2 5370827380690525915

1.
Selectați investigațiile care sunt incluse în spectrul diagnosticului clinic de laborator:

A)biochimice
B)microbiologice
C)ultrasonografice
D)imunologice
E)molecular-biologice
-biochimie clinică,
-hematologie clinică,
-citologie,
-imunologie,
-microbiologie,
-micologie,
-parazitologie,
-toxicologie clinică.
2. Cu ce scop sunt indicate analizele de laborator?

A)pentru a identifica persoanele bolnave în populația generală (screening)
B)pentru a stabili diagnosticul unei persoane bolnave
C)pentru a preveni infectarea persoanei să nă toase cu un agent infecțios
D)pentru a monitoriza evoluția bolii
E)pentru a monitoriza eficiența tratamentului și posibilele efecte adverse ale medicamentelor
-Stabilirea diagnosticului,
-Monitorizarea evoluției,
-Prognosticul maladiilor,
-Estimarea eficacităţii tratamentului și controlului terapiei medicamentoase (efecte secundare),
-Profilaxia patologiilor (screening).
3. Ce poate fi stabilit în cazul utilizării metodelor de laborator cu scop diagnostic?
-concentrația serica a troponinei poate confirma diagnostic clinic de infarct miocardic

-Angiografia ar putea fi utilizată pentru a demonstra ateroscleroza coronariană
-Constatarea hipercolesterolemiei ar indica un factor cauzal pentru ateroscleroza, precum și ar putea sugera
antecedentele familiale de boli cardiace premature cum ar fi hipercolesterolemia familială la pacienții tineri, iar
studiul molecular genetic (secvențierea ADN-ului) ar putea identifica (sau nu) defectul genetic.
4. Care este utilitatea metodelor biochimice de laborator în monitorizarea tratamentului?

-Dozarea anumitor indici, în special în serie este folosită pentru a urmări răspunsul la tratament.
-Eșecul unei modificări așteptate poate sugera că tratamentul este inadecvat sau nepotrivit, sau chiar că
diagnosticul este incorect.
-De asemenea, investigațiile biochimice pot fi folosite și pentru a detecta dezvoltarea complicațiilor asociate
tratamentului înainte ca acestea să devină evidente clinic și astfel să permită întreprinderea măsurilor
corespunzătoare.
5. Selectați factorii nemodificabili asociați pacientului ce pot influența rezultatele analizelor de laborator:
-variabile legate de pacient (dieta, vârstă, sex etc.)
-vârsta,
-sexul,
-statura/înălţimea,
-ereditatea
6. Selectați responsabilitățile medicului curant la etapa pre-analitică a diagnosticului biochimic de laborator
ce asigură calitatea rezultatelor analizelor:
a. ! examinarea clinică și instrumentală minuțioasă a pacientului
b. ! identificarea spectrului de investigații necesare pentru stabilirea diagnosticului corect
c. ! informarea completă a pacientului referitor la pregătirea pentru investigație
d.obținerea acordului informat al pacientului pentru investigația de laborator
e.! completarea buletinului de solicitare a analizelor de laborator
-Selectarea şi solicitarea investigaţiei de laborator;

-Alegerea termenilor optimali pentru efectuarea investigaţiei;
-Pregătirea pacientului către recoltarea probei biologice;
-Recoltarea adecvată a probei biologice;
-Prelucrarea primară a probei, transportul şi păstrarea ei.
7. Ce date trebuie incluse obligator în buletinul de solicitare a analizei biochimice de laborator?
-Clinica/salonul emitentă
-Laborator solicitat
-Nume / Prenume / vârsta bolnavului
-C.N.P.
-Nr. FO. (număr contrat cu CJAS pentru Lab. Policlinica)
-Diagnostic la internare
-Tipul lichidului / probei biologice (sânge, urină, lcr, lichid de puncţie…, spută)
-Analize solicitate
-Data recoltării (şi ora în cazul testelor solicitate de urgenţă şi a celor bacteriologice)
-Semnătura şi parafa medicului solicitant (ştampila rotundă a cabinetului, pentru Lab. Policlin.)
-Numele persoanei care a recoltat proba biologică
-Ora/minutul sosirii în laborator – se notează pentru probele cu caracter de urgenţă, de către persoana de serviciu
în laborator la departamentul “Primire probe biologice”, proba fiind preluată de la curier
8. Ce activități trebuie realizate de medicul de laborator/specialistul cu studii medii la etapa preanalitică a
diagnosticului de laborator?
a..completarea formularului de trimitere la investigația de laborator

b. ! identificarea corectă a pacientului și completarea corespunzătoare a documentelor de
prelevare a materialului biologic
c. ! informarea pacientului cu privire la modul de colectare a materialului biologic, posibilele
complicații și modul de prevenire/management a riscurilor
d. ! obținerea acordului informat al pacientului pentru prelevarea materialului biologic
e.! prelevarea corespunzătoare a materialului biologic, cu respectarea regulilor asepticii și
antisepticii
-Pacientului este necesar a fi instruit de către medic referitor la dietă, regim şi procedurile de recoltare.
-Pacientului i se explică, că cel puțin cu 24 ore inainte de investigație este necesar de a limita activitățile fizice
exesive, consumul de alcool și medicamente, modificări esențiale în alimentație. În ziua precedență
investigațiilor pacientul nu trebuie sa manânce dupâ cină, trebuie sa se culce la timpul obișnuit și sa se scoale nu
mai târziu decît cu o oră înainte de investigație.
9. Ce activități trebuie realizate de medicul de laborator la etapa preanalitică a diagnosticului de laborator?
a. ! examinarea clinică și instrumentală minuțioasă a pacientului
b. ! identificarea spectrului de investigații necesare pentru stabilirea diagnosticului corect
c. ! informarea completă a pacientului referitor la pregătirea pentru investigație
d.obținerea acordului informat al pacientului pentru investigația de laborator
e. ! completarea buletinului de solicitare a analizelor de laborator
-Explica cum va decurge procedura

-Nemijlocit înainte de recoltarea probei nu se recomndă fumatul și administrarea medicamentelor.
10. Selectați greșelile în pregătirea pacientului pentru investigația de laborator:

a.pacientului nu a fost informat despre particularitățile alimentației anterior prelevării materialului
biologic
b.pacientului nu a fost informat despre necesitatea respectării unor reguli cu privire la activitatea fizică
anterior prelevării materialului biologic
c.medicul nu a luat în considerare impactul medicației asupra rezultatelor investigațiilor de laborator și
nu a instruit corespunzător pacientul
d.medicul nu a informat pacientul despre procedura prelevării, prelucrării, stocării și transportului materialului
biologic
e.pacientul nu a fost informat cu privire la timpul prelevării materialului biologic
-De regulă, indicațiile date sunt expuse în formă de instrucțiuni standard, fapt ce ajută standartizarea etapei
preanalitice și evitarea unui șir de greșeli din cauza neinformării pacientului despre regulile de pregătire pentru
recoltarea probei biologice
11. Selectați greșelile tipice ale procedurii de prelevare a sângelui:
-Hemoliza poate fi urmare a mai multe greșeli în procedura de recoltare cum ar fi:
a. problemă în găsirea unei vene pentru flebotomie, – utilizarea unui ac prea mic,
b. tragerea prea rapidă a pistonului seringii înapoi, – expulzarea viguroasă a sângelui în
eprubetă,
c. agitarea sau amestecarea energică a eprubetelor,
d. recoltarea sângelui înainte ca alcoolul să se usuce la locul de venepuncție.
12. Selectați factorii ce pot influența calitatea materialului biologic colectat:

-Hemoliza poate determina creșteri false ale potasiului, magneziului, fierului, fosfaților, amoniului, LDH, ALT,
AST și proteinelor totale.
-Aplicarea prelungită a garoului poate provoca hemoconcentrare, care crește concentrațiile de analiți și
componentele celulare.
-Când se folosesc tuburi pentru recoltarea sângelui care conţin diferiți anticoagulanți sau aditivi, este important
să se respecte strict corespunderea tipului de anticoagulant/aditiv investigației și să se asigure amestecul complet
al anticoagulatului cu sângele după colectare.
-Serul icteric sau lipemic
13. Selectați factorii ce pot influența calitatea materialului biologic colectat:
Ca la 13! Dar si asta la general :
– Hemoliza
– Metabolismul celulelor sangvine
– Reacţiile chimice din ser/plasmă
– Acţiunea microorganismelor
– Evaporarea apei/sublimarea
– Procese osmotice
– Acţiunea luminii
– Difuzia gazelor
14. Selectați erorile specifice etapei pre-analitice:

Cele mai comune erori în colectarea probelor pentru investigațiile de laborator sunt:
– Identificarea greșită a pacientului.
– Etichetarea greșită a specimenului.
– Extrageri scurte/proporția anticoagulant/sânge greșită.
– Probleme de amestecare/cheaguri.
– Tuburi greșite/anticoagulant greșit.
– Hemoliza/lipemia cu referire la sânge.
– Hemoconcentrarea din timpul prelungit al garoului.
– Expunerea la lumină/temperaturi extreme.
– Probele programate necorespunzător/livrare întârziată la laborator.
– Erori de procesare: centrifugare incompletă, autentificare incorectă, stocare necorespunzătoare.
15. Ce activități sunt specifice etapei analitice a diagnosticului de laborator?

-prelucrarea preliminară specifică a probei biologice
-efectuarea testului de laborator
- controlul calităţii investigaţiei
(Etapa analitică este integral în responsabilitatea laboratorului)
16. Din ce cauze laboratorul ar avea dreptul să respingă proba biologică?
Iiiiii coreeect 10000%
-Probe recoltate în recipiente improprii sau având conservanţi neadecvaţi
-Cantitate insuficientă a probei
-Specimen neadecvat recoltat
-Specimen transportat/stocat inadecvat
-Probe hemolizate.
17. Care sunt acțiunile ce pot fi întreprinse de laborator în cazul cantității insuficiente de material biologic?
-se va solicita repetarea recoltării, avându-se grijă să fie respectate regulile de recoltare cu volumul necesar de
probă.
-Dacă specimenul nu este uşor de recoltat (LCR, lichid pleural, ascitic, etc.) medicul care a recoltat proba va fi
contactat şi se va stabili împreună cu acesta ce parametri vor fi testaţi, în funcție de necesitățile pacientului și
disponibilitatea materialului biologic.
18. De ce hemoliza are impact negativ asupra rezutatelor analizelor de laborator ale sângelui?
-Este obligatorie informarea medicului ce a solicitat analiza respectivă, mai ales în cazul pacienţilor spitalizaţi,
pentru a exclude cazurile de hemoliză in vivo, la care hemoliza poate constitui un semn clinic specific maladiei,
iar respingerea probei poate fi încadrată în noțiunea de malpraxis.
19. Care sunt cauzele celor mai frecvente erori asociate efectuării analizei de laborator?
a. ! este utilizat material biologic necorespunzător (hemolizat, lactescent, păstrat peste termenul
acceptat și/sau în condiții improprii etc.)
b.materialul biologic nu a fost sterilizat anterior efectuă rii analizei
c. ! materialul biologic a fost contaminat biologic, chimic sau microbiologic
d. ! reagenții utilizați nu corespund cerințelor de calitate (expirați, puritate insuficientă, păstrare
necorespunzătoare etc.)
e. ! nu a fost respectată tehnica executării analizei (succesiunea adăugării reagenților, cantitatea
greșită de reagenți, timpul, termenul și condițiile de incubare, măsurarea etc.)
20. Care sunt cauzele celor mai frecvente erori asociate efectuării analizei de laborator?
-Se repeat intebarea da o pun pe alta din indicatii care posibil 100% sa fie
Care sunt cauzele celor mai frecvente erori asociate colectării materialului biologic?
a. ! completarea eronată a datelor pacientului în fișa de analize (nume, prenume, an naștere,
adresa domiciliului, telefon) și a termenului de prelevare (data și timpul)
b.lipsa diagnosticului prezumtiv
c.absența datelor de identificare ale medicului care a solicitat analiza de laborator
d. ! utilizarea recipientului nepotrivit pentru colectarea eșantionului
e. ! tehnica de colectare greșită (aplicarea garoului, postura pacientului etc.)
21. Ce greșeli sunt asociate etapei analitice a diagnosticului de laborator?

