Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae

Testemițanu"
Catedra de

Lucru individual la medicină regenerativă

Referat la tema
Obținere de celule stem din blastocist, medii, factori de creștere
echipament necesar

A efectuat: Antoci Elena

Coordonator științific: Nacu Viorel,
dr. hab. șt. med., prof. univ.

Chișinău, 2023
 1. Introducere
Celulele stem sau celulele sușă sunt celulele „fundație“ ale fiecårui organ și țesut din
organism. Asemenea unui microcip blank, ele pot fi programate pentru a îndeplini anumite sarcini.
Nespecializate încă, având însă un mare potențial, ele pot prelua orice funcție. În condi¡ii adecvate,
celulele stem încep så se dezvolte în țesuturi și organe specializate. Astfel, se pot auto-reînnoi, se pot
divide, dând naștere mai multor celule stem. Celulele stem ale unui embrion dau naștere oricărei
celule, țesut, organ din corpul fătului. Spre deosebire de o celulă obișnuitå care se poate diviza și da
naștere unei noi celule de același tip, celulele stem sunt pluripotente. Pe tot parcursul vieții ne bazăm
pe capacitatea lor de a regenera organe și țesuturi care sunt rănite sau pierdute în fiecare zi, cum ar fi
pielea, părul, sângele. [1].
Existå douå tipuri de celule stem: celulele stem embrionare și celulele stem adulte. Celulele
stem embrionare provin din embrioni (celule provenite din primul stadiu al dezvoltårii umane). Un
embrion aflat între trei și cinci zile, blastocistul, con¡ine celule stem angajate în crearea de diferite
¡esuturi ¿i organe pentru viitorul făt. Cercetåtorii extrag celule stem din blastocist și le cultivå în
eprubete în laborator. După ce acestea s-au divizat de câteva ori, sunt depozitate, în numai câteva
luni ob¡inându-se milioane de celule stem. Celule stem embrionare aflate în culturå dupå câteva
luni, får a se specializa, sunt a¿a numitele linii de celule stem. Liniile de celule pot fi înghe¡ate ¿i
distribuite cåtre laboratoare. [1].
Embrionii pot fi obținuți prin fecundarea ovulului de către un spermatozoid sau prin clonare.
Cercetătorii îi pot obține de la clinicile de fertilizare, de la cuplurile pentru care se creează mai mulți
embrioni in vitro. Acestea îi pot dona pentru cercetare, alfel fiind distruși. O altă metodă de creare a
embrionilor este prin tehnica numită clonare terapeutică. Această tehnică contopește o celulă (de la
pacientul care necesită terapia) cu un ovul donat. Nucleul ovulului este înlocuit cu nucleul din celula
pacientului. Acest ovul este stimulat chimic sau electric să se dividă iar embrionul rezultat va purta
materialul genetic al pacientului, astfel scăzând șansele ca organismul să respingă celulele stem
implantate. Ambele metode sunt controversate (folosirea de embrioni existenți sau crearea de
embrioni în scopuri terapeutice). Celulele stem din cordonul ombilical sunt celule foarte tinere și în
același timp foarte prolifice, ușor de obținut, colectarea lor fiind lipsitå de riscuri, atât pentru mamå
cât și pentru nou-nåscut, câtă vreme se respectă procedeul de colectare. Imediat după expulzia
fătului și secționarea cordonului ombilical, sângele prezent în vena cordonului ombilical este extras
și colectat. Recipientele sunt påstrate în așa-numitele „bănci“ de celule stem, care pot fi publice sau
private.
2
 Fig. 1. Proteinele în sînge
Actualitate
Proteinele plasmatice joacă roluri fiziologice importante în sănătatea și boala umană. Acestea
participă la răspunsurile imune împotriva agenților patogeni (de exemplu, interferonii, chemokinele
și factorii complementari, coagularea sângelui, transportul de hormoni, și energia reglarea
metabolismului energetic. Nivelurile de proteine plasmatice pot reflecta homeostazia fiziologică sau
stările patologice inclusiv secreția celulară activă, scurgerile tisulare, degradarea proteinelor și
excreția proteinelor în urină. Proteinele plasmatice sunt utilizate pe scară largă ca markeri ai stării
fiziologice a unui individ și reprezintă ~42% din toate analizele de laborator pe bază de sânge
solicitate testele de sânge solicitate [2].

