Morfopatologie

Patologia are ca obiect studiul bolilor, identificarea modificarilor structurale si functionale ale
celulelor, tesuturilor si organelor care stau la baza si explica simptomele si semnele clinice ale diferitelor
entitati morbide.
Termenul reuneste aspectele morfopatologice (modificarile structurale) cu cele fiziopatologice
(efectele pe plan functional).
Boala este rezultatul interactiunii intre un agent agresor si reactivitatea organismului la care se
asociaza influenta factorilor genetici.
Patologia generala studiaza reactiile de baza ale tesuturilor si celulelor la stimuli anormali care
stau la baza bolilor.
Patologia speciala studiaza raspunsul specific al organelor si tesuturilor specializate.
Morfopatologia ca ramura a patologiei se refera la studiul modificarilor structurale, celulare si
tisulare care caracterizeaza diferite boli.
Un proces morbid are 4 aspecte ce intereseaza patologia:
- cauza (etiologia)
- mecanismul de dezvoltare (patogenia)
- alterarile structurale induse (modificarile morfologice)
- consecintele functionale (semnificatia clinica)
Toate formele de afectare de organ debuteaza cu alterari subcelulare si moleculare. Studiul
morfopatologic incepe cu notiuni asupra mecanismelor moleculare si modificarilor structurale care stau
la baza leziunilor celulare. In producerea diferitelor leziuni sunt importante si relatiile de tip celula-
celula sau celula - mediu extracelular.
Cauzele bolii: Bolile pot fi mostenite, determinate genetic sau pot fi dobandite pe parcursul
vietii sub actiunea unor factori patogeni diversi:
a) Boli determinate genetic:
- aparute prin anomalii cromozomiale si ale genelor determinand boli familiale prin mutatii genice
- susceptibilitatea la unele boli cum ar fi grupa sanguina A(II) ce predispune la cancer gastric si anemie
permicioasa sau grupa sanguina B(III) care este asociata cu ulcerul duodenal
b) Boli dobandite prin:
- agenti fizici: traumatisme, temperaturi extreme, modificari ale presiunii atmosferice sau radiatii
- substante chimice cu actiune locala sau generala
- deficite nutritionale prin modificari patologice de aport, absortie, transport sau utilizare a substantelor
nutritive
- agenti infectiosi
- reactii imune anormale: hipersensibilizare (astm bronsic, soc anafilactic sau boli autoimune)
- factori psihologici
In practica, investigatia bolilor are doua obiective:
- stabilirea diagnosticului cu consecinte asupra terapiei
- stabilirea prognosticului
Metode de diagnostic morfopatologic:
1) Diagnostic histopatologic
2) Diagnostic citopatologic
3) Tehnici speciale de diagnostic
4) Studiul macroscopic si necroptic al leziunilor tisulare si de organ
Diagnosticul histopatologic reprezinta identificarea substratului morfologic al bolilor prin
studiul microscopic al modificarilor tisulare. Materialul histologic poate fi obtinut prin mai multe
moduri:
- biopsie
- piese de exereza chirurgicala
- tesuturi sau organe recoltate in timpul efectuarii necropsiei

1
 Dupa fixare, includere la parafina, sectionare la microtom si etalare, sectiunile histologice vor fi
colorate prin diferite tehnici:
Coloratii uzuale:
- HE - nucleul celulei se coloreaza albastru si citoplasma in roz
- coloratii tricromice - permit evidentierea in culori diferite a tesuturilor (epitelial, conjunctiv, muscular)
- col. van Gieson - epiteliul si muschiul se coloreaza in galben iar colagenul in rosu
- col. Masson - epiteliul este violaceu, muschiul brun si colagenul albastru
- col. Simionescu - epiteliul si muschiul sunt rosu-brun si colagenul albastru

Coloratii speciale:
- PAS (periodic acid Schiff) - folosita pentru evidentierea glicogenului, mucopolizaharidelor neutre,
membranei bazale, fungilor si parazitilor
- coloratii argentafine si argilofile (Fontana-Masson, Grimelius) - folosite pentru evidentierea
granulatiilor celulelor neuroendocrine
- coloratii argentice - folosite pentru fibrele de reticulina, pentru evidentierea membranei bazale,
diferentierea unui carcinom in situ de unul invaziv, pentru diferentierea unor tumori de origine epiteliala
de cele conjunctive (coloratia Gomori)
- coloratii histochimice - folosite pentru evidentiere fierului (reactia Pearls), melaninei (reactia Fontana-
Masson), calciului (reactia Von Kossa)
Cand este necesar un diagnostic promt se apeleaza la sectionarea fragmentului la criostat si
colorare rapida. Aceasta tehnica este denumita examen extemporaneu si este utilizata in patologia
tumorala, intraoperatorie, chirurgul primind un rezultat care orienteaza asupra timpului si amplorii
interventiei.

Citodiagnosticul reprezinta diagnosticul stabilit pe baza examinarii microscopice a modificarilor

morfologice alse celulelor izolate continute de diferite produse patologice etalate pe lame (frotiuri).
Aceasta metoda are un rol deosebit de important in diagnosticul celulelor canceroase si precanceroase
fiind larg utilizata in actiunile de screening ale unei localizari tumorale deoarece nu este traumatizanta,
este putin costisitoare si poate fi usor repetata.

