Efectul Placebo

Placebo se refera la tratamentele oferite grupurilor de control, tratamente similare cu

cele ale grupurilor experimentale, dar fara componentele active si specifice ale acestora.
Efectele tratamentelor placebo se numesc efecte placebo.

Incepand cu anul 1950, institutiile medicale au inceput sa recunoasca ca tratamentele

cu placebo au efecte puternice. S-a presupus atunci ca tratamentele cu placebo au un mare
grad de eficacitate clinica in tratarea si ameliorarea unui spectru larg de tulburari, efectele
placebo fiind prezente in aproape 35% din cazurile clinice(Beecher, 1955).

Utilizarea actuala a tratamentului placebo in cercetariele de farmacologie porneste de

la presumptia ca acesta poate ameliora semnificativ simptomele multor boli fizice sau
tulburari psihice( Kirsch, 1990).

In ciuda acestor concluzii aparent robuste din literatura de specialitate, Hrobjartsson si

Goetzsche (2001) au publicat intr-o revista medicala un studiu de metaanaliza in care au
incorporat toate studiile clinice controlate asupra efectului placebo versus grup de control
efectuate pana in 1998. In fiecare studiu ei au comparat performanta grupului placebo cu cea a
unui grup de control ( nu primea tratament sau era pe o lista de asteptare) luand in calcul o
singura variabila dependenta.

Concluzia studiului lor este surprinzatoare: exista putine dovezi care sa ateste efectele
clinice puternice ale tratamentului cu placebo si prin urmare, nu exista nimic care sa justifice
utilizarea acestuia pe scara larga in practica sau in cercetarea clinica.

Autorii acestei metaanalize sugereaza ca efectele puternice ale tratamentelorcu placebo

obtinute anterior pot fi simple artefacte sau se pot datora unor greseli in demersul
metodologic.

Pentru a intelege mai bine factorii responsabili pentru rezultatele contradictorii

obtinute pana acum in studiile asupra efectului placebo, am utilizat doua abordari.

Prima abordare e legata de cercetarile privind „efectul experimentatorului”.

In 1967, Rosenthal sustinea ca mesajele implicite ale experimentatorului pot influenta

performanta subiectilor la sarcina experimentala si rezultatele cercetarii pot si partial prezise
cunoscandu-se caracteristicile experimentatorului. Studiile lui Rosenthal au evidentiat faptul
ca orientarea experimentatorului, prin expectante sau scopuri catre rezultatele cercetarii, poate
influenta si determina partial aceste rezultate.

Ne putem astepta ca expectantele experimentatorului sa aiba un impact puternic asupra

rezultatelor studiilor legate de efectul placebo pentru ca cele doua fenomene- atat efectul
placebo cat si „efectul experimentatorului”- sunt legate de expectante (Kirsch, 1990,
Rosenthal, 1976).

Expectantele pacientilor sunt factori care mediaza efectul tratamentului cu placebo sau
cel putin ele au o contributie semnificativa in obtinerea acestui efect.

1
 Expectantele sunt definite ca fiind anticipari auto-confirmatoare ale reactiilor automate
date la stimuli sau amorse situationale specifice (Kirsch, 1990).

Potrivit cercetarilor lui Rosenthal (1967, 1994) „efectul experimentatorului poate fi

influentat si de:

 Pregatirea si experienta profesionala a cercetatorului principal

 Contextul fizic in care cercetatorul realizeaza experimentul
 Influenta experimentatorului asupra operatorilor si asistentilor de cercetare,
precum si de relatia lui cu acestia

Ne asteptam sa existe o relatie intre pregatirea profesionala a cercetatorului care

realizeaza studiul si rezultatele studiului care investigheaza efectul placebo. Pot exista
diferente semnificative intre cei cu pregatire medicala ( medici, asistente) si cei fara pregatire
medicala ( psihologi, biologi) in privinta rezultatelor obtinute in studiile asupra efectului
placebo.

