LP 1 DIAGNOSTIC CITOPATOLOGIC

An universitar 2022-2023

BAZELE
CITOPATOLOGIEI
VETERINARE
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
• Citologia (gr. kytos=celulă și logos=știință) este disciplina
biologică care se ocupă cu studiul celulelor.
• Citopatologia (gr. kytos=celulă, pathos=boală și
logos=știință) este disciplina medicală care se ocupă cu
studierea (evaluarea) celulelor în condiții patologice, de
boală.
• Examenul citologic însumează totalitatea manoperelor
efectuate în vederea stabilirii unui diagnostic
citopatologic.
•Diagnosticul citopatologic presupune recunoaşterea,
descrierea şi interpretarea celulelor implicate în diferitele
procese patologice.
 CE ESTE CITOPATOLOGIA?
 Citopatologia este o ramură a patologiei clinice, fiind
considerată o disciplină mixtă, ce interferează atât cu
disciplinele clinice, cât și cu anatomia patologică.
 Se ocupă cu examinarea, descrierea și interpretarea
celulelor prelevate dintr-o forațiune patologică / leziune
etc. pentru a determina originea, natura și uneori cauza
formațiunii patologice / afecțiunii / bolii.
 Citopatologia este deosebit de valoroasă, din ce in ce mai
folosită în practica medical-veterinară de pretutindeni, de
multe ori fiind prima opțiune pentru identificarea unei
neoplazii.
 Utilitatea examenului citologic
Atât în medicina umană, cât și în medicina
veterinară, pe întreg mapamondul, citopatologia
joacă un rol cheie în diagnosticul stărilor
precanceroase și/sau canceroase - benigne și
maligne, precum și în diagnosticul diferențial al
diferitelor tipuri de afecțiuni.
Citopatologia veterinară este un excelent
instrument de investigare medicală de primă linie,
dar din păcate prea puțin utilizată.
 Locul citopatologiei în medicina veterinară
În medicina veterinară, de multe ori clinicianul
sau chirurgul sunt constrânși de aspectele
economice în alegerea examenelor
complementare, respectiv între examenul
citologic și histologic.
Avantajele și limitele celor două metode trebuie
să fie bine cunoscute, iar tehnicile de prelevare
perfect stăpânite, pentru a face cea mai bună
alegere pentru fiecare caz în parte.
 CITO- VERSUS HISTO-
 Citologia și histologia permit examinarea elementelor
constituente - celule și țesuturi - ale organismului
normal la microscop.
 Citopatologia și histopatologia reprezintă disciplinele
medicale ce se ocupă cu examinarea celulelor și
țesuturilor patologice la microscop.
 Citologia / citopatologia presupun etalarea unor
celule pe o lamă și examinarea lor la microscop.
 Histologia / histopatologia presupun examinarea la
microscop a unui fragment de țesut, ceea ce permite
evaluarea întregii arhitecturi tisulare.
CITO- VERSUS HISTO-
Locul citopatologiei în medicina veterinară
Examenul citologic se poate aplica practic în cazul
tuturor tipurilor de leziuni.
Se disting numeroase metode de prelevare a probelor,
în funcție de leziune și/sau de localizare.
În cazul leziunilor cutanate superficiale prelevarea se
realizează în general prin puncție cu ac fin sau prin
raclare.
În cazul limfonodurilor, formațiunilor nodulare
subcutanate, a organelor interne, prelevarea se
realizează prin puncție cu ac fin, cu sau fără aspirație.
 Locul citopatologiei în medicina veterinară

Fluidele biologice (epanșamentele intracavitare,

lichidul sinovial, LCR, lichidul de lavaj bronho-
alveolar) sunt recoltate pe anticoagulant (tuburi
cu EDTA), iar ulterior sunt centrifugate.
În toate cazurile, prelevarea probelor este o
manevră puțin dureroasă, rareori necesitând
sedarea animalului.
 Locul citopatologiei în medicina veterinară