Fig. 2. Proteinele plasmatice

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-titu-maiorescu/biochimie/lp-4-proteine-si-enzime-
plasmatice-md1-2021-2022-sem-ii-s/27987850?origin=home-recent-1
Rolul proteinelor se extinde dincolo de menținerea acestora la cote absolut normale pentru a
asigura metabolismul normal al organismului dar și de a întreține diverse căi biosintetice. Acestea
participă în formarea imunității, asigură creșterea liniară și mentală specific vârstei. Mai mult decât
atât, aminoacizii nu sunt numai structuri constructoare ale proteinelor, dar sunt de asemenea,
importante prin rolul definitoriu al acestora pentru multiple funcții de reglare în celule. De exemplu,
leucina este specific implicată în sinteza proteinelor musculare, glutamat în furnizarea energiei
intestinale, triptofan în sinteza serotoninei și arginina în producția de oxid nitric. Aminoacizii
acționează, de asemenea, ca semnal traductor implicat în mai multe mecanisme celulare ale
organismului [3, 4].
2. Metode

3
 În lucrarea [5], autorii au estimat nivelul proteinelor plasmatice (Feritinei, Transferinei,
Cerulopasminei) în serul sanguin pentru aprecierea gradului de activitate a procesului patologic la
copiii în uropatiile malformative. Lotul de studiu a inclus 118 pacienţi în vârstă 0-3 ani examinaţi şi
trataţi medicochirurgical în Centrul Naţional Ştiinţifico-practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia
Gheorghiu”. Explorările markerilor biochimici s-au efectuat în dinamică la diferite etape clinico-
evolutive. Primul lot l-au constituit 53 pacienţi cu uronefropatii congenitale malformative cu
obstrucţie organică, al II-lea lot - 38 pacienţi cu uronefropatii malformative cu obstrucţie
funcţională, al III-lea lot - 15 pacienţi cu rinichi afuncţional; 12 pacienţi au urmat o medicaţie
conservativă.
Metodologia de cercetare a studiului [6] este orientată spre determinarea cantității absolute și
relative de aminoacizi indispensabili din dietă, digestia proteinelor și biodisponibilitatea
aminoacizilor.
Autorii lucrării [10], din ianuarie 2012 până în decembrie 2017, au înrolat 54 pacienți cu CoA
tratați în departamentul de chirurgie cardiotoracică a Spitalului de Copii al Universității de Medicină
din Nanjing. Comitetul de etică (Institutional Review Board) al spitalului a aprobat acest protocol de
studiu (201806182-1). În plus, au recrutat, de asemenea, 54 copii de aceeași vârstă și sex din
populația Han ca martori în cadrul studiului. Grupul de control a fost selectat dintre copiii normali în
urma examinării fizice sau a programului de screening CHD din spital. Acesta a fost confirmat
faptul că toți martorii nu au boli cardiace prin screening clinic sau ecocardiografie suplimentară.
A fost colectat sângele copiilor CoA înainte de efectuarea intervenției chirurgicale. Fiecare
probă de sânge a fost amestecată cu acidul etilendiaminotetraacetic, a fost recoltat în colecția tuburi
de colectare și centrifugat la viteza de 1500 g timp de 10 min, ceea ce a asigurat că celulele sanguine
pot fi separate de plasmă. Apoi, am colectat plasma și am împărțit-o în alicote. Fiecare a fost
depozitată congelată la - 80 °C până când am efectuat analiza.
Materialul cercetări [17] este constituit, în exclusivitate, din buletinele de analize medicale
prezentate de un lot de 1.200 de subiecți incluși în studiu, buletine care cuprind investigațiile
medicale făcute înainte de a recurge la apiterapie. Criteriile de includere în lotul de subiecți luați în
studiu sunt: - să aibă un diagnostic cert de boală sau de boli autoimune; -să prezinte analize medicale
dintre care să nu lipsească proteinemia, exprimată în valoarea cantitativă a PT, electroforeza
proteinelor serice (albumina, globulinele și raportul A/G), calciul seric total (CaT) și Ca2+.
Am utilizat următoarele baze de date :
https://scholar.google.com/ și https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/
4
 Cuvinte-cheie folosite:
Proteine sangvine, sinteză biochimică, globuline, amonoacizi,
Criteriile de includere și excludere a publicațiilor utilizate pentru realizarea lucrului individual au
fost :
Tip articol - Meta-analiză
Data publicării -10 ani
Filtre suplimentare - specie -oameni

