«Celula,Bazele

unitateGeneticii
de bază a vieții»
Suport didactic la biologie pentru clasa a IX-a

Boinceanu Galina
 2

Stimați colegi, în caz dăcă veți utiliza suportul didactic pentru a asigura

procesul de predare – învățare, completați vă rog formularul. Observațiile și recomandările

dumneavoastră vor fi importante pentru a asigura calitatea suportului.

https://forms.gle/MRhERgYAYvjswSEE8

Vă mulțumesc pentru colaborare.

 3

1. Celula – unitate de structură și funcție a organismelor vii

vii.
Celula este cea mai mică unitate de structură și funcție a organismelor vii. Celula reprezintă un
sistem deschis care realizează schimbul de substanțe și energie cu mediul său îconjurător,
asigurând funcții de: sinteză a substanțelor, respirație, creștere, reproducere, etc.

În dependență de criteriile structural – funcționale, există două tipuri de celule fundamentale.

 Celule procariote – celule fără nucleu bine diferențiat. Celulele procariote alcătuiesc corpul
bacteriilor și algelor albastre - verzi
 Celule eucariote – celule cu nucleu bine diferențiat, localizat în citoplasmă. Sunt
caracteristice tuturor organismelor care fac parte din regnurile: Protiste, Ciuperci, Plante și
Animale.

1.1 Structura celulei eucariote

Celula eucariotă animală este delimitată la exterior

de membrana citoplasmatică. Membrana
citoplasmatică: menține integritatea celulei,
protejează conținutul intern al celulei (citoplasma)
și asigură transportul selectiv al substanțelor dintre
celule și mediul lor înconjurător (spațiul
intercelular). Citoplasma constă din citosol și
organite celulare. Citosolul reprezintă conținutul
semilichid și gelatinos al citoplasmei. Organitele
celulare sunt subdiviziuni celulare care sunt separate
de citosol prin membrane. Sunt și organite celulare
lipsite de membrană celulară (ribozomii, centrul
celular, microtubuli ).

Organitele celulare realizează diferite funcții care

permit existența celulei. Mitocondriile sunt organite
care utilizează oxigenul pentru a produce energie în
celulă. Reticulul endoplasmatic rugos datorită
prezenței ribozomilor pe membranele lui, asigură
sinteza dar și transportul proteinelor necesare pentru
formarea altor celule noi. Reticulul endoplasmatic
neted este implicat în sinteza și transportul lipidelor.
La nivel de aparatul Golgi proteinele și lipidele
sintetizate în RE sunt maturizate, fiind
 4

«specializate» pentru a-și realiza funcțiile. Centrul celular (centrioli) sunt situați în apropierea
nucleului și se manifestă în timpul diviziunii celulare, formând fusul de diviziune.

1.2 Structura și funcțiile nucleului.

Nucleul are, de obicei formă ovală. Fiind cel mai mare dintre
organite, poate fi ușor observat la microscopul optic. De regulă
este situat în centrul celulei. Majoritatea celulelor conțin un
singur nucleu (celule mononucleate), dar pot exista și excepții:
celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (celule musculare),
anucleate (hematie adultă).Analizează fig. 2A. Nucleul este
separat de citoplasmă de membrana dublă (1), perforată de pori
(3) prin care realizează schimbul de substanțe cu citoplasma). Sub
membrană se află nucleoplasma (4), ce prezintă o
masă gelatinoasă, care conține apă, substanțe organice
și substanțe minerale. În nucleoplasmă se află
cromatina (3) și 1 – 3 nucleoli (2).
Analizează fig. 2B. Cromatina (3) reprezintă o
substanță cu structură filamentoasă, alcătuită din
molecule de ADN (1) (acid dezoxiribonucleic –
material genetic, care păstrează și transmite informația
ereditară), ARN (acid ribonucleic) și proteine (2). În
timpul diviziunii celulare, cromatina se condensează și
formează cromozomii (4).
Astfel nucleul celulei realizează următoarele funcții:
reglează și coordonează procesele vitale din celulă;
declanșează procesul de diviziune celulară; păstrează și
transmite informația genetică în timpul diviziunii
celulare.

1.3 Cromozomii

Cromozomii reprezintă unități structurale compacte, formați în urma

condensării cromatinei, alcătuită din acizi nucleici (ADN și ARN) și
proteine. Astfel cromozomii prezintă purtători materiali ai informației
ereditare. În dependență de fazele diviziunii celulare pot fi observați
cromozomi cu o singură cromatidă (monocromatidici) sau cu două
cromatide numite «cromatide – surori» - identice din punct de vedere
genetic, fiind purtătoare de aceleași fel de gene. (bicromatidici) (fig. 3).
 5

De-a lungul cromatidelor cromozomului în anumite locuri sunt situate genele. Gena reprezintă
un segment de cromozom care determină un anumit caracter.

Totalitatea cromozomilor existenți în nucleul unei celule, reprezintă setul de cromozomi

(garnitura de cromozomi). Celulele somatice umane ( celulele care alcătuiesc țesuturile și
organele corpului) au în nucleu 46 de cromozomi, grupați în 23 de perechi de cromozomi,
aceștea alcătuind setul de cromozomi.

Setul de cromozomi diploid reprezintă setul

întreg de cromozomi; se notează simbolic 2n
( la om 2n=46).
Setul de cromozomi haploid reprezintă
setul înjumătățit de cromozomi; simbolic se
notează cu n. ( La om n=23). Setul de
cromozomi haploid este specific doar pentru
celulele sexuale . În setul de cromozomi
diploid cromozomii sunt aliniață în pereche,
cite doi (fig. 4A) . Iar în setul de cromozomi
haploid în fiecare pereche rămâne câte un
cromozom (fig. 4B)

În imaginea alăturată (fig. 4B) este

reprezentată diagrama cariotipului uman.
Cariotipul reprezintă: numărul, mărimea, şi
structura cromozomilor unui individ sau a unei
specii. Diagrama cariotipului ne oferă mai
multe informaţii, de exemplu:

1. Numărul de cromozomi în celula umană

este de 46 (adică 23 perechi de
cromozomi).
2. Din imagine se observă că cromozomii
formează perechi ( perechea 1, perechea 2
etc.). O pereche de cromozomi reprezintă
cromozomi omologi. Cromozomii
omologi sunt cromozomi care au aceiaşi
lungime, aceiaşi formă , aceiaşi secvenţe de gene, dar origine diferită - unul este
patern (moștenit de la tată), iar altul matern (moștenit de la mamă).
3. Primele 22 perechi de cromozomi se numesc autozomi – cromozomii tipici..
4. Ultima pereche de cromozomi se numesc heterozomi (cromozomii sexuali) - XX în
cariotipul femenin, XY - în cariotipul masculin. Deci ultima pereche de cromozomi
determină sexul organismului.
 6

5. 22 perechi de cromozomi ( cei autozomi) și heterozomii în cariotipul femenin (XX), sunt

omologi, pentru că au aceleași dimensiuni şi aceleași secvențe de gene. Iar ultima pereche de
cromozomi (heterozomii) din cariotipul masculin sunt neomologi, pentru că cromozomul Y
are dimensiuni mai mici şi alte tipuri de gene.