Examenul citologic permite obținerea rapidă a

unui răspuns, timpul necesar prelucrării probelor
biologice fiind scurt.
Timpul necesar efectuării frotiurilor
citopatologice colorate clasic, prin metoda May-
Grünwald Giemsa este de aproximativ 45 minute.
Din ce în ce mai mulți clinicieni veterinari preferă
folosirea colorațiilor rapide, în ciuda calității
scăzute a frotiurilor.
 Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
Fiabilitatea examenului citologic este parțial
influențată de pregătirea și experiența
operatorului care realizează prelevarea probelor
și etalarea frotiurilor.
 Alegerea unei metode de prelevare neadecvate, o
etalare necorespunzătoare a frotiurilor pot duce la
modificări ale morfologiei celulelor, la ruperea
celulelor, la o distribuție neuniformă a acestora etc.,
făcând astfel dificilă sau imposibilă stabilirea unui
diagnostic.
 Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
Citologia nu permite evaluarea arhitecturii
tisulare.
Diagnosticul a numeroase leziuni se bazează în
egală măsură pe morfologia celulară și pe cea
tisulară.
În plus, probele pot fi sărac celulare, acelulare
sau nereprezentative.
 Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
 Examenul citologic este un ajutor de necontestat pentru
diagnostic, dar rareori oferă un diagnostic definitiv, de
certitudine.
 De multe ori, citopatologic se emite un diagnostic de
suspiciune, orientativ, urmând ca prin investigații mai
elaborate să se ajungă la diagnosticul definitiv.
 În unele cazuri, citologia este singura metodă de evaluare
morfologică care poate fi utilizată, de exemplu în cazul
epanșamentelor intracavitare, LCR, urină.
 Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
Unele probe (în special mediile lichidiene) trebuie
prelucrate rapid (în mai puțin de o oră) pentru a se
păstra morfologia celulară, ceea ce impune ca
aceste probe să fie prelucrate la locul prelevării sau
la un laborator din apropiere.
Citopatologia face posibilă recomandarea celor mai
adecvate examene suplimentare (bacteriologic,
toxicologic, etc.).
 Etapele preparării unui eșantion celular pentru
examenul citopatologic:
◦ Prelevarea probelor
◦ Prelucrarea probelor lichidiene
◦ Etalarea frotiurilor citopatologice
◦ Fixarea frotiurilor citopatologice
◦ Colorarea frotiurilor citopatologice
Examinarea la microscop
◦ Descrierea frotiurilor citopatologice
◦ Interpretarea frotiurilor citopatologice
Stabilirea diagnosticului de suspiciune sau de
certitudine.
Tipuri de probe prelevate frecvent în
citopatologia veterinară
 Formațiuni solide (nodulare)
 Puncții limfonodale (adenograma)
 Puncții lombare (prelevare LCR)
 Puncții articulare (prelevare de lichid sinovial)
 Puncții medulare (mielogramă)
 Lavaj bronho-alveolar
 Urină
 Calitatea eșantionului celular prelevat este
principalul factor care influențează succesul unui
diagnostic citopatologic
În momentul recoltării probelor trebuie respectate
anumite măsuri de precauție, astfel încât prelevatul să
fie de înaltă calitate și reprezentativ pentru proba de
examinat.
Aceste precauții permit:
 Evitarea frotiurilor cu celularitate redusă sau acelulare
 Evitarea prezenței celulelor deteriorate, distruse
 Evitarea probelor neconcludente pentru diagnostic
 Evitarea prezenței de celule nereprezentative
 Evitarea contaminării excesive cu sânge
Interpretarea unui frotiu citopatologic este
un proces complex, care trebuie să fie în
strânsă concordanță cu:

 Datele anamnetice
 Datele epidemiologice
 Datele clinice
FOARTE IMPORTANT!!
Informații despre animal
 Specia și rasa
 Vârsta
 Sexul
Informații despre leziune
 Localizare
 Momentul apariției și ritmul de creștere
 Caracteristicile macroscopice
 Tehnica de prelevare utilizată
Reacție limfonodală asociată
Simptomatologie asociată
 Se recomandă insistent
citirea frotiurilor de către
un citopatolog veterinar
experimentat