III Biochimia în laboratorul clinic 21.
Anticoagulanții folosiți în recoltarea sângelui
1. Ce este și cum se evaluează precizia unei metode
analitice?
2. Ce este și cum se evaluează exactitatea unei
metode analitice?
3. Ce este controlul de calitate în laboratorul clinic?
4. Controlul de calitate în laboratorul clinic.
Prezentați etapele ce trebuie parcurse în faza
preanalitică.
5. Prezentați etapele procesului de pregătire a
pacientului în faza preanalitică.
6. Prezentați etapele procesului de recoltare a
probelor biologice în faza preanalitică.
7. Prezentați etapele procesului de transport al
probelor biologice în faza preanalitică.
8. Prezentați etapele procesului de prelucrare al
probelor biologice în faza preanalitică.
9. Prezentați etapele procesului de depozitare al
probelor biologice în faza preanalitică.
10. Ce reprezintă controlul extern de calitate al unui
laborator de analize?
11. Prezentați coeficienții statistici utilizați în
controlul intern de calitate CIC.
12. Enumerați tipurile de erori analitice întâlnite în
laboratorul de biochimie.
13. Ce reprezintă erorile întâmplătoare întâlnite în
cadrul laboratorului de biochimie?
14. Ce reprezintă erorile sistematice întâlnite în
cadrul laboratorului de biochimie?
15. Prezentați principiul metodei de separare a
acizilor nucleici prin electroforeză.
16. Electroforeza. Utilizări în laboratorul clinic.
17. Principiul metodei PCR.
18. Enumerați tipurile de sânge recoltat specificând
locul de unde se recoltează.
19. Ce este serul sanguin? Descrieți modul de
obținere a serului.
20. Ce este plasma sanguină? Descrieți modul de
obținere a plasmei.
1
pentru determinările biochimice.
22. Ce este serul/plasma hemolizată și cum poate
influența investigațiile biochimice?
23. Ce este serul/plasma icterică și cum poate
influența investigațiile biochimice?
24. Ce este serul/plasma lipemică și cum poate
influența investigațiile biochimice?
25. Laboratorul clinic în investigarea
metabolismului glucidic.
26. Laboratorul clinic în investigarea
metabolismului lipidic.
27. Laboratorul clinic în investigarea
metabolismului proteic.
28. Laboratorul clinic în investigarea echilibrului
acido-bazic și mineral.
29. Laboratorul clinic în investigarea aparatului
digestiv.
30. Laboratorul clinic în investigarea sistemului
muscular.
31. Laboratorul clinic în investigarea sistemului
nervos central.
32. Laboratorul clinic în investigarea sistemului
osos.
33. Laboratorul clinic în investigarea aparatului
reno-urinar.
34. Descrieți principiul metodei de determinare a
glucozei utilizând glucometrul.
35. Colectarea și conservarea urinei.
36. Densitatea urinară. Seminificație clinică.
37. Nitriții urinari. Semnificație clinică.
38. Glucoza urinară. Semnificație clinică.
39. Corpi cetonici urinari. Semnificație clinică.
40. Urobilinogenul urinar. Semnificație clinică.
41. Bilirubina urinară. Semnificație clinică.
42. Proteine urinare. Semnificație clinică.
43. Ph-ul urinei. Semnificație clinică.
44. Leucocite în urină. Semnificație clinică.
45. Hematii în urină. Semnificație clinică.
46. Enumerați parametrii determinați cu ajutorul
stripurilor urinare.
47. Hormoni. Enumerați investigațiile din ser în
explorarea funcției tiroidiene.
48. Care sunt metodele moderne de determinare a
hormonilor?
49. Principiul de determinare a FT4 din ser prin
metoda ELISA de tip sandwich.
50. Principiul de determinare a TSH în ser prin
metoda ELISA de tip sandwich.
51. Enumerați biomarkerii leziunilor cardiace
ischemice. Valori de referință.
52. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4
crescut, ce factori etiologici sunt implicați?
53. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4
normal, ce factori etiologici sunt implicați?
54. În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4
scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
55. În cazul în care avem TSH normal iar FT3, FT4
normal, ce factori etiologici sunt implicați?
56. În cazul în care avem TSH normal iar FT3, FT4
crescuți, ce factori etiologici sunt implicați?
57. În cazul în care avem TSH crescut iar FT3, FT4
scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
58. Creatin Kinaza (CK). Izoenzime. Reacția
catalizată de CK.
59. Factori implicați în creșterea activității serice a
CK.
60. Proteina C reactivă (CRP).Definiție.
Semnificație clinică.
61. Implicația CRP în bolile cardiovasculare.
62. Principiul de determinare a hsCRP prin metoda
ELISA tip sandwich.
63. Prezentați principiul metodei ELISA de tip
competiție imună.
64. Enumerați markerii serici ai filtratului
glomerular.Valori de referință.
65. Proprietățile unui marker ideal al filtrării
glomerulare.
2
66. Utilizarea creatininei în calculul clearance-ului
urinar.
67. Amilaza serică. Principiul de determinare. Valori
de referință.
68. Prezentați principiul testului optic.
69. Principiul de determinare a Cistatinei C prin
metoda ELISA tip sandwich.
70. Cistatina C. Avantaje si dezavantaje ca
biomarker față de determinarea creatininei.
71. Care este rolul determinării microalbuminuriei?
72. Care este rolul funcției renale în menținerea
echilibrului acido-bazic?
73. Laboratorul clinic în evaluarea funcției hepatice.
74. Enzimele sucului pancreatic. Secreție și rol
biochimic.
75. În ce situații se recomandă efectuarea analizei
lipazei serice și ce semnificație clinică are?
76. Care sunt consecințele deficitului de α1
antitripsină?
77. Care sunt testele standard pentru testarea
capacității de sinteză hepatică?
78. GGT.Valori de referință. Patologie.
79. Factori implicați în creșterea concentrației serice
a GGT?
80. Factori implicați în creșterea concentrației serice
a amilazei?
81. În cazul căror afecțiuni apar creșteri patologice
ale activității fosfatazei alcaline?
82. Factori implicați în creșterea concentrației serice
a fosfatazei alcaline.
83. Precizați enzimele serice de importață clinică și
afecțiunile pentru care prezintă valoare
diagnostică.
84. Care sunt factorii care influențează clearance-ul
enzimelor?
85. Organizarea laboratorului de analize medicale.
Compartimentarea.
86. Laboratorul clinic în urgențe.
87. Descrieți traseul probelor biologice de la intrarea
în laborator până la emiterea rezultatelor.
88. De ce este considerată troponina cel mai specific
biomarker al necrozei celulelor miocardice?
89. Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor CK-
MB și Troponinei I din infarctul miocardic acut
(debut, maxim, dispariție).
90. Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor
Mioglobinei și Troponinei I din infarctul
miocardic acut (debut, maxim, dispariție).
91. Prezentați 3 cazuri în care fosfataza alcalină
poate fi crescută în condiții fiziologice.
92. Ce lichide biologice trebuie recoltate și ce
determinări biochimice se efectuează pentru a
calcula clearance-ul creatininei.
93. Care este cinetica cTnI în infarctul miocardic
acut?
94. Macroamilazemia.
95. Izoenzimele LDH.
96. Cauze ale scăderii nivelului colinesterazei serice.
97. Definiți unitatea internațională (UI) de activitate
enzimatică.
98. Troponina. Subunități. Rol.
99. β2-microglobulina. Semnificație clinică.
100.Microalbuminuria. Definiție. Importanță clinică.

3
1. Ce este și cum se evaluează precizia unei metode analitice?
Precizia este un criteriu de performanță și reprezintă concordanța între rezultatele măsurătorilor
repetate ale aceluiași analit din aceeași probă biologică. Este măsura erorilor aleatorii (întâmplătoare).

2. Ce este și cum se evaluează exactitatea unei metode analitice?

Exactitatea (acuratețea) → un criteriu de performanță și reprezintă gradul de apropiere a unei valori
sau a mediei unui șir de valori față de valoarea reală (adevărată) a concentrației analitului de
determinat. Este măsura erorilor sistematice.