Exersează !

1. Accesează link-ul https://learningapps.org/watch?v=pfdmxkv7j23

2. Organitele celulare din punct de vedere funcțional sunt interdependente. Identifică două
exemple de relații care pun în evidență interdependența funcțională dintre organite
celulare.

3. Explică relația dintre cele trei imagini.

Argumentează în baza desenelor că
cromozomii reprezintă materialul
ereditar, care stochează informația
genetică.

4. Analizează fig. 4, în funcție de algoritmul propus:

a) Denumirea organismului căruia aparține cariotipul din imagine. Argumentează-ți răspunsul;
b) Identifică numărul de cromozomi autozomi;
c) Cariotipul din imagine reprezintă: a) setul de cromozomi diploid; b) setul de cromozomi
haploid ? Argumentează alegerea.
d) Cariotipul din imagine este: a) femenin; b) masculin? Argumentează alegerea.
 7

2. Reproducerea celulară

Diviziunea celulară este o particularitate

comună pentru toate organismele vii ( atât
pentru organismele pluricelulare cât și
pentru organismele unicelulare) și
continuă pe tot parcursul vieții unui
organism. Astfel celulele noi («celule –
fiice») se formează în urma diviziunii unei
celule deja existente («celula – mama»).
La organismele vii se întîlnesc două
tipuri fundamentale de
diviziune: directă şi indirectă.

Diviziunea celulei reprezintă ultima etapă

a ciclului de viață a unei celule (ciclului
celular). Ciclul celular reprezintă
perioadele de viață a unei celule de la
momentul formării ei până la moarte sau următoarea ei diviziune. La celulele eucariote
ciclul celular constă din 2 etape: interfază și diviziunea celulară propriu zisă.

Interfaza (constituie circa 90% din ciclul celular) – etapă a ciclului celular inclus între două diviziuni
celulare succesive, timp în care, celula se pregătește pentru următoarea diviziune. În această perioadă
(fig. 7) celula tânără crește, se sintetizează substanțe organice (proteine), se acumulează reserve noi de
energie, se dublează centriolii (4), cromozomii (5) au aspectul filamentos (cromatină), de aceia nu sunt
vizibili la microscopul optic. Un proces foarte important realizat în interfază este dublarea conținutului de
material ereditar (ADN) (fig. 5) din care sunt alcătuiți cromozomii. Astfel dintr-o moleculă de ADN se
formează două molecule de ADN, în rezultatul căruia cromozomii monocromatidici se transformă în
cromozomi bicromatidici (fig. 6), alcătuite din două «cromatide – surori» (2), identice din punct de
vedere structural și informațional (posedă aceleași gene).
 8

2.1 Diviziunea indirectă. Mitoza

Mitoză (l.greacă «mitos» înseamnă fir) - diviziune indirectă a celulelor eucariote, în care dintr-
o celulă somatică diploidă (2n) rezultă două celule – fiice cu același număr de cromozomi ca și la
celula – mamă. Diviziunea celulară implică o diviziune nucleară (cariochineza), urmată de
diviziunea citoplasmei (citochineza). În desfășurarea mitozei se disting patru faze care se succed
consecutiv: profaza, metafaza, anafaza și telofaza.
 9

Celulele rezultate în urma mitozei pot intra într-un nou ciclu celular, formând celule noi, sau se
pot diferenția specializându-se pentru o anumită funcție.

Importanța biologică a mitozei este:

 Stabilitatea numărului de cromozomi în setul de diploid de cromozomi al celulelor somatice;

 Multiplicarea celulelor somatice, asigurând creșterea organismelor;
 Regenerarea țesuturilor și organelor, sau restabilirea părților pierdute ale corpului la unele
animale;
 Asigurarea înmulțirii asexuate .

2.2 Diviziunea indirectă. Meioza

Meioza (l. gr. «Meiosis» – micșorare, reducere) – diviziune a celulelor generatore de gameți
(diploide) în rezultatul căreia se
formează celule cu setul haploid de
cromozomi (gameții). La animale și om
meioza se realizează la nivel de gonade
(testicule și ovare). Meioza decurge în
două etape successive: etapa
reducțională (Meioza 1) și etapa
ecuațională (Meioza 2). Etapa
reducțională a meiozei se caracterizează
 10

prin prezența procesului de crossing-over. Analizează fig. 8. Cromozomii omologi se aliniază

astfel încât să coincidă secvențele de gene. Apoi dintre cromatidele nesurori ale cromozomilor
omologi se realizează un schimb de segmente (gene) – proces numit crossing-over. Astfel
gameții formați în urma procesului de meioză vor avea cromozomi cu gene recombinate. Aceasta
va determina o recombinare a caracterelor
 11

Importanța biologică a meiozei:

 Asigură recombinarea caracterelor datorită schimbului de gene în timpul crossing-overului;

 Asigură formarea gameților haploizi, care vor participa la fecundație pentru a forma zigotul
diploid, de la care prin diviziune mitotică se va forma un organism nou.
 12

2.3 Diviziunea directă. Amitoza

Amitoza
Amitoza (l.gr. «a» – fără; «mitos» – fir, filament)
reprezintă diviziunea direct a celulei, al cărei nucleu
se află în interfază. Astfel acest tip de diviziune
decurge rapid și se caracterizează prin anumite
particularități:
 Nu se formează fusul de diviziune;
 Cromozomii nu se evidențiază,fiind în stare
filamentoasă (cromatină) ;
 Învelișul nuclear nu dispare.

Exemple de celule care se divid prin amitoză

La organisme unicelulare :
Bacterii (celulă procariotă); Protozore (amiba,
parameciul), Ciuperci (drojdia)
La plante:
Celulele țesutului de depozitare din semințe, tuberculi de
cartofi, etc.
La animale și om:
Celulele ficatului, celulele glandelor endocrine, celulele
cancerigene.

Importanța biologică a amitozei:

 Asigură funcția de reproducere la organismele unicelulare;

 Asigură funcția de dezvoltare, în sensul că celulele glandelor endocrine se divid prin amitoză.

Exersează !

1. Analizează imaginea alăturată conform

algoritmului:
a) Intitulează schema;
b) În funcție de care indici ai intitulat schema?
c) Enumeră fazele mitozei.
d) Câte celule fiice se formează în urma mitozei?
e) Care va fi predestinația celulelor fiice?
 13

2. Analizează imaginea și
asociază desenele care
reprezintă nivelurile de
condensare a ADN-ului cu
descrierea acestora .

3. Reprezintă schematic tipurile de diviziuni celulare. În cadrul schemei subliniază denumirea

diviziunii în urma căreia se obțin celule haploide (n)

4. Copiază tabelul în caiet. Identifică 2 asemănări și 4 deosebiri dintre meioză și mitoză

conform criteriilor indicate:

Mitoza Criterii de dosebire Meioza

Numărul de diviziuni
celulare
Numărul de celule – fiice

Setul de cromozomi din

celulele – fiice
Importanța biologică

Asemănări: 1. _________________________________
2. _________________________________ .
 14

3. Gametogeneza

Gametogeneza reprezintă procesul de formare a celulelor sexuale specializate. La organismele

pluricelulare acest proces este esențial în realizarea reproducerii sexuate.