3. Rezultate
Este cunoscut faptul că proteinele sunt molecule complexe mari, formate din sute de unități
mai mici numite aminoacizi care sunt atașați unul de altul prin legături peptidice, formând un lanț
lung de polimeri. Există 20 de aminoacizi diferiți și fiecare proteină conține o combinație unică
dintre aceștia. Aceste lanțuri se răsucesc, se îndoaie și se pliază în moduri diferite pentru a crea
structuri tridimensionale specifice. Unele proteine sunt formate din catene multiple de aminoacizi
care se adună împreună într-o structură funcțională completă. Anume modul în care se formează
aceste structuri dictează funcțiile fiziologice specifice lor [6].
Transferina, Feritina, Ceruloplasmina participă in vivo la reacţia de transfer a O2, care este
catalizată de fier. Explorarea proceselor ţine de reglarea acestor proteine plasmatice şi permite de a
evalua sistemul global de apărare împotriva radicalilor liberi şi de peroxidare a lipidelor. Feritina –
proteina cu capacitate prooxidantă poate depozita până la 4500 ioni/Fe moleculă proteică, iar
hemosiderina şi lactoferina sunt antioxidante [7].
Valoarea medie a Feritinei serice (norma 30,06±3,14 ng/ml) la pacienţii luaţi în studiu a
constituit la internare 69,37±7,44 (p<0,001), intraoperator şi la iniţierea tratamentului conservativ
44,06±5,5 (p<0,001), la a treia zi postoperator şi la etapele tratamentului 30,65±3,15 (p<0,001), la
externare 45,03±5,82 (p<0,001), la 3 luni după externare (control) 50,84±4,62 (p<0,001). Valoarea
medie a Transferinei serice (norma 32,4±2,6 un.conv.) la pacienţii luaţi în studiu a constituit la
internare 42,6±2,6 (p<0,001). Valoarea medie a Ceruloplasminei serice (norma 278,7±23,1 mg/l) la
totalul pacienţilor luaţi în studiu a constituit în medie la internare 287,84±2,65 (p<0,001) [6].
În lucrarea [10], autorii au identificat două expresii diferențiate de proteine (DEPs) legate de
structura vasculară din plasmă a copiilor cu coarctație de aortă (CoA) în comparație cu cele din

5
plasma copiilor normali prin utilizarea metodei iTRAQ (marcaj izobarian pentru cuantificare
relativă și absolută).
Tabelul 1 prezintă datele demografice ale copiilor CoA și ale martorilor din studiile iTRAQ și
ELISA. După etichetarea iTRAQ și analiza spectrometriei de masă, au fost identificate 4975 peptide
și 539 proteine. Lungimea peptidelor s-a încadrat în intervalul admisibil, cu o medie de 16,26
aminoacizi. Dintre acestea, 39 de proteine au fost identificate ca fiind semnificative din punct de
vedere statistic, care îndeplineau atât valori P < 0,05 prin testul t al lui Student, cât și rapoarte de
DEP > 1,2 sau < 0,83.

Tabelul 1.
Datele demografice ale populației studiate
iTRAQ ELISA
CoA Control CoA Control
Numărul 4 4 50 50
Sex (M%) 2 (50%) 2 (50%) 25 (50%) 25 (50%)
Anii (luni) 6.97 (4,81) 5.87 (4.5, 7.3) 4.63 ±2.73 4.08±1.56
Greutate (kg) 5.25 (5,7) 6,33 (5.8, 8) 5.24±0.92 5.18±1.66
10.94±5.7
Lungimea CoA (mm) 12.25 (7, 15) N/A N/A
1
Diametrul celui mai îngust(mm) 2.75 (2, 4) N/A 3.40±1.40 N/A
Tipul
Arcul aortic descendent (N%) N/A 11 (22%) N/A
Arcul aortei (N%) 1 (25%) N/A 8 (16%) N/A
Istmul aortei (N%) 3 (75%) N/A 27 (54%) N/A
Arcul și istmul aortei (N%) N/A 4 (8 %) N/A

