale (PT) este redusă la naștere (4-6g/dl), dar
începe să crească imediat după absorbția imunoglobulinelor din
colostru. Creșterea concentrației PT va continua progresiv cu vârsta pe
măsura sintezei imunoglobulinelor ca răspuns la antigenii străini.
Concentrația PT plasmatice la adult variază cu specia, dar în general
are valori între 6 și 8 g/dl.

PAVEL
• PT sunt ușor de măsurat din plasmă, ser sau lichide cavitare prin
utilizarea refractometrului de mână. De fapt, refractometrul măsoară
întreaga cantitate de substanțe solide dizolvate, prezente în soluție,
dar proteinele constituie principala cauză a refracției luminii în
lichidele mediului intern, iar substanțele non-proteice sunt relativ
constante și reprezintă aproximativ 1,5 g/dl.
• PT ca și fracțiile proteice se determină obișnuit din ser, prin metoda
biuretului, cu ajutorul analizoarelor biochimice automate sau
semiautomate.
• Concenntrația PT din ser este cu 0,2-0,5 g/dl mai redusă decât din
plasmă, deoarece în plasmă se găsește în plus fibrinogen, care se
consumă în timpul coagulării.

PAVEL
2.2. Tipuri de proteine plasmatice și rolul lor

PAVEL
• Albumina are greutatea moleculară cea mai mică (69000 D)

și este actorul principal al presiunii oncotice, care are rolul de
a menține apa în patul vascular.
– Concentrația sa în ser sau plasmă variază între 2,5 și 4,5 g/dl.
– O scădere a concentrației plasmatice a albuminei antrenează trecerea
apei din plasmă în țesuturi și apariția edemelor sau a epanșamentelor
cavitare.

PAVEL
.
• Globulinele constituie un grup heterogen și se
clasifică după migrarea în câmpul electroforetic în
alfa-, beta- și gamaglobuline. Au greutate moleculară
mare (între 90000 și 156000 D) și îndeplinesc funcții
variabile:
– proteine ale inflamației (sintetizate de ficat),
– proteine de transport hormoni,
– imunoglobuline (sintetizate de plasmocite).

PAVEL
• Fibrinogenul (măsurat doar din plasmă) aparține

betaglobulinelor și constituie actorul final al procesului de
coagulare a sângelui. Concentrația sa crește în inflamațiile
acute și scade în insuficiența hepatică severă sau în coagularea
intravasculară diseminată (CIVD). Prezența microcoagulilor în
proba de sânge diminuă sensibil concentrația fibrinogenului
plasmatic.

PAVEL
Proteine de fază acută
Sunt denumite astfel deoarece concentrația lor crește rapid ca răspuns la infecție,
inflamație și leziune tisulară. Răspunsul de fază acută include și: febră,
neutrofilie, reducerea fierului seric, pierderea proteinelor musculare.
Sunt diferite proteine de fază acută cu răspunsuri diferite la specii diferite.
• Alfa 1-Acid-Glicoproteina este o proteină de legare a medicamentelor. Crește

ca răspuns la inflamație și neoplazie. Crește de aproape 4 ori la câinii tratați
cu fenobarbital.
• Alfa 1-antitripsina este un inhibitor de proteaze eliberate de fagocite în

timpul procesului inflamator. In clinică, este util în diagnosticul enteropatiilor
cu pierdere proteică deoarece concentrația sa crește în materiile fecale.

PAVEL
• Alfa 2-Macroglobulina este inhibitor de proteaze eliberate de fagocite, dar și

de enzimele proteolitice pancreatice și de unii factori de coagulare.
Concentrația sa scade la câini cu pancreatită acută, deoarece complexele
formate sunt eliminate din circulație de către macrofage.
• Antitrombina III inhibă proteaze serinice, trombina, factorii de coagulare

activați IX și X. Pentru o activitate optimă necesită prezența
glicozaminoglicanilor (heparan sulfat) de pe suprafața membranelor celulare
sau a heparinei exogene. Concentrația sa scade în boli hepatice severe,
enteropatii sau nefropatii cu pierdere proteică sau în cazul consumului în stări
de hipercoagulabilitate. Concentrația sa crește la pisică în diferite patologii,
sugerând că se comportă ca o proteină de fază acută la această specie.

PAVEL
• Proteina C reactivă, ca și la om, crește rapid în plasmă la câine, cal, porc în

cazul proceselor inflamatorii. Are rolul de a activa complementul și de a se
lega de membrana unor agenti infecțioși și de cromatina nucleară a celulelor
modificate. Nu constituie proteină de fază acută la pisică și rumegătoare.
• Amiloidul A seric este o proteină heterogenă, legată de HDL. Este

considerată o proteină de fază acută majoră deoarece crește rapid în stările
înflamatorii. De asemenea crește la pisicile din rasa Abissiniană cu
amiloidoză familială.

PAVEL
• Ceruloplasmina, proteina de transport a cuprului, are și activitate

feroxidazică (mobilizează fierul din țesuturi) și este și proteină de fază acută,
concentrația sa fiind crescută în procesele inflamatorii.
• Transferina, proteina majoră de transport a fierului, este o beta 1-globulină.

Scade în anemia provocată de bolile inflamatorii (nu este o proteină de fază
acută la câine).
• Feritina, în concentrație mai mare la cîine decât la om, joacă rol în

transportul fierului, dar este și proteină de fază acută, fiind crescută în procese
inflamatorii. De asemenea, crește în anemia hemolitică cronică și în
histiocitoza malignă la câine. Are valori serice reduse în deficitul de fier
primar.

PAVEL
• Haptoglobina este o alfa 2-globulină care se combină cu Hb eliberată în

circulație în cazul hemolizei intravasculare (prevenind pierderea fierului). La
câine, pisică și cal, reducerea concentrației haptoglobinei este sugestivă
pentru o hemoliză intravasculară recentă, dar și pentru ciroza severă. La oi și
vaci sănătoase haptoglobina se află în plasmă în concentrație foarte redusă,
uneori nedetectabilă. Haptoglobina este proteină de fază acută, fiind crescută
în plasmă în cazul inflamațiilor acute la toate speciile, deși valori crescute s-
au găsit și în cazul administrării corticoizilor la câine și vacă.
• Fibrinogenul este precursorul fibrinei în procesul de coagulare, dar și

proteină de fază acută, având valori crescute în procesele inflamatorii la
rumegătoare și cal.

PAVEL
2.3. Interpretarea proteinogramei
• La câine și pisică, se diferențiază prin electroforeză 5-6 fracții

bine individualizate:
– fracția albuminică, cea mai importantă;
– 4 grupe de globuline: alfa 1, alfa 2, beta (1 și 2), gama.
• Rezultatul proteinogramei se prezintă sub două forme:
– o formă grafică - electroforegrama (fig...)
– valori cifrate pentru fiecare fracție, în procente și în g/L (g/dl), pornind de
la valoarea PT; de asemenea, este important raportul Alb/Glob.

PAVEL
Principalele zone ale electroforegramei:
• Zona albumină: albumină

• Zona alfa 1: alfa 1-antitripsina; alfa 1-acid-glicoproteina;
• Zona alfa 2: haptoglobina, ceruloplasmina, alfa 2-macroglobulina, alfa
lipoproteine;
• Zona beta: transferina, lipoproteine (LDL), complement C3;
• Zona gama: Ig G, Ig A, Ig M.
– Fibrinogenul plasmatic migrează în zona beta 2 sau gama. Hemoglobina

prezentă în serul hemolizat poate da eroare în zona beta.

PAVEL
Electroforeza la câine.
Banda α1 și α2 sunt inegale
Electroforeza proteinelor serice la (tipic pentru câine),
pisică. Benzile α1 și α2 au înălțimi
egale (la majoritatea pisicilor).
PAVEL
• Modificarea electroforegramei în zona albuminei:

– Singura cauză a creștereii albuminei serice este
deshidratarea.
– Scăderea albuminei are patru cauze:
• 1. pierdere renală, digestivă sau cutanată;
• 2. creșterea catabolismului (febră prelungită, infecții);
• 3. deficit de aport (malnutriție severă);
• 4. deficit de sinteză (insuficiență hepatică severă).

PAVEL
Modificarea electroforegramei in zona alfa-globulinelor:

• Modificarea în zona alfa 1:
– Se notează creșterea alfa 1 globulinelor în faza de debut a
inflamației.
• Modificarea în zona alfa 2:
– Se poate înregistra un vârf al globulinelor alfa 2 în stare
febrilă sau în infecții acute, subacute sau în sindromul
nefrotic, precum și în inflamații de orice tip.
– La câine, creșterea alfa 2 globulinelor (haptoglobina) este
antrenată și de tratamentul cu corticosteroizi.

PAVEL
Electroforeza de la o pisica cu
Cytauxzoonoza. Se observă un varf
înalt în regiunea α2. Această regiune
include proteinele de fază acută la Electroforeza de la un câine, cu un vârf
pisică (amiloidul seric A, α2- major în regiunea α2. Acesta corespunde
macroglobulina). Există și un mic vârf la proteinelor de fază acută, precum
baza zonei γ. haptoglobina, α2 macroglobulina. Acesta
este un răspuns imun nespecific la
traumatism, inflamație sau infecție.

PAVEL
• Modificarea electroforegramei în zona beta:

– Scăderea beta globulinelor s-a evidențiat în tumori hepatice
sau pancreatice.
– Creșterea beta 1 globulinelor s-a descris în enterita parazitară,
prostatită sau glomerulonefrită cronică.
– Creșterea beta 2 globulinelor s-a notat la 60 % din cazurile
de leishmanioză și în afecțiuni renale acute.
– Creșterea ambelor fracțiuni beta este asociată cu creșterea
concomitentă a gamaglobulinelor și se întâlnește în afecțiuni
hepatice și în piodermite supurative.

PAVEL
Electroforeza proteinelor serice la un câine pozitiv pentru Leishmanioză
(test ELISA). Se relevă cresterea beta 2 si hipergamaglobulinemie
(Torsten J Naucke et.al., 2016).