Spermatogeneza reprezintă procesul de formare și Ovogeneza reprezintă procesul de formare și

maturizare a spermatozoizilor, care (la animale și om) maturizare a ovulelor, care (la animale și om) se
se realizează testicule (gonade masculine). realizează în ovare (gonade femenine)
 15

Spermatogeneza se realizează în trei etape la nivel de Ovogeneza se desfășoară în trei etape la nivel de
testicule (link): ovare (link imagine)
Urmărește imaginea: Urmărește imaginea
În etapa de înmulțire, celulele generatoare de gameți Etapa de înmulțire inițiază în timpul dezvoltării
- spermatogoniile (celule diplioide: la om 2n = 46), se fetale, când celulele germinale primordiale se
divid prin mitoză. În rezultat numărul acestora crește. divid prin mitoză, formând ovogonii (2n).
Etapa de creștere este perioada în care Numărul de ovogonii este limitat. În perioada de
spermatogoniile cresc, transformându-se în dezvoltare intrauterină a embrionului în ovare se
spermatociți primari diploizi (la om 2n = 46). formează până la 7 mln de ovogonii. Numărul
Etapa de maturizare se desfășoară în două diviziuni acestora scade până la pubertate, ajungând până
meiotice. În urma meiozei I (diviziune reducțională) a la 200 – 400 mii.
spermatociților primari (2n) se formează Etapa de creștere este perioada în care
spermatociții secundari haploizi (la om n = 23). În ovogoniile cresc. Astfel fiecare ovogonie se va
procesul diviziunii ecuaționale (meioza II), transforma în ovocit primar (2n).
spermatociții secundari (n) se transformă în Etapa de maturizare derulează în două diviziuni
spermatidii (n). La nivel de epididim (parte meiotice. În urma diviziunii reducționale
componentă extratesticulară) din spermatidii se ovocitul primar se divide într-un ovocit secundar
formează spermatozoizii (n), specializați pentru a-și (n) – cu număr înjumătățit de cromozomi (la om
realiza funcția. n = 23) și un globul polar (n) . Globulul polar
La om spermatogeneza reprezintă un proces este de dimensiuni mai mici deoarece citoplasma
continuu, cu o rată de 300 mln de spermatozoizi. se repartizează neuniform în timpul diviziunii.
Inițiază la pubertate și durează în funcție de Important de menționat este că, ovocitul
particularitățile individuale. În general, însă procesul secundar va fi expulzat din ovar în trompele
poate continua până la vârstă înaintată, chiar dacă uterine (proces numit ovulație), unde se poate
ritmul de producție a spermatozoizilor poate să scadă întîlni cu un spermatozoid. În caz, dacă are loc
odată cu trecerea timpului. fecundația, ovocitul secundar realizează a doua
Un spermatozoid poate să conțină în nucleul său doar diviziune meiotică, formând un ovul funcțional
un singur tip de cromozom sexual (heterozom) fie X (n) și un alt globul polar.
sau Y. Astfel sunt două tipuri de cromozomi (X și Y) Ovogeneza este un proces ciclic, periodic se
repetă o dată la 28 – 30 zile. Inițiază în etapa de
dezvolare intraurerină a embrionului, continuă la
pubertate până la vârsta de 50 – 55 ani (este
individual pentru fiecare femeie), când începe
menopauza.
Semnificația biologică a gametogenezei:
În urma gametogenezei se formează celule haploide (n) specializate pentru a participa la procesul de
fecundație. În momentul contopirii gameților haploizi femenini și masculini se formează celula ou –
zigotul diploid (2n) din care (în urma diviziunii mitotice) se va dezvolta un nou individ, care a moștenit
materialul ereditar (cromozomii) de la ambele forme parentale (ambii părinți). În felul acesta deducem
că gametogeneza este un proces care permite organismelor vii nu doar să se reproducă , dar și
posibilitatea de a-și transmite materialul ereditar la urmași (descendenți).
Este important de menționat că desfășurarea spermatogenezei și ovogenezei este reglată de acțiunea
unor hormoni secretați de hipofiză.
 16

Lucrează
individual.

Exersează !

1. Selectează variantele corecte din cele propuse:

CM – mai mult de o variantă corectă; CS – o singură variantă corectă.
A. CM.Alege expresiile care caracterizează gametogeneza:
a) Gameții haploizi se formează din celule germinale diploide.
b) Gameții diploizi se formează din celule germinale haploide.
c) Gametogeneza asigură reproducerea asexuată.
d) La om și animale gametogeneza se realizează în gonade femenine și masculine.
B. CM Identifică celulele haplioide;
a) ovogonie; b) spermatocit secundar; c) ovocit secundar; d) spermatogonie.
C. CS Procesul de contopire a gameților se numește:
a) gametogeneză; b) fecundație; c) ovulație; d) ovogeneză.

2. Utilizaează noțiunile propuse pentru a identifica părțile structurale ale ovulului și

spermatozoidului.
flagel, mitocondrii, cap, gât, nucleu, Citoplasmă, nucleu, celule foliculare,
mambrană citoplasmatică. membrană citoplasmatică.
 17

Ovulul conține de 2000 de ori mai multă citoplasmă decât spermatozoidul. Indică și alte
deosebiri dintre ovul și spermatozoid.

3. Compară procesele de spermatogeneză și ovogeneză conform indicațiilor:

Spermatogeneza Criterii de deosebire Ovogeneza

Gonadele care produc gameții

Numărul de gameți produși

Ritmul de producție
(periodicitate)
Asemănări: 1 _________________________ ; 2 _________________________________

4. Cercetează factorii care pot influiența spermatogeneza și ovogeneza. Abordează subiecte

precum nutriția, comportamente riscante (fumatul, alcoolismul, etc), factorii fizici precum
temperatura . Prezintă concluuzii privind modul în care acești factori pot afecta producția și
calitatea gameților.
 18

4. Ereditatea și variabilitatea organismelor

În cadrul unei specii, indivizii au caractere comune, dar și prezintă variații în

manifestarea unor caractere, care le asigură individualitatea.

Ereditatea reprezintă proprietatea organismelor de păstrare și transmitere din generație în

generație a caracterelor prin intermediul cromozomilor.
Variabilitate reprezintă modificările ce apar în expresia unor caractere la organismele care
aparțin aceleiași specii. De exemplu variații la nivel de: caractere morfologice (cum ar fi
mărimea și forma organismelor), caractere fiziologice ( cum ar fi metabolismul și funcționarea
sistemelor de organe) precum și la nivel de manifestare a comportamentului.
Știința biologică, care studiază legitățile eredității și variabilității se numește genetică.
Cercetările genetice sunt orientate în studierea: compoziției și structurii materialului ereditar și
mecanismelor care permit păstrarea și transmiterea caracterelor ereditare.

