BIOCHIMIA ÎN LABORATORUL CLINIC

1. *Ce este și cum se evaluează precizia unei metode analitice?

Precizia unei metode analitice reprezintă concordanța între rezultatele măsurătorilor repetate ale aceluaiași analit din
aceeași probă. Precizia este măsura erorilor întâmplătore. Reprezintă un criteriu de performanță.
2. *Ce este și cum se evaluează exactitatea unei metode analitice?
Exactitatea unei metode analitice reprezintă gradul de apropiere a unei valori determinate de valoarea reală a
parametrului (analitului) determinat. Exactitatea este măsura erorilor sistemice.
3. Ce este controlul de calitate în laboratorul clinic?
Controlul de calitate reprezintă un sistem metodologic și organizatoric, ce are drept scop de a asigura o calitate
corespunzătoare a analizelor efectuate, identificând erorile/ sursele de eroare. Are la bază un proces statistic ce
supreaveghează și evaluează etapa analitică de testare.
4. Controlul de calitate în laboratorul clinic. Prezentați etapele ce trebuie parcurse în faza preanalitică.
Faza preanalitică începe odată cu pregătirea pacientului și se termină la efectuarea propriu-zisă a analizei de
laborator.
Etape:
1. Pregătirea pacientului – instruirea apcientului în legătură cu restricțiile de dietă, cu tehnica de autorecoltare a
probelor biologice sau cu manevrele ce urmează a fi efectuate în scopul obținerii probelor biologice.
2. Recoltarea probelor biologice – identificrea pacientului, completarea cererii de analize, acordul pacientului
pentru recoltarea probelor, alegerea și etichetarea recipientului, poziționarea pacientului, aplicarea garoului și
alegerea venei (în cazul colectării sângelui venos), recoltarea propriu-zisă.
3. Transportul probelor biologice – durată maximă 4h, utilizarea unor sisteme de răcire eventual.
4. Prelucrarea probelor biologice – identificarea ș i înregistrarea probelor, prelucrarea prin centrifugare și decantare,
observarea prezenței unor interferențe ( hemoliză, icter)
5. Depozitarea probelor biologice – în funcție de durata de stocare și de tipul probei.
5. *Prezentați etapele de pregătire a pacientului în faza preanalitică.
Pregătirea pacientului :
 Instruirea în raport cu dieta ce trebuie urmată înainte de recoltarea probei
 Instruirea pacientului referitor la tehnica de autocolectare a probelor ( urină, materii fecale, spută)
 Instruirea pacientului referitor la manevrele ce urmează a fi efectuate în scopul obținerii probei.
6. Prezentați etapele de recoltare a probelor biologice în faza preanalitică.
 Identificarea pacientului – act de identitate.
 Completarea cererii de analize cu datele de identificare a pacientului, analizele solcitate, semnătura și parafa
medicului.
 Acordul pacientului în legătură cu recoltare.
 Alegerea și etechetarea recipientelor pentru recoltare.
 Poziționarea pacientului – clinostatism/șezând.
 Aplicarea garoului și alegerea venei.
 Alegerea materialelor necesare recoltării.
 Recoltarea propriu-zisă.
7. *Prezentați etapele de transport a probelor biologice în faza preanalitică.
 Timpul trebuie să fie minim ( maxim 4h de la recoltare).
 Utilizarea containerelor speciale, în cazul transportului prin poștă – eventual sisteme de răcire.
 Probele vor fi însoțite de buletinul de analize unde se notează nume+prenume pacient, data ora colectării,
secția, investigațiile solicitate, mențiuni privind medicamentele administrate (ex. tratament cu antibiotice).
8. *Prezentați etapele de prelucrare a probelor biologice în faza preanalitică.
 Identificarea și înregistrarea probelor biologice în laborator – registru unic de evidență a pacientilor/sistem
informatic.
 Prelucrarea prin centrifugare și decantare.
 Separarea serului/plasmei de elementele figurate ( dacă testarea efectivă nu este posibilă imediat).
 Observarea prezenței unor interferenți ( icter, hemoliză, lipemie)
