Primele celule care se formează în embrion sunt celulele STEM.

Din ele se formează apoi toate organele, oasele și pielea.

Astfel, ele sunt „cărămizile” corpului uman.

Spre deosebire de alte celule din corp, care prin diviziune pot naște doar celule identice cu ele însele, celulele STEM (în majoritatea lor) nu
sunt „specializate” de la început. Ele se pot dezvolta în oricare din cele 220 de tipuri de celule prezente în corpul uman.

Mai mult, celulele STEM se pot auto-genera și multiplica de nenumărate ori. Se formează încontinuu și ne reînnoiesc permanent sângele,
măduva oaselor și sistemul imunitar.

Așadar, celulele stem au capacitatea extraordinară de a crea noi țesuturi, atunci cand se divid și se dezvoltă, ceea ce le face să aibă un
potențial terapeutic mare, pentru afecțiuni ale tuturor organelor.

Celulele STEM sunt astfel celulele care crează viața. În forma lor cea mai pură, le găsim în sângele și țesutul cordonului ombilical.
Un dar primit la naștere, care merită să fie păstrat.
 De câte tipuri sunt

Cercetătorii au descoperit mai multe surse de celule stem:

 Celulele stem embrionare (CSE)

Aceste celule stem provin din blastociste, o etapă în cursul de dezvoltare al unui embrion, atunci când ovulul unei femei este fertilizat cu
sperma unui bărbat într-o clinică de fertilizare in vitro. Un blastocist are aproximativ 150 de celule. Această versatilitate permite utilizarea
celulelor stem embrionare pentru regenerarea sau repararea țesutului și a organelor bolnave.

Există controverse cu privire la utilizarea celulelor stem embrionare, deoarece celulele stem embrionare umane sunt extrase din embrioni
umani. Embrionii folosiți în cercetarea cu celule stem embrionare provin din ovule care au fost fertilizate în clinicile de fertilizare in vitro,
dar niciodată implantate în uterul unei femei. Celulele stem sunt donate cu acordul donatorilor.
  Celule stem perinatale

Cercetătorii au descoperit că există celule stem în lichidul amniotic, precum și sângele cordonului ombilical. Aceste celule stem
perinatale au, de asemenea, capacitatea de a se transforma în celule specializate. Lichidul amniotic umple sacul care înconjoară și
protejează fătul care se dezvoltă în placentă.

 Celule stem adulte

Aceste celule stem se găsesc în număr mic în majoritatea țesuturilor adulte, cum ar fi măduva osoasă, grăsime (ţesutul adipos), dar
și în alte zone ale organismului.
În comparație cu celulele stem embrionare, celulele stem adulte au o capacitate mai limitată de a da naștere la diverse celule ale
corpului.
Până de curând, cercetătorii considerau că celulele stem adulte ar putea crea doar tipuri similare de celule.
Cu toate acestea, specialiștii au ajuns la concluzia că celulele stem adulte sunt capabile să creeze diferite tipuri de celule.
De exemplu, celulele stem ale măduvei osoase pot crea celule musculare, osoase sau cardiace.

Totipotent vs. Pluripotent vs. Multipotent

Pentru a înţelege potenţialul funcţional al fiecărui tip de celule stem, oamenii de ştiinţă descriu gradul în care se pot diferenţia în alte
tipuri de celule :

 Celule stem totipotent – celulele care au capacitatea de a forma un întreg organism.

 Celule stem pluripotent – celulele care dau naştere celor mai multe, dar nu tuturor ţesuturilor din organism.
 Celule stem multipotent – celulele nediferenţiate care se limitează la a da naştere unei populaţii specifice de celule.
 Cum sunt utilizate celulele stem în medicină?

Astăzi, majoritatea clinicilor medicale care oferă tratamente cu celule stem administrează celulele stem mezenchimale (CSM), care-şi
au originea în ţesutul adipos sau în măduva osoasă. MSC-urile sunt un tip de celule stem multipotent care sunt cercetate pentru
utilizarea în domenii precum refacerea ortopedică, gestionarea durerii, artrită, astm şi multe altele. MSC au o capacitate puternică de
a exercita efecte asupra celorlalte celule din corpul uman, un fenomen cunoscut sub numele de „semnalizare paracrină”.

Deşi există riscuri atunci când terapiile celulare sunt efectuate pe oameni, un număr mare de dovezi ştiinţifice sugerează că MSC pot
fi sigure pentru uzul pacientului atunci când sunt administrate şi monitorizate corespunzător. Există un nivel suplimentar de siguranţă
care apare atunci când celulele stem sunt de tip multipotent (limitate în capacitatea lor de diferenţiere). Este, de asemenea, mai sigur
ca aceste celule stem să fie auto-derivate („autolog”), decât să provină de la altcineva („alogene”).

Un alt tip de celule stem care este utilizat în mod obişnuit în medicină este cel al celulelor stem hematopoietice (CSH). Transplantul
de celule CSH a fost folosit de zeci de ani ca un mijloc de reconstrucţie a sistemului imunitar după ce un pacient a suferit de
expunere la radiaţii sau a urmat procedura de chimioterapie.

Celulele stem sunt aprobate în prezent pentru numeroase tipuri de afecțiuni maligne, anemii, tulburări metabolice genetice și
deficiențe ale sistemului imunitar. Sângele din cordonul ombilical este aprobat în prezent de FDA (Food and Drug Administration)
pentru a trata aproximativ 80 de boli. În plus, celulele stem derivate din sângele și țesutul cordonului ombilical au arătat rezultate
promițătoare în nenumărate studii aflate în curs de desfășurare pentru a trata o gamă largă de alte afecțiuni.