3. Ce este controlul de calitate în laboratorul clinic?

Controlul de calitate = ansamblul măsurilor luate pt a asigura corectitudinea investigațiilor de lab astfel
încât rezultatele finale să reflecte cât mai corect starea prelevatului investigat.
Acesta este de 2 tipuri: control extern al calității (CEC) și control intern al calității (CIC).
Controlul extern de calitate (CEC) → un instrument prin care un laborator de analize își evaluează
performanțele, comparativ cu alte laboratoare din țară sau din alte țări, prin participarea la diferite
programe de comparare interlaboratoare organizate de furnizori autorizați.
CIC = sistem metodologic şi organizatoric ce are rolul de a asigura o calitate corespunz a analizelor
efectuate în laboratorul de analize

4. Controlul de calitate în laboratorul clinic. Prezentați etapele ce trebuie parcurse în faza preanalitică.
Faza preanalitică se referă la toate activitățile medicale desfășurate înaintea efectuării propriu-zise a
unei analize de laborator. Începe odată cu identificarea și pregătirea pacientului pentru recoltare.
Include mai multe etape:
→ Solicitarea analizelor – prin emiterea unei cereri de analize
→ Pregătirea pacientului – care presupune instruirea acestuia în legătură cu restricțiile de dietă,
cu autorecoltarea și cu manevrele ce urmează a fi efectuate
→ Recoltarea – în cadrul căreia se identifică pacientul pe baza unui act de identitate, se
completează cererea de analize, se obține acordul pacientului pentru recoltare, se aleg
recipientele de recoltare, se poziționează pacientul, se aplică garoul și se recoltează
→ Transportul probelor – care nu trebuie să depășească 4h de la momentul recoltării și se
utilizează containere speciale
→ Prelucrarea probelor – prin centrifugare/decantare și se fac anumite observații macroscopice
→ Depozitarea probelor – în condiții speciale

5. Prezentați etapele procesului de pregătire a pacientului în faza preanalitică.

→ Recoltare probe = numai cu acordul pacientului
→ Pregătire pacient = instruirea lui cu privire la restricțiile de dietă pe care trebuie să le urmeze
înainte de recoltare (necesare pt determinarea valorilor reale a metaboliților), la autorecoltare
(scaun, spută) și la manevrele ce vor fi aplicate pt recoltare.

6. Prezentați etapele procesului de recoltare a probelor biologice în faza preanalitică.

Procesul de recoltare a probelor biologice începe prin identificarea pacientului pe baza unui act de
identitate, urmat de completarea cererii de analize cu datele de identificare ale pacientului,
diagnosticul, analizele solicitate, semnătura și parafa medicului. Apoi, se obține acordul pacientului
pentru recoltare și se poate începe recoltarea propriu-zisă. Se aleg materialele necesare, se poziționează
pacientul în șezând/clinostatism, se aplică garoul și se recoltează.
7. Prezentați etapele procesului de transport al probelor biologice în faza preanalitică.
Transportul probelor nu trebuie să depășească 4h din momentul recoltării. . În cazul transportului la
laborator prin posta, va fi nevoie de containere speciale și eventual sisteme de răcire acolo unde este
cazul, cum ar fi în cazul probelor la care trebuie determinați parametrii Astrup
Prelungirea acestei perioade (4h) → valori fals crescute sau fals scăzute, neconcordante cu realitatea.

8. Prezentați etapele procesului de prelucrare al probelor biologice în faza preanalitică.

• identificarea şi înreg probe biologice în lab – registru unic de evidenţă a pacienţilor, sistem informatic
• prelucrarea prin centrifugare şi decantare → separarea serului/plasmei de elem figurate ale sângelui
• La examenul macroscopic → observarea prezenţei unor interferenţi (hemoliza, lipemia, icterul)

9. Prezentați etapele procesului de depozitare al probelor biologice în faza preanalitică.

Depozitarea probelor biologice se realizează în condiții speciale, existente în prospectele reactivilor
utilizați pentru testare (la temperatura camerei, la frigider sau la congelator), prin monitorizarea
constantă a temperaturii de depozitare.

10. Ce reprezintă controlul extern de calitate al unui laborator de analize?

Controlul extern de calitate (CEC) → un instrument prin care un laborator de analize își evaluează
performanțele, comparativ cu alte laboratoare din țară sau din alte țări, prin participarea la diferite
programe de comparare interlaboratoare organizate de furnizori autorizați.

11. Prezentați coeficienții statistici utilizați în controlul intern de calitate CIC.

Coeficienții statistici utilizați în CIC sunt media, derivația standard și coeficientul de variație.
Media (X) = media aritmetică a unui set de rezultate.
Derivația standard (DS, s) indică gradul de dispersie a valorilor în jurul valorii țintă (a mediei). Este
utilizată la det limitelor de decizie în cadrul cărora se stabileşte acceptabilitatea rezultatelor controlului
de calitate. Cu cât val DS e mai , cu atât  precizia
Coeficientul de variație (CV) = raportul procentual dintre derivația standard și medie, utilizat pentru
evaluarea preciziei. Cu cât CV e mai , cu atât  precizia (sau imprecizia e mai mică)
Deplasare sau bias (D) = diferența dintre val medie a șirului de date de control și val reală
- Utilizat pe evaluarea exactității unei metode de lab

12. Enumerați tipurile de erori analitice întâlnite în laboratorul de biochimie.

Erorile analitice întâlnite în lab de analize sunt reprezentate de erorile totale și cele de determinare
(întâmplătoare, sistematice sau grosolane). Cele mai multe erori → în perioada preanalitică. Cele mai
puține erori se produc în perioada analitică.

13. Ce reprezintă erorile întâmplătoare întâlnite în cadrul laboratorului de biochimie?

Erorile întâmplătoare se datorează unor cauze elementare (pipetare, sticlărie murdară, nerespectarea
timpilor de incubare, reconstituirea reactivilor) şi se evidenţiază uşor atunci când, la repetarea
determinării, se obţine un alt rezultat. Precizia metodei → măsoară erorile întâmplătoare.

14. Ce reprezintă erorile sistematice întâlnite în cadrul laboratorului de biochimie?

Erorile sistematice sunt cele care produc o schimbare a mediei valorilor de control, îndepărtând-o de
valoarea reală. De exemplu, folosirea unor reactivi alterați vor duce la valori false în cazul determinărilor
repetate. Erorile sistematice măsoară exactitatea metodei analitice.
 15. Prezentați principiul metodei de separare a acizilor nucleici prin electroforeză.
Electroforeza acizilor nucleici e o etapă obligatorie în orice protocol de analiză a acizilor nucleici,
realizând următoarele:
→ Separarea fragmentelor ADN rezultate în urma digestiei cu enzime de restricție
→ Verificarea amplificării PCR
→ Identif și/sau determinarea semicantitativă a fragm ADN rezultate în urma amplificării PCR
→ Detecția și det semicantitativă a ADN genomic obținut în urma extracției din țesuturi
Acizii nucleici, datorită nr mare de resturi fosfat, au o puternică încărcătură negativă, migrând în câmpul
electric spre anod.

16. Electroforeza. Utilizări în laboratorul clinic.

Se utilizează în detecția mutațiilor în diferite afecțiuni, în diagnosticarea bolilor genetice, a cancerelor,
în diagnosticul microbiologic, în analiza fragmentelor ADN nou sintetizate, în analiza genomică, în
testele de paternitate și identificare de persoane, în determinarea profilului genetic al bolilor, în teste
de filogenitate etc.

17. Principiul metodei PCR.

• Obiectivul = realizarea unui nr ff mare de copii a unei porţiuni dintr-o moleculă de ADN, în condiţiile
cunoaşterii secvenţelor nucleotidice, vecine porţiunii de amplificat.
• Prima etapă= Denaturarea ADN prin încălzire (94°,1 Min) → 2 catene polinucl libere → se pun în
contact cu 2 oligonucleotide, fiecare complementară porțiunii de ADN de la capetele 3’
• Oligonucleotidele ataşate ADN-ului de copiat vor constitui primeri → ADN polimeraza va începe
copierea segmentului, de la primer → capătul catenei, adăugând dezoxiribonucleotide pt a
extinde și a produce noi catene complementare ➔ 2 perechi de catene
• Acestea vor fi supuse din nou ciclului denaturare → ataşare primeri → polimerizare => 4 perechi
șamd, in mod exponenţial !
• Tehnica PCR = automatizată, un ciclu complet desfășurându-se în aprox. 4 min.

18. Enumerați tipurile de sânge recoltat specificând locul de unde se recoltează.

• Sânge capilar - pulpa degetului, călcâi la nou-născut sau din lobul urechii
• Sânge venos - din venele din plica cotului → la adulți și la copii mari, din fontanelă și V jugulare
(la sugari și copii mici)
• Sânge arterial – din artera radială – utilizat pentru dozarea gazelor sanguine.