9. Prezentați etapele de depozitare a probelor biologice în faza preanalitică.
 În funcție de indicațiile existente în prospectele reactivilor utilizați pentru testare – la temperatura camerei,
frigider sau congeleator – dacă testarea este întârziată.
 Monitorizarea temperaturii de depozitare.
 Eventual congelarea probei.
10. Ce reprezintă controlul extern de calitate a unui laborator clinic?
CEC este un instrument prin care un laborator de analize își evaluează performanțele, comparativ cu alte laboratoare
din aceeași țară sau din alte țări.
11. Prezentați coeficienții statistici utilizați în controlul intern de calitate CIC.
 Media – media aritmetică a unui set de rezultate.
 Deviația standart – coeficient statistic ce indică gradul de dispersie a valorilor în jurul mediei.
 Coeficientul de variație – raportul dintre variația standart și medie.
 Bias (deplasarea) – pentru evaluarea exactității.
12. Enumerați tipurile de erori analitice întâlnite în laboratorul de biochimie.
 Erori întâmplătoare – se datorează unor cauze elementare (pipetare, sticlărie murdară etc.) și se evedențiază
ușor, când la repetarea determinării se obțin rezultate diferite.
 Erori sistemtice – produc o schimbare a mediei de valorilor de control, îndepărtând-o de valoarea reală.
 Eroarea totală – toate tipurile de erori ce produc o abatere de la valoarea adevărată a analitului determinat. Se
compune din erorilel aleatorii și sistemice.
 Eroare totală permisă.
13. Ce reprezintă erorile întâmplătoare întâlnite în cadrul laboratorului de biochimie?
Erori întâmplătoare – erori care se datorează unor cauze elementare (pipetare, sticlărie murdară etc.) și se
evedențiază ușor, când la repetarea determinării se obțin rezultate diferite.Precizia metodei măsoară erorile
întâmplătoare.
14. Ce reprezintă erorile sistematice întâlnite în cadrul laboratorului de biochimie?
Erori sistemtice – produc o schimbare a mediei de valorilor de control, îndepărtând-o de valoarea reală. De exemplu,
folosirea unor reactivi alterați vor duce la valori false în cazul determinărilor repetate.
15. Precizați principiul metodei de separare a acizilor nucleici prin electroforeză.
Fragmentele de ADN migrează într-o matrice specială (gelul de agaroză – utilizat în cazul acizilor nucleici cu masă
mare sau gel de poliacrilamidă – utilizat pentru fragmentele cu masă moleculară mică), în câmp electric și la pH
alcalin. Fragmentele de ADN migrează în gel în funcție de masa sa moleculară ( cele mici migrează la distanțe mai
mari), separându-se sub forma unor benzi electroforetice. Fragmentele astfel separate se leagă de bromura de etidiu
inclusă în gel, iar benzile fluorescente rezultate sunt vizualizate cu ajutorul unui transluminator UV și fotografiate.
16. Electroforeza utilizări în laboratorul clinic.
Determinarea proteinelor din lichidele biologice (ser, LCR), detectiția mutațiilor genice, diagnosticarea bolilor
genice, determinarea tipului de cancer, diagnostic microbiologic, analiza fragmentelor de ADN nou sintetizate, teste
de paternitate.
17. *Principiul metodei PCR
ADN este denaturat termic. Sub acțiunea temperaturii are loc ruperea legăturilor de hidrogen. La catena matriță se
atașează pe principiu de complimentarite primerii (de la capătul 3’). ADN polimerază elonghează catenele prin
adăugarea de noi nucleotide ( este necesară prezența dezoxiribonucleotidelor trifosfat).
18. Enumerați tipurile de sânge recoltat specificând locul de unde se recoltează.
Sânge capilar – din pulpa degetului, călcâi (la nou născut) sau din lobul urechii.
Sânge venos – venele de la nivelul plicii cotului (adulți și copii mari), din fontanele sau venele jugulare la (sugari și
copii mici).
Sânge arterial – artera radială ( de obicei).
19. Ce este serul sanguin? Descrieți modul de recoltare al serului.
Serul – supernatantul obținut prin centrifugarea sau decantarea sângelui colectat fără anticoagulant. Sângele este