Genele reprezintă secvențe de cromozomi, care determină anumite

caractere ereditare. O anumită poziție ocupată de o genă în cromozom
se numește locus (3). Pentru a simplifica studierea legităților eredității
s-a acceptat ca genele să fie notate simbolic cu litere ale alfabetului
latin (mari și mic). De exemplu cu literă mare se va nota gena care
determină un caracter dominant și cu literă mică – gena care
determină un caracter recesiv. Dacă gena, care determină culoarea
căpruie a ochilor (caracter dominant) se notează cu litera A, atunci
gena care determină culoarea albastră a ochilor (caracter recesiv) se
notează simbolic cu litera a. Genele care determină variațiile unuia și
aceluiași caracter se numesc gene alele (1), ele se poziționează într-o pereche de cromozomi
omologi în același locus (fig 11). Astfel, dacă revenim la exemplul de mai sus, deducem că
genele A și a sunt gene alele, deoarece ele determină unul și același caracter ( culoarea ochilor)
dar variații diferite ( culoarea căpruie și culoarea albastră a ochilor). Genele nealele (2) sunt
genele, care determină caractere diferite, de exemplu, dacă gena A determină culoarea căpruie a
ochilor, atunci caracterul prezența pistruilor este determinat de gena B. Genele nealele se pot
poziționa într-o pereche de cromozomi amologi sau în cromozomi neomologi, cum este ilustrat
în fig. 11.

Notă: Genele se vor nota cu orișicare literă din alfabetul latin, important însă este să se
deosebească litera mare de litera mică.De exemplu de evitat notarea cu C și c.
 19

În funcție de manifestarea caracterelor se deosebesc caractere calitative și caractere cantitative.

Caractere calitative Caractere cantitative

Trăsături ale organismelor lipsite de variații Trăsături ale organismelor care pot fi măsurate
intermediare a manifestării caracterului. De într-un mod continuu, având o gamă largă de
obicei caracterele calitative nu se modifică pe valori posibile. Manifestarea acestor caractere
parcursul vieții organismului. poat fi inluiențată de mai multe gene, dar și de
factorii de mediu.
Culoarea florilor la mazăre, culoarea și forma Înălțimea, greutatea, concentrația de glucoză în
semințelor la mazăre, grupa sangvină la om, sânge, viteza de creștere a unghiilor și părului,
culoarea ochilor, forma urechilor, forma valoarea nutritivă a semințelor, etc
nasului, etc.
Totalitatea caracterelor unui organism reprezintă fenotipul acestuia.
Totalitatea genelor unui organism reprezintă genotipul acestuia.

În funcție de genotip sunt organisme homozigote și heterozigote.

Organisme homozigote sunt organisme care poartă același tip de gene alele referitor la un
caracter. De exemplu: se notează simbolic AA – homozigot dominant; aa – homozigot recesiv.

Organisme heterozigote – sunt organisme care poartă gene alele diferite , referitor la un
caracter. De exemplu simbolic se notează Aa.
Manifestarea fenotipică a unui caracter (de obicei calitativ) este determinată de influiența a unei
perechi de gene alele.

Manifestarea fenotipică a genotipului

Genotipul homozigot dominant AA Fenotipic se manifestă caracterul dominant
Genotipul homozigot recesiv aa Fenotipic se manifestă caracterul recesiv
Genotipul heterozigot Aa Fenotipic se manifestă caracterul dominant

Identificați caracterele cantitative și caracterele calitative din lista propusă:

Lucrează în forma semințelor;
concentrația glucozei în struguri;
perechi greutatea fructelor;
grupa sangvină la om;
culoarea părului la om;
conținutul grăsimilor în laptele de vacă; culoarea ochilor;
înălțimea tulpinilor la plante;
forma unghiilor la degete.
 20

Exersează !

1. Accesează linkul: https://learningapps.org/view31342099

2. Analizează imaginea conform algoritmului:

a) În imagine sun reprezentați: a) cromozomii omologi; b) cromozomii neomologi.
b) Genele A și B sunt gene: a) alele; b) nealele.
c) Asociază genele alele din cromozomii omologi
pentru a forma:
1. Genotipul heterozigot
2. Genotipul homozigot dominant.
d) Un caracter se va manifesta în funcție de
«comportamentul»: a) unei perechi (două) de
gene alele; b) unei singure gene alele;
e) Genele nealele A și B sunt localizate în
cromozomii omologi: a) pe același locus;
b) în locusuri diferite.
 21

5. Legile mendeliene de transmitere a caracterelor ereditare.

Încrucișarea monohibridă.

De-a lungul istoriei, oamenii au observat moștenirea caracterelor din

generație în generație. Însă mecanismul de transmitere a caracterelor
ereditare a fost studiat și explicat pentru prima dată de Gregor
Mendel în sec. XIX. El a realizat experimente cu plante de mazăre în
urma cărora a formulat legile eredității, cunoscute sub numele de
Legile lui Mendel. Astfel legile lui Mendel au reprezentat fundația
pentru înțelegerea modului în care caracterele sunt transmise de la
părinți la urmași, stabilind bazele geneticii moderne.

5.1 Metodele genetice de cercetare

Succesul reușitei experimentelor se datorează metodelor genetice de cercetare alese de G.

Mendel.

1. Studierea unei specii adecvate pentru studiu. Mendel a ales planta de mazăre deoarece: are
caractere bine evidențiate, este o plantă anuală, are creștere rapidă, are flori care se
autopolnizează, sunt posibilități de a controla polenizarea .
2. Alegerea unor perechi de caractere cu variații bine evidențiate. De exemplu: culoarea
semințelor – galben și verde; culoarea florii – roșie și albă; forma semințelor - neted și rugos.
În viziunea lui Mendel fiecare pereche de caractere era determinată de o pereche de
«factori ereditari» (moștenite de la formele parentale - femenină și masculină). Acești
«factori ereditari» au fost numiți ulterior, gene.
3. Controlul încrucișării. G. Mendel a utilizat metoda hibridării. Hibridare reprezintă
încrucișarea (împerecherea) a unor organisme (linii pure) care se deosebesc prin unul sau
mai multe perechi de caractere ereditare. Urmașii (descendenții) obținuți în urma încrucișării
se numesc hibrizi.

Încrucișarea formelor parentale care se deosebesc după o singură pereche de caractere se

numește încrucișare monohibridă. În acest tip de încrucișare se urmărește comportamentul
unei singure perechi de gene, analizând modul în care alele respective sunt transmise și
combinate în descendență.
 22

4. Înregistrarea și analizarea datelor din

punct de vedere matematic. Pentru
prezentarea rezultatelor s-au folosit
raportul numeric și legitățile
probabilității.
5. Utilizarea unui sistem de simboluri
pentru a reprezenta schematic
experimentele.
6. Confirmarea rezultatelor prin
experimente repetate.