Potrivit studiilor lui Rosenthal, ar fi de asteptat ca efectul placebo sa fie mai putin
observat in studiile realizate de medici. Pe de alta parte, cercetatorii care nu au o pregatire
medicala nu sunt constransi de activitatea lor in a considera efectul placebo o amenintare.
Acest lucru se intampla deoarece ei nu administreaza medicamente care contin substante
active.

Este mult mai probabil sa gasim un efect placebo in studiile efectuate de cercetatori
fara pregatire medicala.

A doua abordare care sustine ideea influentei altor factori in obtinerea efectului
placebo deriva din filozofia stiintei. Unul din factorii care ar putea influenta rezultatele
cercetarilor privind efectul placebo este contextul social in care este realizata cercetarea. Orice
cercetare este realizata intr-o paradigma (Kuhn, 1962). O paradigma reprezinta o colectie de
proceduri si idei prin care cercetatorii sunt instruiti implicit „ce sa creada”, „cum sa realizeze
studiile” si „care sunt rezultatele pe care ar trebui sa le accepte”.

Cercetatorii incearca sa rezolve doar probleme de tip” puzzle” . O problema de tip

„puzzle” este congruenta cu paradigma si solutia ei intareste respectiva paradigma. Efectul
placebo este o astfel de problema pentru cercetatorii fara pregatire medicala .

Poblema de tip „puzzle” este atunci cand un numar mare de cercetatori intr-un
domeniu sunt implicati in rezolvarea lui.

Efectul placebo se realizeaza printr-un mecanism biologic plauzibil si nu este doar un

efect psihologic pur asupra unor factori fizici (Kirsch, 1990).

Nu exista nici un mecanism psihologic fara un substrat biologic (Kirsch, 1990 si

Leuchter& colaboratorii sai, 2002) si prin urmare un fenomen psihologic are atat consecinte
biologice cat si psihologice.

2
 Efectul placebo a fost folosit si in chirurgie. Echipa psihologului Cynthia McRae, de la
Universitatea din Denver, SUA, a demonstrat ca simplul gand ca au fost operati ii poate ajuta
pe bolnavii de Parkinson, ale caror creiere produc insuficienta dopamina, sa-si amelioreze
starea de sanatate.

Cercetatorii au impartit pacientii in doua grupe. Jumatate au fost, intr-adevar, operati,

si li s-au implantat in creier neuroni care sa produca dopamina. Restul au fost taiati si cusuti la
loc. Timp de un an specialistii au monitorizat atent toti pacientii, iar cand au comparat
rezultatele celor doua grupuri au fost de-a dreptul socati: erau aproape identice. 

 Profesorul Dan Ariely si colaboratorii sai de la Massachusetts Institute of

Technology, SUA, au descoperit o latura financiara a efectului placebo. Cercetatorii au supus
unui test cu socuri electrice slabe 82 de subiecti.

Jumatate dintre acestia au primit o brosura in care erau informati ca li se va administra

un analgezic scump, de 2,50 dolari/pastila. Celorlati li s-a spus ca vor inghiti un medicament
de 10 centi. Cu toate ca in realitate ambele grupuri au primit o acelasi substanta placebo,
vitamina C, rezultatele au fost diferite. In cazul pastilei scumpe, 85% din pacientii au declarat
ca simt o ameliorare a durerii, in timp ce in celalalt grup „doar” 61% din oameni au spus ca se
simt mai bine. 

Este etica decizia unui doctor de a prescrie un placebo, fara sa informeze pacientul
despre acest lucru? Daca informarea pacientului reduce eficacitatea placebo, este necesara
inducerea in eroare a pacientului?

Unii medicii sunt de acord cu folosirea unui placebo in acele cazuri in care s-a dovedit
un efect placebo puternic. Alti doctori afirma ca este gresita dezinformarea pacientului si ar
trebui sa se dezvaluie pacientului natura placebo a tratamentului prescris.

Braga Lavinia

Grupa 1, Medicina