recoltat fără anticoagulant – vacutainerul cu dop roșu. Este lăsat să coaguleze la temperatura camerei(30-60min) sau
la termostat (15-20min.). Este centrifugat. În partea inferioară a recipientului se constituie cheagul ce conține
elemente figurate și fibrină, iar supernatantul este reprezentat de ser. Nu conține factori ai coagulării.
20. Ce este plasma sanguină? Descrieți modul de obținere a plasmei.
Plasma – supernatantul obținut prin centrifugarea sângelui colectat pe un vacutainer cu anticoagulant. Sângele este
colectat pe un anticoagulant ( fluorură de sodiu, oxalat de potasiu, heparină, EDTA, ș.a.), fiind apoi centrifugat.În
rezultat se obține un sediment ( elemente figurate) și un supernatant – serul. Serul conține factori ai coagulării.
21. Anticoagulanții folosiți în recoltarea sângelui pentru determinările biochimice.
 Oxalat de sodiu, potasiu, litiu – contraindicat în determinarea electroliților și a unor enzime (LDH)
 Citratul de sodiu – dezavantaje ca la oxalat
 EDTA – impropriu pentru determinările de caliu, ALP,electroliți
 Heparina – anticoagulantul fiziolgic ideal.
 Fluorură de natriu/potasiu – utilizată în determinarea glicemiei
22. Ce este serul/plasma hemolizată și cum poate influența investigațiile biochimie?
Apare in urma distrugerii hematiilor, in cazul bolilor hemolitice sau ca accident de recoltare.
Influenteaza determinarea analitilor care au valoare mai mare intracelulara decat cea serica ( LDH, ASAT, ALAT,
potasiu), dar si in cazul determinarilor colorimetrice (bilirubina, colesterol).
23. Ce este serul/plasma icterică și cum poate influența investigațiile biochimie?
Apare in caz de icter (hiperbilirubinemie) si poate interfera semnificativ cu determinările colorimetrice ce se
efectueaza in domeniul 400-500 nm.
24. Ce este serul/plasma lipemică și cum poate influența investigațiile biochimie?
Apare in urma recoltarii dupa o masa bogata in lipide, fie in caz de hiperlipoproteinemii, fiind cauzata de cresterea
trigliceridelor.
Sursa de eroare pt determinarile turbidimetrice
25. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului glucidic.
 Glicemia a jeun – cea mai solicitată investigație în laboratorul clinic.
 TTG – depistarea scăderii toleranței la glucoză, ce precede diabetul.
 HbA1c – evaluare nivelului glicemiei pe 6-8 saptămâni
 Determinarea acidului lactic – evaluare gradului de hipoxie tisulară
26. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului lipidic.
 Colesterolul total seric
 Fracțiunilor de colestrol HDL, LDL – pentri diagnosticarea hiperlipoproteinemiilor primare/secundare
 Trigliceridele serice
 Corpii cetonici urinari.
27. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului proteic.
 Determinarea proteinelor serice totale – evedențierea funcționalității ficatului/ rinichilor.
 Electroforeza proteinelor – pentru a determina raportul dintre fracțiunile proteine ( albumine, αβγ –
globuline).
28. Laboratorul clinic în investigarea echilibrului acido-bazic și mineral.
 Determinarea parametrilor ASTRUP.
 Determinarea Rezervei Alcaline.
 Determinarea Na+ seric.
 Determinarea K+ seric.
 Determinarea Ca2+ seric.
 Determinarea Mg2+ seric
 Determinarea fosforului seric.
 Determinarea Cl+ seric.
 Determinarea fierului seric.
29. Laboratorul clinic în investigarea aparatului digestiv.
 Determinarea transaminazelor ALAT/ASAT
 Determinarea GGT
 Determinarea ALP
 Determinarea colinesterazei
 Determinarea amilazei (ser, plasmă, urină)
 Determinarea lipazei serice
 Determinarea BT,BD,BI
 Determinarea Hb
 Determinarea Ubg, Acizi biliari în urină
30. Laboratorul clinic în investigarea sistemului muscular.
Explorarea miocardului :
 Determinarea CK. CK-MB
 Determinarea LDH
 Determinarea ASAT
 Determinarea MYO
 Determinarea TN-I
 Determinarea BNP
 Determinarea D-DIM
 ASTRUP