PAVEL
• Modificarea electroforegramei in zona gamaglobulinelor:

– Creșterea fracțiunii gama poate fi monoclonală (cu un singur vârf) sau
policlonală (cu mai multe vârfuri).
– Hipergamaglobulinemiile policlonale sa întâlnesc în toate afecțiunile
cronice, inflamatorii sau de tip imun.
– Vârfurile monoclonale sunt rezultatul migrării unei singure
imunoglobuline normale sau anormale sintetizate de celulele tumorale
(limfocite B, plasmocite).
– Trebuie notată și prezența unui pic monoclonal în multe din cazurile de
erlichioză.
– Hipogamaglobulinemia apare in general în hiperhidratare, iar la câine
s-a raportat în sindromul Cushing și în sindromul nefrotic

PAVEL
PAVEL
2.4. Hiperproteinemiile
• Există 3 cauze principale ale creșterii concentrației proteinelor plasmatice totale:
• Fenomenul de concentrare prin privare de apă. Deshidratarea determină
creșterea în aceeași proporție a albuminei și globulinelor, fiind asociată cu o
creștere a Ht. Raportul Alb/Glob rămâne constant.
• Creșterea relativă a globulinelor. Se produce în afecțiuni inflamatorii (stomatite,
hepatite), infecțioase (piometru) sau mediate imun (lupus, poliartrită). Se traduce
pe electroforegramă prin apariția unor vârfuri ale fracțiilor beta și gama. In
erlichioza canină s-a observat apariția unui vârf monoclonal strâmt în zona gama.
In leishmanioza canină și în peritonita infecțioasă felină în zona gama apar
vârfuri policlonale.
• Creșterea unei singure imunoglobuline anormale, produse de clone de
plasmocite sau limfocite B. Pe electroforegramă apare un varf monoclonal strâmt
în zona gama (Ig A sau Ig M) sau beta. In urină apar proteinele Bence-Jones,
detectabile la 75 % dintre cazurile de mielom multiplu (plasmocitom).
PAVEL
• Cauze ale gamapatiilor policlonale:
– Infecții cronice (piodermita, piometru)
– Inflamații acute sau cronice (poliartrită, enterită
limfoplasmocitară)
– Boli mediate imun (lupus)
– Tumori
– Afecțiuni hepatice cronice
– PIF
– Parazitoze (dirofilarioză, leischmanioză, erlichioză)

PAVEL
• Cauze ale gamapatiilor monoclonale:
– Mielom multiplu (plasmocitom): plasmocite în MO mai mult de
30 %; secreția de Ig G și A; proteine Bence-Jones.
– Maladia de Waldenstrom (MO: macroglobulinemie cu IgM
responsabile de sindromul de hipervâscozitate).
– Limfom
– Plasmocitom extramedular (cutanat, osos, gastro-intestinal)
– Leucemia limfoidă cronică.

PAVEL
2.5. Hipoproteinemiile
• Scăderea concentrației proteinelor plasmatice se poate datora scăderii albuminei
sau globulinelor (rap.A/G modificat) și scăderii concomitente a albuminei și
globulinelor (rap. A/G nemodificat).
• Hipoproteinemia globală prin efect de diluție. Se datorează hiperhidratării în
cazul reechilibrării hidroelectrolitice importante. Nu se modifică rap. A/G. Se
însoțește de scăderea Ht și hiponatremie relativă.
• Hipoproteinemia prin pierdere.
• Hemoragiile acute se însoțesc de pierderi proteice importante.
• Pierderi renale de proteine apar în glomerulonefrite și amiloidoza renală. Se
însoțesc de hipercolesterolemie.
• Pierderi digestive de proteine apar în enteropatii exsudative. Se detectează
precoce prin evidențierea alfa 1 antitripsinei în fecale.

PAVEL
2.5. Hipoproteinemiile
• Hipoalbuminemia izolată. Se întâlnește în ultimul stadiu al
insuficienței hepatice sau în șuntul porto-sistemic. In același timp se
constată prelungirea TQ și TTPA, precum și reducerea BUN, uneori și
a glicemiei, ca și creșterea acizilor biliari și un bloc beta-gama pe
traseul electoforetic.
• Hipoglobulinemia izolată. Se întâlnește la pisoii sub 3 luni, încă non-

imunocompetenți. S-au descris și câteva deficite ereditare ale Ig la
unele rase de câini.
– la Ciobănesc german, Beagle – deficit de Ig A;
– la Doberman – deficit de Ig G;
– la Shar pei – deficit de Ig M și Ig A.

PAVEL
LABORATOR CLINIC
Conf.dr. Geta PAVEL

Motto:
„Este o greșeală capitală să teoretizezi înainte de
a avea date concrete".
A.C. Doyle

PAVEL
TESTE BIOCHIMICE
• Nu este o buna practică solicitarea testelor biochimice fără a avea
o listă de boli diferențiale stabilite pe baza istoricului și a
semnelor clinice evidente ale pacientului.
– Un test este foarte rar specific unei afecțiuni clinice, de aceea se determină
mai mulți parametri biochimici de bază care orientează diagnosticul.
– Pentru a include noi boli sau a exclude bolile din lista inițială de
diagnostice diferențiale, se va ține cont nu doar de rezultatele testelor
biochimice din panelul de bază, dar se vor lua în considerare și
investigațiile imagistice și HLG completă.
• Pe parcursul efectuării investigațiilor se pot adăuga teste
biochimice suplimentare adecvate bolilor suspicionate, pentru a
stabili diagnosticul cert și definitiv.

PAVEL
Panelul testelor biochimice de bază
 proteine totale (PT),

 albumine (ALB),
 globuline (GLOB) (de cele mai multe ori, determinate prin
calculul diferenței dintre PT și ALB),
 ureea,
 creatinina,
 ALT (alanin aminotransferaza) la animale mici sau GDH
(glutamat dehidrogenaza) la rumegatoare, cal
 ALP (fosfataza alcalină) și/sau AST
 CK

PAVEL
PROTEINELE TOTALE: ALBUMINA
- deshidratare deshidratare
- inflamație cronică
- paraproteinemie Insuficiență hepatică
-- Hiperhidratare
Hiperhidratare
-- Insuficiență
Insuficiență cardiacă
cardiacă congestivă
congestivă gravă
gravă
(cu
(cu edeme)
edeme)
-- Nefropatie
Nefropatie cucu pierdere
pierdere proteică
proteică
-- Enteropatie
Enteropatie cucu pierdere
pierdere proteică
proteică
-- Hemoragie
Hemoragie
-- Arsuri
Arsuri
-- Deficit
Deficit proteic
proteic în
în dietă
dietă sau
sau malabsorbție
malabsorbție

PAVEL
UREEA:
CREATININA
- Exces proteic în dietă
- Calitatea săracă a proteinelor - Disfuncția renală
- Deficit în carbohidrați - Blocarea uretrei
- Stări catabolice - Ruptura vezicii urinare
- Deshidratare
- Insuficiență cardiacă congestivă
- Insuficiență renală, Deteriorarea probei
- Blocarea uretrei,
- Ruptura vezicii urinare
Indicator al bolilor renale
- Dietă proteică redusă
- Infecție gravă
- Efecte hormonale anabolice Indicator al bolilor hepatice
- Insuficiență hepatică
- Șunt porto-sistemic
- Defecte genetice ale
metabolismului ciclului ureic
PAVEL
ALT: ALP
- Creșterea resorbției osoase
- Leziuni hepato-celulare - Hipertiroidism
- Leziuni musculare - Bolile tractusului biliar
- Hipertiroidism - Leziuni intestinale
- Hiperadrenocorticism
GDH: - Administrare corticoizi
- Administrare barbiturice
- Leziuni hepato-celulare (necroze) - Leziuni tisulare generalizate
la cal și rumegătoare (inclusiv neoplazii)
GGT: CK:
- Leziuni hepatice cronice - Rabdomioliză

- Semnificație la cal și rumegătoare - Tromboembolism aortic
- Hipotiroidism
- Deteriorarea probei AST:
- Atrofie sau fibroza
19.03.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta
- Leziuni hepatice 7
PAVEL - Leziuni musculare
Teste biochimice aditionale
• In afară de testele biochimice de bază, se mai adaugă alte teste
în funcție de semnele clinice:
• La animalul polidipsic:
– Calciul permite recunoașterea hiperparatiroidismului și a altor cauze ale
hipercalcemiei
– Glucoza indică diabetul zaharat și contribuie la modelul caracteristic de
hiperadrenocorticism (Cushing)
– Colesterolul contribuie tot la modelul Cushing
• La animalul în colaps:
– Sodiul și Potasiul, se adaugă pentru a evidenția hipoadrenocorticismul
– Calciul, pentru hipocalcemie
– Glucoza, pentru hipoglicemie
PAVEL
Explorarea biologică a funcției hepatice
Aspecte de morfofiziologie a ficatului

• Ficatul se compune din:
– celule parenchimatoase – hepatocitele (60 %);
– celule non-parenchimatoase – celule epiteliale biliare (colangiocite),
celule Kupffer, celule endoteliale, celule stelate, limfocite asociate.
• Ficatul are o irigație sanguină dublă:
– 2/3 este irigat prin vena portă (aduce nutrienți din intestin);
– 1/3 prin artera hepatică (în vederea oxigenării ficatului).
• Sângele părăsește ficatul prin venele hepatice care converg
către vena cavă inferioară.

PAVEL
Lobulul hepatic și celulele componente
A. Lobulul hepatic; Fiecare lobul se compune dintr-o venă centrolobulară(CV), triada portală ce conține
vena portă, conductul biliar și artera hepatică. Cordoanele de hepatocite sunt separate de sinusoide, care
transportă sângele de la triadă la vena centrolobulară. B. Celulele ficatului: Celulele parenchimatoase
(Hepatocitele) secretă sărurile biliare care sunt secretate in canaliculii biliari, ce conduc apoi bila în ductul
biliar; Celulele stelate sunt în spatiul Disse între cordoanele de hepatocite și sinusoide (produc matricea
proteică în ficatul normal); Celulele Kupffer, macrofagele ficatului, sunt atașate pereților sinusoidali.
Celulele epiteliale căptușesc ductele biliare – se numesc colangiocite.
PAVEL
Funcțiile hepatocitelor
• Centru metabolic al nutrienților:

– Sinteza proteinelor;
– Metabolismul glucidic;
– Metabolismul lipidic, inclusiv stocarea vitaminelor
liposolubile;
• Producerea bilei (metabolismul acizilor biliari);
• Metabolismul xenobioticelor (detoxifiere).

PAVEL
Detoxifierea
• Este coordonată de un complex enzimatic al cărui component

principal este citocromul P-450. Acesta determină în prima
fază oxidarea a numeroase medicamente, rezultând o serie de
metaboliți extrem de toxici.
• In faza următoare, glucuronidarea permite eliminarea
xenobioticelor și a compușilor endogeni de tipul bilirubinei,
steroizilor sau hormonilor tiroidieni. Prin glucuronidare crește
solubilitatea produșilor rezultați, astfel încât este favorizată
excreția renală și biliară.

