LP 1 Diagnostic citopatologic

An universitar 2020-2021

BAZELE
CITOPATOLOGIEI
VETERINARE
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
 Citologia (gr. kytos=celulă și logos=știință) este
disciplina biologică care se ocupă cu studiul
celulelor.
 Citopatologia (gr. kytos=celulă, pathos=boală și

logos=știință) este disciplina medicală care se

ocupă cu studierea (evaluarea) celulelor în
condiții patologice, de boală.
 Examenul citologic însumează totalitatea

manoperelor efectuate în vederea stabilirii unui

diagnostic citopatologic.
Diagnosticul citopatologic presupune

recunoaşterea, descrierea şi interpretarea celulelor

implicate în diferitele procese patologice.
CE ESTE DE FAPT CITOPATOLOGIA?
 Citopatologia este ramura patologiei

clinice ce constă în examinarea și

interpretarea diferitelor celule ale unui
țesut, pentru a determina originea,
natura și uneori cauza unei formațiuni
patologice/afecțiuni/boli.
 Citopatologia este o procedură deosebit de
valoroasă, din ce in ce mai folosită în practica
medical-veterinară de pretutindeni, de multe
ori fiind prima opțiune pentru verificarea unui
posibil diagnostic de cancer.
 Utilitatea examenului citologic
 Atât în medicina umană, cât și în medicina
veterinară, pe întreg mapamondul, citologia joacă
un rol cheie în diagnosticul stărilor
precanceroase, a celor canceroase - benigne și
maligne - a bolilor infecțioase, precum și a altor
tipuri de afecțiuni.
 Citopatologia veterinară este un excelent

instrument de investigare medicală de primă

linie, dar din păcate prea puțin utilizată.
 Citopatologia este o disciplină mixtă, ce

interferează atât cu patologia clinică, cât și cu

anatomia patologică.
 Locul citopatologiei în medecina
veterinară
 În medecina veterinară, în general, clinicianul
sau chirurgul sunt constrânși de aspectele
economice în alegerea examenelor
complementare, respectiv între examenul
citologic și histologic.
 Avantajele și limitele celor două metode trebuie

să fie bine cunoscute, iar tehnicile de prelevare

perfect stăpânite, pentru a face cea mai bună
alegere pentru fiecare caz în parte.
 Locul citopatologiei în medecina
veterinară
 Citologia și histologia permit examinarea
elementelor constituente - celule și țesuturi - ale
organismului normal la microscop.
 Citopatologia și histopatologia reprezintă disciplinele

medicale ce se ocupă cu observarea celulelor și

țesuturilor patologice la microscop.
 Citologia / citopatologia presupune etalarea unor

celule pe o lamă și examinare lor la microscop.

 Histologia / histopatologia presupune examinarea la

microscop a unui fragment de țesut, ceea ce permite

conservarea arhitecturii tisulare.
Locul citopatologiei în medecina
veterinară
Examenul citologic se poate aplica practic în cazul
tuturor tipurilor de leziuni
Se disting numeroase metode de prelevare a
probelor, în funcție de leziune și/sau de
localizare.
În cazul leziunilor cutanate superficiale prelevarea
se realizează în general prin puncție cu ac fin sau
prin raclare.
În cazul formațiunilor nodulare, a limfonodurilor
sau a organelor interne, prelevarea se realizează
prin puncție cu ac fin, cu sau fără aspirație.
Locul citopatologiei în medecina
veterinară
 Fluidele biologice (lavajul bronho-alveolar,
lichidul sinovial, LCR, epanșamentele
intracavitare) sunt recoltate pe anticoagulant
(tuburi cu EDTA), iar ulterior sunt
centrifugate.
 În toate cazurile, prelevarea probelor este o

manevră puțin dureroasă, rareori necesitând

sedarea animalului.
Locul citopatologiei în medecina
veterinară
 Examenul citologic permite obținerea rapidă a
unui răspuns, timpul necesar prelucrării
probelor biologice fiind scurt.
 Timpul necesar efectuării frotiurilor

citopatologice colorate clasic, prin metoda

May-Grünwald Giemsa este de aproximativ 45
minute.
 Din ce în ce mai mulți clinicieni veterinari

preferă folosirea colorațiilor rapide, în ciuda

calității scăzute a frotiurilor.
Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
 Fiabilitatea examenului citologic este
parțial influențată de pregătirea și
experiența operatorului care realizează
prelevarea probelor și etalarea frotiurilor.
Oetalare necorespunzătoare a frotiurilor poate
duce la modificări ale morfologiei celulelor, la
ruperea celulelor, la o distribuție neuniformă a
celulelor, etc., făcând dficil sau imposibil
diagnosticul.
Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
 Citologia
nu permite conservarea
arhitecturii tisulare.
 Diagnosticul a numeroase leziuni se

bazează în egală măsură pe morfologia

celulară și pe arhitectura tisulară.