Explorarea musculaturii scheletice:

 CK, CK-MM
 ASAT
 LA
 ASTRUP
31. Laboratorul clinic în investigarea sistemului nervos central.
 Determinarea glicemiei
 Determinarea CK, CK-BB
 ASTRUP
 Determinarea glucozei, proetinelor, Cl- din LCR
 Determinarea corpilor cetonici urinari
 Determinarea acidului vanil mandelic
32. Laboratorul clinic în investigarea sistemului osos.
 ALP
 ACP
 Ca2+
 Fosfatul seric
33. Laboratorul clinic în investigarea sistemului reno - urinar.
 Determinarea ureei
 Determinarea creatininei
 Determinarea Clearence-ului de creatinină
 Determinarea acidului uric
34. Descrieți principiul determinării glucozei utilizând glucometrul.
β-D-glucoza este oxidată enzimatic de către glucozoxidază în prezența oxigenului atmosferic și a apei la acid
gluconic și apă oxigenată. Apa oxigenată este descompusă sub acțiunea preoxidazei la apa și oxigen atomic care
oxidează o-tolidina la albastru de tolidină. Modificarea de absorbanță este măsurată de fotometrul portabil
(glucometru) care afișează valoarea determinată.
35. Colectarea și conservarea urinii.
Colectarea urinii se face în recipiente de unică folosință, care trebuie să fie sterile în cazul examenului bacteriologic.
Poate fi necesară utilizarea unor recipiente închise la culoarea în cazul determinării unor compuși fotosensibili ca
profirinele sau bilirubina.
Colectarea se face în dependență de tipul analizei. Se colectează urina spontană din jetul mijlociu pentru biochimie,
determinarea urinii examinarea microscopică a sedimentului urinar,testul de punere în evidență a nitraților, examenul
cu stipuri. Urina recoltată prin puncție suprapubiană este utilizată în examenul bacteriologic. În cazul determinărilor
ce se fac din urina colectată pe 24h colectarea începe de la 8 dimineața după ce s-a aruncat urina emisă la acea oră.
Conservarea urinii se poate face prin depozitarea la frigider la 4-8 oC fie prin înghețare la -20 oC. Se pot adăuga
substanțe conservante ( azida de Na, HCl).
36. Densitatea urinară. Semnificație clinică.
Normostenurie = 1,015-1,025g/cm3.
Hiperstenurie : DZ, proteinurie, urini concentrate survenite în urma unui regim de sete, stări febrile.
Hipostenurie : D insipid, aport excesiv de apă.
Izostenuri : insuficiență renală gravă
37. Nitriții urinari. Semnificație clinică.
În mod normal urina nu conține nitriți.
Reacția la nitriți este specifică bateriuriei – infecțiilor de tract urinar.
38. Glucoza urinară. Semnificație clinică.
În mod normal urina conține 350-500mg/24h de glucide.
Glicozuria apare la trecerea glicemiei peste pragul renal 150-180mg/dl
Apare mai ales diabet zaharat
Glicozuria renală - boală congenitală ce se caracterizează prin incapacitatea reabsorbției tubulare a glucozei. În acest
caz glicemia are valori normale sau scăzută.
39. Corpii cetonici urinari. Semnificație clinică.
Corpii cetonici = acetona, acid acetoacetic, acid betahidroxibutiric.
Apar în cazul unei creșterii a ratei de oxidare a acizilor grași în cazul în care nu există un aport energetic sufiecient
sub formă de glucoză.
Cetonuria apare în diabetul zaharat deocmpensat, inaniție, vărsături incoercibile la copii mici, boli metabolice
congenitale.
40. Urobilinogenul urinar. Semnificație clinică.
Ubg se formează în intesin sub acțiunea florei bacteriene, care reduc bilirubina conjugată.
Are nivel crescut în urină în cazul supraîncărcării funcției hepatice ( în anemii hemolitice, anemie pernicioasă ș.a.),
alterarea funcției hepatice (ficatul nu mai preia Ubg din circulația portă și acesta se elimină renal în cantitate crescută
ex. Hepatite virale, ciroză hepatică).
Ubg – absent – icter mecanic, absența florei intestinale.
41. Bilirubina urinară. Semnificație clinică.
Bilirubina prezentă în urină este întotdeanu bilirubină conjugată. O creștere a nivelului seric de bilirubină va fi
întotdeanu succedat de o creștere a bilirubinii în urină. Cauze : creștere presiunii intracanaliculare hepatice,
inflamație sau fibroză periportală, necroză hepatică.
42. Proteine urinare. Semnificație clinică.
Urina normală conține cantități mici de proteine 50-100mg/24h.
Proteinuria este un semn de boală renală dar este nespecifică.
Proteinuria benignă – hipotermie, sarcină, preparate vasocontrictoare.
Proteinuria extrarenală – colicile, crizele epileptice, infarctele, AVC, postoperator.
Proteinuria de cauză renală – creșterea permeabilității capilarelor glomerurale, nefroze, glomerulonefrite, leziuni
tubulare, pielonefrite cronice.
Proteinuria postrenală – procesele inflamatorii de la nivelul bezicii, prostatei etc.
43. pH-ul urinii. Semnificație clinică.
Normal – pH= 5,8-7,4 (reacție slab acidă)
pH acid – inaniție, DZ decompensat cu cetoacidoză diabetică, intoxicații, IR
pH alcalin – vărsături, Infecții ale căilor urinare, febră, intoxicații, hipopotasemii severe.
44. Leucocite în urină. Semnificație clinică.
Prezența leucocitelor = leucociturie
 Procese inflamatorii renale și ale tractului urinar – infecții bacteriene (cistite, uretrite, pilonefrite)
 Contaminarea cu secreții din căile genitale (rar)
 ”leucocituria abacteriană ” – în cazul inflamațiilor cronice, tuberculoză, diferite tumori
45. Hematii în urină. Semnificație clinică.
Prezența hematiilor în urină = hematurie
Cauzele sunt reprezentate de calculi renali, tumori ale tractului urinar, glomerulonefritele, pielonefritele, traumatisme
reno-urinare, TBC renal. Cistită virală, lupus eritematos sitemic.
46. Enumerați parametrii determinați cu ajutorul stripurilor urinare.
Ubg, Bilirubina, corpii cetonici, glucoza, proteinele, hematiile, nitriții, leucocitele, pH, densitate urinară.
47. Hormoni. Enumerați investigațiile din ser în explorarea funcției tiroidiene.
Hormonii – substanțe secretate în cantități mici, cu funcție de semnalizare.
 Determinarea concentrației totale a T3, respectiv T4 (TT3,TT4)
 Determinarea concentrației fracțiunilor libere FT3, FT4
 Determinarea concentrației proteinelor transportatoare : TBG, TBPA, albumina
 Determinarea concentrației TSH și testl de stimulare cu TRH
 Determinarea concentrației de Tg
 Eventual hormoni antitiroidieni

100-Microalbuminuria. Definiție. Semnificație clinică.