PAVEL
Detoxifierea

PAVEL
Enzimele hepatice

PAVEL
Enzimele hepatice
(localizare)

PAVEL
Enzime – martori ai citolozei/alterării permeabilității
membranei hepatocitelor
1. Alanin aminotransferaza (ALAT) sau Alanin transferaza (ALT) sau

TGP (tranaminaza glutamo-piruvică):
• Este enzima prezentă majoritar în hepatocite la câine, pisică, rozătoare,
primate. Activitatea sa este minimă la cal și rumegătoare.
• Ea se eliberează în sânge în cazul distrugerii hepatocitelor sau creșterii
permeabilității celulelor hepatice.
2. Aspartat aminotransferaza (ASAT) sau Aspartat transferaza (AST) sau
TGO (transaminaza glutamo-oxaloacetică)
• Se găsește în ficat, dar și în mușchiul scheletic sau cardiac. De aceea în
suspectarea afecțiunilor musculare se determină și creatin kinaza (CK) –
enzima marker a leziunilor musculare.
• AST este considerat de clinicieni, mai ales la pisică, marker al gravității și
persistenței unei necroze hepatice.

PAVEL
Creșterea permeabilității celulelor hepatice poate fi determinată de:

leziuni, procese reparatorii sau regenerative sau tulburări metabolice.

PAVEL
• O creștere a ALT accentuată (de 10 ori) diagnostică o hepatită acută cu

citoliză.
• O creștere a ALT de mai puțin de 2 ori diagnostică o afecțiune cronică
(tulburări metabolice – intoxicația cu cupru) sau colestază (obstrucție
biliară).
• Totuși, medicul va fi prudent în aprecierea gravității deoarece sunt boli
hepatice în fază terminală – cu microleziuni, în care nu se eliberează
cantități mari de enzime.
• Anumite boli extrahepatice pot induce eliberarea de către celulele non-
parenchimatoase hepatice a unor citokine proinflamatorii care vor genera
leziuni microscopice hepatocelulare - hepatită reactivă nespecifică.
Pancreatita acută, de exemplu, poate fi o cauză a hepatitei reactive la câine
și pisică.

PAVEL
• O creștere moderată a ALT, timp de mai multe săptămâni,

poate fi determinată de:
– existența unei tumori primare sau secundare (un limfom difuz insă nu
produce creșterea sistematică a ALT);
– hepatopatie cortico-indusă;
– pancreatită;
– diabet zaharat cu infiltrare lipidică hepatică;
– anemie hemolitică;
– infecție bacteriană la distanță;
– fenomen indus medicamentos (anticonvulsivante, ketoconazol,
mebendazol, paracetamol, griseofulvină, sulfonamide, halotan).

PAVEL
Enzime hepatice - markeri ai colestazei
• Aceste enzime sunt membranare și secretate în bilă.

• Fosfataza alcalină (ALP) se găsește în ficat, tubi renali, intestin și os.
Izoenzima osoasă (B-ALP) are un nivel ridicat la tineret în creștere, al adult
cu cancer osos. Izoenzima hepatică (L-ALP) crește ca răspuns la
împiedicarea fluxului biliar (boală hepato-biliară colestatică). Izoenzima
cortico-indusă (CI-ALP) este specifică la câine și apare ca răspuns la
creșterea concentrației corticosteroizilor în sânge.
• Gama glutamil transferaza (GGT) este o enzimă a arborelui biliar. Crește
în sânge în colestaze, în paralel cu ALP. Totuși există și discordanțe - in
lipidoza hepatică a felinelor, de ex., ALP crește dramatic comparativ cu
GGT, cu o creștere mai redusă.
• GGT este marker al bolilor tractusului biliar și la cal și rumegătoare

PAVEL
Enzime hepatice - markeri ai colestazei
Cauze ale colestazei

Cauze extrahepatice Cauze hepatice
Pancreatită
Tumoră pancreatică Hepatita periportală
Calculi biliari Carcinom hepato-celular
Diabet zaharat la câine Carcinom biliar
Lipidoza hepatică la pisică
In numeroase infecții extrahepatice se eliberează substanțe care cauzează

disfuncția microfilamentelor epiteliului canalicular, având ca rezultat colestaza
de sepsie, manifestată clinic prin sindrom icteric, iar biochimic prin creșterea
plasmatică a enzimelor expresate de epiteliul canalicular (PAL și GGT).

PAVEL
Teste dependente de funcția de sinteză a ficatului
• Albumina plasmatică este sintetizată exclusiv de hepatocite.

De aceea, o scădere a albuminei de 30 % față de normal
(aprox.sub 1,5 g/dl) se observă în cazul disfuncțiilor hepatice
grave:
– Șunt portosistemic
– Insuficiență hepato-celulară severă.
• Amoniacul este rezultatul dezaminării aminoacizilor, proces
care are loc în ficat și în intestin sub acțiunea florei intestinale.
Hiperamoniemia se datorează:
– Alterării circulației portale
– Pierderii de masă hepatică
– Deficitului congenital al enzimelor ciclului ureei.

PAVEL
• Azotul ureic (BUN):

– este redus în circulație în cazul alterării metabolismului amoniacului.
– crește în circulație, fără creșterea concomitentă a creatininei, ca
rezultat al hemoragiilor gastro-intestinale.
• Acidul uric, derivat din catabolismul bazelor purinice, la non-
primate, este oxidat de hepatocite la alantoină pentru a fi
excretată apoi pe cale renală.
– O reducere a metabolizării hepatice a acidului uric în cazul șuntului
portosistemic, are ca rezultat formarea cristalelor de urat de amoniu în
urină (predispoziție la dalmațieni).
• Factorii de coagulare sunt sintetizați de ficat.
– Măsurarea TP și a TTPA sunt teste screening ale deficiențelor de
coagulare din insuficiența hepatică.
PAVEL
• Colesterolul poate fi de origine alimentară sau este sintetizat

de ficat.
– Colesterolemia crește în colestze, dar și în alte afecțiuni: hipotiroidism,
diabet zaharat, hipercorticism spontan, hiperlipemie, pancreatită,
sindrom nefrotic.
– Hipocolesterolemia se întâlnește în șunt portosistemic, ciroză,
insuficiență hepatică. Acantocitele se asociază cu boala hepatică
cronică și șuntul portosistemic congenital. Formarea acantocitelor se
datorează compoziției anormale a lipidelor în membrana eritrocitară ca
rezultat al alterării metabolismului lipidic hepatic.
• Glucoza.
– Hipoglicemia poate însoți o insuficiență hepatică severă (necroze
hepatocelulare difuze, sau leziuni microvasculare hepatice congenitale).
PAVEL
Teste dependente de funcția de excreție a ficatului
Mecanismul sintezei și eliminării bilirubinei

– Bilirubina este produsă majoritar în splină prin degradarea celulelor
roșii, apoi catabolizarea hemului din hemoglobină. Molecula rezultată
este insolubilă în apă, de aceea e transportată în sânge cu ajutorul
albuminei, fiind denumită bilirubină liberă (neconjugată).
– Captată de ficat este conjugată cu ajutorul acidului glucuronic, formând
bilirubina conjugată, care este solubilă în apă.
– Trecând în bilă, bilirubina conjugată este transportată în intestin,
bacteriile intestinale o convertesc în urobilinogen incolor.
– O mică parte trece în circulația generală și se excretă prin urină, dar cea
mai mare parte este oxidată în colon într-un pigment brun –
stercobilina, care este excretată odată cu materiile fecale.

PAVEL
Teste dependente de funcția de excreție a ficatului
Determinarea bilirubinemiei
Hiperbilirubinemia (icterul) este de origine:
– Prehepatică (creste bilirubina neconjugată, ca o
consecință a hemolizei);
– Hepatică (rezultat al colestazei intrahepatice, mai
ales a zonei periportale);
– Extrahepatică (rezultat al colestazei extrahepatice,
datorită obstrucționării eliminării bilei).

PAVEL
Tabloul biochimic în diverse hepatopatii
Tabloul biochimic al hepatitei acute:
– ALAT – creștere precoce;

– ASAT – creștere corelată cu gradul de citoliză hepatică;
– PAL, GGT – creștere secundară colestazei intrahepatice;
– Acizii biliari – variabili, după gravitate;
– Hiperbilirubinemie – precede stadiul icteric al hepatitei;
– Albuminemie normală.

PAVEL
Tabloul biochimic al hepatitei cronice:
– ALAT, ASAT – creșteri persistente, de intensitate variabilă;

– PAL, GGT – fluctuante;
– Acizi biliari – creștere "a jeun" – se recomandă biopsie
hepatică;
– Hiperbilirubinemie tardiva - prognostic grav;
– Hipoalbuminemie și TQ crescute – prognostic grav.

PAVEL
Tabloul biochimic din ciroză:
– Acizi biliari crescuți;

– Bilirubinemia crescută adesea;
– Hipoalbuminemie;
– Uree scăzută;
– TQ prelungit;
– Enzime variabile;
– Hipoglicemie – prognostic grav;
– Ascită – transsudat modificat.
•19.03.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 29
PAVEL
Tabloul biochimic din suntul portosistemic

congenital:
– Acizi biliari "a jeun" normali sau crescuți;
– Acizi biliari postprandiali crescuți;
– Hiperamoniemie;
– Hipoalbuminemie posibilă;
La acestea se adauga:
– Poikilocitoză;
– Microcitoză;
– Cristale urinare de biurat de amoniu.
PAVEL
Tabloul biochimic în obstrucție biliară:

• PAL, GGT crescute;
• Icter și bilirubinemie;
• Hipercolesterolemie;
• Bilirubinurie.
Tabloul biochimic în colangiohepatită:
• PAL și GGT crescute;
• ALAT adesea crescut;
• Alte modificari: Neutrofilie; Limfocitoză (la pisică,
colangiohepatită limfocitară); Asictă (la pisică).
PAVEL
Tabloul biochimic în tumori hepatice:

– Hiperplazie nodulară: PAL +++; ASAT +.
– Tumori primitive celulare: ALAT + sau ++; PAL +;
Glicemie – (hepatom).
– Carcinom biliar: PAL +++; Bilirubină ++.
– Hemangiosarcom: Enzime puțin modificate;
Hemogramă: anemie regenerativă, schizocite.
– Limfom: Acizi biliari +; Calcemie +.

PAVEL
Explorarea biologică a rinichiului
Considerații generale.
• Rinichiul îndeplinește 3 funcții principale:
• Eliminarea apei și excreția deșeurilor metabolice;
• Menținerea volumului lichidului extracelular și reglarea acido-
bazică;
• Funcție endocrină: sinteza unor hormoni.