5.2 Încrucișarea monohibridă. Legile mendeliene

Deci cum s-a menționat Gregor Mendel a realizat o serie de experimente cu plantele de mazăre pentru a
investiga modul în care caracterele ereditare sunt transmise de la o generație la alta. Aceste experimente
au stat la baza formulării legilor eredității. Iată o descriere a unor experimente realizate de Mendel.

1. Alegerea plantelor pur (linii pure) - plante care aveau anumite caractere distincte determinate de
genotip homozigot dominant (AA) și genotip homozigot
recesiv (aa) . fig. 12
2. Încrucișarea monohibridă (realizată artificial) dintre
plantele de mazăre cu semințe galbene (genotipul: AA )
și plante de mazăre cu semințe verzi (genotipul: aa) în
rezultatul căreia se formează generația întâi – F1.
3. Observarea hibrizilor (descendenților) din F1 La
descendenții din F1 s-a manifestat caracterul dominant –
culoarea galbenă a semințelor cu genotipul heterozigot –
Aa.
În urma analizării rezultatelor, Mendel a elaborat prima
lege a eredității:
Legea uniformității hibrizilor
La încrucișarea liniilor pure ( indivizilor
homozigoți), ce se deoasebeau după un caracter (sau
mai multe), în prima generație (F1) descendența este
uniformă conform caracterului dominant.
4. Încrucișarea descendenților (hibrizilor) F1 . Înmulțirea a
fost realizată prin autopolenizare (polenizare în cadrul
 23

aceleaiași flori). Astfel se obține generația a doua – F2.

5. Observarea descendenților F2. În această generație Mendel a observat că trei părți din plantele de
mazăre aveau semințe de culoare galbenă, iar o parte din plante de mazăre aveau semințe de culoare
verde. Astfel caracterul (culoarea galbenă a semințelor) care s-a manifestat în prima (F1), Mendel l-a
numit dominant. Dar caracterul care s-a exprimat în a doua generație (culoarea verde a semințelor)
(F2) a fost numit recesisiv. Reeșind din rezultatele obținute, Mendel a dedus matematic un raport de
3:1 între manifestarea caracterului dominant și caracterului recesiv.
Astfel în urma cercetărilor sale, Mendel a dedus și a doua lege a eredității:
Legea segregării caracterelor
Dacă indivizii din prima generație (F1) se încrucișează între ei, atunci caracterele parentale
segregă în generația a doua (F2) într-un raport de 3:1, după fenotip.
Moștenirea caracterelor conform legilor mendeliene I și II va fi valabilă atunci când genele care
determină aceste caractere sunt localizate în cromozomii autozomi.
Legile mendeliene reprezintă un set de principii fundamentale care descriu moștenirea caracterelor
ereditare de la o generație la alta. Astfel înțelegerea acestor legi este importantă pentru a studia cum
anumite afecțiuni sau caractere sunt transmise în familii. Aceasta are implicații semnificative în
diagnosticarea și tratamentul maladiilor ereditare.

Lucrează în
perechi
 24

5.3 Rezolvarea problemelor conform legilor mendeliene I și II.

Rezolvarea problemelor conform legilor mendeliene I și II implică aplicarea conceptelor de

moștenire genetică și segregare a caracterelor ereditare. Aceste concepte descriu cum alelele
(variații alternative a unei gene) se transmit de la părinți la descendenți.
Algoritmul de rezolvare a problemei:

1. Identifică și notează genele alele care determină un anumit caracter indicat în conținutul
problemei;
2. Formulează genotipurile formelor parentale (AA, aa, Aa) în funcție de datele problemei;
3. Rezumă datele problemei, indicând genele alele, genotipurile formelor parentale, cerințele, și
alte detalii specificate în problemă (vezi modelul)
4. Pentru a rezolva problema mai întâi scrie schema încrucișării (vezi modelul)
5. Determină genotipurile gameților. Descompune genotipurile formelor parentale în
genotipurile gameților prin separarea alelelor. De exemplu formele parentale homozigote
AA și aa formează un singur tip de gameți fie A sau a, iar pentru formele parentale
heterozigote Aa sunt două tipuri de gameți A și a.
6. Se alcătuiește tabelul lui Punnet, pentru a forma genotipurile posibile ale descendenților
(hibrizilor) în dependență de combinațiile gamețior (vezi modelul)
7. Se determină genotipurile și fenotipurile descendenților. În funcție de cerințele problemei se
marchează în tabel anumite fenotipuri.
8. Se formulează răspunsul în baza cerințelor din problemă.
25
 26

Exersează !

1. Accesează următorul link: https://learningapps.org/view31352821

2. Rezolvă următoarele probleme:

a) În rezultatul încrucişării plantelor cu flori albastre cu plante cu flori albe (linii pure) au fost
obţinute în F1 plante cu flori albastre.
1. Identifică caracterul dominant (argumentează);
2. Reprezintă schemele încrucișării plantelor pentru a obţine F1 şi F2;
3. Determină genotipurile descendenților, alcătuind tabelul lui Punnet;
4. Numeşte legităţile mendeliene conform cărora a avut loc moştenirea culorii florilor la
această plantă în F1 şi F2 .
b) La câini firul scurt al blănii este determinată de o genă dominantă, iar firul lung a blănii –
de o genă recesivă. Ce tip de blană vor avea descendenții obținuți în urma încrucișări
dintre un mascul heterozigot și o femelă cu fir lung al blănii.
c) Auzul muzical la om este determinat de o genă dominantă, iar lipsa acestuia de o genă
recesivă. Determină nașterea copiilor fără auz muzical într-o familie umde ambii părinți
sunt heterozigoți.
d) * Un bărbat stîngaci părinţii căruia erau stîngaci s-a căsătorit cu o femeie dreptace , al
cărei tată era dreptaci, iar mama – stîngace. Cum vor fi copiii după acest caracter dacă se
ştie că genele capacităţii de a lucra cu mîna dreaptă suntt dominante faţă de cele a
capacităţii de alucra cu mîna stîngă.
 27

6. Variabilitatea organismelor

Diversitatea organismelor vii este determinată de capacitatea organismelor vii de a-și

modifica modalitatea de manifestare a caracterelor. Această particularitate se numește
variabilitate. Variabilitatea reflectă modul în care indivizii dintr-o specie se pot diferenția între
ei. În funcție de factorii care cauzează variabilitatea se deosebesc:

 Variabilitate ereditară (genetică)

 Variabilitate neereditară

6.1 Variabilitatea ereditară

Variabilitatea ereditară presupune apariția sau modificarea unor caractere determinată
de schimbări la nivel de material ereditar. Modificările apărute pot fi transmise descendenților
conform anumitor legități.