Microalbuminuria = prezența unor cantități mici de albumină în urină. Măsurarea ei este importantă în cazul
bolnavilor cu DZ, care au risc mare de a dezvolta nefropatie. Detectarea precoce a microalbuminuriei permite
instalarea unui tratament timpuriu, prevenind IRC.
48. Care sunt metodele moderne de determinare a hormonilor.
Metode biologice, fizico-chimice, prin legare competitivă, imunometrică.
A. Marcharea cu izotopi radioactivi – mai puțin uitilizate deoarece folosesc substanțe radioactive și necesită
laborator specializat.
B. Marcarea cu substanțe fluorescente - utilizează reactivi marcați cu substanțe fluorescente. Utilizează derivați ai
fluoresceinei.
C. Marcarea cu substanțe luminiscente – marcarea cu un luminofor. Producere luminii este rezultatul unei reacții
chimice.
D. Marcarea cu enzime – ELISA
49. Principiul de determinare a FT4 din ser prin metoda ELISA de tip sandwich.
Godeurile au atașați anticorpi anti – FT4 monoclonali. Aceștea se vor lega cu FT4 din ser, după care se va adăuga un
al doilea anticrop anti FT4 marcat cu peroxidază. Anticorpul marcat de leagă de FT4. După un timp de incubare,
godeurile se spală pentru a înlătura excesul de anticorpi după care se adaugă substratul enzimei- tetrametil benzidină,
ce va duce la apariția unei colorații albăstrui. Reacția stopată prin adăugarea de acid sulfuric, fapt ce va duce la
virarea culorii spre galben. Se măsoară absorbanța la 450nm și se cuantifică cantitatea de FT4.
50. Principiul de determinare a TSH în ser prin metoda ELISA de tip sandwich.
Godeurile au atașați anticorpi anti – TSH monoclonali. Aceștea se vor lega cu TSH din ser, după care se va adăuga
un al doilea anticrop anti TSH, marcat cu peroxidază. Anticorpul marcat de leagă de TSH. După un timp de incubare,
godeurile se spală pentru a înlătura excesul de anticorpi după care se adaugă substratul enzimei- tetrametil benzidină,
ce va duce la apariția unei colorații albăstrui. Reacția stopată prin adăugarea de acid sulfuric, fapt ce va duce la
virarea culorii spre galben. Se măsoară absorbanța la 450nm și se cuantifică cantitatea de TSH.
51. Enumerați markerii leziunilor cardiace ischemice. Valori de referință.
CK < 170 UI/L
CK-MB 2-10 UI/L
LDH 135-225 UI/L
Mioglobina 0.01-107 ng/ml
TN-I 0.01 0.4 ng/ml
ASAT 10-25 UI/L
D-DIM 1-600 ng/ml
BNP 0.1-100 pg/ml
52. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3,FT4 crescut, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipertiroidie primară – Adenom toxic, Gușă nodulară toxică, Boala Basedow Graves
53. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3,FT4 normal, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipertiroidie frustă
54. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3,FT4 scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipopituitarism – se face testul cu TRH
55. *În cazul în care avem TSH normal iar FT3,FT4 normal, ce factori etiologici sunt implicați?
Eutiroidie
56. În cazul în care avem TSH normal iar FT3,FT4 crescuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Rezistență hipofizară la T3/T4.
57. În cazul în care avem TSH crescut iar FT3,FT4 scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipotiroidie primară – carență de iod, anticorpi anti Tg( Boala Hashimoto)
58. Creatin kinaza(CK). Izoenzime. Reacția catalizată de CK.
În funcție de originea de asocierea celor 2 subunități M-musculară B-cerebrală există 3 izoenzime : CK-MM –
caracteristică musculaturii striate, CK-BB – izoenzima cerebrală, CK-MB – izoenzima miocardică).
Reacția catalizată este de fosforilare a creatinei la creatinfosfat cu consumul unui ATP.
Creatină + ATP → creatin – P + ADP
59. *Factorii implicați în creșterea activității serice a CK.
 Infarct miocardic, dermatomiozite, distrofie musculară progresivă, rabdomioliză, mioglobinurie, hipotiroidism.
60. Proteina C reactivă (CRP). Definiție. Semnificație clinică.
Proteina C reactivă – proteină, formată din 5 subunități ce face parte din familia proteinelor de fază acută și care este
sintetizată în ficat sub stimului IL-6. CRP se leagă de fosfocolina din membrana celulelor lezate, moarte sau
bacteriene, formând un complex ce activrază sistemul complementului și facilitează fagocitoza.
Clinic – este cel mai sensibil marker de fază acută, crește în inflamații acute sau cronice, infecții bacteriene,
traumatisme severe, IMA, intervenții chirurgicale, neoplasme.
Există corelați între nivelul de hsCRP și riscul cardiovascular.
61. Implicația CRP în bolile cardiovasculare.