19. Ce este serul sanguin? Descrieți modul de obținere a serului.

Serul = supernatantul obținut prin centrifugarea sau decantarea sângelui recoltat fără anticoagulant,
după ce a fost lăsat să coaguleze la T camerei timp de 30-60 min sau la termostat (la 37°C) timp de 15-20 min.
Serul include toate proteinele neutilizate în coagularea sângelui; toți electroliții, ATC, AG, H; și orice
substanțe exogene (de exemplu, medicam sau microorganisme).
În partea inferioară a recipientului se constituie cheagul ce conține elem figurate și fibrină.
Serul sanguin NU conține factorii coagulării.
 20. Ce este plasma sanguină? Descrieți modul de obținere a plasmei.
Plasma sanguină = supernatantul obţinut prin centrifugarea sângelui recoltat pe un anticoagulant
(fluorură de sodiu, oxalat de potasiu şi amoniu, EDTA, heparină), la partea inferioară a recipientului
sedimentând elementele figurate ale sângelui.
!‼ Spre deosebire de ser, plasma conţine factorii coagulării.

21. Anticoagulanții folosiți în recoltarea sângelui pentru determinările biochimice.

- Oxalatul de sodiu, potasiu, sau litiu
- Citratul de sodiu, de potasiu (vacutainer albastru)
- utiliz pt det glicemiei la intervale mai mari de timp
dupa recoltare, intrucat ea inhiba glicoliza anaeroba din eritrocite
- EDTA (sare de sodiu) → nu e recomandat pt det Ca2+, electroliti si ALP.
- Heparina = anticoag fiziologic ideal (vacutainer verde)→ nu modif starea fizico-chimică a sângelui !!
- Heparinatul de amoniu → se pot determina, cu excepţia amoniacului şi a fosfatazei acide, toţi
metaboliţii, electroliţii şi enzimele.

22. Ce este serul/plasma hemolizată și cum poate influența investigațiile biochimice?

Serul/plasma hemolizată apare prin distrugerea hematiilor, cel mai frecvent ca accident de recoltare,
dar și în cazul bolilor hemolitice. Hemoliza constituie sursa de eroare mai ales în cazul det analiţilor a
căror c intracelulară (intraeritrocitară) este mai mare decât cea serică (LDH, ASAT, ALAT, potasiu), dar
reprezintă o sursă de interferenţă şi în cazul unor det colorimetrice (bilirubina, Ch)

23. Ce este serul/plasma icterică și cum poate influența investigațiile biochimice?

Serul/plasma icterică este cauzată de prezența exces de bilirubină în fluxul sanguin
(hiperbilirubinemie) ca urmare a creșterii producției pre-hepatice sau a excreției inadecvate (hepatice
și post-hepatice) datorate icterului şi poate interfera semnificativ cu determinările colorimetrice ce se
efectuează în domeniul 400 - 500 nm.

24. Ce este serul/plasma lipemică și cum poate influența investigațiile biochimice?

Plasma lipemică = plasmă ce prezintă turbiditate vizibilă din cauza concentrației mari de TG datorată
în special de chilomicroni și/sau VLDL
Serul/plasma lipemică apare fie în cazul recoltării după o masă bogată în lipide, fie în caz de
hiperlipoproteinemii. Reprezintă o sursă de eroare în cazul det turbidimetrice.

25. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului glucidic.

Metabolismul glucidic poate fi explorat prin:
• Det glucozei în materialele biologice
• Det LDH
• Det Acidului Lactic în sânge
• Det Hb glicozilate
• Testul de toleranță la glucoză
• Det insulinei serice şi a peptidului C-terminal
26. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului lipidic.
Metabolismul lipidic poate fi explorat prin:
• Determinarea colesterol seric total
• Determinarea fracțiunilor de colesterol (HDL, LDL)
• Determinarea TG serice
• Determinarea VLDL seric
• Determinarea lipidelor serice totale
• Determinarea corpilor cetonici în urină

27. Laboratorul clinic în investigarea metabolismului proteic.

Metabolismul proteic poate fi explorat prin:
• Determinarea proteinelor serice totale, ce permit aprecierea funcţionalităţii şi a
unor organe (ficat, rinichi);
• Electroforeza proteinelor serice, cu rol în evaluarea raportului dintre fracţiunile
proteice (albumine, globuline, fracţiuni globulinice).

28. Laboratorul clinic în investigarea echilibrului acido-bazic și mineral.

• Determinarea parametrilor ASTRUP;

• Determinarea rezervei alcaline;
• Determinarea Na+ seric;
• Determinarea K+ seric;
• Determinarea Ca2+ seric;
• Determinarea Mg seric;
• Determinarea Fosfor seric;
• Determinarea Cl- seric,
• Determinarea Hb sânge;
• Determinarea Fe2+ seric (sideremie).

29. Laboratorul clinic în investigarea aparatului digestiv.

• Determinarea ALAT, ASAT;

• Determinarea GGT;
• Determinarea ALP;
• Determinarea colinesterazei;
• Determinarea amilazei (ser, plasmă şi urină);
• Determinarea lipazei serice;
• Determinarea BT, BD, BI serice;
• Determinarea UBG, acizilor biliari în urină.
29. Laboratorul clinic în investigarea sistemului muscular.
➢ Explorarea miocardului:

• Determinarea CK, CK-MB;

• Determinarea LDH, raportului LDH1 / LDH2;
• Determinarea ASAT;
• Determinarea MYO;
• Determinarea TN-I;
 • Determinarea BNP, D-DIM, parametrilor ASTRUP
➢ Explorarea musculaturii scheletice:
• Determinarea CK, CK-MM;
• Determinarea LDH;
• Determinarea ASAT;
• Determinarea LA;
• Determinarea parametrilor ASTRUP.

31 Laboratorul clinic în investigarea sistemului nervos central.

SNC poate fi explorat prin:
• Determinarea glicemiei;
• Determinarea CK, CK-BB;
• Determinarea parametrilor ASTRUP;
• Determinarea glucozei, proteine, Clor din LCR;
• Determinarea corpilor cetonici în urină (coma cetoacidozică din DZ);
• Determinarea acidului vanil mandelic.

32 Laboratorul clinic în investigarea sistemului osos.

Sistemul osos poate fi explorat prin:
• Determinarea ALP
• Determinarea ALP specifice osoase
• Determinarea vit.D
• Determinarea ionilor: calciu, magneziu, fosfor

33 Laboratorul clinic în investigarea aparatului reno-urinar.

Aparatul reno-urinar poate fi explorat prin:
• Determinarea proteinelor serice totale şi electroforeza proteinelor serice;
• Determinarea ureei, creatininei, acidului uric, clearance-ul creatininei endogene;
• Determinarea ionilor: calciu, magneziu, potasiu, fosfor, bicarbonat.

34 Descrieți principiul metodei de determinare a glucozei utilizând glucometrul.

▪ β-D-glucoza este oxidată enzimatic de către glucozoxidază, în prezența H2O și O2 atmosferic, la
acid gluconic și apă oxigenată
▪ apa oxigenată rezultată e descompusă sub acțiunea peroxidazei la apă și oxigen atomic care
oxidează o-toluidina la un derivat colorat, albastru de toluidină
▪ Glucometrul citește intensit culorii produsă de albastru de toluidină care e în concordanță cu
cantitatea de Glu.

35 Colectarea și conservarea urinei.

▪ Colectarea urinei se face în recipiente de unică folosință (pentru examenul bacteriologic trebuie
să fie sterile)
▪ Colectarea urinei → în funcție de produsul de analizat și de testul utilizat:
Urina spontană din jetul mijlociu – prima urină de dimineață: pt examenul bacteriologic, cu
stripuri, pentru punerea în evidență a nitriților etc.
Urina recoltată prin puncție suprapubiană – pt examenul bacteriologic
Urina colectată pe anumite intervale de timp (de obicei pe 24h) – pentru det cant a tuturor compușilor bioch
În mod normal, există conservanţi speciali, în funcţie parametrii pe care vrem să-i determinăm:
- azidă de Na (10 mmol/l) - utilizată atunci când se urmăreşte det proteinelor, Glu, AMY,
creatininei, ureei (pH<7), acidului uric (pH>8);
- HCl 6 mmol/l sau timol 1% - în det fosfatului anorganic.