PAVEL
Aspecte de morfofiziologie a rinichilor
• Morfologic, rinichii sunt alcătuiți din nefroni (500.000 la

câine, 200.000 la pisică), formați la rândul lor din glomeruli
regrupați în cortexul renal și tubi uriniferi (contorți, anse
Henle) organizați radiar în medulară către bazinet (fig.).
• Un sfert din debitul cardiac este primit de rinichi în rețeaua
glomerulară renală care funcționează ca un filtru de înaltă
presiune. Acest filtru, reprezentat de trei straturi (endoteliu
capilar, membrana bazală și epiteliul nefronului) premite
trecerea tuturor componentelor din plasma sanguină,
exceptând proteinele, în capsula Bowman – ultrafiltrat (urina
primară).

PAVEL

PAVEL
• Filtrarea glomerulară este un fenomen pasiv. DFG (debitul de filtrarare

glomerulară) este de 3 ml/kg/min sau 50-60 l/zi pentru un câine de
aproximativ 25 kg.
• Producția de urină este de 60 ml/kg/zi, deoarece o mare parte a
ultrafiltratului se reabsoarbe pe toată lungimea nefronului (fig.). In tubul
contort proximal se reabsoarbe predominant glucoza, aminoacizii, potasiu,
bicarbonatul și sodiu. Datorită diferenței de osmolaritate în medulară, 90 %
din sodiu și 80 % din apă se reabsoarbe in ansa Henle. In tubul contort
distal sub controlul parțial al aldosteronului se realizează un proces fin de
reglare a compoziției lichidului (sodiu, potasiu, hidrogen, amoniu), în
funcție de nevoile organismului. In tubul colector, vasopresina (ADH-ul)
permite o ultimă reabsorbție a apei, contribuind astfel la proucerea urinei
concentrate.

PAVEL
Reabsorbtie si
secretie tublara

PAVEL
Location of Reabsorption Reabsorbed nutrient Notes
Glucose (100%), amino acids (100%),  PTH will inhibit phosphate reabsorption.
Early proximal tubule bicarbonate (90%), Na+(65%), Cl− (65%),  AT II stimulates Na+, H2O and
phosphate (65%) and H2O (65%) HCO3−reabsorption.
 Reabsorbs via medullary hypertonicity and

Thin descending loop of Henle H2O
makes urine hypertonic.
 This region is impermeable to H2O and the

Na+ (10–20%), K+, Cl−; indirectly induces para
Thick ascending loop of Henle urine becomes less concentrated as it
cellular reabsorption of Mg2+, Ca2+
ascends.
Early distal convoluted tubule Na+, Cl−  PTH causes Ca2+ reabsorption.
 Na+ is reabsorbed in exchange for K+, and

Collecting tubules Na (3–5%), H2O
+ H+, which is regulated by aldosterone.
 ADH inserts aquaporins on the luminal side
Source: Le, Tao. First Aid for the USMLE Step 1 2013. New York: McGraw-Hill Medical, 2013.

PAVEL
• Funcția endocrină a rinichiului. Rinichii produc:

• renina (punctul de plecare a lanțului renina-angiotensină-
aldosteron), conducând la reabsorbția sodiului și
vasoconstricție;
• eritropoetina, hrmonul stimulator al eritropoezei medulare;
• calcitriolul (forma activă a vitaminei D), responsabil de
reabsorbția calciului în caz de hipocalcemie.
• In plus, rinichiul are rol și în activarea sau eliminarea altor
hormoni.

PAVEL
Explorarea functiei renale
Maladiile rinichiului pot afecta funcția glomerulară sau funcția tubulară. In

general, în insuficiența renală acută sau cronică, ambele funcții sunt afectate.
• Explorarea funcției renale are în vedere:

• analiza de rutină a urinei;
• analiza sângelui, teste în dinamică;
• analize complexe de evidențiere a leziunilor renale.
• Când examenul clinic și anamneza orientează către o maladie renală,

explorarea biologică începe prin analiza urinei și un panel de analize
biochimice sanguine.

PAVEL
1. Explorarea funcției glomerulare și diagnosticul de
insuficiență renală
Evaluarea funcției renale este posibilă prin:

• dozarea punctuală a constituienților prezenți în plasmă
și eliminați preferențial prin filtrare glomerulară;
• dozări repetate pentru a urmări cinetica epurației
plasmatice a unei molecule endogene sau exogene.

Insuficienta renala. Uremia
Afectarea a 60-75 % din nefroni determină incapacitatea rinichiului

de a concentra urina, ceea ce conduce la diminuarea densității
urinare și la apariția sindromului poliurie-polidipsie. De asemenea,
se reduce capacitatea de filtrare glomerulară și astfel se aculmulează
molecule toxice în organism.
• Azotemia este creșterea anormală a concentrației de uree (și
creatinină) în plasmă.
• Uremia este termenul utilizat pentru a desemna ansamblul de
semne clinice din insuficiența renală.
• Insuficiența renală poate fi: acută, subacută, cronică.

Markeri biologici din IR acuta si cronica
Markeri biologici IRA IRC
Hemoglobinemia Nemodificată (cu excepția Anemie moderată non-
hemoragiilor asociate) regenerativă/inconstant
Electroliți plasmatici Adesea hiperpotasemie, Hiperpotasemie numai în stadiul
Hiperfosfatemie final; hiperfosfatemie
Echilibru acido-bazic Adesea acidoză metabolică Fără acidoză sau acidoză
moderată
Sediment urinar Celule, cilindri Fara modificari, cu excepția
cazurilor de infecție urinară
concomitentă
Cantitatea de urină Anurie sau oligurie, cu Poliurie până în stadiul terminal
emisă excepția IRA cauzate de
aminozide
Răspuns la tratament Pozitiv IRC este ireversibilă, se poate
face corecția hidroelectrolitică
punctuală pe parcursul evoluției

PAVEL
Azotemia
• Azotemia prezentă în IR intrinsecă nu este
patognomonică, deoarece creșterea
concentrației plasmatice a ureei și creatininei
este în egală măsură observată și în:
– afecțiuni pre-renale (deshidratare, hipovolemie,
insuficiență cardiacă, alimentație hiperproteică,
hemoragie gastro-intestinală, cahexie)
– afecțiuni post-renale: ruptura vezicii urinare,
obstrucție urinară.

PAVEL
Markerii punctuali ai azotemiei
Ureea și creatinina sunt markerii plasmatici cei mai comuni utilizați pentru a
releva acumularea în organism, datorită deficitului de filtrarea glomerulară, a
moleculelor toxice ale metabolismului proteic.
• Ureea este o moleculă cu GM mică, nelegată de proteine de transport,

produsă prin degradarea amoniacului în ficat, rapid filtrată în urină prin
glomerulii renali, apoi parțial reabsorbită la nivelul ansei Henle. Concentrația
plasmatică a ureei crește progresiv odată cu reducerea DFG. Este un marker
puțin sensibil, puțin specific în IR.
• Creatinina este un catabolit al creatinei și creatin-fosfatului prezente în
mușchi. Creatinina este filtrată în totalitate prin glomerulii renali și parțial
secretată prin tubul contort proximal la câinii masculi. Concentrația sa crește
în plasmă când ¾ din nefroni sunt afectați. Există și o eliminare intestinală
fiziologică a creatininei, care nu este neglijabilă, mai ales la animalele cu IR.

PAVEL
Mijloace de diagnostic al reducerii filtrării glomerulare
A. Dozajul unic al ureei și creatininei

• Cei doi parametri renali sunt markeri tardivi, puțin sensibili, ai reducerii DF
și dei ai IR.
• La om, unele studii arată că valorile ureei plasmatice se corelează cu
simptomele azotemie. La câine și pisică nu s-a dovedit acest lucru.
• La animalul deshidratat ureea e mai puternic reabsorbită, de unde tendința de
a subestima DFG și de a diagnostica în mod fals IR (creatinina, în schimb,
rămâne constantă la animalul deshidratat).
• Dimpotrivă, valoarea ureei are tendința să scadă rapid la animalul polidipsic
sau supus reanimării hidroelectrolitice, de aceea creatininemia reflectă mai
just nivelul filtrării glomerulare.
• Creatinina, nefiind reabsorbită prin tubuli, este cel mai bun marker al DFG,
în schimb însă prin eliminarea sa extra-renală, variațiile concentrației sale nu
se corelează prea bine cu gravitatea IR, mai ales în fază terminală.
PAVEL
Sinteză, excreție
Uree Creatinina
Catabolismul proteinelor exogene Hidroliza neenzimatică a
sau endogene prin ciclul ureei; creatinei musculare;
Filtrată prin glomerul, reabsorbită Filtrată și neabsorbită;
puternic prin tubul proximal (40 %). catabolism extrarenal (intestinal)
important

PAVEL
Factori de variație extrarenali
Uree crescută: Creatinina crescută:
1. Prânz bogat în proteine cu 4 ore 1. masă musculară importantă;
înainte de prelevarea probei; 2. interferență analitică cu diverși
2. febră, decubit prelungit; cromogeni din plasmă.
3. exercițiu prelungit;
4. administrarea recentă de
glucocorticoizi;
5. arsuri, septicemie;
6. alimentație frecvent bogată în
proteine;
7. hemoragie intestinală;
8. denutriție severă;
9. diminuarea perfuziei renale.
PAVEL
Factori de variație extrarenali

Ureea scăzută: Creatinină scăzută:
1. anabolizanți steroidieni; 1. catabolismul creatininei de către
2. insuficiență hepatică severă bacteriile intestinale;
sau șunt porto-sistemic; 2. slăbire accentuată.
3. alimentație hipoproteică.

PAVEL
B. Măsurarea raportului uree/creatinină

– Este frecvent utilizată în medicina umană pentru a distinge
cauzele modificării acestui raport:
• sângerări intestinale;
• hipercatabolism proteic;
• stază urinară;
• dializă;
• patologie hepatică severă.
– La carnivore, un raport crescut Uree/Cre datorită creșterii
concentrației ureei este evocator pentru deshidratare sau alte
cauze prerenale ale uremiei.

PAVEL
C. Clearance-ul glomerular
• DFG este de regulă corelat cu masa funcțională renală. DFG este volumul
de plasmă care tranzitează glomerulii renali în unitatea de timp. El poate fi
explorat prin crealance-ul renal al unei molecule, reprezentând volumul de
plasmă complet epurat de rinichi de acea moleculă în unitatea de timp.
Pentru clearance-ul renal se alege o moleculă complet epurată de rinichi și
care nu este nici secretată, nici reabsorbită.
• Clearance-ul de referință este clearance-ul inulinei (dificil de pus în lucru).
• Clearance-ul creatininei permite o evaluare satisfăcătoare. Se poate
determina fie prin dozajul creatininei endogene din plasmă și urină, fie prin
dozajul creatininei exogene (aport intravenos) doar din plasmă.

