Ceasul moleculelor ale vieții

Udrea Oana Nicol ,clasa 11E , liceul teoretic Petru Cercel

Teoria celulară. In 1665, Robert Hooke, utilizând un nou instrument optic,

microscopul, a avut ideea sa studieze o bucată mica dintr-un dop de plută. Acesta a
observat ca bucățica de plută este împărțită in mai multe compartimente, egale ce
semănau cu niște cămăruțe. Hooke le-a numit celule (lat. cella=camera). Ceea ce Hooke
a crezut ca este un caz particular pentru plută s-a dovedit ca este regula pentru toate
țesuturile vii. S-a observat că țesutul fie el animal sau vegetal este alcătuit din reunirea
mai multor celule. Studiile asupra celulelor au arătat ca au o organizare internă
complexă. Fiecare celulă posedă organite care cele mai mici sunt greu de observat cu
microscopul optic. Majoritatea acestor organite sunt prezente in toate celulele.

Trebuie sa ținem cont ca celulele se pot reproduce. In anumite condiții celula, chiar
izolata de țesutul din care provine, se poate hrăni, respira, reproduce, singura. Fiecare
celula este vie ca parte întreagă.

Către 1839, lumea științifică admite ca putem numi teoria celulara: Celula este
unitatea structurala, funcțională si genetică a tuturor organismelor vii.
Putem cultiva celule in mediu artificial. Chiar separate de organism; o celulă poate
supraviețui si se reproduce daca ii asiguram toate elementele de care are nevoie (apa,
hrana, oxigen, etc.)

Clonarea terapeutică este o procedură ale cărei stadii inițiale sunt identice
cu clonarea de ADN adult. Totuși celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a
produce țesuturi sau un întreg organ pentru transplantul înapoi la persoana care a
donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces. Scopul acestei clonări
terapeutice este de a produce copii sănătoase ale organelor si țesuturilor unei persoane
bolnave. Astfel nu vor mai exista liste de așteptare pentru transplanturi de organe.
Bolnavul nu va mai necesita terapia cu imunosupresante indicată pentru tot restul vieții.
Nu vor mai exista rejeturi de organe.
Tehnica clonării terapeutice cuprinde:
- înlăturarea ADN-ului unui ovul, transformindu-l intr-o fabrică de creare a pre
embrionilor;
- înlăturarea ADN-ului unei celule a corpului alta decât ovul si introducerea acestuia
in ovul;
- plasarea uni soc electric pentru a induce procesul de formare a pre-embrionilor;
- pre-embrionului ii este permisa dezvoltarea si producerea de celule stem;
- pre-embrionul nu este implantat in uter;
- celulele stem sunt prelevate din pre-embrion determinând moartea acestuia;
- celulele stem vor fi încurajate intr-un țesut sau organ specific la dorința
cercetătorului.
Celulele stem reprezintă o forma unica de celule care se pot transforma teoretic in orice
organ sau țesut din corp.
 Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate
Medical (RUAM), și reprezintă un proces prin
care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se
formează embrionul care este transferat în uterul mamei, în general la 72 ore de la
concepție. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul
creat in vitro și fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci când
toate celelalte metode de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluție pentru
femeia sterilă sau bărbatul steril.

Genomul este materialul genetic al unui organism. Este format din ADN (sau
ARN la virusurile ARN). Genomul include atât genele (regiunile de codificatoare) cât și
secvențele necodificatoare.
Genomul uman conține aproximativ 3 miliarde din aceste perechi de baze, care
se află în cele 23 de perechi de cromozomi din nucleul tuturor celulelor noastre. Fiecare
cromozom conține sute până la mii de gene, care poartă instrucțiunile pentru fabricarea
proteinelor.

Mai puțin de 2% din genomul uman conține secvențe codificatoare. Secvența genomului
uman este identica in proporție de 99% la toți oamenii.