36 Densitatea urinară. Semnificație clinică

▪ Densitatea urinei normale (NORMOSTENURIE) – variază între 1,015 – 1,025 g/cm3
▪ Hiperstenurie: densitate >1,025 g/cm3 – apare în DZ, proteinurie, transpirații abundente, stări
febrile etc.
▪ Hipostenurie: densitate <1,015 g/cm3 – apare în diabet insipid, aport excesiv de lichide
▪ Izostenurie: densitățile tuturor emisiunilor din 24h sunt egale și cuprinse în jurul valorii de 1,002
g/cm3 – apare în caz de IR gravă

37 Nitriții urinari. Semnificație clinică

▪ În mod normal, urina nu conține nitriți, doar dacă există o floră microbiană prezentă
▪ Reacția pentru nitriți e specifică pt prezența bacteriuriei – infecții de tract urinar (cistite,
glomerulonefrite, pielonefrite acute)
▪ Pentru testul de nitriți, urina trebuie recoltată în recipiente sterile

38 Glucoza urinară. Semnificație clinică.

▪ Urina normală conține o cantitate extrem de mică de glucide, neidentificabilă prin metode uzuale
▪ GLICOZURIA – apare atunci când reabsorbția tubulară la nivel renal a glucozei e depășită
▪ Glicozuria din DZ
▪ Glicozuria renală (diabetul renal)

39 Corpi cetonici urinari. Semnificație clinică.

▪ Corpii cetonici (acidul acetoacetic, acidul beta-hidroxibutiric, acetona) sunt în mod normal
absenți din urină
▪ Prezența în urină = CETONURIE – apare în DZ decompensat, inaniție, vărsături incoercibile la
copiii mici, boli metabolice congenitale

40 Urobilinogenul urinar. Semnificație clinică.

▪ UBG se formează prin reducerea de către bacteriile intestinale a bilirubinei care e secretată în
intestin prin bilă. Aceasta e reabsorbită și ajunge la ficat, dar o mică parte se excretă prin urină
▪ UBG – e normal să apară în urină
▪ UBG crescut – are drept cauze:
→ Supraîncărcarea capacității funcționale hepatice; scurtcircuit hepatic;
→ Alterarea capacității funcționale hepatice
▪ UBG absent – are ca și cauze: producția insuficientă de bilă ‚
▪  UBG în: anemii hemolitice, anemie pernicioasă, hemoliză intravasculară, hepatite virale și
cronice, ciroză hepatică sau alte afecț hepatice ce împiedică metaboliz normală a UBG la nivel
hepatic
41 Bilirubina urinară. Semnificație clinică.
▪ Ca rezultat al conjugării cu acidul glucuronic la nivel hepatic, bilirubina devine hidrosolubilă și
astfel susceptibilă de a fi excretată renal
▪ Bilirubina prezentă în urină – întotdeauna BD → in icter mecanic + necroza hepatica
▪ Crește BD și bilirubina urinară în: colestază (afectiuni hepato-biliare)
▪ În toate procesele patologice, în care apare o creștere a concentrației BD în plasmă, vor exista și
nivele considerabile ale bilirubinei urinare
42 Proteine urinare. Semnificație clinică.
▪ Urina normală conține cantități extrem de mici de proteine, ce nu pot fi evidențiate prin reacțiile
de recunoaștere obișnuite
▪ În mod patologic, urina poate conține proteine = PROTEINURIE:
→ Benignă: stresul fizic și emoțional, ortostatismul prelungit, lordoza
→ Extrarenală: în colicile, infarct, AVC etc.
→ De cauză renală: în nefroze, IRA, IRC
→ Postrenală: însoțește procesele inflamatorii de la nivelul vezicii urinare: pielonefrita
acute, glomerulonefrita acuta, prostatita, hemoragii tract urinar, infecții ITU inferior

43 pH-ul urinei. Semnificație clinică.

▪ În mod normal, urina are o reacție ușor acidă
▪ pH-ul urinar: 5-6
▪ este determinat de proporția de fosfați bibazici (alcalini) și monobazici (acizi) aflați în urină
▪ modificări fiziologice:
→ în funcție de alimentație
 într-o alimentație strict carnală – urina acidă (dietă hiperproteică)
 într-o alimentație exclusiv vegetariană – urina alcalină
→ în funcție de ritmul nictemeral
 urina cea mai acidă – la miezul nopții
 urina cea mai puțin acidă – dimineața
▪ modificări patologice:
→ urină acidă: inaniție, intoxicații, IR, cetoacidoză diabetică etc.
→ urină alcalină: vărsături abundente, febră, infecții căi urinare, hipopotasemii severe etc.

44 Leucocite în urină. Semnificație clinică.

▪ În mod normal absente sau se observă 2-4/câmp la examenul microscopic.
▪ Prezența leucocitelor în urină = LEUCOCITURIE – apare în următoarele situații:
→ Procese inflamatorii renale și ale tractului urinar (cistită, glomerulonefrite și
pielonefrite acute)
→ Contaminarea urinii cu secreții din căile genitale
→ ”leucocituria abacteriană” – simptom unic în pielonefritele cronice, TBC

45 Hematii în urină. Semnificație clinică.

▪ Prezența hematiilor în urină = HEMATURIE – întâlnită în multe situații patologice și din acest
motiv e necesară clarificarea originii sângerării
▪ În mod normal absente sau se observă 1-2/câmp la examenul microscopic.
▪ examinarea morfologiei hematiilor din sedimentul urinar
▪ Cauzele hematuriei:
→ Calculii renali
→ Tumori ale tractului urinar
→ Glomerulonefritele, pielonefrite, TBC renal, cistită virală
→ Traumatismele reno-urinare
46 Enumerați parametrii determinați cu ajutorul stripurilor urinare.
▪ UBG
▪ Bilirubina
▪ Corpii cetonici
▪ Glucoza
▪ Proteinele
▪ Hematiile
▪ Nitriții
▪ Leucocitele
▪ pH-ul urinar
▪ densitatea urinară

47 Hormoni. Enumerați investigațiile din ser în explorarea funcției tiroidiene.

▪ Determinarea TSH și testul de stimulare cu TRH a secreției de TSH
▪ Determinarea concentrației fracțiunilor libere (”free”) ale T3 și T4 (FT3 și FT4)
▪ Determinarea concentrației totale T3, respectiv T4 (TT3, TT4)
▪ Determinarea concentrației proteinelor transportoare (TBG, TBPA și albumina)
▪ Determinarea tiroglobulinei (Tg)
▪ În agresiuni autoimune ale tiroidei – se mai pot determina autoanticorpi antitiroidieni

48 Care sunt metodele moderne de determinare a hormonilor?

Metodele moderne de determinare sunt metoda bazată pe competiția imună și metoda imunometrică.
Unul din factorii de selecție a acestor metode, în vederea determinării unui anume hormon, e sistemul
de marcare folosit. Sistemele de marcare cele mai uzuale sunt următoarele:
• Marcarea cu radioizotopi: iod radioactiv și tritiu
• Marcarea cu substanțe fluorescente: izotiocianatul de fluoresceină
• Marcarea cu substanțe luminescente: luminolul
• Marcarea cu enzime → ELISA: directă, indirectă, tip sandwich și prin competiție imună

49 Principiul de determinare a FT4 din ser prin metoda ELISA de tip sandwich.
▪ Pe suprafața internă a godeurilor sunt atașați anticorpi monoclonali anti-FT4
▪ În soluția de enzimă conjugată se găsește al 2 anticorp monoclonal anti-FT4 marcat cu
peroxidază
▪ Antigenul (FT4) va reacționa simultan cu cei 2 anticorpi care vor prinde moleculele ca într-un
sandwich
▪ După o incubare la T camerei, godeurile se spală cu apă pentru a îndepărta anticorpii marcați
care nu s-au legat de moleculele de FT4
▪ Apoi se adaugă substratul enzimei(tetrametilbenzidina) și se incubează până la apariția culorii
albastre
▪ Reacția se oprește prin adăugarea unei sol de HCl care schimbă pH-ul soluției și care determină
virajul culorii în galben
▪ Concentrația FT4 e d.p. cu intensitatea culorii
50 Principiul de determinare a TSH în ser prin metoda ELISA de tip sandwich.
▪ Pe suprafața internă a godeurilor sunt atașați anticorpi monoclonali anti-TSH
▪ În soluția de enzimă conjugată se găsește al 2 anticorp monoclonal anti-TSH marcat cu
peroxidază
▪ Antigenul (TSH) va reacționa simultan cu cei 2 anticorpi care vor prinde moleculele de TSH ca
într-un sandwich
▪ După o incubare la T camerei, godeurile se spală cu apă pentru a îndepărta anticorpii marcați
care nu s-au legat de moleculele de TSH
▪ Apoi se adaugă substratul enzimei (tetrametilbenzidină) și se incubează până la apariția culorii
albastre
▪ Reacția se oprește prin adăugarea unei sol de HCl care schimbă pH-ul soluției și care determină
virajul culorii în galben
▪ Concentrația TSH e d.p. cu intensitatea culorii