hsCRP crește în inflamații. Legătura între inflamație și riscul cardiovascular este una certă. Inflamația însoțind
formarea și ruperea plăcii. Este de aștepat ca factorii fazei acute să contribuie la stratificarea riscului. Schimbarea
modului de viață, administrarea statinelor contribuie la scăderea nivelului seric de hsCRP.
hsCRP contribuie la evaluarea riscului cardiobascular.
<1 mg/L = risc scazut
1-3 mg/L – risc mediu
<10 mg – risc inalt
62. Principiul de determinare a hsCRP prin metoda ELISA de tip sandwich.
Pe suprafața godeurilor sunt fixați anticorpi monoclonali anti-CRP, de care se va fixa CRP(antigenul) din proba de
ser. De aceasta se va lega un al doilea anticorp monoclonal anti-CRP, marcat cu peroxidază. După o incubare, godeul
este spălat pentru a înlătura excesul de anticorpi. Se adaugă tetrametilbenzidină(substratul pentru peroxidază) care va
duce la formarea unei culori albastre. Se adaugă acid sulfuric pentru a stopa reacția, fapt ce duce la virarea culorii
spre galben. Se face citire la 450nm. Se calculează cantitatea de CRP.
63. *Prezentați principiul metodei ELISA de tip competiție imună.
Pe suprafața godeurilor sunt atașați anticorpi (pentru antigenul(compusul) ce urmează a fi determinat. În godeuri se
pipetează serul ce conține antigenul și antigenul marcat enzimatic. După incubare, godeurile se spală pentru a
îndepărta surplusul de antigen. Se adaugă substratul enzimei – H2O2 și tetrametilbenzidină. Reacția este oprită prin
adăugarea de HCl (culoarea virează din albastru în galben). Intensitatea culorii este proporțională cu cantitatea de
antigen marcat ce s-a legat de anticorp. Se leagă în cantitate mai mare antigenul ce este în cantitate mai mare.
64. *Enumerații markerii serici al filtratului glomerural. Valori de referință.
Cistatina C 0,49-1,13 mg/L
Creatinina <1,1mg/dl
Ureea 15-5 mg/dl
β2-microglobulinemia
Microalbuminuria
Clearence-ul de creatinină = 95-125 ml/min
65. Proprietățile unui marker ideal al filtrării glomerurale.
Substanță endogenă, neinfluențată de de modificările fiziologice temporare, care circulă nelegată de proteine,care
aeste filtrată liber la nivel glomerural și nu este nici reabsorbită nici excretată la nivel tubular.
66. Utilizarea creatininei în calculul clearence-ului urinar.
Este substanța utilizată curent la evaluare FG. Se secretă într-o mică măsură și la nivel tubular din acest motiv
determinarea creatininei tinde să supraevalueze FG. Se colectează urina pe 24h și se recoltează sânge ajeun în acest
interval de timp. Se determină Creatinina plasmatică și se calculează clearence-ul. Unii autori folosesc o formulă
pentru a reduce efectul supraevaluării FG.
67. Amilaza serică. Principiul de determinare. Valori de referință.
AMYL serică totală = 50-100U/L
AMYL pancreatică = 15-53U/L
AMYL salivară = 10-47 U/L
AMYL urinară = 16-491U/L
 Oligozaharidele artificiale CNP-G3 sunt hidrolizate de amilaza prezentă în ser sau urină. Intensitatea culorii CNP
format este direct proporțională cu activitate α-amilazei și se măsoară la 405nm.
68. *Prezentați principiul testului optic.
Se utilizează pentru determinarea activității enzimelor NAD+, NADP+ dependente. În cadrul reacției catalizate de
enzimă are loc oxidarea NADPH,H+ sau reducerea NADP+.
XH2 + NAD+ →X + NADH,H+
În rezultat are loc modificarea absorbanței. Aceasta se măsoară la 340nm.
69. Principiul determinării cistatinei C prin metoda ELISA de tip sandwich.
Pe suprafața godeurilor este legat primul anticorp monoclonal anti-Cistatină C. Aceștia vor forma complexe cu
Cistatina C prezentă în ser. De cistatina C se va lega al doilea anticorp monoclonal, care este marcat enzimatic cu
peroxidază. După o prealabilă incubare godeurile sunt spălate li este adăugată o soluție cu tetrametilbenzidină –
substrat pentru peroxidază. Are loc formarea unui colorant albastru. Reacția este oprită prin adăugarea acidului
sulfuric care va vira culoarea spre galben. Are loc citirea la 450nm.
70. Cistatina C. Avantaje și dezavantaje ca biomarker față de determinarea creatininei.
Avantajul Cistatinei C constă în faptul că nu este influențată de rasă, sex, masă musculară. În plux, fiind o proteină
cu masă moleculară mică se filtrează complet la nivel glomerural, iar în cazul funcționării normale a rinichiului
Cistatina C nu se întoarce în plasmă. Respectiv, concentrația plasmatică a Cistatinei C depinde strict de starea
funcțională a rinichiului. Creatinina crește semnificativ, doar atunci când FG scade mult. În plus în unele condiții :
ciroză hepatică, obezitate, malnutriție, dietă vegetariană nivelul de creatinină nu reflectă o stare reală a FG.