PAVEL
D. Modificările electrolitice din IR

• Rinichiul intervine în homeostazia electrolitică
• La câinii cu anurie apare hiperpotasiemia, iar la pisicile cu
IRC apare hipopotasiemia.
• Concentrația fosfatemiei crește concomitent cu reducerea
DFG și totodată se instalează o hipocalcemie, ceea ce cauzează
hipersecreția de PTH (hiperparatiroidism secundar) ce
corectează momentan concentrațiile celor doi ion. In faza
terminală a IRC, hipocalcemia și hiperfosfatemia nu mai pot fi
corectate.

PAVEL
2. Explorarea funcțiilor tubulare renale
• Leziunile selective ale tubilor renali sunt rare.

• La câine se cunoaște un sindrom de origine
genetică – Sindromul lui Fanconi, diagnosticat
la Labrador.
• Există însă și boli tubulare dobândite:
– intoxicația cu metale grele sau
– supradozajul cu tetracicline.

PAVEL
Determinarea densității urinare
• Explorarea leziunilor tubulare asociate IR se bazează pe

evaluarea capacitatății rinichiului de a concentra urina.
• Măsurarea densității urinare cu refractometrul în mai multe
momente ale zilei reflecta cu destulă acuratețe reabsorbția
tubulară a apei.
• Densitatea fiziologică a urinei pe parcursul zilei variază
între 1,015 și 1,045;
• izostenuria anormală: < 1,010;
• densitate anormal redusă: < 1,025 în mod sistematic).
• densitatea urinară ajută la diagnosticul diferențial al originii
azotemiei: pre-renală, renală sau post-renală (tabel).
PAVEL
Modificări biochimice în funcție de originea azotemiei
Azotemie Diureza Densitatea urinară Potasiemia Sediment Fracția de Creatinina
urinar excreție
Pre-renală Variabilă Hiperstenurie Absența Sediment Clearance-ul Rap.
- 1.030 câine hiperkaliemiei, urinar Na < 1 % Cr.u/Cr.s
- 1.035 pisică cu excepția putin > 20
Excepții: B.Addison modificat
- furosemid asociat;
- maladia Addison;
-Hipercalcemie de
origine extrarenală
Renală Polakiurie Izostenurie Uneori Cilindrurie, Frecvent Rap.
DU < 0,015 hiperkaliemie, celule Clearance-ul Cr.u/Cr.s
în faza de renale Na > 2 % < 10
oligurie posibile
Post-renală Obstrucție DU variabilă Absența Variabilă, Clearance Inutil

urinară hiperkaliemiei, uneori inutil
cu excepția hematurie
persistenței
obstrucției

PAVEL
3. Explorarea leziunilor renale
• Un caz din două cu IRC prezintă și leziuni

glomerulare. Aceasta se datorează unui depozit de
complexe imune și se traduce prin proteinurie
constantă, cu un sediment urinar nemodificat.
• Determinarea repetată proteinuriei și obținerea a trei
rezultate pozitive la interval de 2 săptămâni confirmă
proteinuria persistentă.

PAVEL
Dozajul proteinelor urinare
• Proteinuria fiziologică este de 15 mg/kg/zi, ceea ce corespunde

unui rap.proteine/creatinină urinară ≤ 0,5.
• O proteinurie persistentă și un rap.Pr/Cr.urinară > 0,5 sunt
evocatoare pentru o leziune glomerulară renală.
• Un rap.Pr/Cr.urinară 1-2 este compatibil cu o afecțiune tubulară.
• Un rap.Pr/Cr u între 2 și 5 este compatibil cu o afecțiune pre-
renală, tubulară sau glomerulară moderată.
• Sindromul nefrotic este expresia unei maladii glomerulare
marcante. Simptomele clasice sunt: proteinuria, hipoalbuminemia,
hipercolesterolemia, edeme declive.

PAVEL
Maladii asociate glomerulonefritei imune
• Maladii infecțioase și parazitare: • Maladii neoplazice
– adenoviroza canină; • Maladii inflamatorii:
– endocardita bacteriană; – Pancreatită;
– Bruceloza; – Lupus diseminat;
– Dirofilarioza; – Prostatită;
– Erlichioza; – Hepatită;
– Leishmanioza; – Maladii inflamatorii intestinale;
– Borelioza; • Maladii diverse: de ex., Maladia
– Piometru; Cushing/ diabetul zaharat.
– Infecții bacteriene cronice:
gingivite, piodermite;
– Septicemie.

PAVEL
Teste pentru boli pancreatice
• Pancreatita:
– Amilaza și lipaza serică s-au folosit multă vreme pentru diagnosticul
pancreatitei la om și câine. Din nefericire, nici unul dintre aceste teste
nu este sensibil și specific pentru pancreatită la câine. Intr-un studiu s-a
dovedit că activitatea amilazei și lipazei serice se menține și după
pancreatectomie totală, ceea ce dovedește că există și alte surse ale
pancreatitei serice. In plus, datele clinice sugerează o specificitate
pentru pancreatită numai de 50 % pentru cei doi markeri. Numeroase
boli non-pancreatice (hepatice, renale, intestinale), ca și bolile
neoplazice, pot genera creșterea amilazei și lipazei serice. Administrarea
de steroizi, de asemenea, poate determina creșterea amilazei serice, ca și
răspunsuri variabile ale amilazei serice. Din aceste motive la câine
determinarea amilazei și lipazei sunt ineficiente pentru diagnosticul
pancreatitei. La pisică, activitatea amilazei și lipazei serice nu au nici o
valoare clinică pentru diagnosticul pancreatitei.
PAVEL
Teste pentru boli pancreatice
• Concentrația serică a TLI (trypsin-like immunoreactivity) măsoară în
principal tripsinogenul, o formă circulană de tripsină a indivizilor sănătoși.
Totuși, dacă tripsina e prezentă în ser, poate fi detectată prin această
metodă. Metoda de măsurare a concentrației serice a TLI a fost validată în
mod specific pentru câine și pisică. La animalele sănătoase TLI seric este
redus, dar în pancreatită, o cantitate mare de TLI trece în spațiul vascular și
TLI seric crește evident. Totuși, tripsina și tripsinogenul sunt rapid
metabolizate de rinichi. Deoarece foarte puține laboratoare măsoară TLI
utilizarea acestora în diagnosticul pancreatitei este limitată.
• Concentrația PLI (pancreatic lipase immunoreactivity) măsoară
concentrația lipazei serice, diferită de măsurarea activității lipazei serice.
De asemenea, s-au validat tehnicile de măsurare specifică a lipazei
pancreatice serice canine și feline (cPLI, fPLI). PLI seric s-a dovedit mult
mai sensibil pentru diagnosticul pancreatitei decât oricare alte teste curent
disponibile.
PAVEL
LABORATOR CLINIC
Conf.dr. Geta PAVEL

Hematologie clinică
• Considerații generale
• Morfofiziologia celulelor sanguine (review)
• Interpretarea hemogramei:
– Eritrograma
– Leucograma
– Trombocitograma
• Interpretarea testelor de hemostază
- HEMATOLOGIE CLINICA (1)-

PAVEL Geta
Hematologie clinică
Considerații generale.
• Deoarece animalele nu pot vorbi
ele insele, medicul folosește
sângele ca pe o fereastră către
interiorul corpului animal.
• Modificările sanguine furnizează:

– informații de mare ajutor în stabilirea tipului de proces patologic în
evoluție (de ex., inflamația) sau
– diagnosticul însuși, de exemplu relevă clar prezența unei leucemii.

PAVEL Geta
Considerații generale
• Hematologia veterinară este O PROVOCARE, datorită

diferențelor între specii referitoare la morfologia, fiziologia și
patologia elementelor celulare sanguine.
– De exemplu, păsările, amfibienii, reptilele au eitrocitele și trombocitele
nucleate.
– De asemenea, există diferențe în privința dimensiunilor hematiilor între
speciile de mamifere, cele mai mici de 20 fl la ovine și caprine, iar cele
mai mari de 120 fl la elefant.
– Rumegătoarele tinere, sub 3 luni, au în mod fiziologic poikilocitoză
eritrocitară, trombocitoză (peste 1 mil.de plachete sanguine).
– Există variabilitate în privința leucocitelor și plachetelor sanguine între
speciile de mamifere, dar răspunsul la inflamație sau răspunsul imun al
organismului oricărui animal este în general același.
PAVEL Geta
Eritrocite (discocite) și plachete Eritrocite și plachete sanguine la pisică
sanguine la câine (DV E – 110 zile) (E mai mici, paloare centrală redusă,
DV – 65 zile,se releva o megaplacheta)
Eritrocite și plachete sanguine cal Poikilocitoza fiziologică la vițel

(formarea rulourilor mari), DV 140 zile) (DV a E la bovine 160 zile)
PAVEL Geta
Poikilocitoza accentuată, normală Eliptocitoză normală la camelide
la capra (cele mai mici eritrocite, (singura specie cu CHEM mai mare de
cu VEM sub 25 fL) – DV 125 zile 40 %) – DV E 60 zile
Eritrocite și trombocite la
Eritrocite la iguană
păsări
PAVEL Geta
Morfofiziologa celulelor sanguine
(vezi Fiziologie-Fiziopatologie)
• Pentru înțelegerea aspectelor patologice este
necesară cunoașterea fiziologiei celor trei serii
celulare hematopoetice:
– seria eritrocitară,
– seria leucocitară
– seria trombocitară
(pentru fiecare, este necesară revederea
aspectelor privind producerea, structura și
funcțiile îndeplinite).
PAVEL Geta
Eritrocitele
Producere: Eritrocitele iau naștere în măduva osoasă

hematogenă, pornind de la unitatea formatoare de blaști eritroizi
(BFU-E), din care se dezvoltă apoi unitatea formatoare de colonii
eritrocitare (CFU-E). Acestea dau naștere precursorilor
eritrocitari ce pot fi recunoscuți microscopic: proeritroblasti
(rubriblasti, sau prorubricite), eritroblaști bazofili (rubricite
bazofile), eritroblaști policromatofili (rubricite policromatofile),
eritroblaști ortocromatofili (metarubricite), reticulocite și
eritrocite (hematii, RBC- red blood cells) mature.

PAVEL Geta
Eritrocitele
Reprezentarea unei insule eritroblastice, cu un macrofag central înconjurat
de progenitori eritrocitari în dezvoltare.