Celulele pot fi obtinute prin diferite tehnici de recoltare:

a) Citologie exfoliativa - celulele se exfoliaza spontan in mod natural: sputa, secretie prostatica,
mamara, vaginala sau de pe suprafata colului uterin; aceste produse se etaleaza direct pe lama
b) Citologia revarsatelor seroase - celulele se gasesc in suspensie intr-un fluid din cavitati
naturale, transudate sau exudate, frotiurile fiind realizate din sedimente obtinute prin centrifugare.
c) Prin periajul unor suprafete epiteliale (col uterin, bronsie)
d) Prin lavaj a unor organe cavitare, lichidul utilizat determinand antrenarea celulelor (lavaj
bronsic sau vezical)
e) Prin amprentarea (aplicarea directa a lamei) unor leziuni superficiale accesibile sau a unor
piese de exereza chirurgicala
f) Punctia aspiratie cu ac fin - reprezinta o obtinere de celule dintr-un organ solid sau formatiune
tumorala prin aspiratie cu seringa si ace de calibru foarte mic (ex: tiroida, prostata, gl. mamara,
pancreas). Punctia unor organe profunde se realizeaza sub control ecografic.
Dupa etalarea produsului ,care contine celule, si fixare, frotiurile obtinute vor fi colorate prin
diferite metode:
- May Grunwald-Giemsa - este o coloratie in 2 timpi fiind larg utilizata pentru simplitatea sa
- Papanicolau - utilizata in special in citologia cervico-vaginala si bronho-pulmonara fiind deosebit de
utila pentru diagnosticul leziunilor preinvazive si invazive ale colului uterin si respectiv al epiteliului
bronsic
Ca si examenul histopatologic, examenul citologic poate fi realizat printr-o serie de tehnici
speciale: evidentierea glicogenului, lipidelor, melaninei, mucinelor, examen citoimunoclinic, citometrie
in flux, citogenetica si biologie moleculara.

2
 Citodiagnosticul nu trebuie sa conduca la rezultate fals pozitive dar poate fi afectat de un procent
de rezultate fals negative. Dupa diagnosticul citopatologic de suspiciune, diagnosticul de certitudine va
fi obtinut prin biopsie si examen histopatologic.
Tehnici speciale de diagnostic:
Histoenzimologia este utilizata pentru evidentierea enzimelor musculare in diagnosticul
miopatiilor, a acetilcolinesterazei in boala Hirschpring si cloro-acetat-esterazei pentru identificarea
celulelor din seria mieloida si a metastazelor. Fiind de natura proteica, enzimele chiar si cand nu mai
sunt active pot fi detectate prin tehnici moderne de imunohistochimie.
Microscopia electronica permite studiul ultrastructural. Cele mai importante domenii de
utilizare a microscopului electronic sunt: diferentierea carcinom-melanom-sarcomului, diferentierea
adenom-carcinom-mezoteliomului, diagnosticul diferential al tumorilor mediastinului anterior (timom-
carcinoid timic-limfom-seminom), diagnosticul diferential al tumorilor din celule mici si cu celule
fusiforme, diagnosticul diferential a tumorilor endocrine si non-endocrine sau in diagnosticarea
diferentiala a nefropatiilor glomerulare cu mecanism imun.
Imunohistochimia foloseste doua tehnici:
- tehnica imunoperoxidazei ce utilizeaza anticorpi primari monoclonali sau policlonali
- tehnica imunoflorescentei care utilizeaza antiseruri combinate cu coloranti fluorescenti
Sectiunile sunt examinate la microscop cu fluorescenta, permitand detectarea autoanticorpilor
sau localizarea antigenelor, in special a complexelor Ag-Ac sau a componentelor sistemului complement
in boli dermatologice, sistemice sau renale.
Aplicatii ale imunohistochimiei:
- identificarea celulelor de origine ale unor neoplasme
- identificarea Ag oncofetale in tumori
- detectarea hormonilor si a receptorilor hormonali
- studiul oncogenelor si a genelor supresor tumorale
- pentru distinctia tipurilor specifice de limfom malign
Tehnici de biologie moleculara - utilizate in special in studiul diferitelor tumori maligne.
Acestea sunt:
- citometria in flux - pentru analiza ADN ce identifica ploidia tumorilor avand semnificatie prognostica
- tehnica de hibridizare in situ - identifica fragmente ADN, fiind utila in 3 situatii: identificarea
microorganismelor in lichidele patologice, studii genetice in boli congenitale, diagnosticul tumorilor
maligne.
Necropsia anatomo-clinica este denumita si autopsie sau examinare post-mortem si reprezinta
investigatia directa a modificarilor patologice, macro- si microscopice in diferite celule si organe la
cadavru. Metoda este utila pentru:
- stabilirea diagnosticului in cazurile neelucidate clinic sau decedate in primele 24 de ore de la internare
- verificarea certitudinii diagnosticului clinic si a terapiei administrate cu analiza anatomo-clinica a
cazurilor
- in invatamantul medical universitar si postuniversitar
- pentru cercetarea stiintifica medicala a cazurilor si mecanismelor bolilor dar si in studiul statistic al
incidentei acestora
Utilizarea autopsiei se regaseste nu numai in studiul bolilor cauzatoare de deces deoarece in
cursul efectuarii acestora se pot decela patologii asociate importante din punct de vedere epidemiologic
sau pentru alte studii.
Necropsia intereseaza si medicii clinicieni terapeuti ai cazurilor respective care trebuie sa fie
prezenti la efectuarea acesteia deoarece intr-un procentaj suficient de mare de cazuri de diagnostice
clinice, nu sunt confirmate necroptic sau patologii asociate care au putut influenta evolutia cazului.
Din analiza anatomo-clinica a cazurilor decedate, clinicianul poate sa-si imbogateasca experienta
practica in ceea ce priveste existenta altor boli sau a altor complicatii neelucidate clinic precum si a
modificarilor tisulare, secundare terapiei administrate.