ȘCOALA POSTLICEALĂ ,,THEOS-SPERANȚA” ARAD

REFERAT LA ANATOMIE
CELULA UMANĂ

Coordonator:
Prof. Dr. Mariș Lavinia

Elev:
Rada T. Tudor Liviu
Specializarea: AMG, Grupa: B

ARAD
2022
 CUPRINS

Celulele umane 2
1.Celulele. Noțiuni introductive. 2
2. Componentele importante ale celulelor. 2
2.1. Nucleul. 3
2.2. Plasma. 3
2.3. Membrana celulară 3
2.3.1. Rolurile membranei celulare: 3
2.3.2. Structura membranei celulare 4
2.4. Organite celulare. 4
3. Rolul celulelor. 4
3.1. Reproducerea celulară. 4
3.2. Transmiterea informației celulare. 4
3.3. Rolul specific al celulelor. 5
CONCLUZII 6
BIBLIOGRAFIE 7

1
 Celulele umane

1.Celulele. Noțiuni introductive.

În esență, toate celulele umane au o structură asemănătoare. Jumătate din materialul
genetic, ovulul și spermatozoidul, conțin, fiecare, numai un stoc de informații genetice. La
fecundație, prin contopirea celulelor reproductive se obține gama completă de informații
genetice.
Organismul uman al unui adult este format din aproximativ 100 bilioane de celule, pe
când, organismul unui nou născut, este format doar din 2 bilioane de celule. Cu excepția
neuronilor, toate celulele se reproduc și mor în continuu.
Celulele au mărimi diferite. Cea mai mare celulă din corpul uman este ovulul, cu
diametrul de 0,2 mm, iar spermatozoidul are o mărime de doar 0,06 mm. Una dintre cele mai
mici celule este celula roșie ( eriotrocita) cu diametrul de 0,007 mm.

2. Componentele importante ale celulelor.

Figura 1.1. Componentele importante celulare: Nucleu, Mitocondriu, Aparatul Golgi, Lizosom,
Dezmosom, Organite celulare, Membrana celulară, Plasma Celulară, Citocentru.

2
2.1. Nucleul.
Nucleul, în așa numitele gene, conține informațiile genetice. Codurile sunt păstrate în
materialul genetic ce formează genele, în moleculele lungi de AND. Fiecare genă există în două
exemplare formând o pereche. La diviziune, fiecare celulă-fiică, primește o rezervă completă de
ADN. După diviziune, fiecare celulă își produce singură duplicatul de ADN.

2.2. Plasma.
Plasma celulară conține apă, săruri, proteine, grăsimi și carbohidrați. Forma și structura
celulelor diferă în fincție de rolul acestora. Celulele sunt înconjurate de o membrană celulară de
grosime și permeabilitate diferite.

2.3. Membrana celulară

Membrana celulară (membrana plasmatică, plasmalema) este o structură celulară ce
delimitează şi compartimentează conţinutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul
moleculelor şi ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm şi cu
proprietăţi caracteristice de permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate celulei.

Figura 1.2. Membrana celulară

2.3.1. Rolurile membranei celulare:

Transportul de substanţe;
asigurarea homeostazei;
protejarea spaţiului celular;
conferirea unei forme celulei;

3
 echilibru osmotic; (osmoză)
permeabilitate selectivă (vezi mai jos);
participă în cadrul proceselor metabolice;
comunicarea bidirecţională între celule şi mediul extern;
locomoţia.

2.3.2. Structura membranei celulare

Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental al
membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă pentru
majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic,
asigura funcţionalitatea membranei.

2.4. Organite celulare.

În fiecare celulă vie are loc metabolismul. La metabolism participă multe ,,miniorgane”,
care se află în plasmă. Aceste, așa numite organite produc energia, transport și depozitează
substanțele necesare funcționării celulor și a organismului.

3. Rolul celulelor.
Fiecare organism este alcătuit din numeroase componente mici, celule. Celulele, pe de o
parte, sunt componentele țesuturilor corpului nostru, pe de altă parte, sunt unități funcționale:
produc substanțe chimice și alte substanțe importante pentru organism spre exemplu: enzimele
digestive, lacrimile, transpirația.

3.1. Reproducerea celulară.

Celulele se reproduc prin diviziune. Toate celulele provin de la celula-mamă, adică din
ovululfecundat. Celula-mamă conține toate informațiile necesare pentru dezvoltarea unui
organism nou.