a.utilizarea utilajului standardizat
b. ! utilizarea calibratoarelor necorespunzătoare
c. ! numărul exagerat de repetări ale testului
d. ! lipsa procedurii de validare a rezultatelor sau validarea neconformă
e.buletin de rezultate cu date incomplete
22. Ce factori nu influențează calitatea reagenților preparați „în casă” (în laboratorul ce realizează analiza)?
23. Ce activități este obligat să întreprindă laboratorul în domeniul standardizării utilajelor de laborator?
-la instalare și înainte de utilizare să verifice performanța echipamentului,
-să elaboreze instructiuni de utilizare pentru fiecare echipament folosit, instructiunile de
-utilzare si manualele sa fie accesibile,
-personalul sa fie instruit si autorizat,
-să documenteze modul de menținere și verificare a stării echipamentelor (etalonarea),
-să detina procedura documentata pentru calibrarea echipamentelor cu influenta asupra
-rezultatului final.
24. Sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator – selectați răspunsurile corecte:
25. Sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator – selectați răspunsurile corecte:
-Sensibilitatea și specificitatea sunt măsuri ale acurateței diagnostice a unui test. Aceste caracteristici relevă
capacitatea unui test de a face diferența între prezența și absența maladiei la o valoare limită aleasă a rezultatului.
Astfel, sensibilitatea și specificitatea nu sunt caracteristici fixe ale unui test și se calculează pentru fiecare
valoare limită aleasă. Valoarea limită este reprezentată de valoarea de referință.
-Sensibilitatea relevă probabilitatea depistării unui rezultat pozitiv la o persoană bolnavă,
-specificitatea este probabilitatea unui rezultat negativ la o persoană sănătoasă
26. Valorile/intervale de referinţă – selectați afirmațiile adevărate:
-Valorile/intervale de referinţă reprezintă intervalul de valori în care sunt incluse 95% de rezultate ale indivizilor
sănătoși (“normali”), iar 2,5% dintre persoanele care nu sunt bolnave vor avea rezultate de laborator sub
intervalul de referință și 2,5% dintre indivizii sănătoși vor avea rezultate de laborator peste intervalul de
referință.
-Valorile/intervalele de referință includ valori minime și maxime admisibile ale unui test ce permite a face
diferența între sănătate și boală.
-Valorile de referință de laborator nu întotdeauna corespunde cu cele clinice.
27. Ce factori vor determina erori ale deciziei medicului clinician la etapa post-analitică a diagnosticului de
laborator?
a. ! buletinul cu rezultatele analizei conține informație excesivă și inutilă (spcimenul utilizat și
starea lui, metoda, valorile de referință, comentariile medicului de laborator etc.)
b.medicul nu cunoaște specificitatea și sensibilitatea metodei
c.! medicul nu cunoaște factorii de interferență a analizei de laborator
d.! medicul nu a fost informat de laborator cu privire la depistarea valorilor critice ale indicilor
dozați
e.! rezultatele au fost eliberate pacientului și au fost prezentate medicului tardiv pentru luarea
deciziei
28. Ce factori fiziologici trebuie luați în considerare la evaluarea rezultatelor analizelor de laborator?
a. ! vârsta și sexul pacientului
b. ! masa corporală și activitatea profesională
c. ! ritmurile circadiene
d.gravitatea maladiei
e.stadiul maladiei (acutizare/remisie)
29. Selectați proteinele pozitive de fază acută:

α1-antitripsina
α1-glicoproteina acidă
componente ale complementului,
feritina,
α2-macroglobulina,
haptoglobina,
hepcidina,
fibrinogenul,
proteina C reactivă,
Imunoglobulinele
· Selectați proteinele pozitive de fază acută:

a) Albumina
b) ! Proteina C-reactivă
c) Haptoglobina
d) ! Transferina
e) ! Fibrinogenu
30. Care din următoarea funcție este îndeplinită de haptoglobină?

Rol de a lega hemoglobina liberă
30 ) Care din următoarea funcție este îndeplinită de haptoglobină?
Haptoglobina:
a) Este o β1-globulină
b) Este o α2-globulină
c) Leagă fierul și cuprul
d) Leagă Hb liberă
e) Există 3 fenotipuri majore de haptoglobină umană (Hp1-1, Hp2-2, Hp1-2)
31. Selectați funcțiile ceruloplasminei:

Transportă 70% din Cu seric total. Fiziologic intervine în oxidare Fe 2+ la Fe3+, ceea ce precede
încorporarea fierului în apotransferină, fiind implicată în metabolismul transferinei. Este
implicată în metabolismul aminelor biogene (oxidarea hidroxitriptaminei), intervine în procesele
de sinteză a citocromoxidazei, rol antioxidant.
32. Selectați substanțele azotate neproteice:

- uree (50%),
- aminoacizi (25%),
- acid uric (4%),
- creatina (5%),
- creatinina (2,5%),
- amoniac, indican, nucleotide, polipeptide.
. Selectaţi substanţele azotate neproteice:

a) [x] creatină
b) [ ] albuminele
c) [ ] trigliceridele
d) [x] aminoacizii
e) [ ] globulinele
609. Selectaţi substanţele azotate neproteice:

a) [x] ureea
b) [ ] fibrinogenul
c) [ ] corpii cetonici
d) [x] acidul uric
e) [ ] colesterolul
33. Selectați cauzele hiperproteinemiei relative:

sindroame de hemoconcentrație (în deshidratări, vome, diaree)
Hiperproteinemia:
a) [ ] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare
b) [x] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice
c) [ ] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [ ] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [x] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.
34. Selectați cauzele hipoproteinemiei absolute:

aport scăzut (malnutriție, vegetarieni); scăderea absorbției intestinale (boli inflamatorii
intestinale); scăderea sintezei (insuficiență hepatică), pierderi proteice (sindrom nefrotic,
enteropatii); sechestrare proteică (ascită, ocluzie intestinală); hipercatabolism proteic
(hipertiroidism sever, tuberculoză, neoplazii);
Hipoproteinemia:
a) [ ] reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor musculare
b) [ ] este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin
c) [x] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [x] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [ ] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.
35. Care din următoarele proteine plasmatice fixează fierul și îl transportă la țesuturi?
Transferina (siderofilina)
36. Următorii componenți plasmatici sunt legați și transportați de către albumine, cu excepția:
Albumina leagă compuși hidrofobi, insolubili în apă ca bilirubina, acizi grași liberi,
vitamine liposolubile. Transportator plasmatic pentru unii hormoni tiroizi (cortizol, estrogen),
pentru hormoni tiroidieni (tiroxina), pentru unele medicamente (aspirina, sulfonamide,
penicilina), leagă Ca, Cu.
Atenție la ,,cu excepția lor,,!
Albuminele plasmatice transportă:

a) [x] acizi graşi
b) [ ] lipoproteine
c) [x] bilirubina
d) [ ] glucoza
e) [ ] uree
PS acestea le transporta....deci inversul
37. Selectați izoenzimele fosfatazei alcaline:
Este alcătuită din 6 izoenzime:
- Hepatobiliară (3 izoforme L1, L2, L3);
- Osoasă (2 izoforme B1 și B2, o altă izoformă osoasă B1x, a fost descoperită în serul pacienților
hemodializați);
- Intestinală;
- Placentară (formă tranzitorie în cursul sarcinii);
Adițional acestor 4 izoenzime, încă 2 forme atipice au fost asociate tumorilor maligne. Acestea
sunt izoenzimele Regan și Nagao corespunzătoare biologic și biochimic celei placentare.
38. Care din următoarele proteine nu este proteină de fază acută?

Albumina, Prealbumina, Tansferina, Antitrombina
39. Selectați patologia însoțită de nivel scăzut de ceruloplasmina plasmatică:

deficit genetic (Boala Wilson) și deficit dobândit: deficit de aport (malnutriție), deficit de
absorbție (enteropatii), deficit de sinteză (insuficiența hepatică), pierderi de proteine (sindrom
nefrotic).
Pun pariu ca aici e Boala Wilson)
40. Care din următoarele proteine plasmatice sunt sintetizate de către ficat?
Albumina
α1-antitripsina (AAT)
α2-macroglobulina (A2M)
Haptoglobina
Transferina,Feritină,Hepcidină
IgG
IgE
IgM
IgD
IgA
Fibrinogenul
Proteina C-reactivă (CRP)
41. Care este funcția α1-antitripsinei?

 Proteina este inhibitor natural al proteazelor, deoarece pe lângă tripsină inhibă și
chimotripsina, kalikreina și plasminele
 Principala funcție a α1-antitripsinei este de a inhiba elastaza eliberată de
polimorfonuclearele neutrofile, în special în perioada episoadelor inflamatorii sau
infecțioase.
42. Un pacient internat cu dureri osoase, ulterior este diagnosticat cu mielom multiplu. Selectați
fracția proteică care va fi cea mai elevată la electroforeza proteinelor serice:
Concentrația înaltă de IgG , în urină se excretă ca proteine Bence-Jones
43. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de ceruloplasmină:

Boala Wilson
Enteropatii
Insuficiența hepatică
Ciroza hepatică
Sindrom nefrotic
44. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de α1-antitripsină:
Emfizem pulmonar (patologii pulmonare)
Patologii hepatice
45. Selectați afirmațiile corecte referitor la hepcidină:

 Hormon peptidic produs de ficat. Alcătuită din 25 de AA, care conține opt resturi de
cisteină.
 Joacă un rol central în homeostazia fierului.
 Este modulator negativ al nivelului de fier în organism;
 scade absorbția și eliberarea fierului din macrofage prin inactivarea feroportinei.
 Gena hepcidinei este activată transcripțional.
 Activarea genei hepcidinei prin Il-6, care este eliberată în timpul inflamației, are ca
rezultat apariția anemiei.
 Anemia, hipoxia și depozitele de fier sărăcit inhibă sinteza hepcidinei, favorizează
absorbția fierului.
 Mutațiile inactivatoare din genele hepcidinei sunt legate de hemacromatoza ereditară.
46. Selectați modelul proteic caracteristic pentru ciroza hepatică:

- concentrația plasmatică de albumină;
- β și γ-globulinele, mai ales a imunoglobulinelor IgG, M şi A , (contopirea vârfurilor β şi γ pe
ELFO determină apariția „domului cirotic”);
47. Selectați afirmația corectă referitor la ceruloplasmină:
 Reprezintă o metaloglicoproteină, o α2-globulină ce conține cupru
 Sintetizată în ficat sub formă de apo ceruloplasmina
 Fiecare moleculă de ceruloplasmină este un octamer și poate lega 8 atomi de Cu, ce îi
conferă proteinei o culoare albastră
48. Selectați afirmațiile corecte referior la α2-macroglobulina:
 Cea mai mare proteină plasmatică nonimunoglobulinică cu masa moleculară 725,000 Da.
 Sintetizată hepatic, inhibitor natural al proteazelor cu spectru larg, putând inactiva
aproape tipurile de serin, tiol, metal și carboxil proteaze.
 Proteină pozitivă de fază acută, inhibitor prin inactivarea trombinei și FXa, inhibitor al
fibrinolizei prin inhibarea plasminei și kalikreinei.
 Implicată in boala Alzheimer pe baza abilității sale de a media clearance-ul și degradarea
β-amiloidului.
49. Selectați proteinele negative de fază acută:
 Albumina,
 Prealbumina,
 Tansferina,
 Antitrombina
50. La electroforeza proteinelor plasmatice, banda pentru transferină se găsește în zona:

51. Selectați rolul proteinei C-reactive:
 Are rol în clearance-ul detritusurilor celulare, opsonizare (se leagă de fagocite și
accelerează fagocitarea antigenelor și microorganismelor, activează complementul pe cale
clasică ( se leagă de fracțiunea C1q).
52. Selectați afirmațiile corecte referitor la absorbția fierului:
- Absorbția fierului are loc la nivelul intestinului subțire și cea mai mare cantitate fiind absorbită
la nivelul duodenului. Se absoarbe doar fierul bivalent. Odată ce fierul hemic pătrunde în
enterocit el este transformat în Fe3+. Feritina fixează și stochează o parte din fier. Când feritina
este degradată se transformă în hemosiderină. O altă parte este transferată pe transferină
plasmei. În membrana enterocitului sub acțiunea reducatazei Fe3+ este transformat în Fe2+
(reacția necesită Vitamina C). Fe2+ intră în enterocit și este fie convertit în Fe3+ pentru
depozitare, fie exportat din enterocit printr-un canal specific (feroportină) în citosol. Cantitatea
de feroportină este reglată de Hepcidină și nivelul fierului alimentar. Odată ajuns în torentul
sanguin Fe2+este transformat în Fe3+ de către Ceruloplasmină (fero-oxidază) pentru a fi preluat
de transferină și a fi transportat spre țesuturile țintă (ficat, splină, măduvă osoasă).
53. Selectați afirmațiile corecte referitor la α-amilază:

α-amilaza - enzima este eterogenă și prezentă în ser în 2 forme izoenzimatice principale:
salivară și pancreatică. O formă moleculară rar întâlnită este macroamilaza (greutate moleculară
>200 kDa), datorită dimensiunilor sale mari nu se elimină la nivel renal. Amilaza hidrolizează
amidonul, glicogenul, poli și oligozaharidele. Se găsește în salivă, pancreas, suc duodenal, ficat,
intestin subțire.
Creșterea activității α-amilazei serice se atestă în pancreatita acută, care la 4-5 ore de la debutul
durerilor abdominale poate ajunge la valori de peste 5 ori superioare celor normale, iar în decurs
de 24 ore poate depăși de 10 ori limita superioară a normei. Gradul de creștere al α-amilazei este
însă variabil de la caz la caz și nu s-a putut stabili o legătură certă între gradul acestei creșteri și
gravitatea fenomenelor clinice cu evoluția ulterioară a bolii.
Datorită eliminărilor urinare ale α-amilazei, valorile anormal crescute ale acestei enzime tind să
revină la normal deja în ziua a doua de la debutul fenomenelor acute și doar în cazuri rare
persistă mai mult de 72 de ore. Valoarea diagnostică a determinărilor de α-amilază este limitată
și datorită faptului că activitatea serică a enzimei depinde nu numai de izoenzima pancreatică
dar și de cea provenită din glandele salivare, iar parotiditele se însoțesc de creșteri importante ale
amilazei serice.
Alte stări patologice care pot duce la creșteri ale α-amilazei serice sunt ulcerul duodenal
penetrant în pancreas, ocluziile intestinale, infarctul mezenteric, colecistită acută precum și
administrarea de opiacee, care adeseori produc un spasm tranzitoriu al sfincterului Oddi.
Pe de altă parte, perturbări în procesul de eliminare pe cale urinară a α-amilazei se însoțesc de
creșteri ale enzimei în ser, fenomen constat în patologiile renale, evoluând cu reducerea filtrării
glomerulare. O situație particulară este reprezentată de așa zisa macroamilazemie, când în urma
formării unor complexe cu greutate moleculară ridicată formate de enzimă cu imunoglobulinele
(mai ales IgA), se previne filtrarea glomerulară a acestor complexe și implicit a α-amilazei, a
cărei activitate crește în ser. Acest fenomen nu pare să aibă consecințe patologice și este lipsit de
semnificație clinică.
Surprinzătoare sunt însă creșterile activității serice ale α-amilazei în sarcină extrauterină, tumori
ovariene, salpingite, precum și în sindromul paraneoplazic. Mecanismele care duc la astfel de
creșteri nu sunt încă pe deplin elucidate, încriminându-se în unele cazuri prezența de țesut
pancreatic ectopic.
54. Selectați enzima, a cărei activitate serică crește la 4-8 ore după infarctul miocardic acut:
 CK-MB
55. Selectați izoenzimele creatin kinazei (CK) specifice atât pentru miocard cât și mușchii striați:
CK-MM
CK-MB
56. Selectați afirmațiile corecte privitor la LDH:

LDH este o oxidoreductază ce participă la glicoliza anaerobă, catalizând reacția reversibilă de
conversie a acidului lactic în acid piruvic; piruvat+NADH2
Enzimă citoplasmatică prezentă în toate celule organismului. Molecula de LDH este un
tetramer alcătuit din două subunități peptidice H (tip miocardic) și două subunități peptidice tip
M (tip muscular scheletic) ce se asociază în cele 5 izoenzime cunoscute în toate țesuturile.
Izoenzimele sunt LDH1 (HHHH) - inimă, LDH2 (HHHM) - sistemul reticuloendotelial, eritrocite,
inimă, rinichi, LDH3 (HHMM) - se întâlnește preferențial în plămâni, limfocite și pancreas,
LDH4 (HMMM) - în musculatura striată, ficat, rinichi sau pancreas; LDH5 (MMMM) - ficat și
mușchiul striat.
57. Selectați markerul plasmatic care revine la valoare inițială peste 24 de ore după infarct
miocardic acut:
 CK-MB
58. Selectați enzimele indicatorii sangvine:
lactat DH
Aldolaza
glutamat DH
β-glucoronidaza
59. Cea mai înaltă activitate a ALAT se depistează în celulele:
 Hepatocite
60. Selectați stările însoțite de creşterea activităţii ɣ-glutamil transferazei (ɣ-GT):
 colestază,
 hepatopatii (marker de boală hepatobiliară – alături de fosfataza alcalina,
5’nucleotidaza), alcoolism,
 pancreatită,
 cancer de prostată,
 tratament cu fenobarbital,
 anticonvulsivante (inducție hepatică microzomală).
61. Selectați enzima activitatea căreia în ser crește în afectarea cardiomiocitelor:
 CK-MB, CK-MM
 ASAT 1 (GOT1)
 LDH1,LDH2
 Mioglobina
 Troponina T
62. Selectați enzime secretorii sangvine:

 factorii coagulării,
 lecitin colesterol acil transferaza (LCAT)
 , colinesteraza,
 ceruloplasmina,
 renina
63. Selectați enzimele excretorii sangvine:
 amilaza,
 lipaza,
 tripsina
64. Care enzimă este marker al patologiei epiteliului tubular renal?
 LDH2,LDH4
 Fosfataza alcalină urinară
 Y-GTP urinară
65. Activitatea serică a cărei enzime din cele enumerate se micşorează în hepatitele cornice?
 ALAT (ALT)
66. Dozarea activității căror enzime este utilă în diagnosticul diferenţiat al icterelor?
 5-Nucleotidaza
67. Selectați enzimele indicatorii ale afectării celulare:

lactat DH
Aldolaza
glutamat DH
β-glucoronidaza
68. La un pacient cu acces de dureri retrosternale și în porțiunea superioară a abdomenului s-a

depistat creşterea activităţii următoarelor enzime serice: creatin kinaza (CK) > ASAT (aspartat
aminotransferaza) > ALAT (alat aminotransferaza). Care este diagnosticul prezumtiv?
 Infarct miocardic acut
69. La un pacient cu acces de dureri retrosternale și în porțiunea superioară a abdomenului s-a
depistat creșterea activității următoarelor enzime serice: lipaza > amilaza. Care este diagnosticul
prezumtiv?
 Pancreatită acută
70. La un pacient cu acces de dureri abdominale s-a depistat creșterea activității următoarelor
enzime serice: ALAT (alat aminotransferaza) > ɣ-GT (ɣ-glutamil transferaza) > ASAT (aspartat
aminotransferaza). Care este diagnosticul prezumtiv?
 Hepatită acută virală sau toxică
71. Selectați enzima/enzimele determinarea activității căreia/cărora este oportună în diagnosticul
icterului posthepatic:
ALP, GGT
72. 2.19. Selectați enzima determinarea activității căreia este oportună în cazul de suspecţie de
afectarea alcoolică a ficatului:
y-glutamil transferazei(mai mult în alcoolism cronic), AST
73. În ce cazuri crește activitatea ASAT în ser?
-hepatopatii
-Infarct miocardic
-afecțiunile musc. Striate
-Infarct pulmonar
74. Selectați enzima activitatea căreia crește la 4-8 ore după infarctul miocardic acut?
CK
75. Enzima ce indică afectarea mitocondriilor hepatice:
ASAT(GOT2)
76. Activitatea LDH (lactat dehidrogenazei) este crescută în următoarele afecțiuni:
Infarct miocardic acut
Anemie hemolitica, megaloblastica
Infarct renal
Tromboembolism pulmonar
Pneumonie
Limfocitoza, cancer
Pancreatita acuta
Necroza sau inflamatie hepatica
Leziuni musculaturii striate
77. La colectarea sângelui activitatea enzimelor se poate modifica în dependenţă de:
Selectați organele și țesuturile unde feritina se conţine preponderent: sânge, ficat, splină,
măduvă osoasă și intestin (celule mucoasei)
78. La transportarea sângelui activitatea enzimelor poate să se modifice ca rezultat al:
Enterocitele din duodenul proximal sunt responsabile de absorbția Fe.
79. La conservarea sângelui activitatea enzimelor poate să se modifice în rezultatul:
transferina 6-8mg
80. La conservarea sângelui activitatea enzimelor poate să se modifice în rezultatul:
Fierul esențial sau funcțional este unul care este implicat în metabolismul normal al
celulelor. Ei sunt împărțiți în principal în trei grupuri: hem proteinele, Citocromii,
Enzimele care necesită fier Fierul de depozitare este prezent în doi compuși majori.
Sunt . Feritina, Hemosiderina
81. Selectați maladiile în care se atestă hipernatriemie:
• Deshidratare simplă
• Diabet insipid
• Încărcare osmotică
• Aportul în exces de sodiu
-sindromul Conn
[x] hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme
[x] hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă
82. Selectați maladiile în care se atestă hiponatriemie:

• insuficienţă cardiacă
• insuficienţă hepatică
• insuficienţă renală oligurică
83. Selectați cauzele hiponatriemiei:

• vărsături, diaree
• hemoragii
• diureză osmotică în diabetul zaharat
• excesul de diuretice tiazidice şi de ansă
• insuficienţă suprarenaliană cu deficit de aldosteron şi deficit de cortizol.
•sindromul secreţiei inadecvate de ADH
• polidipsia psihogenă
84. Cea mai înaltă concentraţie de K se conţine în:

Celulă (Conc. de K+ intracelular este de 150 mEq/L)
85. Selectați principalul ion, care determină transportul apei prin membrana celulară:
Na (sodiu)
86. Principalul ion, care determină transportul apei prin membrana celulară este:
Na (sodiu)
87. Selectați stările care se caracterizează prin hiperkaliemie:

. • Insuficienţei renale cu scăderea excreţiei de potasiu sau
• La eliminarea bruscă de potasiu din compartimentul intracelular, care poate apărea într-o varietate de
boli.
•Anurie
• Leziuni tisulare:
• Contractia musculara violentă
• Boala Addison:
• Diabet zaharat:
88. Selectați stările care se caracterizează prin hipokaliemie:
• alcaloză, administrarea de insulină
• pierderi renale: diureză crescută
• pierderi gastro-intestinale: vărsături, diaree
• reducerea aportului alimentar
- Sindromul Cushing
- sindromul Bartter
89. Selectați stările care se caracterizează prin hipercalcemie:

- Hiperparatiroidism primar
- Alte cauze endocrine: Hipertiroidism, Hipotiroidism, Acromegalie, Insuficiență suprarenală
acută
- Boli granulomatoase: Tuberculoza, sarcoidoza, berilioza, coccidioidomicoza.
- Supradozaj de vitamine: intoxicație cu vitamina A și hipervitaminoză D
- Hipercalcemie idiopatică a sugarului (sindromul William)
- Imobilizare prelungită
- Hiperalbuminemie – datorată hemoconcentrației
- Hiperglobulinemie – datorată mielomului multiplu
- Insuficiență renală.
90. Selectați stările care se caracterizează prin hipocalcemie și hipofosfatemie:
↓ Ca + ↓ PO4 deficit de vit. D
91. Ce modificări ale calcemiei și calciuriei sunt depistate în hipervitaminoza D?