PAVEL Geta
Eritrocitele
• Forma eritrocitară anucleată, care mai
conține încă ARN este numită
reticulocit.
• Numărul de reticulocite se determină
(mai ales la câine și pisică) pentru a
stabili răspunsul regenerativ al măduvei
la anemie (dacă aceasta este de origine
hemolitică sau hemoragică).
• Odată format, un reticulocit rămâne în
măduvă 24 de ore apoi este eliberat în
circulație
• Odată ce se maturează în circulație, ARN-ul reticulocitelor se degradează la
nucleotide cu ajutorul unei enzime proprii, mitocondriile se elimină prin
autofagie, celulele devin mai flexibile, iși pierd receptorii de preluare a
fierului.
PAVEL Geta
Eritrocitele
• Structura: Prezintă importanță următoarele elemente

structurale:
– lipidele membranare și spectrina citoscheletului– implicate
în deformabilitate;
– hemoglobina – care asigură transportul oxigenului,
– anhidraza carbonică, cu rol în facilitarea transportului CO2
sub formă de bicarbonat de sodiu.
• Funcția principală:
– transportul gazelor rezpiratorii.

PAVEL Geta
Leucocitele
Producere:
– Leucocitele sunt produse în MOH din celulele stem hematopoetice sub
influența citokinelor generate de celulele stromale sau de limfocitele T.
– Neutrofilele sunt produse zilnic și au o durată de viață de < 24 ore.
– Progenitorii comuni ai granulocitelor sunt mieloblaștii, care se diferențiază
în progranulocite sau promielocite (progenitor comun al tuturor
granulocitelor – Nf, Eo, Ba).
– Stadiul identificabil cel mai timpuriu pentru neutrofile este mielocitul Nf,
care poate fi diferențiat de mielocitul Eo și Ba prin granulațiile foarte fine
prezente în citoplasmă (mai ales la câine și pisică).
– Din mielocitul neutrofilic rezultă metamielocitul, apoi Nf în bandă și în
final Nf.matur segmentat.

PAVEL Geta
Leucocitele
• Stadiile granulocitopoezei
se diferențiază prin:
• forma nucleului:
- rotund în mielocit,
- în formă de rinichi în metamielocit
- în formă de bandă fină în Nf tânăr.
• localizarea nucleului în
celulă
- mai excentric în mielocit și
metamielocit,
- mai central în Nf.

PAVEL Geta
Leucocitele
Structură:
• Pe măsura maturării, Nf pierd capacitatea mitotică și
structurile implicate în sinteza proteinelor (RE). Menținerea
RE în celulele mature constituie un semn de imaturitate, iar
trasatura este denumită modificare toxică, ce apare ca răspuns
la stimuli inflamatori.

PAVEL Geta
Leucocitele
• In condiții normale Nf sunt retinute în MOH.

• In condiții inflamatorii, Nf sunt eliberate din MOH sub influența
citokinelor, cum este IL8, ca și a leucointrienelor, de tipul
complementului.
• Endoteliul vascular constituie o barieră de trecere a Nf din MOH
în circulația sanguină.
• Orice leziune endotelială ar putea genera eliberarea non
specifică a Nf. Se explică astfel răspunsul leucoeritroblastic
(leucocitoza, cu devierea stânga a indicelui nuclear și creșterea
eritrocitelor nucleate în sânge) în anumite stări de boală
(traumatism sever, septicemie, neoplasm medular).
•
PAVEL Geta
Plachetele sanguine
Producere:
• Plachetele (trombocitele) sunt produse
în MOH:
– din megacariocite
– în aproximativ 12 zile,
– sub influența trombopoetinei, sintetizată la
nivelul ficatului, Megacariocit trombocitogen (cea
mai mare celulă din MOH, nucleu
– uneori și sub influența anumitor citokine poliploid, citoplasma abundentă,
inflamatorii (trombocitoza in inflamații). fin granulară)
• Megacariocitele suferă un proces de maturare prin endomitoză

(poliploidie) și formarea de granule citoplasmatice specifice
(vezi figura alaturată).

PAVEL Geta
Plachetele sanguine
• Megacariocitele cresc în dimensiuni, și

emit prelungiri lungi în sinusoidele
medulare (denumite proplachete), din
care se vor fragmenta plachetele.
• Un megacariocit produce între 100 și
5000 de plachete sanguine.

PAVEL Geta
Plachetele sanguine
• Durata de viață a plachetelor este scurtă (5-8 zile), acestea fiind

distruse prin apoptoză de macrofagele splenice sau hepatice.
• Există și cauze patologice care măresc apoptoza plachetelor și
induc trombocitopenie:
– infecțiile virale
– acțiunea unor anticorpi antiplachetari, care generează trombocitopenia
mediată imun (fenomen analog distrugerii celulelor roșii în anemia
mediată imun).
• Ultimele studii arată ca eliberarea de plachete de dimensiuni mari
(megaplachete) ar putea fi rezultatul unei trombocitopenii
periferice, așa cum eliberarea de reticulocite indică răspunsul la
anemia de origine periferică.
PAVEL Geta
Plachetele sanguine
RBCN
PLT normale
MegaPLT

PAVEL Geta
Plachetele sanguine
• Structură:
• Deși fără nucleu, plachetele conțin numeroase organite care
stochează factori bioactivi și sunt și capabile de sinteza a unor
factori procoagulanți și a unor mediatori ai inflamației.
• In structura plachetelor există trei tipuri de granule secretorii:
– Granule alfa: conțin proteine cu rol în aderare și agregare plachetară,
dar și în inflamație, coagulare și reparație tisulară;
– Granule dense: conțin ATP, ADP, serotonina, calciu, fosfor. Dintre
acesti factori, ADP-ul este principalul inductor al agregabilității
plachetare;
– Lizozomii conțin enzime hidrolitice (e.g. β-glucuronidase), care pot
contribui la autofagie.

PAVEL Geta
Plachetele sanguine
• Funcții: Plachetele indeplinesc trei funcții esențiale:
• Hemostază – primară și secundară
• Integritate vasculară – plachetele eliberează factori trofici,
inclusiv factorul de creștere a endoteliului vascular, cu rol în
menținerea joncțiunilor intercelulare, ca și în angiogeneză.
– Pierderea funcției de barieră a plachetelor determină apariția peteșiilor.
– Funcția de menținere a integrității vasculare necesită un număr minim de
plachete în circulație, astfel că în trombocitopenia severă (sub 10-
20.000/mmc), vasele devin extrem de permeabile – mai ales în inflamații
tisulare localizate, determinînd hemoragii ale mucoaselor.
• Imunitate–S-a dovedit că plachetele pot fagocita și omorî agenți infecțioși:
bacterii, Plasmodium, sau modulează răspunsul imun la unii agenți, precum
fungi, virusuri.
PAVEL Geta
Hemograma și interpretarea acesteia
• Definiție: ansamblul de date măsurate și

calculate privind hematiile, leucocitele și
trombocitele din sângele circulant reprezintă
hemograma (hemoleucograma).
• Valorile uzuale sunt caracteristice fiecărei
specii și uneori există variații dependente de
rasă, vârstă și sex.

PAVEL Geta
HEMOLEUCOGRAMA (HLG)
Leucocite (WBC) x 103/mmc (μl)

Neutrofile %; x 103/mmc (μl)
Eozinofile %; x 103/mmc (μl) Bazofile %; x
103/mmc (μl)
Limfocite %; x 103/mmc (μl)
Monocite %; x 103/mmc (μl)
Eritrocite (RBC) x 106/mmc (μl)
Hemoglobina (HGB) g/dl
Hematocrit (HCT) %
VEM (MCV) fL, μ3
HEM (MCH) pg
CHEM (MCHC) %, g/dl
Lărgimea distribuției eritrocitare (RDW) %
Plachete (Trombocite) - PLT x103/mmc (μl)
VPM (MPV) fL

PAVEL Geta
Sunt prezentate mai jos câteva particularități la animale:
• Rasa Grey Hound se caracterizează prin valori superioare

mediei la câine pentru E și Ht.
• Caniche are în mod fiziologic macrocitoză, cu VEM 80 fL.
• Akita Inu are microcitoză fiziologică – VEM 55-65 fL.
• Nou-născuții au E, Hct, Hb și VEM mai ridicate decât adulții –
valorile de adult sunt atinse la 3 luni la câine și la 1 an la cal.
• La femelele gestante E, Hct, Hb diminuă progresiv până la
fătare; revenirea la valori normale se face în câteva săptămâni
după fătare.
PAVEL Geta
Eritrograma sau eritronul
Eritrograma include testele de evaluare a eritrocitelor:
 Indicatori globali:  Constante eritrocitare
- RBC, derivate (indici eritrocitari):
- HGB, - VEM,
- HCT - HEM,
- CHEM
- RDW
 Evidențierea regenerării  Evidențierea caracteristicilor

eritrocitelor morfologice ale eritrocitelor pe
- reticulocite - R, frotiu de sânge
- eritrocite nucleate - En - modificări de mărime, culoare, formă,
- prezența incluziilor sau parazitilor.

PAVEL Geta
• Indicatorii globali: E (RBC), HGB, HCT – se modifică în

același sens:
– Creștere – poliglobulie (policitemie)
– Scădere – anemie
• Constantele eritrocitare derivate: VEM, HEM, CHEM,
RDW – constituie un ghid pentru a stabili cauza anemiei.
• Reticulocitele (uneori și En): clasifică anemiile regenerative
sau non-regenerative.
• Morfologia hematiilor (eritrocitelor) pe frotiul de sânge
periferic ajută alătiuri de CED la stabilirea cauzei anemiei.

PAVEL Geta
(semnificația CED)
• Valorile normale pentru VEM, HEM și CHEM încadrează o
anemie ca normocitară, normocromă.
• Dacă VEM-ul este crescut se vorbește de macrocitoză, iar dacă e
scăzut, de microcitoză.
• Dacă CHEM-ul este scăzut, anemia este hipocromă.
• Dacă CHEM-ul e crescut (mai mult de 36 %, exceptând
camelidele care pot avea o valoare fiziologică de până la 45 %):
– hemoliză intravasculară,
– artefact, dacă nu sunt alți indicatori ai unei hemolize reale intravasculare.
Acest artefact se refera la : hemoliza la recoltare, exces de anticoagulant
EDTA, eșantion hiperlipemic sau hiperosmotic.
• HEM are semnificație mai redusă decât CHEM.
PAVEL Geta
(semnificația reticulocitelor și En)
• Regenerarea eritrocitelor ca urmare a lizei sau pierderii
prin hemoragii se verifică prin:
– Numărarea reticulocitelor (procent și valoare absolută) - se determină
numai la câine și pisică.
– Determinarea numărului de Eritrocite nucleate (rubricite).
• Numărul de reticulocite (R) va permite stabilirea caracterului
regenerativ sau nonregenerativ al unei anemii. Intotdeauna se
va ține cont de valoarea absolută/mmc sânge și nu de procent.
• La câine, anemia este regenerativă când nr. R este mai mare de
100.000/mmc. La câinii tineri procentul de R este de 5-7 % din numarul
total de E (RBC), iar la adult nu depășește 1 %.