Tabelul 2.
Candidate de proteine exprimate diferențiat în CoA/copii de control identificate prin iTRAQ
Aderare Nume MW Acoperir Peptide Peptide CoA/ Calea KEGG
(kDa) e (%) unice contro

6
 l
Calea de
P2314 FBLN1 77,213.3 61.45 40 40 3.631 semnalizare TGF-
beta
Interacțiunea ECM-
receptor;
P35858 ALS 66,034.1 8.26 5 5 0.240
Linie de celule
hematopoietice

Sursa biosintezei PT o constituie aportul alimentar de proteine care, după valoarea lor
biologică, sunt: 1) proteine complete; 2) proteine parțial complete; 3) proteine incomplete. O
clasificare deosebit de utilă a proteinelor plasmatice în bolile autoimune este împărțirea lor în: -
proteine pozitive de fază acută: α1-glicoproteina acidă (orosomucoid), α1-antitripsina, α1-
antichimotripsina, ceruloplasmina (Cp), haptoglobina (Hp), proteina C-reactivă (CRP), fibrinogenul
(Fib), proteina Amiloidă A (SAA), complementul; -proteine negative de fază acută: Albumina (Alb),
prealbumina, Retinol Binding Proteine (RBP), transferina (Tf), apolipoproteina A1 (Apo A1),
Corticosteroid Binding Globuline (CBP). Limitele extreme ale proteinemiei sunt: limita minimă-
5,60g/Dl- limita maximă 9,24g/dL. Calculată aritmetic, media proteinemiei este de 8,37g/dL, deci
cu mult peste media aproape general acceptată în studiile medicale (7,50g/dL), dar se încadrează în
limitele referințelor de laborator (Synevo = v.n.: 6,6-8,7g/dL). Prin urmare, media PT ale celor 1.200
de subiecți poate fi considerată fiziologică [17].

Tabelul 3

Raportarea PT ale celor 1.200 de subiecți la valorile normale (Synevo)

Proteine plasmatice totale: Numărul
v.n. 6,6-8,7 subiecților

v.n. (6,60-8,70g/d/L) 1008 (84,0%)

> v.n.(> 8,70g/dL) 84 (7,0%)

< v.n. (< 6,60g/dL) 108 (9,0%)

PT 7

10
8 8.8
 7.5
4 6.5
2
0
Fig. 2. Exprimarea
Lot martorv.n.grafică și procentuală
1008(84%)>v.n. a valorilor
84(7%)<v.n. 108(9%)PT (1.200 subiecți)
6,60-8,70g/dl
Globulinele se decelează, > 8,7g/dl<
ca şi 6,60g/dl
albumina, prin electroforeza proteinelor serice. Sunt un grup
de proteine glicozilate (glicoproteine), având funcţii specifice. Sunt insolubile în apa pură, dar sunt
solubile în soluţii saline diluate şi soluţii acide sau bazice diluate. Pot fi coagulate la căldură.

Globulinele sunt de tipul: α1- globulinele - cresc în toate reacţiile inflamatorii, putând sugera
pezenţa alfa-fetoproteinei (AFP); α-2 globulinele – cresc în infecţiile acute, reumatism articular
acut, arterită, sindrom nefrotic, diabet zaharat, neoplazii, dar şi prin administrare de estrogeni,
contraceptive orale; β-globulinele – cresc în anemia feriprivă, ciroza biliară, administrarea de
estrogeni, de contraceptive orale; γ-globulinele: cuprind imunoglobulinele, cu rol de anticorpi);
scad prin tratamentul citostatic sau imunosupresor.Imunoglobulinele, ca anticorpi, au un rol crucial
în apărarea imunitară determinată de diverşi agenţi antigenici, atât exogeni cât și endogeni.
Gamaglobulinele sunt sintetizate în ganglonii limfatici şi în alte organe limfoide de către
plasmocite, care sintetizează specific anticorpi numai în prezenţa antigenului. Imunoglobulinele
(gamaglobuline, anticorpi) sunt: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE. În funcţie de concentraţia plasmatică, se
pot instala stări de: a) hipogammaglobulinemie (congenitală sau dobândită); b)
hipergammaglobulinemie (gamapatii policlonale și monoclonale). Media calculată a globulinelor
(α, β și γ) în cadrul A/G, este de 48,72%, deci cu 0,72% peste limita maximă a referințelor de
laborator (32-48%), fapt care corespunde mediei albuminelor (51,28%) [17].
PS = 51,2% (media albuminelor) + 48,72% (media globulinelor) = 100% A/G = 51,2% :
48,72% = 1,05
Tabelul 4
Albumina, globulinele și raportul A/G în autoimunitate – 1.200 subiecți
ALBUMINA GLOBULINELE RAPORTUL A/G
v.n. 52-68% v.n. 48-32% 1,39-2,23
707 subiecți: < 52% >48% < 1,08