- Hipercalcemie și hipercalciuria
92. Ce diagnostic prezumtiv poate sugera o creștere a calcemiei?

- Hiperparatiroidism primar: Cauza cea mai frecventă pentru ambulatoriu.
93. Funcțiile ionilor în organism sunt cele enumerate cu excepția:

- Excludeți funcțiile de mai jos↓
- Ioni de sodiu - Reglează presiunea osmotică și conținutul de apă al organismului, transmit
semnale nervoase, contractă mușchii etc.
- Ioni de potasiu - transmit semnale nervoase și contractă mușchii, inclusiv inima etc.
- Ioni de magneziu - Contractează mușchii, formează oase și dinți, activează enzimele etc.
- Ioni de calciu - transmit semnale nervoase, contractă mușchii, formează oase și dinți,
coagulează sânge
- Ioni de clorură - Reglează presiunea osmotică și conținutul de apă al corpului, permit secreția de
acid gastric etc.
- Defap toti ionii mențin homeostazia
94. Selectați organele și țesuturile unde feritina se conţine preponderent:

- sânge,
- ficat,
- splină,
- măduvă osoasă
- intestin
95. Selectați substanța chimică care facilitează absorbţia Fe:

- Vitamin C
96. Selectați indicele seric al capacității totale de fixare a Fe:

- Capacitatea totală de legare a fierului se corelează cu nivelul seric al transferinei.
(În plasmă, transferina este saturată doar în proporție de 30 % -33 % cu fier.)
97. Selectați afirmațiile corecte referitor la fier:

Fierul este unul dintre cele mai esențiale oligoelemente din organism.
Tipurile de Fe prezent în organism: Există două categorii mari care sunt folosite pentru a descrie fierul
din organism.
A. Fierul esential (sau functional).
B. Fierul de depozitare.
A. Fierul esențial
Fierul esențial sau funcțional este unul care este implicat în metabolismul normal al celulelor. Ei sunt
împărțiți în principal în trei grupuri:
1. Hem proteinele
• Hemoglobina și mioglobina: Acestea sunt hem proteine, care sunt proteine cu o grupă prostetică de
fier-porfirină atașată la globina proteică. Sunt cele mai abundente dintre compușii de fier esențiali (sau
funcționali) din organism.
Alte hemproteine sunt:
• Catalaza: O enzimă care conține hem. Conține patru grupe de hem și se găsește în sânge, măduva
osoasă, mucoasă, ficat și rinichi. Degradează peroxidul de hidrogen, H2O2, format în țesuturi și O2
molecular este eliberat în reacție.
• Peroxidaza: este de obicei o enzimă vegetală, dar se găsește și în lapte, eritrocite, leucocite și fibrele
cristalinului. Gruparea sa prostetică este protohemul care este legat doar slab de apoproteină.
2. Citocromii: Al doilea grup de compuși de fier organic din organism sunt citocromii. Citocromii se
găsesc de bază în mitocondrii.
3. Enzimele care necesită fier: Un al treilea grup de compuși care conțin fier sunt enzimele care
necesită fier.
a. Acest grup conține enzime care folosesc și riboflavina ca coenzimă. Exemple sunt: Xantin oxidaza,
Citocrom C reductaza, Acil-CoA dehidrogenază, NADH-reductaza.
b. Alte enzime din acest grup care necesită metalul doar ca cofactor: succinat dehidrogenază, aconitaza,
ribonucleotid reductaza.
c. Fe++ este necesar pentru transformarea radicalului superoxid O2-, în radical OH- liber. Aceasta se
numește reacția lui Haber.
B. Fierul de depozitare
Fierul de depozitare este prezent în doi compuși majori. Sunt:
1. Feritina
2. Haemosiderina.
98. Referitor la calciu sunt corecte afirmațiile:

Calciul este un mineral important care se găsește în principal în oase și dinți.
Surse alimentare: este larg distribuit în alimente precum lapte, brânză, gălbenuș de ou, fasole, linte,
nuci, smochine, varză.
Nivelul normal de calciu plasmatic este de 9-11 mg/dl. Calciul din plasmă este de 3 tipuri și anume:
1. Calciu ionizat (difuzibil),
2. Calciu legat de proteine și
3. Calciu complexat, probabil este complexat cu acizi organici.
Aproximativ 40% din calciul total este în formă ionizată. Albuminele esunt principalele proteine cu
care se leagă calciul. Toate cele trei forme de calciu din plasmă rămân în echilibru unele cu altele.
Calciul ionizat este o formă activă fiziologic de calciu.
99. Selectați compusul care este sintetizat în rinichi și reglează absorbția Ca în intestin:
- 1,25-dihidroxi-D3 (calcitriol)
100. Selectați pigmentul care conțin Fe:
- Hemoglobina
101. Selectați modificările biochimice și simptomele clinice caracteristice bolii Wilson

(degenerescență hepatolenticulară):
A. Concentratia Cu++ in tesutul hepatic cca 3000 mcg/g (N=16-30)
B. Concentratia Fe+++ in tesutul hepatic cca 250 mcg/g
C. Dimin.cant.ceruloplasminei la cca 0,2 g/l (N=0,3)
D. Diminuarea cantitatii transferinei la cca 1,5 g/L
102. Selectați afirmațiile corecte referitor la boala Wilson:

Caracteristici clinice: Retenția totală a Cu în organism este crescută în special în organe precum ficatul,
creierul, rinichii și corneea.
• Ficat: Produce ciroză hepatică progresivă care conduce la insuficienta hepatica.
• Creier: Există o disfuncție a regiunii lenticulare a creierului, apare necroză și scleroză.
• Rinichi: Defecte de reabsorbție tubulară renală producând aminoacidurie.
• Ochi: Depunerea de Cu în „membrana Descemet” a ochiului cauzează un inel maro auriu, galben sau
verde în jurul corneei, numit „inel Kayser-Fleischer”.
Sânge: Cu seric este scăzut, deoarece ceruloplasmina din plasma pacientului nu conține Cu.
Urina: Excreția cu urina a Cu este crescută semnificativ↑.
2. ACERULOPLASMINEMIE:
În această afecțiune genetică, nivelul de ceruloplasmină este foarte scăzut și, prin urmare, activitatea sa
feroxidazică este semnificativ deficitară.
Acest fapt duce la dereglarea eliberării Fe din celule și Fe se acumulează în anumite celule ale
creierului, hepatocite și celulele insulelor pancreatice. Persoanele afectate prezintă semne neurologice
severe și au diabet zaharat.
Utilizarea unui agent de chelare sau administrarea de concentrat de plasmă/sau de ceruloplasmină poate
fi benefică.
103. Ceruloplasmina manifestă activitate de:

- feroxidază
104. Absența sau insuficiența cărei enzime conduce la albinism și cărunțirea părului:
- Tirozinaza
105. Selectați enzimele ce conțin zinc:

• Superoxid dismutaza
• Carbanhidraza
• Leucin amino peptidaza (LAP): a sucului intestinal
• Carboxi peptidaza ‘A’: a sucului pancreatic.
Exemple de alte enzime care conțin Zn sunt:
• Alcool dehidrogenaza
• Retinin reductaza în retină
• Fosfataza alcalina
• Glutamat dehidrogenaza implicată în transdezaminare
• Lactat dehidrogenaza
• ADN și ARN polimerazele
• δ-ALA dehidrataza
106. Selectați funcțiile zincului:

1. Rol în activitatea enzimatică: enzime importante care conțin Zn sunt:
2.Rolul în metabolismul vitaminei A: Zn++ stimulează eliberarea vitaminei A din ficat în sânge și
astfel crește nivelul plasmatic al acesteia și utilizarea ei în sinteza rodopsinei. În plus, metaloenzima
„retinin reductaza” care conține Zn++ participă la regenerarea rodopsinei în ochi în timpul adaptării la
întuneric după expunerea la lumină.
3. Rolul în secreția de insulină: s-a constatat că conținutul de Zn al pancreasului scade în diabetul
zaharat. Zn participă la depozitarea și secreția insulinei.
4.Rolul în creștere și reproducere: Deficiența de Zn poate duce la „piticism” și „hipogonadism”.
Deficitul de Zn scade spermatogeneza la bărbați și ciclurile menstruale sunt perturbate la femei.
5. Rolul în vindecarea rănilor: deficitul de Zn diminuează vindecarea rănilor. Astfel, Zn joacă un rol
vital în vindecarea rănilor.
6. Rolul în biosinteza mononucleotidelor: S-a raportat că activitatea ribonucleazei este mai mare în
deficiența de Zn.
107. Alegeți preparatul care inhiba ireversibil ciclooxigenaza-1 (COX-1)

-Aspirina
108. Selectați procesul în care tromboplastina tisulară activează factorul VII:
-Calea extrinsecă de înițiere a coagulării
109. Selectați factorul cu rol anticoagulant
- proteinei C,
- proteina S,
- antitrombina
- TFPI
110. Alegeți procesul prin care se activează formarea cheagului în urma contactului cu sticla
- Eliberarea factorului tisular.
111. Selectați timpul necesar căii intrinseci

Calea intrinsecă este mult mai lentă, pentru a se iniția, de obicei necesită 1până la 6 minute.
112. Selectați timpul necesar căii extrinseci

În traumatisme tisulare severe, coagularea poate apărea în doar 15 secunde.
113. Selectați produșii fibrinolizei
Plasmina va degrada fibrinogenul solubil la produși de degradare a fibrinogenului.
Plasmina scindează fibrinogenul într-un fragment X de masă moleculară similară prin eliminarea de
porțiuni ale lanțului α. Apoi, plasmina scindează fragmentul X asimetric între domeniile D și E pentru a
produce fragmentul Y. Plasmina degradează în continuare fragmentul Y pentru a produce fragmente
D și E solubile. Domenii care sus numite sunt produse solubile de degradare a fibrinogenului.Prezența
lor indică faptul că s-a format plasmină. De asemenea, plasmina va degrada și porțiuni de fibrină
insolubilă, reticulată. Când aceasta are loc, se eliberează un domeniu d–d-dimer format ca rezultat al
neo-epitopului dintre aceste două domenii . Prezența d-dimerului solubil indică faptul că s-a format mai
întâi trombina, apoi a avut loc coagularea, apoi cheagul a fost reticulat de FXIIIa și, în final, plasmina
s-a format și a scindat cheagul de fibrină insolubil, reticulat.
114. Selectați compusul esențial în fibrinoliză:

Plasminogenul activat (plasmina) este principala enzima de lizare a cheagurilor, acesta necesită a fi
activat de către activatorul de plasminogen din țesuturile endogene (tPA).
115. Care din următoarele teste de laborator ne oferă informații similare „Timpului de
coagulare (Lee-White)”
Timpul de coagulare a sângelui este un test ce evaluează cascada coagulării prin activarea căii
intrinseci, în trecut aceasta era folosită pentru monitorizarea heparinoterapiei, la moment însă a
fost înlocuită cu aPPT, rămânând o metodă istorică (utilă doar atunci când nu este posibilitatea
de determinare aPPT)
116. Selectați ce factor de coagulare este deficitar în cazul în care timpul de protrombină este
alungit, dar timpul de tromboplastină parțial activat (TTPA) este în limitele normei:
sugerează un posibil deficit de factor VII
117. Selectați factorul cu rol anticoagulant:
Selectaţi substanţele anticoagulante:
a) [x] antitrombinele (I, II, III, IV, V, VI)
b) [ ] acidul N-acetilneuraminic
c) [x] heparina
d) [ ] vitamina K
e) [ ] proteina C reactivă

a) [x] derivaţii cumarinei
b) [ ] acidul epsilon-aminocapronic
c) [ ] malatul
d) [x] citratul
e) [ ] protrombina
118. Care din testele de laborator enumerate este util în monitorizarea terapiei cu heparină:
HEPTEM (cu adaugare de heparinază, la persoanele pe terapie heparinică)
119. Selectați etapele hemostazei primare:

Vasoconstricția. Este primul răspuns la o lezare/traumă a vaselor sangvine, apare spasmul
vascular, care duce la vasoconstricție (principalul responsabil fiind endotelina-1). La locul
porțiunii endoteliale perturbate, matricea extracelulară (MEC)/colagenul devine expus la
componentele sanguine.
Adeziunea trombocitară. MEC eliberează citokine și markeri inflamatori care duc la aderența
trombocitelor și la agregarea lor la acel loc, ceea ce duce la formarea unui dop de trombocite și la
sigilarea defectului. Adeziunea trombocitară este un proces complex mediat de interacțiuni între
diverși receptori și proteine, inclusiv receptorii tirozin kinazici, receptori glicoproteici, alți
receptori ai proteinei G, precum și factorul von Willebrand (vWF). Factorul von Willebrand
funcționează prin legarea de Gp 1b-9 din trombocite.
Activarea trombocitelor. Trombocitele care au aderat suferă modificări foarte specifice. Ele își
eliberează granulele citoplasmatice care includ ADP, tromboxan A2, serotonină și mulți alți
factori de activare. Ele suferă, de asemenea, o transformare a formei lor într-o formă pseudopodă
care, la rândul său, duce la eliberarea reacțiilor diferitelor chemokine. Receptorii P2Y1 ajută la
modificările conformaționale ale trombocitelor.
Agregarea trombocitelor. Prin mecanismele menționate mai sus, trombocitele sunt activate,
aderate între ele și suprafața endotelială deteriorată ducând la formarea unui dop primar de
trombocite
120. Selectați factorii coagulării evaluați prin timpul de tromboplastină parțial activat
(TTPA):
APTT este un test funcțional care evaluează
calea intrinsecă din care face parte
-prekalicreina,
-kininogenul cu greutate moleculară mare,
-factorii XII, XI, IX, VIII
calea comună a coagulării:
-factorii X, V, II, I
121. Selectați care din următoarele tipuri de celule sunt implicate în hemostază:
Componentele necesare hemostazei primare:
Celule: celule endoteliale (sursa vWf), trombocite;
Proteine adezive: vWf, receptori de integrină și non-integrină, proteine din matricea,
subendotelială (de exemplu, colagen);
Facilitatori: trombina (agonist trombocitar)
122. Selectați compușii cu rol anticoagulant:

Heparina
a) [x] derivaţii cumarinei
b) [ ] acidul epsilon-aminocapronic
c) [ ] malatul
d) [x] citratul
e) [ ] protrombina

a) [x] antitrombinele (I, II, III, IV, V, VI)
b) [ ] acidul N-acetilneuraminic
c) [x] heparina
d) [ ] vitamina K
e) [ ] proteina C reactivă
Trei sisteme majore de anticoagulante reglează enzimele sistemului proteic de coagulare pentru a
ajuta la inhibarea formării cheagurilor. Aceste sisteme sunt sistemul proteina C/proteina S,
sistemul inhibitorului plasmatic de serin protează și TFPI (inhibitorul factorului tisular), un
inhibitor de serin protează de tip Kunitz. Antitrombina (antitrombina III) este principalul
inhibitor de serin protează al enzimelor cascadei coagulării. Fiecare dintre aceste sisteme joacă
un rol critic în reglarea corectă a sistemului de coagulare
123. În care din cazurile enumerate este inițiat mecanismul intrinsec al coagulării?
Calea intrinsecă. Odată cu producția de trombină, are loc conversia factorului XI în factorul XI
activat (factorul XIa). Factorul XIa cu factorul VII activat și factorul tisular transformă factorul
IX în factorul IX activat (factorul IXa). Factorul IX activat se combină cu factorul VIII activat
(factorul VIIIa) și activează factorul X. Factorul X activat (factorul Xa) se leagă de factorul V
activat (factorul Va) și transformă protrombina în trombină. Trombina acționează ca un cofactor
și cataliză și îmbunătățește bioactivitatea multora dintre căile proteolitice menționate mai sus.
Altceva nu este
124. Selectați factorii mecanismului intrinsec al coagulării
Factorul VIII
Factorul IX
Factorul XI
Factorul XII
125. Selectați factorii care activează calea extrinsecă a coagulării:

Calea extrinsecă. Factorul tisular se leagă de factorul VII și îl activează. Factorul VII activat
(factorul VIIa) activează în continuare factorul X și factorul IX prin proteoliză. Factorul IX
activat (factor IXa) se leagă cu cofactorul său – factorul VIII activat (factor VIIIa), ceea ce duce
la activarea factorului X (factor Xa). Factorul Xa se leagă de factorul V activat (factorul Va) și
calciu și generează un complex de protrombinază care scindează protrombina în trombină.
Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
a) [x] factorul VII - proconvertina
b) [ ] factorul I - fibrinogenul
c) [x] factorul III - tromboplastina tisulară
d) [ ] ionii de Ca++
e) [ ] factorul X - Prower-Stuart
126. Selectați produsele fibrinolizei:
Sistemul proteic fibrinolitic este format din plasminogenul, zimogen și activatorii săi naturali
Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic:

a) [ ] heparina
b) [x] plasminogenul
c) [ ] transferina
d) [ ] ceruloplasmina
e) [x] streptokinaza
127. Selectați situațiile în care vor fi elevați D-dimerii:

În cursul procesului de degradare a cheagului de fibrină sub influența plasminei sunt generate
fragmente ce conțin D-dimeri. D-dimerii sunt astfel considerați un marker al stării de
hipercoagulabilitate şi al fibrinolizei endogene.
Niveluri crescute fiind înregistrate la pacienții afectați de tromboze.
Nivelurile plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv în cursul sarcinii şi au o valoare predictivă
slabă în excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă după 20 săptămâni de gestație. În
cursul travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, după care scad rapid la 3 zile post-partum şi
revin lent la valorile normale după aproximativ 4 săptămâni. Începând din acest moment testul îşi
recapătă utilitatea sa.
2. D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculară diseminată
(CID), fiind recomandați pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic, estimarea
riscului potențial la pacienții cu CID existent cât şi pentru monitorizarea terapiei inițiate.
3. Determinarea D-dimerilor reprezintă o analiză utilă în investigarea pacienților cu
suspiciune de disecție acută de aortă.
4. O singură determinare de D-dimeri are o valoare predictivă importantă în ceea ce priveşte
supraviețuirea în următorii 2 ani a pacienților cu fibrilație atrială cronică. Poate contribui de
asemenea la alegerea unei terapii mai susținute la pacienții cu niveluri inițiale crescute de DD .
5. S-a constatat că DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea
cardiovasculară ce poate fi folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacienților cu
insuficiență cardiacă .
6. D-dimerii împreună cu alți factori trombotici pot constitui factori de risc potențiali pentru
boala coronariană.
7. DD au fost identificați de asemenea ca markeri pentru trombofilia subclinică fiind utili în
investigarea pacientelor cu infertilitate primară sau secundară neexplicată şi trombofilie.
8. DD prezintă niveluri crescute la pacientele cu neoplasm mamar în concordanță cu stadiul
tumorii, fiind utili în identificarea metastazelor ganglionare la pacientele cu neoplasm mamar
operabil
128. Selectați situațiile când fibrinogenul seric este elevat:

Creşteri:
-Creşterea sintezei de fibrinogen: - în cadrul răspunsului de fază acută din inflamații, tumori,
traumatisme, arsuri. În cazul distrucției celulare întinse (de ex.intervenții chirurgicale, infarct
miocardic, radioterapie) fibrinogenul revine la normal după răspunsul de fază acută, spre
deosebire de procesele inflamatorii cronice active din afecțiuni reumatismale şi boli de colagen,
în care nivelul acestuia rămâne crescut pe durate lungi de timp.
-ca răspuns compensator la pierderea de proteine (în special a albuminei) la pacienții cu sindrom
nefrotic, mielom multiplu.
-creşterea concentrației de fibrinogen reprezintă factor de risc pentru afecțiunile aterosclerotice
(de ex.IMA şi AVC).
129. Selectați factorii de coagulare, activitatea cărora se modifică la administrarea warfarinei:

Suprimă sinteza factorilor de coagulare dependenți de vitamina K (II, VII, IX și X) și a proteinelor anticoagulante
C și S în ficat.
130. Selectați factorii coagulării ce necesită pentru sinteză vitamina K:

Factorii de coagulare dependenți de vitamina K sunt: Factorul II, VII, IX, X și proteinele C și S
131. Selectați patologiile în care timpul de sângerare este crescut:

- ereditare: boală von Willebrand, trombastenie Glanzmann, sindrom Bernard-Soulier, sindrom Wiskott-
Aldrich, sindrom Chediak-Higashi;
- dobândite: uremie, paraproteinemii (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), sindroame
mieloproliferative acute şi cronice, infecții virale, insuficiență hepatică severă, medicamente.
- Tulburări ale hemostazei secundare: la 20% din pacienții cu hemofilie, 30% din pacienții cu deficit de factor V,
în unele cazuri de afibrinogenemie.
-Unele boli de țesut conjunctiv: sindrom Ehlers-Danlos.
TS crescut în prezența unui număr normal de trombocite indică prezența bolii von Willebrand sau a unei
disfuncții trombocitare.
132. Selectați preparatele la administrarea cărora timpul de sângerare este crescut:

Creşteri: aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice (peniciline, cefalosporine, nitrofurantoin),
antidepresive triciclice (imipramin, amitriptilină), fenotiazine (clorpromazină, prometazină), anestezice
(halotanl), metilxantine (cafeină, teofilin, aminofilin), altele (dextrani, blocanți ai canalelor de calciu, , beta-
blocante, nitrați, heparină şi anticoagulante orale, substanțe de contrast).
133. Selectați factorii coagulării care influențează timpul de protrombină:

Factorii II, VII, IX, X
134. Selectați etapele fazei plachetare:
- Captarea trombocitelor
- Aderența trombocitelor
- Activarea trombocitelor
- Formarea dopului trombocitar
135. Selectați substanțele care sunt inhibitori fiziologici ai hemostazei primare:

Fiziologici: Celulele endoteliale eliberează prostaciclină (PGE12) și oxid nitric, ambele inhibă activarea
trombocitelor. Ele formează, de asemenea, o barieră fizică, împiedicând expunerea trombocitelor la proteinele
trombogenice ale matricei subendoteliale.
136. Selectați unitatea morfofuncțională a rinichilor: nefronul
137. Selectați funcțiile rinichilor:

1. Excretorie elimină:
- excesul de apă, substanțe anorganice și organice (acizi organici, vitamine, hormoni).
- produșii finali ai metabolismului sunt îndepărtați (ureea, acid uric, creatinină, bilirubină etc.). xenobiotice -
substanțe străine (droguri, nicotină, otrăvuri etc.).
2. Metabolică: proteine, grăsimi, carbohidrați
3. Endocrină: sintetizează și secretă substanțe biologic active în sânge:
- renina,
- eritropoietina, 1,25-ihidroxcolecalceferol D3, prostaglandine, kininogen
138. În care procese țesutul renal consumă O2:

Sinteza ATP-ului are loc în principal în reacții aerobe de oxidare. Principalele substrate pentru oxidarea aerobă
sunt AG (80% O2), glucoza (10% O2), corpii cetonici.
139. Selectați mecanismele de reglare a fluxului sangvin renal:

La fluctuații ale presiunii arteriale renale în intervalul de la 85 la 180 mm Hg. fluxul sanguin renal este menținut
prin autoreglare::
Autoreglarea :
-răspunsul miogen al arteriolelor aferente
-feedback tubular-glomerular
Umoral:
- Vasoconstrictoare (angiotensină II, norepinefrină, epinefrină, dopamină, ADH, atriopeptină, leucotriene)
-Vasodilatatoare (kinine: bradikinină, kalidină)
140. Selectați mecanismele de formare a urinei:

A. Filtrare glomerulară
B. Reabsorbție tubulară
C. Secreție tubulară
141. Care din substantele enumerate pot fi folosite pentru calcularea ratei filtrării glomerulare:
inulină, manitol, creatinine, acidul para-amino- hippuric.
142. Selectați intervalul pentru pragul renal de eliminare a glucozei?