51 Enumerați biomarkerii leziunilor cardiace ischemice. Valori de referință.

▪ CK-MB = 0,1-4,3 ng/mL
▪ CK-total = 10-80 U/L (B), 10-70 U/L (F)
▪ MYO = 0,1-107 ng/mL
▪ TN-I = 0,01 - 0,4 ng/mL (cel mai sensibil și specific; prezintă forma cardiospecifică cTnI)
▪ LDH = 135-225 U/L (B), 125-213 U/L (F)
▪ ASAT = 10-25 U/L (B), 10-21 (F)

52 În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4 crescut, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipertiroidism primar și vom det anticorpii anti-receptori TSH.
• Test pozitiv => boala Basedow-Graves (triada simptomatică: gușă, tahicardie, exoftalmie)
• Test neg => putem avea un adenom toxic sau o gușă nodulară toxică

53 În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4 normal, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipertiroidie frustă

54 În cazul în care avem TSH scăzut iar FT3, FT4 scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Hipopituitarism și vom efectua testul de stimulare a secreției de TSH cu TRH – dacă:
• Test neg => TSH scăzut => hipotiroidism secundar
• Tes poz => TSH crescut =› hipotiroidism terțiar

55 În cazul în care avem TSH normal iar FT3, FT4 normal, ce factori etiologici sunt implicați?
Avem o situație fiziologică de eutiroidie.
56 În cazul în care avem TSH normal iar FT3, FT4 crescuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Rezistență hipofizară la T3 și T4

57 În cazul în care avem TSH crescut iar FT3, FT4 scăzuți, ce factori etiologici sunt implicați?
Suspectăm un hipotiroidism primar și continuăm investigațiile ecografic și prin det. atc anti-TG și anti
TPO. Dacă testul e + avem tiroidita Hashimoto (caracteriz printr-o distrugere autoimună atrofică a gl
tiroide), iar dacă este negativ investigăm ioduria → hipotiroidism prin carență sau exces de I2
58 Creatin Kinaza (CK). Izoenzime. Reacția catalizată de CK.
▪ CK catalizează fosforilarea reversibilă a creatinei, cu formarea unui compus macroergic, creatin-
fosfatul

▪ CK = enzimă dimerică alcăt din 2 tipuri de subunit polipeptidice: B(brain) și M(muscle)

▪ Din combinarea acestor subunități rezultă 3 izoenzime:
→ CK-BB – în creier, prostată, intestin, plămân, uter, placentă, tiroidă
→ CK-MB – în proporție mai mare în miocard și mai puțin în mușchii scheletici
→ CK-MM – în mușchi scheletici și miocard
▪ La CK-MM și CK-MB avem și izoforme cu mobilitate electroforetică diferită, dată de hidroliza de
la capătul C terminal a lizinei de către o carboxipeptidază la subunit M: CK-MM3 prezintă ambele
resturi de lizină fiind forma eliberată de țesuturi, CK-MM2 – fără un rest de lizină, iar CK-MM1
fără ambele resturi de Liz. CK-MB1 are hidrolizat un rest de Liz, iar CK-MB2 îl are prezent.

59 Factori implicați în creșterea activității serice a CK.

▪ Factori fiziologici:
→ exercițiile fizice intense mai ales la persoanele neantrenate
→ sexul – bărbații au valori mai ridicate ale CK serice
→ la nou-născuți
→ la populația de culoare
→ la naștere
▪ Factori patologici:
→ IMA
→ Traumatisme musculare
→ Rabdomioliză
→ Distrofii musculare
→ Traumatisme cranio-cerebrale
→ Crize de epilepsie
→ Intervenții chirurgicale

60 Proteina C reactivă (CRP).Definiție. Semnificație clinică.

▪ Face parte din categoria ”proteinelor de fază acută” pozitive
▪ Formată din 5 subunități polipeptidice neglicozilate, formate din 206AA
▪ Denumirea – de la proprietatea serului bolnavului cu afecțiuni inflamatorii de a precipita
polizaharidul C din extractele pneumococice
▪ Se leagă de fosfocolina din mb celulelor lezate/moarte de pe suprafața unor bacterii și formează
cu complex care activează sistemul complementului
▪ E cea mai sensibilă proteină de fază acută (superior VSH)
▪ Valori crescute apar în:
→ Inflamațiile acute și cronice(cistite, glomerulonefrite, pielonefrite),
→ infectii bacteriene, traumatisme severe
→ intervenții chirurgicale, proliferari neoplazice
→ IMA
 ▪ În mod normal în sânge se găsesc concentrații minime de CRP, creșterea concentrației fiind
caracteristică INFECȚIILOR ACUTE sau INFLAMAȚIEI (valori > 10 mg/dl)
▪ Folosirea CRP ca și biomarker al patologiei cardiovasculare a devenit accesibilă atunci când a fost
dezvoltat un nou test CRP DE ÎNALTĂ SENSIBILITATE (hsCRP) – ca și principiu de determinare:
metoda ELISA
▪ Testarea hsCRP e indicată în DETERMINAREA RISCULUI PENTRU BOLILE CARDIOVASCULARE la
pacienții cu risc intermediar

61 Implicația CRP în bolile cardiovasculare.

▪ Boala cardiovasculară aterosclerotică = un grup de afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge cauzate
de ateroscleroză – includ boala coronariană, boala cerebrovasculară, boala arterială periferică
▪ Inflamația este element cheie în procesul aterosclerotic și contribuie la toate stadiile acestuia
▪ Folosirea CRP ca și biomarker al patologiei cardiovasculare a devenit accesibilă atunci când a fost
dezvoltat un nou test CRP DE ÎNALTĂ SENSIBILITATE (hsCRP) – ca și principiu de determinare:
metoda ELISA.
▪ Diferenta dintre CRP si hsCRP: hsCRP utilizează anticorpi monoclonali şi pot detecta CRP la
concentraţii mai mici de 1 mg/L
▪ Testarea hsCRP e indicată în DETERMINAREA RISCULUI PENTRU BOLILE CARDIOVASCULARE la
pacienții cu risc intermediar

62 Principiul de determinare a hsCRP prin metoda ELISA tip sandwich.

▪ Pe suprafața internă a godeurilor sunt atașați anticorpi monoclonali anti-CRP
▪ În soluția de enzimă conjugată se găsește al 2 anticorp monoclonal anti-CRP marcat cu
peroxidază
▪ Antigenul (CRP) va reacționa simultan cu cei 2 anticorpi care vor prinde moleculele de CRP ca
într-un sandwich
▪ După o incubare la T camerei, godeurile se spală cu apă pt a îndepărta anticorpii marcați care
nu s-au legat de moleculele de CRP
▪ Apoi se adaugă substratul enzimei și se incubează până la apariția culorii albastre
▪ Reacția se oprește prin adăugarea unei soluții de HCl care schimbă pH-ul soluției și care
determină virajul culorii în galben
▪ Concentrația CRP e d.p. cu intensitatea culorii