PAVEL Geta
• La pisică, anemia este regenerativă
când numărul de reticulocite
reticulate (A – agregate, in imagine)
este superior valorii de 50.000/mmc.
• La pisică există două tipuri de R:
• R.reticulate sau agregate (ca și cele de la
câine), ce apar în anemii prin pierdere sau
distrugere acută a hematiilor.
• R.punctate (P in imagine), ce persistă și în
faza tardivă a anemiei.
Creșterea reticulocitelor (numită reticulocitoza) diagnostică anemia regenerativă;
Numărul normal sau scăzut de reticulocite diagnostică anemia non-regenerativă

PAVEL Geta
• Eritrocitele nucleate - En sau nRBC: apar în sânge
în diferite situații:
– leziuni ale MOH (ce cauzează un deficit de enucleiere a
metarubricitelor),
– răspuns regenerativ cu En – mai frecvent în anemia
hemolitică mediată imun
– disfuncție splenică,
– intoxicația cu plumb.
• Aparitia in sange se numeste eritroblastoză sau
metarubricitoză.
PAVEL Geta
Eritrocit nucleat (metarubricit) și

policromatofile (echivalentul R) la Eritrocite nucleate (metarubricit) la
câine. camelide.

PAVEL Geta
Caracteristici morfologice ale eritrocitelor:
• Acestea pot aduce informații cu privire la patogeneza bolii sau
cauza unei anemii, inclusiv de natură parazitară.
• Prin exminarea frotiului sanguin se pot vedea următoarele
modificări:
• Modificări de formă (poikilocitoză):
– Acantocitele și schizocitele indică fragmentare, pe când eccentrocitele și
cheratocitele indică leziuni oxidative (concomitent cu formarea corpilor
Heinz).
– Un număr mare de sferocite indică anemie hemolitică autoimună, pe când
un număr mare de echinocite constituie un artefact.
• Modificări de mărime (anizocitoză):
– macrocite;
– microcite.
PAVEL Geta
• Modificări de culoare:
– hipocromazia (prea puțină HGB),
– policromazia (prezența celulelor imature - reticulocite) și
– prezența celulelor fantomă (hematii incert conturate) se cuantifică, de
asemenea ca redusă, medie și accentuată.
• Incluzii: Siderocite (fier), punctații bazofile (ARN), corpi
Howell-Jolly (resturi de nuclei), corpi Heinz (hemoglobina
oxidată).
• Mod de organizare: Aglutinarea (se notează ca
prezentă/absentă); formarea de rulouri se cuantifică, de
asemenea ca redusă, medie și accentuată.
• Paraziți: ex. Babesia, Anaplasma, Mycoplasma
PAVEL Geta
Anemie hemolitică mediată imun la câine

PAVEL Geta

PAVEL Geta
Caracteristici morfologice ale eritrocitelor
(Acantocitele și schizocitele)
• Acantocitele: hematii cu contur neregulat (au prelungiri lungi
in deget de manușă sau spiculi de suprafață). Acantocitele se
formează prin două mecanisme:
– Fragmentare : Fragmentarea se produce atunci când eritrocitele trec
prin vase cu cheaguri de fibrină (ex. CID) sau in cazul fragilizării
membranei eritrocitare (ex. Anemia feriprivă). Acantocitele se însoțesc
în acest caz și de cheratocite și schizocite.
– Alterarea compoziției lipidice a membranei eritrocitare: In general,
în boli hepatice asociate cu o creștere colesterolului plasmatic,
colesterolul e încorporat preferențial în membrana hematiilor, astfel că
aceasta devine mai rigidă, cu un grad mai redus de deformabilitate, la
trecerea prin microcirculația splenică – formându-se acantocite.

PAVEL Geta
Acantocitele nu trebuie confundate cu echinocitele, acestea având spiculi

mai scurți și regulați (celule deshidratate, ce apar mai mult artefactual).

PAVEL Geta
Acantocitele sunt importante pentru diagnostic în:
– Hemangiosarcom la câine: Acantocitele pot constitui un “biomarker”
al acestui neoplasm agresiv, fiind însoțite și de schizocite și
trombocitopenie, ca și de tulburări de coagulabilitate – DIC.
– Boli hepatice: hepatite, insuficiențe hepatice, neoplasme infiltrative
(ex.. limfom).
– CID: Acantocitele pot fi văzute în număr mic. Se asociază anemia non-
regenerativă cu boala primară care generează CID (ex. inflamație
severă, sepsie bacteriană, cancer).
– Anemia feriprivă: Eritrocitele produse în absența fierului sunt mai
fragile și se transformă ușor în acantocite, schizocite, keratocite.
– Alte boli: cancer (osteosarcom, limfom), boli renale, gastroenterită,
boli cardiace (boala valvulară degenerativă).

PAVEL Geta
Schizocite:
• fragmente de hematii de mărimi și forme heterogene, datorită
distrugerii mecanice a RBC prin pasajul brutal în capilarele
microcirculației.
• Apar în microangiopatii renale, splenice, hepatice, în
cardiopatii congestive, în neovascularizație tumorală,
postchimioterapie.

PAVEL Geta
Frotiu de sânge de la un câine suspectat de șunt portosistemic (fragmentarea

RBC cu schizocite și acantocite apare în șunt, datorită unui flux sanguin
turbulent), dar pe acest frotiu numărul lor este excesiv. Câinele este și
trombocitopenic, ceea ce ar putea orienta diagnosticul spre CID sau tromboză.
PAVEL Geta
(Cheratocite și eccentrocite)
• Cheratocite (hematii cu cornițe): apar când eritrocitele circulă
printre fibrele de fibrină, dar există în număr redus și la pisicile
sănătoase.
• Prezența lor în număr mare, alături de alte alte poikilocite, are
semnificație clinică în:
– Microangiopatii (alături de acantocite și schizocite): CID, vasculite,
hemangiosarcom;
– Fragilitate mecanică, de ex. în anemia feriprivă;
– Leziuni oxidative: (alături de eccentrocite, corpi Heinz);
– Boli hepatice: de ex., în lipidoza hepatică a pisicilor.

PAVEL Geta
(Cheratocite și eccentrocite)
• Eccentrocite: Hemaii cu Hb dispusă doar pe o parte a celulei.
Se datorează stresului oxidativ și sunt induse de scindarea
proteinelor din membrana celulară.
• Sunt văzute în următoarele situații:
– Anemia hemolitică indusă de:
• oxidanți din plante (de ex. intoxicația cu ceapă la câine și pisică,
intoxicația cu Brassica la rumegătoare),
• intoxicația cu cupru la oaie,
• unele medicamente (fenotiazina)
– Deficiențe enzimatice moștenite.

PAVEL Geta
Caracteristici morfologice
ale eritrocitelor (Sferocite)
• Sferocite: eritrocite de formă sferică, mai mici și mai dense

decât în mod normal și au o zonă de paloare centrală mai
redusă.
• Există câteva cauze ale formării sferocitelor:
– Anemia hemolitică mediată imun (AHMI):
Sferocitoza medie spre accentuată diagnostică AHMI anemia
hemolitică mediată imun. Testul Coombs pozitiv sau evidențierea
fenomenului de autoaglutinare confirmă prezența anticorpilor pe eritrocite.
– Alte boli dobândite: boli asociate cu funcția anormală a macrofagelor
(sindromul hemofagocitic), înțepătura de albine, veninul de șarpe.
– Anomalii ereditare: Sferocitoza ereditară la vacă.

PAVEL Geta
(Hematii în țintă)
• Celule în țintă (codocite sau leptocite) au o zonă de
hemoglobinizare în centrul celulei unde obișnuit este zona de
paloare centrală.
• Acestea sunt observate numai la câine, în următoarele condiții:
– Boli hepatice;
– Hipotiroidism
In frotiul alăturat, Hematii în

țintă numeroase, la un câine cu
colestază

PAVEL Geta
(Hipocromazia versus Policromazia)
• Hipocromazia este un indicator al încărcăturii
reduse cu hemoglobină a hematiilor (paloare
centrală accentuată) - anulocite.
• Se însoțește de scăderea CHEM.
Anemie feriprivă la camelide, secundară pierderii

gastrointestinale de sânge în cazul infestării
cu Haemonchus contortus. Hematiile sunt hipocrome
(săgeată), eccentrice (cap de săgeată), dacriocite
Hipocromazie la câine cu (formă de lacrimă – D), fuziforme (F).
anemie feriprivă (se observă
și schizocite, cheratocite). - HEMATOLOGIE CLINICA (1)-
PAVEL Geta
Hipocromazia e produsă prin 2 mecanisme:
• Producerea defectuoasă a hemoglobinei: Deficitul de fier (împiedică sinteza
Hb)
Deficitul de Fe se produce prin pierderi cronice de sânge la nivelul tractusului
digestiv (sângerări neobservate de proprietar). Deși nu există Hb, eritroblaștii
continuă să se dividă, rezultând hematii din ce în ce mai mici. In faza avansată
a anemiei feriprive, apar microcite (VEM scăzut), hipocrome (CHEM scăzut),
iar pe frotiu e evidentă hipocromazia.
• Inhibiția producției de hemoglobină: Cea mai comună cauză este intoxicația
cu plumb. Plumbul se leagă de enzime implicate în sinteza hemului și le inhibă
activitatea. Rezultă o anemie normocitară normocromă. In intoxicație prelungită,
fierul nu mai poate fi preluat pentru sinteza hemului și se acumulează în celule,
rezultând siderocite – se produce astfel o anemie identică cu cea feriprivă
(microcitară, hipocromă), deși fierul este în organism, dar nu poate fi utilizat.
PAVEL Geta
• Policromazia corespunde prezenței eritrocitelor anucleate imature în sânge. Sunt de
culoare mai închisă, deoarece alături de Hb rămân în citoplasmă ribozomi care dau
un grad de bazofilie citoplasmei. Acestea sunt echivalentul reticulocitelor, observate
prin colorația vitală cu albastru de briliant crezyl. Creșterea policromaziei
eritrocitare se asociază anemiei regenerative.
Policromatofile în sângele unui

câine cu anemie regenerativă
(săgeată). Se observă și nRBC
(eritrocite nucleate)

PAVEL Geta
(Policromatofile versus Reticulocite)
Diff Quick
Col.Briliant Crezyl

PAVEL Geta
(Incluzii eritrocitare: punctații bazofile)
Punctații bazofile
Reprezintă agregarea spontană a ARN-ului
ribozomal în eritrocite. Acestea apar în
următoarele situații:
• Ca trăsătură a anemiei regenerative: Se
observă mai ales în celulele tinere (macrocite
policromatofile)
• Intoxicația cu Pb: Punctațiile apar în
intoxicația cu Pb înainte de a se instala anemia.
Apar în celulele mature și bătrâne, ca și în
eritrocitele nucleate, eritroblastoza fiind o
In stânga – anemie hemolitică la
obișnuit întâlnită în aceasta condiție patologică. vacă (un policromatofil cu
punctații bazofile)
In dreapta – Punctații bazofile în
E cu corp Jolly.
PAVEL Geta
(Incluzii eritrocitare: corpi Heinz)
Corpii Heinz
• Sunt rezultatul oxidării anormale și precipitării Hb. Un număr mic de E cu
corpi Heinz apare la pisici sănătoase, dar creșterea acestora este asociată la
pisică cu diabetul zaharat (când crește producția de corpi cetonici) sau cu
limfomul, hipertiroidismul.
• Corpii Heinz sunt greu de evidențiat în colorația obișnuită, se pot în schimb
observa în colorația vitală realizată pentru determinarea numărului de
reticulocite.
• Anemia hemolitică indusă de oxidanți se caracterizează prin anemie
regenerativă cu corpi heinz și eccentrocite. Oxidanții produc, de asemenea,
liza intravasculară a hematiilor, manifestată prin hemoglobinemie și
hemoglobinurie. Unele animale dezvoltă si methemoglobinemie (plasma
brună) deoarece anumiți oxidanți transformă Fe2+ în Fe3+ .