 În
plus, probele pot fi sărac celulare,
acelulare sau nereprezentative.
 Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
 Examenul
citologic este un ajutor de
necontestat pentru diagnostic, dar rareori
permite identificarea precisă a unei leziuni.

 Înunele cazuri, citologia este singura

metodă de evaluare morfologică care poate
fi utilizată, de exemplu în cazul
epanșamentelor intracavitare, LCR, urină.
Limitele citopatologiei în medicina
veterinară
Unele probe (în special mediile lichidiene)
trebuie prelucrate rapid (în maipuțin de o
oră) pentru a păstra morfologia celulară,
ceea ce impune ca aceste probe să fie
prelucrate la locul prelevării sau la un
laborator din apropiere.
 Diagnosticul citopatologic și histopatologic
sunt complementare în medicina veterinară.

Citopatologia face posibilă orientarea rapidă a

unui diagnostic (rareori stabilirea unui
diagnostic de certitudine), precum și
recomandarea celor mai adecvate examene
suplimentare (bacteriologic, toxicologic, etc.).
Histopatologia permite identificarea originii și
naturii leziunilor, în vederea stabili unui
tratament adecvat.
 Subiectele abordate la lucrările practice
 Etapele
preparării unui eșantion celular pentru
examenul citopatologic:
◦ Prelevarea probelor
◦ Prelucrarea probelor lichidiene
◦ Etalarea frotiurilor citopatologice
◦ Fixarea frotiurilor citopatologice
◦ Colorarea frotiurilor citopatologice
Examinarea la microscop
◦ Descrierea frotiurilor citopatologice
◦ Interpretarea frotiurilor citopatologice
Stabilirea unui diagnostic cert sau, de cele mai
multe ori, a unei suspiciuni de diagnostic.
Tipuri de probe prelevate frecvent în
citopatologia veterinară
 Formațiuni nodulare
 Puncții limfonodale (adenograma)
 Puncții lombare (prelevare LCR)
 Puncții articulare (prelevare de lichid sinovial)
 Puncții medulare (mielogramă)
 Lavaj bronho-alveolar
 Urină
 Calitatea eșantionului celular prelevat este
principalul factor care influențează
randamentului citopatologic
În momentul recoltării probelor trebuie
respectate anumite măsuri de precauție, astfel
încât proba să fie de înaltă calitate și
reprezentativă pentru țesutul sau lichidului de
examinat.
Aceste precauții permit:
Evitarea frotiurilor cu celularitate redusă sau
acelulare
Evitarea prezenței celulelor deteriorate, distruse
Evitarea probelor neconcludente pentru diagnostic
Evitarea prezenței de celule nereprezentative
Evitarea contaminării excesive cu sânge
Interpretarea unui frotiu
citopatologic este un proces
complex, care trebuie să fie în
strânsă concordanță cu:

 Datele anamnetice
 Datele epidemiologice
 Datele clinice
FOARTE IMPORTANT!!
 Informații despre animal
Specia și rasa
Vârsta
Sexul
 Informații despre leziune
Localizare
Momentul apariției și ritmul de creștere
Caracteristicile macroscopice
Tehnica de prelevare utilizată
 Reacție
ganglionară asociată
 Simptomatologie asociată
 Cea mai la îndemână soluție în
evaluarea rapidă a unei formațiuni
patologice este examenul citologic

Examenul citologic permite:

 diferențierea unui proces inflamator de un
proces tumoral
 diferențierea unei formațiuni tumorale benigne

de una malignă
 determinarea originii unei formațiuni tumorale
Se recomandă insistent
citirea frotiurilor de
către un citopatolog
veterinar
experimentat