63 Prezentați principiul metodei ELISA de tip competiție imună.

▪ Pe suprafața godeurilor sunt atașați ANTICORPI MONOCLONALI
▪ ANTIGENELE din serurile pacienților și anticorpul conjugat (marcat) cu peroxidază intră în
competiție pentru anticorpii atașați pe suprafața godeurilor
▪ După un timp de incubare, godeurile se spală pentru îndepărtarea antigenelor nelegate
▪ Se adaugă substratul și se incubează pentru a avea loc transformarea substratului într-un compus
colorat ALBASTRU
▪ Reacția enzimatică se stopează prin modificarea pH-ului mediului (adăugarea de HCl) care
determină virajul culorii în GALBEN
▪ Intensitatea colorației formate e INVERS PROPORȚIONALĂ cu cantitatea de antigen nemarcat
din proba de ser
64 Enumerați markerii serici ai filtratului glomerular. Valori de referință.
▪ Cistatina C = 0,49-1,13 mg/L
▪ Creatinina = < 1,1 mg/dL (B); <0,9 mg/dL (F)
▪ Ureea = 15-45 mg/dL
▪ β2-microglobulina < 2mg/L
65 Proprietățile unui marker ideal al filtrării glomerulare.
Un marker ideal = o substanță endogenă, neinfluențată de modif fiziologice temporare, care circulă
nelegată de proteine, e filtrată liber la nivel glomerular și nu e nici reabsorbită nici secretată la nivel
tubular

66 Utilizarea creatininei în calculul clearance-ului urinar.

▪ Clearance = V de plasmă (mL) epurat din o anumită substanță, la nivel renal, într-un minut
▪ Pentru determinarea cu exactitate a FG se calculează clearance-ul pentru o substanță eliminată
doar prin FG, fără reabsorbție sau secreție tubulară (ex: insulina)
▪ Dezavantajul major al insulinei e că nu este subst endogenă și necesită administrare
intravenoasă, de aceea nu se utilizează ca teste de rutină
▪ Creatinina se apropie de acest tip de substanțe, dar are avantajul de a fi un produs endogen
▪ De aceea, clearance-ul creatininei e cel mai utilizat curent în clinică pentru evaluarea FG

67 Amilaza serică. Principiul de determinare. Valori de referință.

▪ Amilaza = enzimă ce catalizează hidroliza amidonului
▪ Provine din pancreas și din glandele salivare
▪ Datorită mărimii relativ mici a moleculelor, amilaza e filtrată glomerular și apare în urină
▪ Principiul de determinare:
→ Oligozaharidele artificiale de tipul CNP-G3 sunt hidrolizate sub acțiunea catalitică a alfa-
amilazelor prezente în ser sau urină
→ Intensitatea culorii CNP format e d.p. cu activitatea alfa-amilazei și se măsoară
spectofotometric
▪ AMYL serică totală = 50-100 U/L

68 Prezentați principiul testului optic.

▪ Testul optic este o metoda cinetică de determinare care are cofactor enzimtic un derivat de
niacină, NAD+/NADP+ sau NADH/NADPH
▪ Testul optic se bazează pe diferența care apare în spectrul de absorbție al NAD+ și NADH+ + H+
▪ Formele reduse, NADH/NADPH, absorb în spectru UV la un maxim a lungimii de undă de 340nm,
dar formele oxidate, NAD+/NADP+, nu absorb aici.
▪ Ambele forme, reduse si oxidate, mai au un maxim de absorbție și la 260nm.
▪ De exemplu, la 340nm dacă urmărim oxidarea NADH la NAD+ absorbanța va scădea pe măsură
ce cofactorul enzimatic se oxidează.
▪ Variantele tehnice ale testului optic = test optic simplu; cuplat cu o reactie indicatoare si testul
optic cuplat cu o reactie auxiliara si una indicatoare.

69 Principiul de determinare a Cistatinei C prin metoda ELISA tip sandwich.

▪ Pe suprafața internă a godeurilor sunt atașați anticorpi monoclonali anti-cistatina C
▪ În sol de enzimă conjugată → al 2 anticorp monoclonal anti-cistatina C marcat cu peroxidază
▪ Antigenul (cistatina C) va reacționa simultan cu cei 2 anticorpi care vor prinde molec de cistatină
C ca într-un sandwich
▪ După o incubare la T camerei, godeurile se spală cu apă pt a îndepărta anticorpii marcați care
nu s-au legat de moleculele de cistatină C
▪ Apoi se adaugă substratul enzimei și se incubează până la apariția culorii albastre
▪ Reacția se oprește prin adăugarea unei sol de HCl care schimbă pH-ul soluției și care determină
virajul culorii în galben
▪ Concentrația CRP e d.p. cu intensitatea culorii
70 Cistatina C. Avantaje si dezavantaje ca biomarker față de determinarea creatininei.
▪ Fiind o moleculă mică =› se filtrează complet la nivel glomerular, apoi se reabsoarbe și se
catabolizează complet la nivelul tubului renal proximal =› în cazul funcționării normale a
rinichiului, nici o cantitate de cistatină C din rinichi nu se mai reîntoarce în plasmă
▪ Avantaj = creșterea, chiar cu valori modeste a nivelului plasmatic =› indică imediat o ALTERARE
A F.G.
▪ Creatinina nu se modifică chiar dacă filtrarea glomerulară ajunge la valori de 40 ml/min =›
CISTATINA C e un marker mult mai util și mult mai sensibil
▪ Cistatina C = specificitate mai mare în evaluarea ratei filtrării glomerulare comparativ cu
Creatinina, întrucât producția de Cistatina C nu e influețată de masa musculară, dietă,
medicație = avantaj !
▪ În plus, în unele stări patologice (ciroza hepatică, obezitate excesivă, malnutriție, amputații
ale membrelor etc.) determinările creatininei nu sunt în concordanță cu patologiile de mai sus,
fiind recomandată determinarea cistatinei C
▪ Dezavantaj: este o analiză scumpă

71 Care este rolul determinării microalbuminuriei?

▪ Termenul de microalbuminurie = prezența unor cantăți mici de albumină în urină
▪ Măsurarea albuminuriei – importantă în MANAGEMENTUL PACIENȚILOR CU DZ, cu risc mare de
a dezvolta NEFROPATIE (c de 50-200mg/24h sunt susceptibile pt nefropatie)
▪ Nefropatia se caracteriz în stadiile incipiente prin hipertrofia, hiperfuncția și îngroșarea mb
bazale glomerulare și tubulare, dar fără semne de disfuncție renală, care va evolua progresiv în
următorii 7-10 ani.
▪ E importantă det precoce a conc mici de albumină pt instalarea unui tratament de control bun al
glicemiei și TA (scop profilactic/preventie)
▪ Pentru determinarea ei – se utilizează teste imune cantitative specifice

72 Care este rolul funcției renale în menținerea echilibrului acido-bazic?

▪ Reabsorbția bicarbonatului → prin disocierea NaHCO3, abs activă a Na+, iar H2CO3 va disocia în
prezența anhidrazei carbonice în CO2 și H2O, CO2 fiind abs în celulele tubulare renale. Aici CO2 +
H2O și în prezența anhidrazei se f. H2CO3 care disociază în ioni de H+ eliminați în lumen și ioni de
H+ absorbiți în plasmă.
▪ Excreția ionilor de H+ sub formă de fosfat monosodic sau ioni de amoniu

73 Laboratorul clinic în evaluarea funcției hepatice.

Pentru evaluarea funcției hepatice se determină:
▪ Bilirubina serică (BD, BT)
▪ Transaminazele serice (ALAT, ASAT)
▪ LDH (lactatdehidrogenaza)
▪ ALP (fosfataza alcalină)
▪ GGT (gamma-glutamil-transpeptidaza)
▪ Testarea capacității de sinteză: albuminele serice și timpul de protrombină Quick
▪ Teste pe stabilire diagnostic specific: pt alfa-feroproteină, alfa1-antitripsină, teste pt hepatita
virală și fibroza hepatică.
74 Enzimele sucului pancreatic. Secreție și rol biochimic.
▪ Funcția exocrină majoră a pancreasului = producția și secreția de suc pancreatic – conține
bicarbonat și enzime (tripsină, chimotripsină, carboxipeptidază → hidroliz peptide)
▪ Amilaza – hidrolizează glucidele, Lipaza - hidrolizează lipide (în prez sărurilor biliare)
▪ Unele enzime se secretă sub formă inactivă (ca proenzime)
▪ Secreția de suc pancreatic – reglată prin controlul exercitat de 2 hormoni: secretina și
colecistochinina-pancreozina (CCK-PZ)
▪ Secreția pancreatică – neutralizează pH-ul acid al conținutului gastric
▪ Enzimele pancreatice hidrolizează alimentele la oligozaharide, dizaharide, peptide mici, aa și acizi
grași

75 În ce situații se recomandă efectuarea analizei lipazei serice și ce semnificație clinică are?