145 subiecți: 52-53% 48 – 47% 1,08 – 1,10

ALB: 52%* Globuline: 48%* A/G: 1,05*(!!)
A/G: 1,39*(?)
114subiecți: 53,1- 54% 46,9 – 46% 1,11 – 1,17

71subiecți: 54,1- 55% 45,9 – 45% 1,15 – 1,22

44 subiecți: 55,1-56% 44,9- 44% 1,22 – 1,22

8
 34 subiecți: 56,1-57% 43,9-43% 1,27 – 1,32

29 subiecți: 57,1-58% 42,9-42% 1,33 – 1,38

22 subiecți: 58,1-59% 41,9-41% 1,38 – 1,43

58,3%** 41,7 (γ=21,2)** A/G: 1,39**
19 subiecți: 59,1-60% 40,9-40% 1,44- 1,50

18subiecți: 61,1- 62% 38,8-38% 1,57-1,63

14subiecți: 62,1-63% 37,9-37% 1,63-1,70

3 subiecți: 63% 3 subiecți: 37% 3 subiecți: 1,70
0 subiecți: 63,5 0 subiecți:< 36,5% 0 subiecți:>1,73

(Conform documentelor medicale din baza de date a AMC)

*Valorile electroforezei proteinelor serice considerate v.n. de către Laboratoarele Synevo.
**Electroforeză din 24.09.2010 emisă de Laboratoarele Synevo
Valoarea de marker în diagnoză a raportului A/G, ca și cea de monitorizare a tratamentului și
remisiilor nu corespunde realității fiziologic
Limitele minime la care autoimunitatea este aproape imposibilă, sunt: albumină: 63,5%;
globuline: 36,5% ; raportul A/G: 1,73.

9
 4. Discuții

Studiile recente au început să se concentreze asupra relației dintre dietă proteică și

rezultatele specifice sănătății cum ar fi bolile cardiovasculare, osteoporoza, sarcopenia și
obezitatea. Proteinele s-au dovedit a avea un impact puternic de sațietate și, prin urmare,
controlul apetitului, ceea ce poate duce la reducerea aportului alimentar în general [8].
O dietă dezechilibrată poate duce la perturbarea unora nutrienți, dar pot fi, de asemenea,
posibile consecințe dietetice nedorite, adică riscul de aprovizionare necorespunzătoare a unora
acizi grași, proteine, vitamine, minerale [3, 4]. Prin urmare, este important să fie în egală măsură
o dietă echilibrată ce va lua în în considerare nutriția, mediul și impactul oricărei schimbări
dietetice [8].
Toate perturbările metabolismului proteic plasmatic conduc la o degradare a sănătății,
urmată de o multitudine de modificări de asimilare, siteză și biosinteză a aminoacizilor esențiali.
Odată cu dereglarea nivelului optim al proteinelor serice, crește sau scade nivelul de asimilare la
nivelul tractului gastrointestinal și înregistrarea hiperproteinemiilor sau hipoproteinemiilor,
alături de paraproteinemii și disproteinemii, patologii foarte grave, ce pot conduce către
instabilitate a metabolismului și în cele din urmă către deces [5].
Concentraţia proteinelor plasmatice este un parametru dinamic, determinat de trei factori
principali: 1. Rata de sinteză. Sinteza proteinelor plasmatice se realizează în: ficat (albuminele,
globulinele, factorii coagulării, cu exceptia F VIII, unele apoproteine (apo B100, apoE, apoA), în
plasmocite (imunoglobulinele), în rinichi (renina, eritropoietina), în celulele intestinale
(apoproteinele unor fracțiuni lipoproteice (apo B48, apoA), în glandele endocrine (hormonii
polipeptidici (PTH, insulina, glucagonul, ACTH, TSH), în macrofage (citokine, factori de
complement şi inhibitori de proteaze), în adipocite (VEGF, factorul de necroză tumorală alfa
(TNFa), interferonul, (GMCSF), IL-6, IL-8, IGF-1, IL-1a, FGFb, rezistina, proteină inflamatorie
macrofagală (MIP- 1), adiponectina, leptina) [3, 4]. 2. Rata de eliminare (prin catabolism sau
pierderi externe). Majoritatea proteinelor sunt degradate de propriile celule. Astfel, localizări
importante din punctul de vedere al ratei de catabolizare sunt: ficatul şi tubii contorți proximali
renali. Traversând filtrul glomerular, proteinele cu moleculă mică (de ex. lanţuri uşoare libere,
(b2 microglobulina) ajung în urina primară, de unde în mod normal sunt reabsorbite şi
dezintegrate de către celulele tubulare renale. În cazul creşterii concentraţiei plasmatice a acestor
proteine, procesul de reabsorbţie renală poate fi depăşit (apare proteinurie prerenală) [9].
În orgnismul uman zilnic se sintetizează şi se degradează aproximativ 25 g de proteine
plasmatice. Nu există depozite intracelulare de proteine, cu excepţia celulelor glandulare
producătoare de hormoni de natură proteică. Sinteza de proteine plasmatice este reglată de