Creatinina depinde de sex, vârstă, masă musculară, alimentație.
71. Care este rolul determinării microalbuminuriei.
Microalbuminuria = prezența unor cantități mici de albumină în urină. Măsurarea ei este importantă în cazul
bolnavilor cu DZ, care au risc mare de a dezvolta nefropatie. Detectarea precoce a microalbuminuriei permite
instalarea unui tratament timpuriu, prevenind IRC.
72. Care este rolul funcției renale în menținerea echilibrului acido-bazic?
 Reabsorbția bicarbonatului
 Excreția ionilor de hidrogen sub foră de fosfat monosodic sau ioni de amoniu
73. Laboratorul clinic în evaluare funcției hepatice.
Bilirubina serică
Transaminazele – cresc în hepatocitoliză
LDH – crește în afectări hepatocelulare.
ALP, GGT – markeri ai colestazei
Albuminele serice, timpul de protrombină – Testarea capacității de sinteă.
74. *Enzimele sucului pancreatic. Secreție și rol biochimic.
Amilaza – hidroliza legăturilor alfa-1,4-glicozidice dintre molecullele de glucoză din amidon
Lipaza – hidroliza TG la AGL + glicerol
Tripsină, chimotripsină, carboxipeptidază – hidroliza legăturilor peptidice dintre aminoacizi
75. În ce situații se recomandă efectuarea analizei lipazei serice și ce semnificație are?
Recomandăti:
 Diagnosticul pancreatitei (mai specifică decât amilaza)
 Diagnosticul peritonitei, infarctului intestinal, chistului pancreatic
LYP= 10-60 U/L
Semnificație:
 Crește în pancreatită, carcinom pancreatic, colecistită, infarct intetsinal.
 Raportul LIP/AMI sugerează etiologia alcoolica sau non-alcoolică a pancreatitei
76. Care sunt consecințele deficitului de alfa 1 antitripsină.
AAT inhibă proteazele din ser. În absența ei se dezvoltă:
 Emfizem pulmonar – degradarea elastinei de către elastaza leucocitară, în special la fumători, deoarece
fumul produce oxidarea metioninei din centru catalitic activ al AAT.
  Afecțiuni hepatice : icter colestatic, ciroză hepatică, carcinom hepatocelular. AAT anormale perturbă
secreția, acumulându-se în RE și producând leziuni celulare.
77. Care sunt testele standart pentru testarea capacității de sinteză hepatică.
 Albuminele serice – scăderea cantității serice de albumină. Din cauza timpului de înjumătățire de 15-19zile
indică mai degrabă o afecțiune cronică.
 Timpul de protrombină – transformarea protrombinei în trombină necesită factori VII,IX,X care sunt
sintetizați în ficat. Un timp de protrombină lung sugerează un deficit de factori, respectiv afectare hepatică.
78. *GGT. Valori de referință. Patologie.
 8-61 U/L
 Este un marker în afecțiunile hepato-biliare
 GGT are nivel crescut în celule din hepatom
 Nivel crescut în colestază, consum cronic de alcool.
 Nivelul seric de GGT crește în urma lizei celulare prin toxine, ischemie, infecții.
 Afecțiuni hepatice ( hepatită virală cronică/acută, ciroză hepatică, sindrom de colestază (GGT/ASAT cu
valori peste 6 indică o colestază îndelungată.
79. *Factori implicați în creșterea concentrației serice a GGT.
 Utilizarea unor medicamente
 Sindroame de hepatocitoliză
 Sindroame de colestază
80. *Factori implicați în creșterea concentrației serice a amilazei.
 Leziuni ale glandelor salivare – parotidita, oreonul
 Ulcer gastro-duodenal
 Colecitita, infarctul mezenteric
 IR
 Cetoacidoză diabetică
 Pancreatită
81. În cazul căror afecțiuni apar creșteri patologice a activității ALP?
 Afecțiuni hepato – biliare( colestază, afecțiuni ale parenchimului hepatic ca ciroza, carcinomul, tumorile
metaplasmatice.)
 Afecțiuni osoase – Boala Paget, sarcomul osteogen, tumori osoase metastatice, vindecare după fracturi,
deficit de vitamina D.
 Infarct intestinal, carcinom bronșic.
82. Factori implicați în creșterea concentrației serice a ALP.
 Starea de graviditate pe contul izoenzimei placentare.
 Activitatea osteoblastelor – nivel crescut la copii și la pubertate.
 Mase bogate în grăsimi – creștere tranzitorie.
 Afecțiuni hepato – biliare( colestază, afecțiuni ale parenchimului hepatic ca ciroza, carcinomul, tumorile
metaplasmatice.)
 Afecțiuni osoase – Boala Paget, sarcomul osteogen, tumori osoase metastatice, vindecare după fracturi,
deficit de vitamina D.
 Infarct intestinal, carcinom bronșic.
83. Precizați enzimele serice de importanță clinică și afecțiunile pentru care prezintă valoare de diagnostic.
Amilaza – parotidită, pancreatită, ulcer gastroduodenal perforat
Lipaza – pancreatită
ALP,GGT – colestază
ALAT,ASAT – distrugeri celulare – hepatită, infarct miocardic acut.
CK, CK-MB – infarct miocardic
LDH – grad de ischemie, infarct miocardic
 ACP – cancer de prostată