Transportatorii de glucoză prezintă efectul de saturare asemănăror enzimelor Micaeliene, Care este considerat
prag de eliminare egal cu aproximativ 11 mmol/l concentrație de glucoză plasmatică.
143. Care hormoni sunt implicați direct în reglarea funcțiilor renale:
144. Selectați afirmația corectă referitoare la multiplicarea în contracurent:
129. Care substanțe biologic active se sintetizează la nivelul țesutului renal?
130. La nivelul țesutului renal pot fi catabolizați următorii hormoni:

renină, prostaglandine și eritropoietină,calcitriol
131. Selectați căile metabolice active în țesutul renal:
132. Care pot fi consecințele metabolice în caz de scădere treptată a funcției renale și
progresie spre boala cronică renală:
alterarea ireversibilă a structurii şi functiei renale
133. Ce dereglări se pot dezvolta în insuficiența renală cronică?
 Uree- concentraţia urinară scade iar cea plasmatică va creşte
 scade sinteza de eritropoietină
 apariția anemiei ( efectul toxic direct asupra măduvei osoase
 hematoformatoare și hematiilor)
 Deficitele vitaminice, scăderea absorbției vitaminei B12 și acidul folic (B9)
 pierderea vitaminelor în procesul de dializă
 Pierderile de sânge trombocitopenii (mecanism asemănător anemiei)
 trombopatii.
 Nivelul seric scăzut al 1,25 (oH)2 D3
 Pacienții pot prezenta osteomalacie (deficit de mineralizare osoasă)
 Nivelul seric al PTH crește —— cu apariția osteodistrofiei renale (scăderea
 densității minerale osoase, cu risc crescut de fractură)
134. Selectați investigațiile de laborator utilizate pentru explorarea funcției tubulare:

135. Selectați testele utilizate pentru explorarea funcției glomerulare:
136. Selectați afirmațiile corecte referitoare la densitatea urinei:

137. Ce ne indică creșterea volumului diurezei peste 2,5 L/24 h:
poliurie = diureza peste 2000 ml/ zi (debit peste ml/ oră)
138. Afectarea cărei porțiuni a nefronului va determina apariția eritrocitelor modificate în

urină?
Probabil la nivelul endoteliului/ membranei bazele ca capilarelor glomerulare
139. Selectați cauza posibilă a piuriei:

Infectii
Boli cu transmitere sexuala
Prostatita
Calculi renali
140. Care sunt cauzele glucozuriei tranzitorii?
• Stres
• Sarcină
• Exces de carbohidrați
141. Selectați cauzele cetonuriei:

• Diabet
• Post
• Hiperinsulinemism
• Tireotoxicoză• Perioada postoperatorie • Acromegalie• Infecții• Intoxicații
142. Ce stări patologice pot fi suspectate în cazul depistării proteinuriei de 0,3-1,0 g/24 ore?
Tubulare - proteinuria pânǎ la 1 g/24 ore, β2-microglobulina•
postrenale (nefrourologice): sunt proteinurii foarte mici (0.5-
1.5g/24) si neselective datorate descuamarii si inflamatiei
epiteliului conjunctiv (in cistite, pielite, tumori ale uroteliului,
TBC ale cailor renale, litiaza)
143. Selectați proteinele ce pot fi depistate în urină în proteinuria selectivă:
Albumine > 85%
Globuline < 15%
144. Proteinuria > 3g/24 ore are consecințe metabolice extinse. Selectați consecințele
macroproteinuriei neselective:
- O cantitate mare de proteine cu greutate moleculară mare pătrund în urină, ceea ce indică o
deteriorare gravă a filtrului.
-Dacă proteinuria selectivă prezintă semne de proteinurie neselectivă, glomerulopatia se dezvoltă și se
agravează
145. Selectați patologiile ce pot cauza sindromul nefrotic:
-Diabetul
-Lupusul
-Amiloidoza
-HIV
-Hepatita B
-Hepatita C
-Malaria
146. Care sunt indicatorii ce sugerează instalarea insuficienței renale acute (criteriile
RIFLE ):
Criteriul Rata Filtrare Glomerulară - Creatinina s. > x 3 sau RFG < 75%, sau creatinina s. ≥4mg/dl;
creştere acută ≥0,5 mg/dl
IRA persistentă: pierderea completă a funcţiei>4 săptămâni
Criteriul Debit Urinar - DU < 0,3ml/Kg/h x 24 h oligurie sau anurie x 12h
147. Care sunt factorii ce determină dinamica filtrării glomerulare în normă (125mL/min)
-Presiunea hidrostatica
-Presiunea oncotica
-Presiunea netă de filtrare
148. Selectați afirmația corectă referitoare la funcțiile nefronului:

-Filtrarea
-Reabsorbția
-Secreția
-Excreția/Eliminarea
1. Echilibrui hidro-electrolitic și osmolaritatea,
2. Echilibrul acido-bazic,
3. Hematopoieza,
4. Tensiunea arterială,
5. Schimbul de calciu, magneziu, fosfor
6. hemostază
149. Selectați afirmațiile corecte referitoare la procesele metabolice din celulele țesutului
renal:
biopsia renala - permite examinarea morfologica a tesutului renal.
150. Selectați afirmațiile corecte referitoare la procesele metabolice din celulele țesutului
renal
Consumul de oxigen este determinat de metabolismul aerob, care, la nivelul rinichilor,
este determinat în mare măsură de activitatea de transport tubular. Aportul de oxigen în
regiunile țesutului renal este determinat de fluxul sanguin.
Oxidarea monozaharidelor
Ciclul pentozo fosfat
Gluconeogeneza
Oxidarea AG
Utilizarea corpilor cetonici
Metabolismul aminoacizilor
Biosinteza acizilor nucleici
Sisteme de transport (reabsorbție)
Sisteme antioxidante
151. Selectați afirmațiile corecte referitoare la pH urinar:

4.6-8.0 (pH-ul în normă )
PH-ul masoara cat de acida sau alcalina este urina. O urina cu pH 4 este foarte acida, in timp ce o urina
cu pH 7 este neutra (nici acida, nici alcalina), iar la pH de 9 este puternic alcalina.
•pH-ul urinei cu o dietă mixtă este de 5-7.
•Urina devine mai acidă la alimentație bogată în carne carne, la efort fizic intens, foame, febră, diabet,
tuberculoză.
•Urinei devine mai bazică la alimentație vegetariană, apă minerală, în cistite, vome severe.
•Schimbările de aciditate pot duce la formarea de pietre.
152. Selectați afirmațiile corecte cu referire la izostenurie:

O afecțiune în boala renală cronică în care rinichii nu pot forma urină cu o greutate
specifică mai mare sau mai mică decât cea a plasmei fără proteine.
Izostenurie - densitatea nu depinde de volumul de urină. Apare atunci când urina primară este
eliberată, când resorbția și secreția sunt afectate
153. Unui pacient cu acuze de dureri după o intervenție chirurgicală i s-a administrat
intravenos sulfat de morfină. Pacientul are o rată respiratorie 7/min, o respirație superficială și
nu răspunde adecvat la stimuli. Rezultatele de laborator sunt:
pH = 7,15 (scăzut)
C02 = 68 mmHg (mărită)
HC03 = 22 mEq/L (normal)
Alegeți diagnoza corectă: Acidoza respiratorie necompensată
154. La 2 ore după o intervenție chirurgicală pacientului cu acuze de dureri i s-a administrat
intravenos sulfat de morfină. Pacientul are o rată respiratorie 7/min, o respirație superficială și
nu răspunde adecvat la stimuli. Rezultatele de laborator sunt:
pH = 7,15 (scăzut)
C02 = 68 mmHg (mărită)
HC03 = 22 mEq/L (normal)
Care pot fi cauzele dezechilibrului?Acidoza respiratorie necompensata (cauza
administrarea anestezicelor)
155. Analizați următorul profil seric:
Electrolitul Valori de referință mEq Rezultatul
Na +
141 141
Cl 103 103
HCO3 26 11
LA 12 27
Variația HCO3 0 15
Variația LA 0 15
Variația Cl 0 0
Alegeți dezechilibrul cel mai posibil:
-Cetoacidoza diabetică
-acidoza lactică
-insuficiența renală cronică
- Tranzitoriu 5-oxoprolinemie datorită ingestiei pe termen lung de doze mari de acetaminofen
(adesea văzut cu septicemie, insuficiență hepatică, insuficiență renală, sau malnutriție )
-intoxicații cu salicilat, metanol, etilen glicol, acizi organici, formldehidă
-în rabdomioliză
(Crestrerea decalajului anionic)
Na +
141 141
Cl- 103 103
HCO3 -
26 16
LA (lacuna anionică) 12 22
Variația HCO3- 0 10
Variația LA 0 10
Variația Cl 0 0
-Acidoza metabolică
-acidoza lactică
-în rabdomioliză
(cresterea decalajului anionic)

Na +
141 141
Cl -
103 113
HCO3- 26 16
Variația HCO3 -
0 10
Variația LA 0 0
Variația Cl -
0 10
-Acidoză metabolică
-Infuzie/ingestie de HCL, NH4Cl
-diaree
-acidoza renală
-hiperalimentare
-Boala Addison
-Acetazolamină
-Spironolactonă
(decalaj anionic normal)
Na +
141 141
Cl -
103 113
HCO3 -
26 6
Variația HCO3- 0 20
Variația LA 0 10
Variația Cl -
0 10
-Acidoza metabolică
-acidoza lactică
-în rabdomioliză
(cresterea decalajului anionic)
159. Afinitatea hemoglobinei faţă de O2 depinde de:

pH, concentratia 2,3-difosfoglicerat,presiunea partiala a pO2
Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2) :
a) [ ] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2)
b) [x] mărirea pH-ului
c) [ ] creşterea temperaturii
d) [x] micşorarea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
e) [ ] micşorarea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului
216. Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2) :
a) [x] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2)
b) [x] micşorarea pH-ului
c) [ ] micşorarea temperaturii
d) [x] mărirea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
e) [ ] creşterea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului

Valori de referință Rezultatul Alegeți dezechilibrul posibil:
pH 7,35 – 7,45 7,30 Acidoza respiratorie
compensată(pH-scăzut,
bicarbonat și pCO2 ridicat)
PCO2 35 – 45 mm Hg 50

[HCO3-] 22 –29 mEq / L 31
Valori de referință Rezultatul Alegeți dezechilibrul posibil:
pH 7,35 – 7,45 7,30 Acidoza respiratorie
compensată
PCO2 35 – 45 mm Hg 50 162. Selectați funcțiile
următoarelor proteine
plasmatice:
[HCO3-] 22 –29 mEq / L 31
Funcțiile proteinelor:
- Mențin presiunea coloid-osmotică (oncotică);
- De transport (vitamine, metale, hormoni);
- Participă la menținerea EAB;
- Determină viscozitatea;
- Hemostatică (fibrinogenul);
- Protecție (prin intermediul anticorpilor);
- Reprezintă o rezervă proteică;
163. Selectați funcțiile următoarelor proteine plasmatice:

1)Prealbumina(se mai numește prealbumina de legare a tiroxinei sau transtiretina)
-rol semnificativ în metabolismul vitaminei A, care formează o moleculă complexă cu proteina de
legare a retinolului (RBP), complexul permite transportul retinolului
2)Albumina
- Posedă un grup -tiol liber ce permite formarea complexelor cu metale ca: Hg, Zn, Ag, Cu
- Prin concentrația sa moleculară mare, este componentul major care răspunde de 75-80% din presiunea
oncotică a plasmei, menține apa în compartimentul intravascular
- Participă la legarea diverșilor componenți plasmatici
- Albumina leagă compuși hidrofobi, insolubili în apă ca bilirubina, acizi grași liberi, vitamine
liposolubile
- Transportator plasmatic pentru unii hormoni tiroizi (cortizol, estrogen), pentru hormoni tiroidieni
(tiroxina), pentru unele medicamente (aspirina, sulfonamide, penicilina), leagă Ca, Cu.