3.2. Transmiterea informației celulare.

Informațiile sunt purtate de materialul genetic al ovulului fecundat, jumătate provenind
de la mamă, jumătate provenind de la tată. Toate celulele din organism conțin exact acest
material informativ. Sexul, culoarea ochilor, culoarea părului, constituția, toate sunt ,, codificate”
în celula mamă.

4
 3.3. Rolul specific al celulelor.
Fiecare celulă are un rol special. În funcție de rolul lor se dezvoltă diferitele tipuri de celule:
 celule osoase,
 celule cartilaginoase,
 celule conjunctivale,
 celule musculare,
 celule glandular,
 celule nervoase,
 celule epiteliale,
 celule sanguine.
Între diferitele tipuri de celule se observă o adevărată colaborare astfel:
- Celulele musculare ( care de abia produc energie), utilizează energia produsă de alte tipuri de
celule.

Figura 1.3. Componentele totale ale celulei: reticulul endoplasmatic, lizozomi, plasmalemă,
complex Golgi, mitocondrie, citoplasmă, nucleol, nucleu, rizozomi, vacuolă, reticul
endoplasmatic rugos

5
 CONCLUZII

Corpul omenesc reprezintă o structură impresionantă, alcătuită din 50 trilioane celule,

dintre care 100 miliarde de celule nervoase. Dar, ca orice structură vie, el este supus îmbătrânirii.
Cu excepția celulelor nervoase, cardiace și musculare, toate celelalte celule ale țesuturilor
îmbătrânesc, mor și sunt înlocuite de celule noi.
Zilnic, în corpul omenesc mor aproximativ 50-70 miliarde de celule. Într-un an, într-un
organism adult, masa de celule moarte este egală cu masa individului. Odată la 7 ani, majoritatea
celulelor din organism sunt regenerate.
Pentru a ne menține cât mai mult timp tinerețea, sau pentru a ne stimuli procesul natural
de regenerare celulară, un grup de cercetătorii au demonstrat încă din anii 1940 că organismul
uman fizic se dezvoltă pe baza unei matrici informațional-energetice care precede ca formare și
dezvoltare organismul fizic.
Biologul britanic Rupert Sheldrake a postulat existența unor câmpuri informaționale
(câmpuri morfice, le-a denumit el), care dirijează dezvoltarea organelor. Acestea ar conține
datele de bază necesare pentru ca diferitele celule să formeze anumite organe în „harta”
tridimensională a corpului omenesc.
Multiple experimente ulterioare au confirmat această ipoteză și au generat întrebări
referitoare la posibilitatea întineririi corpului uman.
Un studiu recent (martie 2014), efectuat la Institutul de Biologie Celulară
Dartschscientific din Schongau, Germania, arăta că metoda de biorezonanță Paul Schmidt crește
metabolismul celular cu 45%, crește hrănirea cu sânge a țesuturilor, crește oxigenarea celulelor și
a țesuturilor, stimulează eliminarea de deșeuri metabolice.
Un alt studiu (august 2011), efectuat la Fraunhofer Institute Dresden, Gemania, sub
conducerea Prof. Dr. Mikus, a arătat că aceeași metodă de biorezonanță (prin utilizarea
aparatului Rayocomp PS1000 Polar) crește metabolismul celulelor fibroblastice și keratinocitelor
cu 40% în culturi celulare. Cea mai renumită clinică din SUA, Mayo Clinic Hospital din
Phoenix, a finalizat în 2014 un studiu de 5 ani referitor la regenerarea celulară cu ajutorul
Medicinei integrate ScienceMed. Metodele de tratament ale Medicinei Integrate ScienceMed
acționează refăcând matricea informațională a organismului, stimulând formarea naturală de
celule stem și stimulând procesele de refacere ale structurilor celulare îmbătrânit e.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia și fiziologia omului, AMG, AN I, M3, Prof. Medic, Mariș Lavinia, Note de curs,
ȘCOALA POSTLICEALĂ ”THEOS -SPERANȚA” ARAD.
2."Celula umană",http://thehumancell.com/
3."Celulele umane",http://www.nichd.nih.gov/publications/pubs/fragileX/sub3.cfm
4."Fiziologia umană- structura celulară",http://people.eku.edu/ritchisong/301notes1.htm
5 https://sciencemed.ro/regenerarea-celulara