▪ E o glicoproteină
▪ În prezența sărurilor biliare și a colipazei – hidrolizează TG =› AG, 2-monoacilglicerol, glicerol
▪ Pancreasul – sursa majoră a lipazei
▪ După o leziune pancreatică, lipaza apare în circulație aprox în același moment cu amilaza, dar
rămâne crescută o perioadă mai îndelungată decât aceasta (7-10 zile)
▪ Conexiunea unei lipaze normale cu o amilază crescută =› indicator util pentru prezența
MACROAMILAZEMIEI (întâlnită în cancerul de cap de pancreas)
▪ Recomandări pentru determinarea lipazei:
→ Diagnosticul PANCREATITEI ACUTE (mai specifică decât amilaza)
→ Diagnosticul PERITONITEI, INFARCTULUI INTESTINAL etc

76 Care sunt consecințele deficitului de α1-antitripsină?

▪ Este o glicoproteină cu rol inhibitor al proteazelor
▪ Sintetizată predominant în ficat
▪ Este o proteină de fază acută =› creșteri în afecțiuni inflamatorii sau în sarcină
▪ Scăderi ale concentrației serice – apar în deficitul de AAT, determinat genetic
▪ Deficitul de AAT determină:
→ Emfizem pulmonar – datorită degradării elastinei de către elastaza leucocitară căreia nu
i se opune activitatea antiproteazică a AAT
→ Afecțiuni hepatice: icter colestatic neonatal, ciroză hepatică, carcinom hepatocelular

77 Care sunt testele standard pentru testarea capacității de sinteză hepatică?

▪ Albuminele serice
▪ Timpul de protrombină - un timp de protrombină Quick lung sugerează un deficit de factori,
respectiv afectare hepatică

78 GGT. Valori de referință. Patologie.

▪ Catalizează transferul grupului y-glutamil de la peptide (ca glutationul) către alți AA
▪ E o enzimă utilizată în principal ca și biomarker în diagnosticul și monitorizarea bolilor hepato-
biliare
▪ Ca test de screening în cazuri de alcoolism nedeclarat de către pacient
▪ Sinteză – poate fi indusă în ficat de COLESTAZĂ, CONSUM CRONIC DE ALCOOL
▪ Concentrația e crescută în celulele tumorale din hepatom
▪ GGT e cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului
▪ În bolile hepato-biliare, GGT se corelează și cu fosfataza alcalină (ALP)
▪ ALP crește în afecțiuni hepatice: obstrucția căilor biliare (COLESTAZĂ), afecțiuni osoase etc.
▪ Valori normale: Bărbați: 8-61 U/L, Femei: 5-40 U/L
79 Factori implicați în creșterea concentrației serice a GGT?
▪ Utilizarea unor medicamente (ex: fenobarbital, fenitoină = anticonvulsivante utiliz în epilepsie)
▪ Consumul cronic de alcool
▪ Sindroame de hepatocitoliză
▪ GGT/ASAT > 10 în ciroza alcoolică, GGT/ASAT > 6-10 in hepatita etanolica acută
▪ GGT/ALP > 5 în colestaza hepatică etanolică
▪ În colestaza mecanică și virala : ↑GGT = ↑ALP
▪ În colestaza indusă medicamentos: ↑GGT > ↑ALP, GGT depășește x6 LSN

80 Factori implicați în creșterea concentrației serice a amilazei?

▪ Macroamilazemia (în cancerul de cap de pancreas, AMY = 400 U/L)
▪ Pancreatita acută, pseudochist pancreatic, traumatism/carcinom pancreatic
▪ Leziuni ale glandelor salivare, parotidita epidemică, oreon
▪ Ulcer gastro-duodenal, colecistită acută
▪ Infarct mezenteric, IR
▪ Sarcină ectopică ruptă, cancer endometrial, afecțiuni placentă (AMY+ALP)
▪ Cetoacidoză diabetică
▪ Carcinoame bronhopulmonare sau ovariene (crește AMY + ALP)

81 În cazul căror afecțiuni apar creșteri patologice ale activității fosfatazei alcaline?
▪ ALP = o denumire generică pentru un grup de enzime care catalizează eliberarea fosfatului de pe
o serie de substraturi – au activitate maximă la pH alcalin
▪ Afecțiuni hepato-biliare:
→ Colestază (ALP + GGT)
→ Afecțiuni ale parenchimului hepatic: hepatită, ciroză, carcinom etc
▪ Afecțiuni osoase:
→ Boala Paget
→ Sarcom osteogen
→ Tumori
→ Deficit de vitamina D (rahitism, osteomalacie)
▪ Alte afecțiuni:
→ Infarct intestinal, colită ulceroasă, ulcer gastric sau duodenal ( ALP – izoenz intestinala)
→ Carcinom bronșic

82 Factori implicați în creșterea concentrației serice a fosfatazei alcaline.

▪ E o denumire generică pentru un grup de enzime care catalizează eliberarea fosfatului de pe o
serie de substraturi – au activitate maximă la pH alcalin
▪ Activitatea cea mai mare – în oase (osteoblaste), ficat, placentă și intestin
▪ La adult, aproximativ jumătate din activitatea serică a ALP – de proveniență hepatică; cealaltă
jumătate – de proveniență osoasă, iar o mică parte – de proveniență intestinală
▪ Creșteri fiziologice: pe durata sarcinii, în perioada de creștere, în urma unor mese bogate în
grăsimi
▪ Creșteri patologice: colestază, ciroză hepatică, hepatită, boala Paget, sarcom osteogen, tumori
osoase etc.
83 Precizați enzimele serice de importanță clinică și afecțiunile pentru care prezintă valoare diagnostică.
▪ Amilaza + Lipaza → se utilizează în PANCREATITA ACUTĂ
▪ GGT (gama-glutamiltransferaza)
→ în diagnosticarea bolilor hepatobiliare (colestază, consum cronic de alcool, HEPATITĂ )
→ GGT/ASAT > 10 în ciroza alcoolică, GGT/ASAT > 6-10 in hepatita etanolica acută
→ GGT/ALP > 5 în colestaza hepatică etanolică
→ În colestaza mecanică și virala : ↑GGT = ↑ALP
→ În colestaza indusă medicamentos: ↑GGT > ↑ALP, GGT depășește x6 LSN.
→ În tumori hepatice primare↑GGT = ↑ALP, cresterile pot depasi x14 LSN.
▪ ALP (fosfataza alcalină)
→ afecțiuni hepatobiliare: colestază, hepatită, ciroză
→ afecțiunilor osoase: Boala Paget, tumori osoase metastatice, sarcom osteogen,
hiperparatiroidism, deficit de vit D = rahitism, osteomalacie)
→ alte afecțiuni (CARCINOM BRONȘIC → ↑ALP și ↑AMY)
→ în sarcină ectopică extrauterină, cancer de endometru, afecț placentă: ↑ALP și ↑AMY
▪ ACP (fosfataza acidă)
→ Utilizată mai ales în monitorizarea eficacității tratamentului în cancerul de prostată
▪ Transaminazele (ALAT, ASAT) → rap de Rittis = ASAT/ALAT < 1 în Hepatita virală acută
→ ASAT/ALAT > 2-3 in Hepatita etanolică, > 3 în Ciroza hepatica, colestază și HT portală
→ ASAT → ultimul marker ce crește în IMA perioada de stare instalată/progresivă
→ afecțiuni musculare (Distrofia musculară progresivă Duchenne)
▪ CK (creatinkinaza) → în diagnosticul IMA, afecțiuni musc: Rabdomioliză, distrofie musculară
▪ Colinesteraza → în intoxicații cu organofosforice
▪ LDH (lactatdehidrogenaza) → în diagnosticul IMA (LDH-1 = ultimul marker al necrozei cardiace
ce crește în IMA perioada de debut), boli hepatice, hemoliză

84 Care sunt factorii care influențează clearance-ul enzimelor?

▪ Sistemul Reticuloendotelial – majoritatea enzimelor sunt scoase din circulație de către celulele
SRE, prin endocitoză facilitată de anumiți receptori și digestia acestora la nivel lizozomal.
▪ Clearance-ul renal – joacă rol minor, cu excepția amilazei, care este filtrată glomerular

85 Organizarea laboratorului de analize medicale. Compartimentarea.

• Încăpere pt recepția probelor
• Încăpere pentru det hematologice, imunologice, biochimice, toxicologice
• Încăperi pt testări bacteriologice, virusologice, parazitologice
• Încăperi pt diagn molecular
• Spații anexe pt depozitarea probelor + materialelor, vestiar, grupuri sanitare