Un exemplu de manifestare a
variabilității ereditare la plante este variația
înălțimii plantelor. Astfel într-o populație de
mazăre se pot observa variații semnificative
a caracterului înălțimea tlpinii. Unele plante
pot avea înălțime mai mare, în timp ce altele
pot fi mai scunde. Această variație este
determinată de totalitatea genelor
responsabile de creșterea și dezvoltarea
plantelor. Selecționarii și agricultorii pot
utiliza această variație pentru a obține plante
cu o anumită înălțime.
La câini variabilitatea ereditară este evidentă
în diversitatea tipurilor de blană.De
exemplu, unele rase pot avea blană scurtă și
netedă, iar altele – blană lungă și ondulată.
Această variație este determinată de genele care controlează dezvoltarea părului și a structurii
pielii. Astfel diferite combinații de gene pot influiența lungimea, textura și culoarea blănii la
diferite rase de câini.
Aceste exemple arată cum variabilitatea ereditară permite manifestarea diferitor caractere în
cadrul aceleiași specii de plante sau animale, subliniind rolul esențial pe care moștenirea genetică
îl joacă în diversitatea vieții pe Pământ.
 28

Lucrează Un vânător și-a cumpărat un câine cu blană neagră (caracter dominant) și dorește
în perechi
să fie încredințat că el nu poartă gena culorii cafenii (caracter recesiv). Ce
partener după fenotip și genotip trebuie de ales pentru încrucișare în scopul
verificării genotipului câinelul cumpărat?
a) Cu blană neagră, heterozigot (Aa);
b) Cu blană cafenie, homozigot (aa);
c) Cu blană neagră, homozigot (AA)
d) Genotipul nu poate fi verificat.
Argumentați alegerea prin rezolvare.

6. 2 Variabilitatea neereditară

Variabilitatea neereditară, cunoscută și sub denumirea de variabilitate modificativă se referă la

diferențele temporare sau reversibile în caracterele unui organism care sunt cauzate de influiențe
din mediu sau de factori externi ( intensitatea luminii, sursele de hrană, concentrația de oxigen în
aer, etc). Acest tip de variații pot fi temporare și nu modifică materialul ereditar astfel nu se
transmit la urmași.

Exemple de manifestare a variabilității modificative:

Oamenii care trăiesc la altitudini mari, în zonele montane, dezvoltă un șir de adaptări pentru a
face față concentrației scăzute de oxigendin aer: creșterea numărului de hematii (globule roșii),
creșterea capacității plămânilor, creșterea eficienței sistemului cardiovascular, etc.
Oamenii care se antrenează fizic pot experimenta creșterea masei musculare.
Consumul anumitor tipuri de alimente poate influiența greutatea corpului.
În funcție de temperatura scăzută a mediului la animale se dezvoltă o blană mai densă.
Creșterea cantității de grăsimi în laptele bovinelor în dependență de calitatea nutrețului furajer.
La plante, dimensiunile frunzelor se modifică în funcție de intensitatea luminii.
Astfel la schimbarea condițiilor de viață se schimbă fenotipul (deseori temporar), fără
modificarea genotipului.

Caracterele cantitative sunt cele, care se supun în mare măsură variabilității modificative. Acest
tip de caractere (greutatea, înălțimea, concentrația de glucoză în sânge, viteza de alergare, etc)
pot fi măsurate într-un mod continuu și pot varia într-un interval de timp. Variabilitatea
neereditară în cazul acestor caractere poate fi determinată de mai mulți factori externi: exercițiile
fizice, obiceiurile alimentare și factori interni: secreția hormonilor, factori genetici, vârsta,
genul.

Deși variabilitatea modificativă nu este moștenită ereditar, ea poate juca un rol important în
adaptarea rapidă a organismelor la schimbările de mediu, modificând manifestarea caracterului.
 29

Lucrează
Acționați conform algoritmului propus:
în echipă
1. Formați echipele și stabiliți reguli de comportament și etică.
2. Comentați afirmația: «Diversitatea înseamnă frumusețe și putere»
(Maya Angelou)
3. Măsurați greutatea și înălțimea fiecărui elev din echipă, utilizâd cântarul
și metrul (ruleta).
4. Completați un tabel cu datele obținute.
5. Identificați factorii care au determinat variabilitatea acestor caractere la
nivel de grup și la nivel individual.
6. Formulați concluzii cu privire la atitudinile formate în timpul
activităților.

Exersează !

1. Compară variabilitatea ereditară cu variabilitatea neereditară în baza criteriilor

indicate în tabel:
Variabilitatea ereditară Criterii de deosebire Variabilitatea neereditară
Integritatea materialului
ereditar
Moștenirea caracterelor
supuse variabilității
Rolul pentru organism

2. Identifică exemple de manifestări ale variabilității ereditare și a variabilității

neereditare.
a) Modificarea tensiunii arteriale la om.
b) Diversitatea grupelor sangvine la om.
c) Selecția plantelor cu tulpina înaltă pentru încrucișare.
d) Creșterea cantității de glucoză în sânge.
e) Modificarea cantității de glucoză în strugurii de poamă.
f) Într-o familie unde părinții au ochi albaștri se vor naște copii doar cu ochi de
culoare albastră.
 30

7. Genetica umană

Genetica umană este ramura geneticii care studiază transmiterea caracterelor ereditare la om.
Astefel genetica umană explorează:
- modul în care genele se transmit de la o generație la alta;
– factorii care influiențează manifestarea anumitor caractere;
- modificările care pot apărea la nivel de gene și cromozomi și cum acestea pot afecta sănătatea
omului, provocând maladii ereditare.
Maladiile care apar în legătură cu modificările apărute la nivel de material ereditar
(cromozomi și gene) se numesc maladii ereditare. Modificările din materialul ereditar
(mutațiile) pot fi transmise de la o generație la alta în cadrul unei familii. Aceasta înseamnă că o
persoană poate să fie predispusă la dezvoltarea unei anumite boli în funcție de informația
genetică primită de la părinți. În funcție de substratul afectat se deosebesc:

 Maladii genice;
 Maladii cromozomiale.

7.1 Maladiile genice

Maladiile genice sunt determinate de

modificarea structurii și funcționării unor gene.

Albinismul este determinat de o genă recesivă, care

afectează producția de melanină, pigment
responsabil pentru culoarea pielii, părului și ochilor.
Această maladie se poate manifesta atât la oameni
cât și la animale.
Miopia este o afecțiune a ochilor care se manifestă
prin dificultatea de a vedea clar obiectele aflate la
distanță. Este determinată de o genă dominantă care
influiențează forma și unele aspecte ale globului
ocular.
Fenilcetonuria este determinată de o genă recesivă
și este o boală metabolică care afectează grav
dezvoltarea creierului încă în copilărie.
Hemofilia este o boală ereditară rară, determinată
de o genă recesivă. Se caracterizează prin
 31

incapacitatea organismului de a coagula sângele în mod corespunzător. Acest lucru se datorează

lipsei sau deficienței factorilor de coagulare în sânge, responsabili de formarea cheagurilor
pentru a opri sângerarea în caz de rănire.
Daltonismul reprezintă incapacitatea omului de a identifica anumite culor, în special roșu și
verde. Maladia se moștenește prin intermediul unei gene recesive localizate în cromozomul X.