Globuline
Exemple de α1-globuline: α1-antitripsina, α1-antichimotripsina, α-LP (HDL), Transcortina (transportă
cortizolul), Globulina tiroxinoliantă, Protrombina (coagulare), α1 Glicoproteina acidă.
1. α1-antitripsina (AAT)
- Proteina este inhibitor natural al proteazelor, deoarece pe lângă tripsină inhibă și chimotripsina,
kalikreina și plasminele
- Principala funcție a α1-antitripsinei este de a inhiba elastaza eliberată de polimorfonuclearele
neutrofile, în special în perioada episoadelor inflamatorii sau infecțioase.
2. α2-macroglobulina (A2M)
- Sintetizată hepatic, inhibitor natural al proteazelor cu spectru larg, putând inactiva aproape tipurile de
serin, tiol, metal și carboxil proteaze
- Proteină pozitivă de fază acută, inhibitor prin inactivarea trombinei și FXa, inhibitor al fibrinolizei
prin inhibarea plasminei și kalikreinei
3. Haptoglobina
- Rol de a lega hemoglobina liberă
4. Ceruloplasmina (cupru-oxidază sau fero-oxidază

- Transportă 70% din Cu seric total
- Fiziologic intervine în oxidare Fe la Fe , ceea ce precede încorporarea fierului în apotransferină,
2+ 3+
fiind implicată în metabolismul transferinei

- Este implicată în metabolismul aminelor biogene (oxidarea hidroxitriptaminei), intervine în procesele
de sinteză a citocromoxidazei, rol antioxidant
Exemple de β-globuline: β1-transferina, LDL, β1-microglobulina, Complement-C3, Hemopexina

1. Transferina (siderofilina)
- Proteină ce transportă Fe la țesuturi
Exemple de γ-globuline: Imunoglobulinele, Fibrinogenul, Proteina C reactivă

1. 1. Imunoglobulinele
- apărare împotriva microorganismelor (bacterii, viruși, paraziți) care invadează organismul
IgM
- sunt sintetizate ca răspuns la primul contact cu antigenul.
-Determină activarea celulelor fagocitante și a complimentului.
-Marker de inflamație acută. Formează polimeri de aceea nu trece bariera placentară
- Valori crescute: infecții acute/acutizarea infecțiilor cronice, status proinflamator cu eliberare de
citokine cu rol în sinteza de imunoglobuline, inclusiv IgM ( boli autoimune), afecțiuni hematologice cu
sinteza crescută de IgM (macrolgobulinemia Waldenstorm). Valori scăzute: deficit congenital
(agamaglobulinemie), imaturitatea sistemului imun cu deficit de sinteză de imunoglobuline inclusiv
IgM (nou născut).
IgG
- constituie fracțiunea majoră de imunoglobuline plasmatice (70-80%).
-Se sintetizează în cantitate mare la al doilea contact cu antigenul.
-Activează celulele fagocitante și complimentul. Pot traversa placenta.
- Valori crescute: infecții acute/acutizarea infecțiilor cronice, status proinflamator cu eliberare de
citokine cu rol în sinteza de imunoglobuline, inclusiv IgG (boli autoimune), afecțiuni hematologice cu
sinteza crescută de IgG.
-Valori scăzute: deficit congenital (agamaglobulinemie), sindrom nefrotic.
IgA
- prima linie de apărare împotriva invaziilor cu agenți patogeni.
IgE
- declanșarea reacției alergice de tip I
- Valori crescute: boli atopice (ex. astm bronșic), parazitoze (ex. Giardioza, Echinoccocoza).
-Valori scăzute: deficit congenital de IgE (agamaglobulinemie).
IgD
- Valori crescute:infecții acute/acutizarea infecțiilor cronice, status proinflamator cu eliberare de
citokine cu rol în sinteza de imunoglobuline,
-Valori scăzute: deficit congenital (agamaglobulinemie), imaturitatea sistemului imun cu deficit de
sinteză de imunoglobuline inclusiv IgM (nou născut).
Proteina C-reactivă (CRP)

- Are rol în clearance-ul detritusurilor celulare, opsonizare (se leagă de fagocite și accelerează
fagocitarea antigenelor și microorganismelor, activează complementul pe cale clasică ( se leagă de
fracțiunea C1q).
-Valori crescute: inflamații acute sau cronice în acutizare ( proteină de faza acută), orice afecțiune care
implică un proces inflamator (infecții bacteriene, boli autoimune, bol inflamatorii intestinale,
traumatisme, arsuri, intervenții chirurgicale).
-Valori scăzute: tratamentul cu antiinflamatorii, corticosteroizi. CRP este un ,,triger,, proinflamator în
sine deoarece stimulează producția monocitară de IL-1, IL-6, TNF. Marker clinic important asociat cu
riscul de boala arterială coronariană, probabil datorită rolului pe care îl joacă inflamația în aterogeneză.

Fibrinogenul
- Factorul I al coagulării
- Factorul stabilizant FXIII stabilizează polimerul și oferă cheagului rigiditate. Se formează
legătura peptidică între grupările α-amino din resturile de lizină și carboxil ale glutaminei
166. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice:
fosfataza alcalină-clasa hidrolazelor
167. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice
Alaninaminotransferaza (ALT/ALAT) / Transaminaza glutampiruvică (TGP/GPT)-clasa
transferazelor

Aspartataminotransferaza (AST/ASAT)/ Transaminaza glutamoxalacetică (TGO/GOT)- clasa
transaminazelor
fosfataza acidă-clasa hidrolazelor
171. Selectați cauzele acidozei metabolice:
-acumularea de acizi(insuficiența renală, cetoacidoza diabetică, metabolism anaerob)
-pierderi de baze(diaree, acidoza tubulară renală)
-deshidratarea severă
-intoxicații cu metanol sau etilenglicol
-abuz de aspirină
172. Ce stări patologice pot fi însoțite de acidoză metabolică?
-insuficiența renală
-cetoacidoza diabetică
-diaree
-acidoza tubulară renală
173. Selectați cauzele acidozei respiratorii:
-depresia centrilor respiratori(supradozări cu barbiturice, anestezice)
-obstrucții ale căilor respiratorii(astm bronșic, bronșite, tumori)
-afecțiuni deformante ale peretelui toracic care împiedică ventilația(cifo-scolioza, deformări ale cutiei
toracice)
-boli circulatorii(insuficiența cardiacă congestivă, șocul)
174. Ce stări patologice pot fi însoțite de acidoză respiratorie?

-supradozări cu barbiturice, anestezice
-astm bronșic, bronșite, tumori
-cifo-scoliozele
-deformările cutiei toracale
-insuficiența cardiacă congestivă
Referitor la abuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
a) [ ] sunt proteine conjugate
b) [x] sunt proteine ale plasmei sangvine
c) [ ] sunt proteine bazice
d) [x] menţin presiunea oncotică sangvină
e) [x] asigură transportul diferitor compuşi
175. Referitor la abuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
a) [ ] sunt proteine bazice
b) [ ] sunt proteine conjugate
c) [ ] sunt hidrofobe
d) [ ] sunt liposolubile
e) [x] constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor
176. Referitor la albuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:

a) [ ] constituie 20-30% din conţinutul total al proteinelor
b) [x] sunt proteine acide
c) [ ] sunt proteine conjugate
d) [x] menţin presiunea oncotică
e) [ ] sunt proteine cu structură cuaternară
Albuminele plasmatice:
a) [x] transportă acizi graşi
b) [ ] formează lipoproteine
c) [x] transportă bilirubina
d) [ ] transportă glucoza
e) [x] se sintetizează în ficat (circa 20 g/zi)
. Albuminele plasmatice:
a) [ ] se sintetizează în ţesutul muscular
b) [x] conţin mulţi aminoacizi dicarboxilici
c) [x] leagă şi reţin în sânge cationii
d) [ ] leagă şi reţin în sânge anionii
e) [x] participă la menţinerea presiunii coloid-osmotice a sângelui
177. Selectați cauzele alcalozei metabolice:

a) [ ] cetonemie
b) [ ] hipoxie
c) [x] supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
d) [x] vomă intensă
e) [ ] hiperventilaţie pulmonară
178. Selectați cauza alcalozei respiratorii:

a) [x] hiperventilaţie pulmonară
b) [ ] hipoventilaţie pulmonară
c) [ ] vomă intensă
d) [ ] cetonemie
e) [ ] supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
179. Prezența cărui aminoacid determină capacitatea de tamponare a hemoglobinei?

a) [ ] fenilalanină şi tirozină
b) [x] histidină
c) [ ] serină şi treonină
d) [ ] prolină şi hidroxiprolină
e) [ ] metionină şi cisteină
180. Prezența căror aminoacizi determină capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice?

a) [x] aminoacizii acizi acidul glutamic și acidul aspartic.
b) [x] aminoacizii bazici lizina, arginina și ornitina.
181. Selectați clasele de enzime plasmatice (clasificarea funcţională):

a) [x] secretorii
b) [x] excreto-secretorii
c) [ ] anabolice
d) [x] indicatorii (celulare)
e) [ ] catabolice
182. Selectați componentele organice ale sângelui:

a) [x] glucoza
b) [x] colesterolul
c) [ ] sodiul
d) [ ] potasiul
e) [ ] fierul

a) [ ] calciul
b) [x] proteinele
c) [ ] apa
d) [ ] magneziul
e) [x] ureea
185. Selectați elementele figurate ale sângelui:

186. Selectați elementele figurate ale sângelui:
a) [ ] chilomicronii
b) [x] leucocitele
c) [x] eritrocitele
d) [ ] micelele
e) [ ] lipoproteinele
. Elementele figurate ale sângelui:

a) [ ] globulinele
b) [x] trombocitele
c) [ ] albuminele
d) [x] limfocitele
e) [ ] corpii cetonici
187. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele excretorii pancreatice:
Enzimele excreto –secretorii - provenind din glandele exocrine și pancreas, sunt excretate și acționează
la nivelul tubului digestiv (amilaza, lipaza, tripsina). Activitatea lor crește în plasmă prin lezarea
celulelor de origine sau prin prezența unui obstacol la nivelul căilor excretorii. În condiții normale
activitatea lor în plasmă e joasă.
188. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele indicatorii:
Enzimele indicatorii - sunt localizate intracelular: în citoplasmă (lactat DH, aldolaza), în mitocondrii
(glutamat DH), în lizosomi (β-glucoronidaza). Aceste E în normă în plasmă se găsesc în concentrații
foarte mici. În afecțiunile celulare activitatea lor în plasmă este brusc mărită – servesc ca indicatori ai
sediului organului lezat.
189. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele secretorii ale ficatului.