PAVEL Geta
(Incluzii eritrocitare: corpi Heinz)
Corpi Heinz la ME
Corpi Heinz la o pisică intoxicată cu

acetaminofen.

PAVEL Geta
(Incluzii eritrocitare: corpusculi Howell-Jolly)
Corpusculii Howell-Jolly
Corpusculi Howell-Jolly la câine
• Sunt numiți și micronuclei, fragmente splenectomizat
nucleare nefuncționale, neexpulzate când
eritrocitele părăsesc măduva.
• La câine nu se găsesc în sânge hematii cu
corpi Jolly, deoarece sunt preluate de
sinusoidele de splenice și distruse.
• Aceste formațiuni intraeritrocitare se găsesc în
sânge în următoarele situații:
– La pisică și cal (cu splină non-sinusoidală).
– Anemia regenerativă: la toate speciile.
– Compromiterea funcției splenice: corticosteroizi,
splenectomie.
– Mielodisplazie: la pudeli cu macrocitoză ereditară.

PAVEL Geta
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
DISCIPLINA LABORATOR CLINIC
Evaluarea frotiului de sânge

(lucrări practice)
Anul IV - Med.Vet
Conf.dr. Geta Pavel

Etalare, colorare frotiu sânge
• https://www.youtube.com/watch?v=rqXy45sRJkw
• https://www.youtube.com/watch?v=XBCxusLUe68
• https://www.youtube.com/watch?v=nbRUiWl2Qrs
Colorația rapidă
Diff-Quick
Fixare I Aprox. 1-5 minute

Solutia II 8-10 scufundări (1 sec. fiecare)
Solutia III 6-8 scufundări (1 sec. fiecare)
Apă distilată/de Spălare în jet fin apoi uscare în stativ

robinet
Sange lama
Colorația vitală cu albastru
briliant Crezyl
Tehnica:
Se amestecă:
Sânge din probă 3 picături Sange caine
Oxalat de sodiu 12 picături
Colorant Albastru de 3 picături

briliant crezyl
Timp de asteptare 1-2 ore
Etalare și examinare Se citesc cel putin 5 câmpuri în care se
numără reticulocite la 100-200
eritrocite/câmp
Examinare microscopică a frotiului de sânge
• 1. Se observă frotiul la magnitudine redusă, cu obiectiv

4x/10x
– Se scanează frotiul pentru microfilarii;

– Se localizează zonele marginale sau zonele de vărf (franjurate)
pentru a identifica anomalii sau atipii celulare.
– Se evaluează distribuția eritrocitelor
• Rulourile: RBC arajate în șir – diferite de la o specie la alta (rulourile
se formează și ca artefact datorită uscării prea lente a frotiului).
• Aglutinarea este rezultatul aglomerării neregulate a hematiilor ca
rezultat al atașării anticorpilor pe suprafața hematiilor și alipirii
acestora (marker al formării anticorpilor anteritrocitari și apariției
anemiei hemolitice mediate imun).
– Se evaluează apariția agregatelor plachetare (frecvente la pisică)
– dau false trombocitopenii.
Microfilarii Microfilarie cu ob.40
(cazuri FMV Iași
Microfilarie surprinsă întâmplător

la citire în camera de numărat
Microfilarie cu ob.40
2 microfilarii cu ob.10
Aglutinare versus agegare eritrocitară
Aglutinări eritrocitare Agegate eritrocitare

in anemia hemolitică de tip imun la câine (rulouri) fiziologce la cal
Falsă trombocitopenie versus
trombocitopenia adevarată
Falsă trombocitopenie datorită Distribuirea normală a

agegatelor plachetare plachetelor la vacă
Trombocitopenie adevarată
( doar 2 PLT în câmp - săgeți albastre),
Săgețile roșii indică fragmente eritrocitare

2. Examinare frotiu sânge cu obiectiv 40x
• Se pune o picătură de ulei de cedru, îmbunătățind

rezoluția; se fac următoarele determinări:
– Estimarea numărului de leucocite: media numărului de
leucocite pe câmp x 1600.
• Se verifică dacă aceasta corespunde cu determinarea cantitativă
(efectuată de aparatul automat).
– Formula leucocitară - numărarea leucocitelor
diferențiate (Nf, Eo, Ba, Mo, Lf) din total 150-200 celule
nucleate (e posibilă diferențierea celulelor cu ob.40
pentru experimentați). Se află și valoarea absolută a
leucocitelor diferențiate, prin multiplicarea valorii
procentuale (luată ca fracție) cu numărul de WBC (L).
• Se verifică dacă numărătoarea automată a L diferențiate
corespunde cu cea microscopică.
• In timpul determinării formulei leucocitare:

– Se notează separat eritrocitele nucleate (nRBC) la 100
celule albe și se corectează numărul total de leucocite
după următoarea formulă:
• WBC corectate = WBC numărate x (100 ÷ [nRBC + 100])
• Determinarea formulei leucocitare (debutanți),

concomitent cu :
– Determinarea indicelui Arneth – se evidențiază cele 5
categorii de Nf după numărul lobilor nucleari (predominant 1-
2 lobi: indice nuclear deviat stânga; predominant 4-5 lobi:
indice nuclear deviat dreapta).
• Estimarea numărului de plachete sanguine.
– Media numărului de plachete pe câmp x 15.000 = nr.plachete
estimate/μl.
• Evidențierea modificărilor morfologice eritrocitare,
leucocitare sau trombocitare, inclusiv prezența incluziilor
și a paraziților.
Morfologia leucocitelor
Neutrofile imature (săgeți albastre) versus
neutrofile mature (săgeți roșii)
Sange de câine
(caz clinic FMV Iași)
Estimarea numărului de plachete
Sânge de pisică
(caz clinic FMV Iași)
Evaluarea morfologiei WBC
toxicitate, incluzii, organisme
Nf toxice (Corpi Dohle) Erlichia canis
Importanța diagnostică a modificărilor morfologiei nucleare și citoplasmatice a leucocitelor –

vezi cursul (cap.2. Hematologie clinică) și LP3
Evaluarea morfologiei RBC -
policromazie/hipocromazie, poikilocitoză, incluzii, organisme.
Babesia canis
Importanța diagnostică a modificărilor morfologiei eritrocitare – vezi cursul și LP3

Evaluarea morfologiei plachetelor
megaplachete, organisme.
Morule de Anaplasma platys în Anaplasma platys

plachete sangine
Megaplachete câine
Megaplachetă pisică
Importanța diagnostică a modificărilor

morfologiei trombocitare – vezi cursul
(cap.2. Hematologie clinică) și LP3

Cursuri Laborator Clinic Veterinar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Laborator Clinic Veterinar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi

CURS PENTRU STUDENŢII DIN ANUL IV

Conf.dr. Geta PAVEL

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 2

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta PAVEL 3

• Evaluarea sănătății animalelor nou achiziționate.

• Teste screening se fac la prima examinare dacă animalul are

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 6

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 7

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 8

• Biochimia clinică se referă la analiza plasmei sau serului

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 9

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 10

• Enzimele sunt catalizatori proteici care accelerează reacțiile

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 11

• Fiecare enzima este specifică. Viteza reacției catalitice a

– Un Katal (Kat) este unitatea de măsură a activității catalitice; un katal

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 12

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 13

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 16

Acid phosphatase Prostate Skeletal and heart muscle,

Alcohol dehydrogenase Liver Kidney, hepatobiliary system,

Amylase* Pancreas, salivary glands Isocitrate dehydrogenase Liver

Arginase Liver Skeletal and heart muscle,

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 18

3. Nivelul de hidratare al animalelor influențează concentrația în

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 19

• Hemoliza – interferează cu absorbanța spectrofotometrică. AST și LDH au

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 21

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 22

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 23

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 24

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 25

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 26

La majoritatea mamiferelor domestice, concentrația proteinelor

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 27

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 28

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 29

• Albumina are greutatea moleculară cea mai mică (69000 D)

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 30

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 31

• Fibrinogenul (măsurat doar din plasmă) aparține

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 32

• Alfa 1-Acid-Glicoproteina este o proteină de legare a medicamentelor. Crește

• Alfa 1-antitripsina este un inhibitor de proteaze eliberate de fagocite în

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 33

• Alfa 2-Macroglobulina este inhibitor de proteaze eliberate de fagocite, dar și

• Antitrombina III inhibă proteaze serinice, trombina, factorii de coagulare

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 34

• Proteina C reactivă, ca și la om, crește rapid în plasmă la câine, cal, porc în

• Amiloidul A seric este o proteină heterogenă, legată de HDL. Este

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 35

• Ceruloplasmina, proteina de transport a cuprului, are și activitate

• Transferina, proteina majoră de transport a fierului, este o beta 1-globulină.

• Feritina, în concentrație mai mare la cîine decât la om, joacă rol în

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 36

• Haptoglobina este o alfa 2-globulină care se combină cu Hb eliberată în

• Fibrinogenul este precursorul fibrinei în procesul de coagulare, dar și

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 37

• La câine și pisică, se diferențiază prin electroforeză 5-6 fracții

27.02.2020 BIOCHIMIE CLINICA - Geta 38

Principalele zone ale electroforegramei:

• Zona albumină: albumină