84. Care sunt factorii care influențează clearenc-ul enzimelor?

 SRE – majoritatea enzimelor sunt scoase din circulație de către celulele SRE, prin endocitoza facilitată de
anumiți receptori.
 Excreția renală – joacă rol minor, cu excepția amilazei, care este filtrată glomerural.

85. Organizarea laboratorului de analize medicale. Compartimentarea.

 Încăperi de recepția probelor
 Încăperi pentru efectuarea determinărilor hematologicce, biochimice, toxicologice și imunologice.
 Încăperi pentru testarea bacteriologică
 Încăperi pentru diagnosticul molecular
 Spații anexe pentru depozitarea materialului sanitar
Compartimente cum ar fi : biochimie, hematologie,imunologie, microbiologie, diagnostic molecular,
toxicologie.
86. Laboratorul clinic în urgențe.
PRINCIPALELE ANALIZE DE URGENTA:
1. Hemoleucograma (in vacuteiner dop mov)
2. Coagulare (INR, PT, APTT) (in vacuteiner dop albastru)
3. Examenul de urina (in recipient de urina)
4. Biochimie (in vacuteiner dop verde)
 ALAT
 ASAT
 AMILAZA
 LIPAZA
 Bilirubina totala
 Bilirubina directa
 Bilirubina indirecta
 CK-MB
 GLICEMIE
 Na
 K
 UREE
 CREATININA
 PROTEINE
5. Amilazuria
6. Examen scaun - clostridium perfringens (in coprorecoltor)
7. Kit cardio (in vacuteiner dop mov)
8. ASTRUP (in vacuteiner dop mov)
87. Descrieți traseul probelor biologice de la intrarea în laborator până la emiterea rezultatelor.
1. Probele sunt aduse în laborator (însoțite de îndreptare și marcată cu un cod de bare, nume pacient etc.).
2. Probele sunt înregistrate în baza de date.
3. Probele sunt repartizate pe compartimente – toxicologie, biochimie, bacteriologie, hematologie etc.
4. Analiza și obținerea rezultatelor.
5. Printarea buletinelor de analiză ( ce conține rezultatul, nume, semnătura șefului de laborator și a medicului ce a
efectuat analiza).
6. Expedierea rezultatelor pe secție.
88. De ce este considerată troponina cel mai specific biomarker al necrozei celulelor miocardice?
Deoarece ceilalți biomarkeri cardiaci se regăsesc și în alte teritorii tisulare. Troponina I de exemplu se deosebește de
ce din musculatura scheletică și prin gena care le codifică.
89. Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor CK-MB și a TnI în IMA (debut, maxim, dispariție).

Marker apare maxim Revine la normal

CK-MB 3-8h 12-24h 2-3zile
TN-I 3-8h 24-48h 4-10zile

90. Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor mioglobinei și a TnI în IMA (debut, maxim, dispariție).

Marker apare maxim Revine la normal

MYO 1-3h 6-9h 1zi
TN-I 3-8h 24-48h 4-10zile

91. Prezentați 3 cazuri în care ALP poate fi crescută în condiții fiziologice.

 Starea de graviditate pe contul izoenzimei placentare.
 Activitatea osteoblastelor – nivel crescut la copii și la pubertate.
 Mase bogate în grăsimi – creștere tranzitorie.
92. Ce lichide biologice trebuie colectate și ce determinări se efectuează pentru determinarea clearence-ului
creatininei.
Urina pe 24h
Sânge în acest interval
Nivelul de creatinină în ser și urină
93. Care este cinetica TnI în IMA?

Marker apare maxim Revine la normal

TN-I 3-8h 24-48h 4-10zile
94. Macroamilazemia.
Fenomen de lagare a amilazei cu proteinele serice, formând agregate cu masă moleculară mare, ce împiedică filtrarea
renală a amilazei. În rezultat are loc o creștere a activității serice a amilazei. Aceasta nu este patologică și se
întâlnește la 1-2% din populație.
95. Izoenzimele LDH.
LDH1(HHHH)-miocard
LDH2(HHHM)- eritrocite, inimă
LDH3(HHMM)- plămâni, limfocite, pancreas
LDH4(HMMM)-ficat, rinichi, pancreas
LDH5(MMMM)- mușchi striați
96. Cauze ale scăderii nivelului colinesterazei serice.
Prezența mai multor variante alelice, o parte din care codifică proteină inactivă sau cu activitate redusă.
Cauze fiziologice: trimestrul III de sarcină, copii, în primele 6 luni
Patologice: anomalii genetice, intoxicații cu insecticide organofosforice, Boli hepatice = sinteză redusă.
Medicamente
97. Definiția UI de activitate enzimatică.
UI – cantitatea de enzimă ce transformă 1 µmol de substrat / minut în condiții optime în 1 l de soluție.
98. Troponina. Subunități. Rol.
TnT – legată de tropomiozină
TnC - leagă Calciul
TnI – cu rol inhibitor, lehată de actină.blochează cuplarea actină-miozină.
99. β2- microglobulina. Semnificație clinică.
β2- microglobulina este o proteină mică, neglicozilată, care se găsește pe suprafața majorității celulelor nucleate.
Creșterea acesteia sugerează o moarte celulară crescută ce apare în IR, sindroame mieloproliferative sau
limfoproliferative, inflamație.