În fiecare an, noi terapii care utilizează celule stem din cordonul ombilical intră în studii clinice pentru tratamentul bolilor cronice,
foarte grave, la care nu există tratament, cum ar fi autismul, paralizia cerebrală, scleroza multiplă, leziunile cerebrale traumatice,
accidentul vascular cerebral și multe altele. Cu aprobarea FDA, aceste tratamente pot fi ulterior administrate bolnavilor.
  Terapia cu celule stem pentru scleroza multiplă
Scleroza multiplă (SM) este o boală autoimună în care sistemul imunitar al bolnavului atacă tecile de mielină care înconjoară și
protejează fibrele nervoase din sistemul nervos central.

Cercetări privind efectele sângelui din cordonul ombilical în tratamentul SM au început cu Dr Kurtzberg și grupul său de la
Universitatea Duke în anii 1990. Grupul doctorului Kurtzberg a dezvăluit că transplanturile de sânge din cordonul ombilical ar putea
prelungi viața pacienților și, în unele cazuri, pot preveni progresia bolii lor.
Cercetările ulterioare de la Universitatea Duke au încercat să identifice celulele specifice din sângele din cordonul ombilical care au
promovat remielinizarea tecilor nervoase. Universitatea Duke a solicitat o serie de brevete pentru a începe studiile. Cererea de brevet
au avut ca temă de referință: scleroza multiplă, leziunile măduvei spinării, leziunile nervilor periferici, boala Parkinson, scleroza
laterală amiotrofică (ALS) și boala Alzheimer. Acestea evidențiază rolul esențial pe care îl poate avea sângele din cordonul ombilical
pentru viitor.
  Terapia cu celule stem pentru diabet

Diabetul se referă la o gamă de boli în care organismul nu este capabil să producă sau să utilizeze eficient insulina, hormonul
necesar pentru a transforma alimentele în energie. Cauza diabetului nu este cunoscută. Există trei tipuri de diabet: Diabet de tip 1
care este o boală autoimună; Diabet de tip 2 care este asociat cu factori de risc ereditari și un stil de viață nesănătos; Diabetul
gestațional care apare în timpul sarcinii.

Vertex, o companie internațională de biotehnologie, a observat că primul lor pacient care a primit terapie celulară nu mai are nevoie
de injecții de insulină. În cazul acestui pacient s-a observat o scădere a nivelului de zahăr din sânge mult mai semnificativă decât o
pot realiza medicii cu cele mai bune tehnologii de tratament actuale. Dezvoltată inițial în laboratorul biologului de la Harvard Doug
Melton, terapia implică fabricarea de celule sintetice și injectarea acestora în organismul pacientului. Aceste celule, care stau de
obicei deasupra pancreasului și produc insulina, sunt distruse de sistemul imunitar al pacienților cu diabet de tip 1, provocând apariția
bolii.
  Terapia cu celule stem din cordonul ombilical pentru COVID-19

Studii recente au arătat că celulele stem mezenchimale derivate din cordonul ombilical au avut un impact semnificativ la pacienții cu
COVID-19 cu sindrom de detresă respiratorie acută, diminuând afectarea plămânilor.

Pacienții cu COVID-19 care dezvoltă sindrom de detresă respiratorie acută primesc în prezent terapie cu oxigen cu flux mare, terapie
intensivă și, frecvent, ventilație mecanică. Există studii care oferă primele dovezi ale eficienței terapiei cu celule stem derivate din
sângele din cordonul ombilical care pot îmbunătăți starea pacienților cu COVID-19 care dezvoltă complicații severe.

Există în prezent pacienți care s-au vindecat cu succes de COVID-19 formă severă cu ajutorul terapiei cu celule stem mezenchimale
placentare. Când o persoană contractează virusul SARS CoV-2, sistemul său imunitar se supraactivează în urma infecției, ceea ce
poate duce la inflamații severe și leziuni ale plămânilor. Ulterior apar probleme respiratorii grave, în urma cărora pacienții au nevoie
de administrare de oxigen.
Studii clinice au arătat că celulele stem mezenchimale derivate din placentă conțin proprietăți unice care reglează sistemul imunitar
hiperactiv și ajută la reducerea inflamației care apare în anumite afecțiuni, cum ar fi fibroza pulmonară sau leziunea renală acută.
  Care sunt riscurile prezentate de celulele stem?

Există multe companii care încearcă să introducă terapii legale cu celule stem în practica medicală. Din nefericire, există, de
asemenea, grupuri nereglementate care se ocupă de celulele stem şi care le oferă pacienţilor terapii cu celule stem neverificate şi
nesigure.

Unul dintre riscurile celulelor stem de tip totipotent (celulele stem embrionare şi celulele SPI) este că acestea au potenţialul de
a produce o multiplicare necontrolată. Cea mai mare preocupare legată de aplicabilitatea clinică a acestui tip de celule este tendinţa
acestora de a forma tumori. Celulele stem de tip pluripotent şi multipotent prezintă un risc mai scăzut de producere şi formare a
tumorilor, dar pot contribui la o creştere a tipului de ţesut greşit pentru o zonă specifică în interiorul corpului uman. În plus, celulele
SPI sunt manipulate artificial în cadrul unui procedeu de laborator, astfel încât există posibilitatea ca aceste celule să acţioneze în
moduri total neaşteptate.
Există, încă, o barieră tehnică, în ceea ce privește cunoașterea unor particulărități ale celulelor stem (cultivare, diferențiere,
aspecte genetice și moleculare etc.), stăpânirea operației de transplant și posibilele efecte negative, dar realitatea ne face optimiști,
deoarece bazele teoretice și experimentale sunt bine fixate. Se consideră că barierele care mai există vor fi curând depășite, reușind
astfel să se descopere noi modalități de tratare a unor patologii care în prezent sunt puse sub semnul întrebării.