Lucrează în
perechi

Lucrează Accesează link-ul pentru a afla mai multe despre hemofilie:

individual
https://www.canva.com/design/DAFroY-
QEdk/Mleq5HktfkthsqQsLfPu9Q/view?utm_content=DAFroY-
QEdk&utm_campaign=share_your_design&utm_medium=link&utm_source=shareyourdesignpanel

a) Realizează o prezentare în aplicația https://www.canva.com/ pentru a descrie

maladia ereditară albinismul conform algoritmului:
1. Definiție;
2. Transmitere genetică;
3. Manifestări clinice la nivel de piele, păr și ochi;
4. Consecințele manifestărilor clinice.
 32

7.2 Maladiile cromozomiale

Maladiile cromozomiale numerice, cunoscute și sub numele de aneuploidii

cromozomiale sunt determinate de modificarea numărului de cromozomi.

Maladiile cromozomiale numerice pot avea efecte

variabile asupra sănătății individului, de la
afecțiuni relativ ușoare până la cele mai grave.
Un exemplu foarte cunoscut de trisomie este
sindromul Down, cunoscut sub denumirea de
trisomia 21. Termenul «sindromul Down» se referă
la medicul englez John Langdon Down, care a
descris pentru prima dată această afecțiune în anii
1868.
Trisomia 21 este determinată de prezența în
cariotipul uman a trei cromozomi în perechea 21 în
loc de doi cromozomi. Această anomalie este
cauzată de o eroare în timpul procesului de formare
a gameților prin meioză (gametogeneză); se
formează un ovul sau spermatozoid cu doi
cromozomi în perechea 21 în loc de unu. Acesta
când se unește cu un alt ovul sau spermatozoid fără
anomalii numerice (câte un cromozom în fiecare pereche) rezultă un zigot cu 47 de cromozomi
în loc de 46, deoarece în perechea 21 sunt trei cromozomi în loc de doi. Dereglarea
mecanismului de formare a gameților întegri din punct de vedere a numărului de cromozomi este
 33

condiționată de mai mulți factori: radiații, contaminare cu substanțe chimice mutagene,

administrarea de contraceptive, suportarea de boli virotice, malnutriție, vârsta mamei.

Ansamblul de semne și simptome care apar împreună și caracterizează o anumită afecțiune se

numește sindrom. Este important de menționat că fiecare persoană cu sindrom Down este unică
și poate avea o gamă variată de trăsături. Iată câteva dintre manifestările fenotipice obișnuite :

 Trăsăturile faciale distinctive: ochi în formă de migdală,

nas mic și turtit, urechi mici plasate mai jos, față rotundă,
gură întredeschisă.
 Dezvoltare fizică: creștere lentă, pubertate târzie.
 Dezvoltare intelectuală: dezvoltare intelectuală întârziată.
În procesul de învățare va fi necesar de mai mult efort din
partea părinților și copilului. Până la urmă se manifestă
fiecare individual: unii au dificultăți în vorbire, iar alții
ajung să citească.
 Probleme de sănătate asociate: malformații cardiace,
vedere afectată, risc crescut de probleme respiratorii.
 Comportamentul social: ei pot să fie prietenoși, deschiși și
afectuoși, căutând interacțiune cu alți oameni. Dezvoltă
relații puternice cu membrii familiei.

Este important să se înțeleagă că manifestările individuale pot varia semnificativ. De asemenea

intervențiile timpurii, terapia ocupațională, fizioterapia, terapia de limbaj și educația specializată
pot ajuta la dezvoltarea optimă a persoanelor cu sindromul Down.

Află mai mult despre sindromul Turner, accesând link-ul:

https://www.canva.com/design/DAFr61zap40/emH5iFHv2RdLGRZLkPaDZQ/edit?utm_co
ntent=DAFr61zap40&utm_campaign=designshare&utm_medium=link2&utm_source=sha
rebutton
 34

Lucrează Află mai mult despre sindromul Turner, accesând link-ul:

https://www.canva.com/design/DAFr61zap40/vzUBzgAQIyyI9Bgwes3KuQ/view?utm_con
individual tent=DAFr61zap40&utm_campaign=designshare&utm_medium=link&utm_source=publis
hsharelink

7.3 Profilaxia maladiilor ereditare

Profilaxia maladiilor ereditare implică luarea unor măsuri de prevenire pentru a minimaliza riscul
de a dezvolta sau de a transmite boala ereditatră.
Un rol important în profilaxia acestor maladii îl poate juca diagnosticarea precoce a acestora.
Diagnosticul reprezintă identificarea și stabilirea naturii unei boli pe baza semnelor,
simptomelor, testelor medicaleși a altor informații relevante. Investigațiile de diagnosticare sunt
inițiate și realizate de medic specialiști sau alte cadre medicale. Diagnosticarea maladiilor
ereditare prin teste genetice sau alte metode poate ajuta la identificarea persoanelor care prezintă
predispoziție genetică pentru dezvoltarea anumitor boli (unele forme de cancer, boala
polichistică a ovarelor, diabetul zaharat de tip II, etc). În unele cazuri cunoașterea predispoziției
genetice permite medicilor și pacienților opțiuni de prevenire. De exemplu pentru persoanele
predispuse genetic la diabet zaharat de tip II (achiziționat), se pot lua măsuri de prevenire
precum: evitarea fumatului și consumului excesiv de alcool, alegerea unui stil de viață sănătos cu
privire la alimentație, activitate fizică și gestionarea stresului. Este important de înțeles că
predispoziția genetică nu înseamnă că se va dezvolta boala, aceasta doar crește riscul comparativ
cu persoanele fără predispoziție genetică.
 35

Prevenirea maladiilor ereditare provocate de mutații la nivel de material ereditar în totalitate este
imposibilă. Dar există strategii care pot minimaliza probabilitatea aparițieiei acestora sau permit
gestionarea simptomelor:

 Evitarea căsătoriilor înrudite;

 Evitarea fumatului și abuzului de alcool;
 Oprirea consumuluii de medicamente și contaceprivelor hormonale cu 5-6 luni înainte ce
concepție.
 Evitarea factorilor mutageni ( radiații, pesticide, nitriții, virusuri, bacterii, etc)
 Consumarea alimentelor ce conțin vitamine și alți nutrienți esențiali.
 Programarea nașterii copiilor la o vârstă optimă a părinților (20 – 40 ani)

a) Argumentați importanța metodelor de prevenire a maladiilor erditare

Lucrează
enumerate.
în grup
b) Enumerații situații în care vor fi necesare testarea genetică.

Exersează !