10
inducerea / represia genică sub acţiunea unor hormoni (corticosteroizii, androgenii, tiroxina – au
efect stimulator, iar estrogenii – inhibitor asupra sintezei albuminei şi a altor transportori
specifici). Existenţa unor factori toxici (de exemplu alcoolul, inhibă de asemenea sinteza
proteinelor la nivel hepatic). Odată ce scade presiunea coloid-osmotică plasmatică, aceasta este
un stimul important pentru accelerarea sintezei proteinelor şi lipoproteinelor în ficat [5].
Studiul [10] a fost primul care a identificat proteinele plasmatice ale copiilor cu CoA
folosind metode iTRAQ. S-a constatat că 39 de proteine au fost exprimate în mod diferențiat la
pacienții cu CoA, cu 15 proteine suprareglementate și 24 de proteine subreglementate. Dintre
acestea, FBLN1 și ALS, care sunt legate de structura vasculară, ar putea fi implicate în
etiopatogenia CoA. S-a constatat că activitatea antioxidantă și activitatea moleculară structurală
au îmbogățit doar proteine upregulate și că activitatea virală reproducere, lumenul închis în
membrană, lumenul molecular activitatea de transducător și activitatea de reglare a canalelor au
fost doar au îmbogățit proteinele cu reglaj descendent. Acest lucru a indicat probabil că acei
termeni GO au fost doar activați sau inhibați de proteinele care i-au îmbogățit în procesele legate
de CoA. În plus, a fost analizat în continuare calea KEGG a proteinelor exprimate diferențiat. S-a
constatat că cele mai multe dintre DEP-urile s-au îmbogățit în cele patru categorii de cale KEGG
care au fost proteinele legate de imunitate, proteinele proteinele legate de coagulare, proteinele
legate de miocard și proteinele legate de structura vasculară. Luând în considerare procesele
cardiovasculare care au urmat după atrial stenoză, celelalte categorii de căi KEGG, cu excepția
proteinelor legate de structura vasculară, pot fi activate sau inhibate după alterarea structurii
vasculare; de exemplu, proteinele modificarea nivelului proteinelor legate de miocard a fost
corelat cu încărcătura ridicată a LV [11, 12], iar nivelul proteinelor vasculare alterarea structurii
vasculare poate influența imunitatea [13, 14] și coagularea [15, 16].

11
 5. Concluzii
Rolul biochimic, alături de sinteza biochimică a proteinelor plasmatice joacă un rol colosal
în menținerea integrității și vieții celulelor și implicit a vieții organismului. Modificările
cantitative ale proteinelor plasmatice din sânge, pot conduce către stări de disfuncție patologică,
inclusiv deces. De o importanță majoră este menținerea proteinemiei în limita valorilor de
referință, iar aceasta este reglată prin asimilarea acestora la nivelul tractului gastro-intestinal, din
dieta alimentară. Prin urmare, dieta alimentară impune un echilibru nutrițional echilibrat din
punct de vedere biochimic ce asigură aportul proteinelor și biosinteza acestora la nivelul
organismului uman.
Din punct de vedere pato-biochimic este important cunoașterea nivelului proteinemiei
plasmatice în sânge, deoarece conduce către creșterea presiunii oncotice, ce atrage apa din
intersțiu în patul vascular, crește vâscpzitatea plasmei, dar scade sinteza altor fracții proteice, ce
conduce la tulburări de transport, dereglări de coagulare (coagulopatii), și disfuncții imunologice
ale organismului uman.