86 Laboratorul clinic în urgențe.

Cele mai frecvent solicitate analize de urgență sunt:
• Analize biochimice: glicemia, ureea, creatinina, BT, ALAT, ASAT, amilaza, lipaza, colinesteraza,
CK, CK-MB, LDH, Na+, K+, rezerva alcalină
• Hemoleucograma: Hb, Hematocrit, nr eritrocite, leucocite, trombocite, formula leucocitară
(neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile), indici eritrocitari – V mediu eritrocitar, RDW
• Testele de coagulare: timp de protrombină Quick, APTT, fibrinogen
• Examenul sumar de urină: densitate (hipo/hiperstenurie), pH, nitriți, proteine, glucoză, corpi
cetonici, UBG, Bilirubină, amilază (amilazurie), leucocite, hematii, aspect/culoare
87 Descrieți traseul probelor biologice de la intrarea în laborator până la emiterea rezultatelor.
▪ La intrarea în lab → recepția probelor = verif corectitudinii recoltării probelor, a concordanței
dintre date pacient de pe recipiente și cele din cererea de analiză, identif și înregistrarea
probelor biologice în lab -
▪ Prelucrarea prin centrifugare și decantare
▪ Separarea serului/plasmei de elem figurate ale sângelui (dacă testarea efectivă nu este posibilă
imediat)
▪ Observarea prezenței unor interferenți (hemoliza, lipemia, icterul)
▪ Citirea rez și confirmarea acestora de către medicul de laborator
▪ Emiterea rezultate la medicul care a solicitat setul de analize

88 De ce este considerată troponina cel mai specific biomarker al necrozei celulelor miocardice?
▪ Tn = complex reglator – format din 3 proteine – localizat la intervale regulate în filamentele
subțiri ale mușchilor striați
▪ Pentru că troponina prezintă forme specifice pentru mș cardiac, care nu se găsesc în mușchiul
scheletic → diagnostic diferențial între o leziune musculară scheletică de o leziune la nivelul
miocardului
▪ TnI – are o formă cardiospecifică (cTnI = cardiac TnI)
▪ TnT – prezintă forme distincte în miocard (cTnT = cardiac TnT)
▪ Pentru TnC – formele găsite în fibrele de tip 2 ale m. scheletici și miocard sunt identice, făcând
imposibilă utilizarea acesteia ca marker diferențial

89 Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor CK-MB și Troponinei I din infarctul miocardic acut (debut,
maxim, dispariție).
CK-MB:
• Debut la 3-8h după producerea IMA
• Maxim la 12-24h
• Dispariție la 2-3 zile după IMA
TN-I:
• Debut la 3-8h după producerea IMA
• Maxim la 24-48h
• Dispariție la 4-10 zile după IMA

90 Prezentați evoluția în timp a concentrațiilor Mioglobinei și Troponinei I din infarctul miocardic acut
(debut, maxim, dispariție).
MYO:
• Debut la 1-3h după producerea IMA
• Maxim la 6-9h
• Dispariție la 1 zi după IMA
TN-I:
• Debut la 3-8h după producerea IMA
• Maxim la 24-48h
• Dispariție la 4-10 zile după IMA

91 Prezentați 3 cazuri în care fosfataza alcalină poate fi crescută în condiții fiziologice.

▪ În sarcină – datorită izoenzimei placentare
▪ În perioadele de creștere – datorită activității intense a osteoblastelor
▪ După mese bogate în grăsimi – creșteri tranzitorii
92 Ce lichide biologice trebuie recoltate și ce determinări biochimice se efectuează pentru a calcula
clearance-ul creatininei.
▪ Clearance-ul creatininei endogene este cel utilizat curent în clinică pentru evaluarea FG
▪ Lichid biologic: urina de 24h și sânge a jeun în acest interval de timp
▪ Se determină creatinina plasmatică și urinară, apoi se calculează clearance-ul

93 Care este cinetica cTnI în infarctul miocardic acut?

▪ Debut la 3-8h după producerea IMA când e eliberată fracțiunea liberă
▪ Maxim la 24-48h
▪ Dispariție la 4-10 zile după IMA
▪ După atingerea maximului, scăderea rapidă a fracțiunii circulante, libere e urmată de o fază de
platou sau chiar de o ușoară creștere datorită eliberării lente a fracțiunii legate

94 Macroamilazemia.
▪ Uneori, amilaza formează în ser complexe cu proteine cu masă molec mare (ex. Ig) =› reducerea
clearance-ului și creșterea activității serice a amilazei până la x6-8 LSN – fenomen fără conotații
patologice = MACROAMILAZEMIE (întâlnită în cancerul de cap de pancreas)

95 Izoenzimele LDH.
▪ LDH este o enzimă cu struct tetramerică ce implică 2 subunități: H (heart) și M (muscle)
▪ marker de necroză miocardică mai puţin specific care contribuie alături de CK la diagnosticul tardiv al IMA
▪ Prin combinarea celor 2 subunit ➔ 5 izoenzime:
→ LDH1 (HHHH) și LDH2 (HMMM) – predomină în miocard, eritrocite, rinichi (în IMA –
LDH1 crește în primele 8-12h de la debut; anemii megaloblastice, hemolitice)
→ LDH3 (HHMM) – mai ales în plămâni, splină, pancreas, placentă → pneumonie,
pancreatita acuta
→ LDH4 (HHHM) și LDH5 (MMMM)– origine în ficat și mș sch → afect hepatice,
traumatisme musculare (distrofia musc Duchenne)
▪ Acestea pot fi separate prin electroforeză și pe baza prop fizice (LDH1 termostabilă, LDH5
termolabilă), chimice sau folosind anticorpi.

96 Cauze ale scăderii nivelului colinesterazei serice.

Cauze fiziologice:
• Trimestrul III de sarcină
• Copii, în primele 6 luni
Cauze patologice:
• Anomalii genetice – colinesteraze anormale
• Intoxicația cu insecticide organofosforice
• Boli hepatice – sinteză redusă
Medicamente: contraceptive orale, IMAO (inhibitori ai monoaminooxidazei)

97 Definiți unitatea internațională (UI) de activitate enzimatică.

UNITATEA INTERNAȚIONALĂ (UI) de activitate enzimatica reprezintă cantitatea de enzimă ce catalizează
transformarea unui 1 μmol de substrat / min în condiții optime .
98 Troponina. Subunități. Rol.
▪ Tn = complex reglator – format din 3 proteine – localizat la intervale regulate în filamentele
subțiri ale mușchilor striați
▪ Cele 3 proteine individuale sunt:
→ TnT – subunitatea legată de tropomiozină
→ TnI – subunitatea inhibitoare, legată de actină
→ TnC – subunitatea ce leagă Ca2+
▪ În starea de relaxare musculară – TnI e legată de actină, blocând legarea acesteia de miozină
▪ Declanșarea contracției musculare – se realizează de către Ca2+ care se leagă de TnC =›
modificare conformațională =› desprinde TnI de pe actină =› interacțiune actină-miozină

99 β2-microglobulina. Semnificație clinică.

▪ β2- microglobulină – proteină mică, neglicozilată – se găsește pe suprafața majorității celulelor
nucleate
▪ deoarece procesul de eliberare e constant, nivelul β2-M rămâne stabil la subiecții normali
▪ creșterea concentrației serice arată o moarte celulară crescută ce apare în IR, sindroame
mieloproliferative, inflamație
▪ determinarea β2-M e utilizată în clinică pentru evaluarea funcție tubulare renale la pacienții cu
transplant renal
▪ valori crescute – indică rejectul transplantului de rinichi

100.Microalbuminuria. Definiție. Importanță clinică.

▪ Termenul de microalbuminurie – se referă la prezența unor cantități mici de albumină în urină
▪ Măsurarea ei – importantă în managementul pacienților cu DZ, cu risc mare de a dezvolta
nefropatie (c de 50-200mg/24h sunt susceptibile pt nefropatie)
▪ Nefropatia se caracteriz în stadiile incipiente prin hipertrofia, hiperfuncția și îngroșarea mb
bazale glomerulare și tubulare, dar fără semne de disfuncție renală, care va evolua progresiv
în următorii 7-10 ani.
▪ E importantă det precoce a conc mici de albumină pt instalarea unui tratament de control bun
al glicemiei și TA (scop profilactic/preventie)
▪ Pentru determinarea ei – se utilizează teste imune cantitative specifice