1. Identifică afirmațiile false și adevărate. Reformulează afirmațiile false, pentru a le

transforma în afirmții adevărate.
a) Hemofilia este o maladie ereditară determinată de o genă dominantă localizată în
cromozomul X.
b) Mutațiile sunt modificări ireversibile la nivel de material erededitar.
c) Albinismul este o maladie ereditară care se poate manifesta atât la oameni cât și la
animale.
d) Maladiile genice sunt determinate de modificări la nivel de număr de cromozomi.
e) Numărul de cromozomi în cariotipul persoanelor ce suferă de albinism este 46.

2. Selecttează cuvântul care nu se încadrează în grupul tematic și explică de ce l-ai

selectat.
Albinism, Hemofilie, Trisomia 21, Daltonism.

3. Identifică deosebirile dintre daltonism și sindromul Down, completînd tabelul.

Daltonism Criterii de deosebire Sindrom Down
Manifestări clinice
(Simptome)
Nr. de cromozomi în
cariotip
Tipul de mutație care
determină maladia
 36

Alcătuiește un exercițiu similar pentru a compara alte maladii ereditare între ele.

4. Accesează link-ul: https://learningapps.org/view31374241

5. * Rezolvă problemele și află cum se moștenesc unele maladii ereditare genice.

 37

Sursele imaginilor utilizate în suportul didactic:

https://view.livresq.com/view/60169de401f06b00076b476e/data/static/media/6.png?b=427618

https://ykl-res.azureedge.net/97175804-1796-4404-9b3a-
37ea9f5ebc97/%D0%94%D0%B5%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D0%B5%D0%B0%D0%BC%D1%91
%D0%B1%D1%8Bw658w410.png

https://ykl-res.azureedge.net/59b5ba81-284f-4218-9b4b-c771959fe420/DNSw562w562.png

https://ykl-res.azureedge.net/979e82bf-29ab-4aaa-91a2-
9fe28fb07a00/%D0%9C%D0%B5%D0%B9%D0%BE%D0%B7I.png

https://ykl-res.azureedge.net/93bc1ccc-6d96-4b99-b204-
a9c487a8ba01/%D0%9C%D0%B5%D0%B9%D0%BE%D0%B7II.png

https://ege-mobile.maximumtest.ru/v1/content/image/15ff4dea-a4ae-4ef0-81aa-a9ebf28d3fe1

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/79/Chromatin_chromosome.png/310px-
Chromatin_chromosome.png

https://ib.bioninja.com.au/_Media/crossing-over_med.jpeg

https://wiki.fastfine.me/common/upload/ckeditor/2022/04/11/aa7c4c-blobid1648727575460-
1649687833.jpg

http://profil.adu.by/pluginfile.php/4326/mod_book/chapter/11961/19.1%D0%B0.jpg?time=162091406
0346

http://profil.adu.by/pluginfile.php/4326/mod_book/chapter/11961/19.1%D0%B1.jpg?time=162091408
7650

https://ykl-res.azureedge.net/af1c5107-3d31-4595-97e7-59f636ab3a61/624w1022.png

https://ykl-res.azureedge.net/234c8f22-73f4-4c12-a693-491437f592e2/441w1018.png

https://obrazovaka.ru/wp-content/images/predmet/biologiya-43343-gomologichnye-hromosomy.jpg

https://wiki.fastfine.me/common/upload/ckeditor/2023/04/26/d41d8c--1682534206.jpg

https://www.scientia.ro/images/stories/articles/biologie/2011/septembrie/Gregor_Mendel_cal
ugar.jpg

https://e-derslik.edu.az/books/727/assets/img/page160/1.jpg

https://lifelib.info/biology/science_2/science_2.files/image207.jpg
 38

https://www.cironline.ru/upload/medialibrary/3b8/pic1.hromosomy.png

https://i.pinimg.com/564x/a8/b9/a0/a8b9a0e8546d30ebdca0ffde118dc344.jpg

https://www.scapadeochelari.ro/wp-content/uploads/2014/08/dreamstime_xxl_270532622.jpg

https://th.bing.com/th?id=OCII.D5DA986C898E5B39AF26F9F63F4ACB20924B08F849DD2026138CEC787
E18BDFD&w=612&p=0

https://www.romedic.ro/uploadart/boli/13506.jpg

https://georgianjournal.ge/media/images/georgianews/2018/November/Bera_wedding/bera_wedding
_photos.jpg

https://www.scientia.ro/images/A3_2019/celula-procariota.jpg

https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTQ0GQV-bzGyux0AwT3C_G40zc-
Xt3g74voKw&usqp=CAU

https://lh3.googleusercontent.com/f4O-
IM0f3qJQWA_p__8XHhUYM7b831M0IyYc8FJcABmu8GcBG2bJ1jRKIN1t7ayIuaqO3XPQxf43WhmGIuIQKr
HWEz6Wq2eH9TWKWyU

https://lh3.googleusercontent.com/blYdlRMGVB1VlqIEgohk1UW07i0R4y2n4mvU61U-3pQmKd-
6DtG07UQ5RMWNpiZ7FjjrMT16nqmsVE9yKIek8vMjGAKInH4C62T3hsQ

https://www.papirus.md/upload/products/detail/8v36161743.png

https://www.divahair.ro/images/speciale/articole/raluca_diva/corectari2/hemofilie_art.jpg

https://s.iw.ro/gateway/g/ZmlsZVNvdXJjZT1odHRwJTNBJTJGJTJG/c3RvcmFnZTA3dHJhbnNjb2Rlc
i5yY3Mt/cmRzLnJvJTJGc3RvcmFnZSUyRjIwMTgl/MkYxMSUyRjA1JTJGMTAwMTQ0NF8xMDAx/NDQ0X3N
odXR0ZXJzdG9ja18xMDM5MDY1/Mjc3LmpwZyZ3PTEyMDAmaD02MzAmemM9/MSZoYXNoPTUwYWM3
NWJkMjNjMmFkZmQwOWVjYjJiYTU0YmU2OGYx.thumb.jpg

https://www.thetimes.co.uk/imageserver/image/%2Fmethode%2Ftimes%2Fprodmigration%2F
web%2Fbin%2F72c6acd8-770c-3d40-ae3f-252bc63a6b7b.jpg?crop=780%2C520%2C0%2C0

https://unica.md/wp-content/uploads/2016/06/4cc1e1d91292.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1c/Polydactyly_01_Lhand_AP.jpg
 39

Recomandări bibliografice:

Manual de biologie pentru cl. IX-a/ Tudor Cozari. – Ch: Litera, 2002.

Dicționar de biologie/ Angela Alexeiciuc, Vasile Grati. – Ch: Arc, 2003.

Biologia: Autotraining/ Lidia Dencicov, Liliana Cepoi. – Ch: Cartdidact, 2005.

Biologie: Manual pentru clasa a 12 – a/ Nina Bîrnaz, Mihai Leșanu, Gheorghe Rudic. – Ch: Prut
Internațional, 2017.