12
 6. Biobliografie
1. Bardaș A. CELULELE STEM, TERAPIA NOULUI MILENIU? Revista mediucală
romînă – Vol. LVI, NR. 2, An 2009.
2. Caron B., Patin E., Rotival M., Charbit B., et al. Integrative genetic and immune cell
analysis of plasma proteins in healthy donors identifes novel associations involving
primary immune defciency genes. Caron et al. Genome Medicine (2022).
doi:10.1186/s13073-022-01032-y.
3. Dobreanu M., - Biochimie clinică: implicații practice, Ed.University Press, Tg. Mureș,
2006;
4. Dobreanu M., et. al. – Biochimie clinică: implicații practice, ediția 3, Ed. University
Press, Tg Mureș, 2015;
5. Celac V., Bernic J. Rolul modificărilor proteinelor plasmatice în avolușia clinică a
uropatiilor malformative.  In: Analele Ştiinţifice (Asociaţia Chirurgilor Pediatri
Universitari din RM) . 2010, nr. XIII, pp. 33-36. ISSN 1857-0631.
6. Cojan C. Sinteza și rolul biochimic al proteinelor plasmatice în organismul uman.
In: Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi
Educaţiei. Vol.7, Partea 1, 5 iunie 2020, Cahul. Cahul, Republica Moldova:
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖ din Cahul, 2020, pp. 344-347. ISBN
978-9975-88-060-2.
7. Harrison P.M. and Arosio P. The ferritins: molecular properties, iron storage function
and cellular regulation. In: Biochim Biophys Acta 1996, 1275 (3) 161-203.
8. Neamțu G.. Biochimie aimentară, Ed. Ceres, București, 1997.
9. Artenie V. Biochimie, Ed. Univ. ”Al. I. Cuza”, Iași, 1991.
10. Siyu M., Junqiang Z., Yang X., Zhaocong Y. Identified plasma proteins related to
vascular structure are associated with coarctation of the aorta in children. In: Italian
Journal of Pediatric. 2020.
11. Onitsuka K, Ide T, Arai S, Hata Y, Murayama Y, Hosokawa K, et al. Cardiac
phasetargeted dynamic load on left ventricle differentially regulates phase-sensitive
gene expressions and pathway activation. J Mol Cell Cardiol. 2013;64:30–8.
12. Norris AW, Bahr TM, Scholz TD, Peterson ES, Volk KA, Segar JL. Angiotensin II-
induced cardiovascular load regulates cardiac remodeling and related gene expression in
13
 late-gestation fetal sheep. Pediatr Res. 2014;75(6):689–96.
13. McEver RP. Selectins: initiators of leucocyte adhesion and signalling at the vascular
wall. Cardiovasc Res. 2015;107(3):331–9.
14. Khaddaj Mallat R, John CM, Kendrick DJ, Braun AP. The vascular endothelium: A
regulator of arterial tone and interface for the immune system. Crit Rev Clin Lab Sci.
2017;54(7–8):458–70.
15. Horowitz DL, Moquin RB, Herman CM. Coagulation changes of septic shock in the
sub-human primate and their relationship to hemodynamic changes. Ann Surg.
1972;175(3):417 –23.
16. Procelewska M, Kolcz J, Januszewska K, Mroczek T, Malec E. Coagulation
abnormalities and liver function after hemi-Fontan and Fontan procedures - the
importance of hemodynamics in the early postoperative period. Eur J Cardiothorac
Surg. 2007;31(5):866 –72.
17. Andrițoiu V. Reechilibrarea apiterapică a proteinelor plasmatice. Importanța sa în
tratarea afecțiunilor autoimune moștenite sau dobîndite. Rezumat la teza de doctorat,
Universitatea de Medicină Generală “Gr. T. Popa”. Iași, 2012.

14
15