Enzimele secretorii - se sintetizează în ficat și în normă se secretă în plasmă. Exemple: factorii
coagulării, lecitin colesterol acil transferaza (LCAT), colinesteraza, ceruloplasmina, renina). În
patologia ficatului activitatea lor în sânge scade.
AB
190. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea
extrinsecă
a) [ ] factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) [x] factorul X - Prower-Stuart
c) [ ] factorul XI - Rozenthal
d) [x] factorul V - proaccelerina
e) [ ] factorul IX - globulina antihemofilică B
extrinsecă
a) [ ] factorul VII - proconvertina
b) [x] factorul I - fibrinogenul
c) [ ] factorul III - tromboplastina tisulară
d) [x] ionii de Ca++
e) [ ] factorul XII – Hageman
extrinsecă
a) [ ] factorul VII - proconvertina
b) [x] factorul II - protrombina
c) [x] factorul XIII - stabilizator de fibrină
d) [ ] factorul XII - Hageman
e) [ ] factorul IX - globulina antihemofilică B
193. Referitor la fibrinogen sunt corecte afirmațiile:
a) [x] fibrinogenul este sintetizat în ficat
b) [ ] constă din 6 lanţuri polipeptidice identice
c) [ ] se activează în ficat
d) [x] este transformat în fibrină de către trombină
e) [ ] necesită vitamina K pentru sinteza sa
194. Selectați funcţiile sângelui
a) [x] de transport
b) [x] homeostatică
c) [ ] energetică
d) [ ] catabolică
e) [ ] anabolica
195. Selectați funcţiile sângelui
a) [x] de transport
b) [x] homeostatică
196. Ce proteine se referă la gama-globuline?

a) [ ] antitripsina
b) [ ] haptoglobina
c) [ ] ceruloplasmina
d) [x] imunoglobulinele
e) [ ] macroglobulina
197. Referitor la globulinele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
a) [ ] toate sunt proteine simple
b) [x] reprezintă o clasă eterogenă de proteine
c) [x] la electroforeză se separă în fracţiile: alfa1, alfa2, beta şi gama
d) [ ] îndeplinesc doar funcţie de transport
e) [ ] îndeplinesc doar funcţie de menţinere a presiunii oncotice
Globulinele plasmei sangvine:

a) [ ] sunt nucleoproteine
b) [x] la electroforeză se separă în alfa1, alfa2, beta şi gama globuline
c) [ ] sunt proteine fosforilate
d) [ ] nu pot fi separate prin electroforeză
e) [x] gama globulinele asigură protecţia imunologică
198. Referitor la hiperproteinemie sunt corecte afirmațiile:

a) [ ] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare
b) [x] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice
c) [ ] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [ ] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [x] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
199. Referitor la hipoproteinemie sunt corecte afirmațiile:
a) [ ] reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor musculare
b) [ ] este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin
c) [x] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [x] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [ ] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
200. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici)
Fosfolipidele plachetare
Catecolaminele
Serotonina
201. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici)
ATP-ul
Calicreinele
202. La coagularea sângelui participă:
Factori plasmatici
Factori plachetari
Factori tisulari
203. Selectați sistemele ce participă la menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui:
Sistemele tampon plasmatice și eritrocitare
204. Selectați sistemele ce participă la menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui:
Sistemul renal
Sistemul respirator
205. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):
Necesită prezența factorului XIII
Necesită prezența ATP-ului
206. Selectați proteinele fazei acute a inflamației:
α1-antitripsina
α1-glicoproteina acidă
componente ale complementului,
feritina,
α2-macroglobulina,
207. Selectați proteinele fazei acute a inflamației:
haptoglobina,
hepcidina,
fibrinogenul,
proteina C reactivă,
imunoglobulinele
208. Selectați funcțiile proteinelor plasmatice:
Mențin presiunea oncotică
Transportă hormoni, metale, proteine
209. Selectați funcțiile proteinelor plasmatice:
Reprezintă o rezervă de aminoacizi
Participă la menținerea ph-ului fiziologic(7,35-7,4)
210. Referitor la protrombină sunt corecte afirmațiile:
Este factor al coagularii
Sub actiunea protrombinazei (Xa, Va, Ca2+,f.3) se activeaza in trombina
Normal, activitatea de protrombină este cuprinsă între 70-120%
211. Care este rolul vitaminei K în coagularea sângelui?
Participă la sinteza protrombinei
Este necesară pentru carboxilarea Glu cu formarea gama-carboxiglutamatului
* Factorii de coagulare dependenți de vitamina K sunt: Factorul II, VII, IX, X și
proteinele C și S
212. Selectaţi enzimele excretorii ale pancreasului:
Tripsina
Lipaza
Amilaza
213. Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice:

A. Aspartataminotransferaza (ASAT)
B. LDH1, LDH2
C. aldolaza B
D. glicinamidino transferaza
E. LDH5, LDH4
214. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:

A. Histidaza
B. Alaninaminotransferaza (ALAT)
C. creatinfosfokinaza (CPK)
D. lactat dehidrogenaza 1(LDH1)
E. Amilaza
215. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:

A. Aldolaza B (fructozo – fosfat aldolaza)
B. LDH4, LDH5
C. Lipaza
D. Tripsina
E. Renina
216. Selectaţi enzima organospecifică a muşchilor scheletici:

A. Creatinfosfokinaza MM
B. Leucinaminopeptidaza
C. malat dehidrogenaza
D. Izocitratdehidrogenaza
E. Arginaza
217. Selectaţi enzimele secretorii ale ficatului:

A. Factorii coagulării sângelui
B. Lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT)
C. Ceruloplasmina
D. Creatinfosfokinaza
E. Glicinamidinotransferaza
218. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
A. Factorul VII – proconvertina
B. Factorul III – tromboplastina tisulară
C. factorul I – fibrinogenul
D. ionii de Ca++
E. factorul X - Prower-Stuart
219. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
A. Factorul VIII – globulina antihemolitică A
B. Factorul XI – Rozenthal
C. Factoul IX – globulina antihemolitică B
D. factorul X - Prower-Stuart
E. factorul V - proaccelerina
220. Selectaţi factorii trombocitari ai coagulării:

A. Trombostenina
B. Fosfolipidele plachetare
C. globulina antihemofilică A
D. globulina antihemofilică B
E. heparina
221. Selectaţi factorul coagulării sângelui care iniţiază calea extrinsecă:

A. Factorul III – tromboplastina tisulară
B. factorul VIII - globulina antihemofilică A
C. factorul I – fibrinogenul
D. ionii de Ca++
E. factorul X - Prower-Stuart
222. Selectaţi factorul plasmatic al coagulării sângelui care iniţiază calea intrinsecă:
A. Factorul XII – Hageman
B. factorul VIII - globulina antihemofilică A
C. factorul X - Prower-Stuart
D. factorul V – proaccelerina
E. factorul XIII - stabilizator de fibrină
223. Selectaţi sistemul-tampon care funcţionează doar în eritrocite:

A. Hemoglobinic
B. Bicarbonat
C. Fosfat
D. Proteic
E. Toate sistemle-tampon enumerate
224. Selectaţi sistemul-tampon care funcţionează doar în plasmă:

A. Proteic
B. Bicarbonat
C. Fosfat
D. Hemoblobinic
E. Toate sistemele-tampon enumerate
225. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează atât în plasmă, cât și în eritrocite:

A. Bicarbonat
B. Fosfat
C. Proteic
D. Hemoglobinic
E. Toate sistemele-tampon enumerate
226. Transformarea fibrinogenului în fibrină:

A. Are loc în sânge
B. Constă în detașarea a 2 fibrinopeptide A și 2 fibrinopeptide B
C. Are loc sub acţiunea protrombinei
D. Constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
E. Este un proces reversibil
227. Referitor la trombină sunt corecte afirmațiile:

A. Este sintetizată în formă de protrombină neactivă
B. Transformă fibrinogenul în fibrină
C. Este sintetizată în formă activă
D. Stabilizează fibrina
E. Transformă fibrina-monomer în fibrină-polimer

2 5370827380690525915

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 5370827380690525915

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Selectați investigațiile care sunt incluse în spectrul diagnosticului clinic de laborator:

2. Cu ce scop sunt indicate analizele de laborator?

3. Ce poate fi stabilit în cazul utilizării metodelor de laborator cu scop diagnostic?

-concentrația serica a troponinei poate confirma diagnostic clinic de infarct miocardic

4. Care este utilitatea metodelor biochimice de laborator în monitorizarea tratamentului?

-Selectarea şi solicitarea investigaţiei de laborator;

a..completarea formularului de trimitere la investigația de laborator

-Explica cum va decurge procedura

10. Selectați greșelile în pregătirea pacientului pentru investigația de laborator:

12. Selectați factorii ce pot influența calitatea materialului biologic colectat:

14. Selectați erorile specifice etapei pre-analitice:

15. Ce activități sunt specifice etapei analitice a diagnosticului de laborator?

21. Ce greșeli sunt asociate etapei analitice a diagnosticului de laborator?

29. Selectați proteinele pozitive de fază acută:

· Selectați proteinele pozitive de fază acută:

30. Care din următoarea funcție este îndeplinită de haptoglobină?

31. Selectați funcțiile ceruloplasminei:

32. Selectați substanțele azotate neproteice:

. Selectaţi substanţele azotate neproteice:

609. Selectaţi substanţele azotate neproteice:

33. Selectați cauzele hiperproteinemiei relative:

34. Selectați cauzele hipoproteinemiei absolute:

Albuminele plasmatice transportă:

38. Care din următoarele proteine nu este proteină de fază acută?

39. Selectați patologia însoțită de nivel scăzut de ceruloplasmina plasmatică:

41. Care este funcția α1-antitripsinei?

43. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de ceruloplasmină:

45. Selectați afirmațiile corecte referitor la hepcidină:

46. Selectați modelul proteic caracteristic pentru ciroza hepatică:

50. La electroforeza proteinelor plasmatice, banda pentru transferină se găsește în zona:

53. Selectați afirmațiile corecte referitor la α-amilază:

56. Selectați afirmațiile corecte privitor la LDH:

62. Selectați enzime secretorii sangvine:

67. Selectați enzimele indicatorii ale afectării celulare:

68. La un pacient cu acces de dureri retrosternale și în porțiunea superioară a abdomenului s-a

82. Selectați maladiile în care se atestă hiponatriemie:

83. Selectați cauzele hiponatriemiei:

84. Cea mai înaltă concentraţie de K se conţine în:

87. Selectați stările care se caracterizează prin hiperkaliemie:

89. Selectați stările care se caracterizează prin hipercalcemie:

91. Ce modificări ale calcemiei și calciuriei sunt depistate în hipervitaminoza D?

92. Ce diagnostic prezumtiv poate sugera o creștere a calcemiei?

93. Funcțiile ionilor în organism sunt cele enumerate cu excepția:

94. Selectați organele și țesuturile unde feritina se conţine preponderent:

95. Selectați substanța chimică care facilitează absorbţia Fe:

96. Selectați indicele seric al capacității totale de fixare a Fe:

97. Selectați afirmațiile corecte referitor la fier:

98. Referitor la calciu sunt corecte afirmațiile:

101. Selectați modificările biochimice și simptomele clinice caracteristice bolii Wilson

102. Selectați afirmațiile corecte referitor la boala Wilson:

103. Ceruloplasmina manifestă activitate de:

105. Selectați enzimele ce conțin zinc:

106. Selectați funcțiile zincului:

107. Alegeți preparatul care inhiba ireversibil ciclooxigenaza-1 (COX-1)

111. Selectați timpul necesar căii intrinseci

112. Selectați timpul necesar căii extrinseci

114. Selectați compusul esențial în fibrinoliză:

Selectaţi substanţele anticoagulante:

119. Selectați etapele hemostazei primare:

122. Selectați compușii cu rol anticoagulant:

Selectaţi substanţele anticoagulante:

125. Selectați factorii care activează calea extrinsecă a coagulării: